Prof. univ. dr. Ion Ioniță

La 81 de ani, are "o tinereţe spirituală molipsitoare". Un om energic, activ, mereu prezent la manifestări ştiinţifice importante. "Neobosit căutător (şi deţinător!) de informaţie recentă, cercetător meticulos şi autor prodigios", care "se bucură de binemeritata preţuire a întregii bresle a arheologilor, de admiraţia sinceră a prietenilor, colaboratorilor şi învăţăceilor pentru calităţile sale umane deosebite". Sunt cuvintele celor care au beneficiat de îndrumarea, de generozitatea minții și de ținuta de strălucit intelectual a profesorului Ion Ioniță. Vlad Vornic și Larisa Ciobanu, de la Chișinău, Octavian-Liviu Șovan, de la Botoșani, Ioan Iațcu (născut în Botoșani, muzeograf la Centrul Muzeal Moldova Iași). Adăugăm și (con)lucrarea strălucită dintre Ion Ioniță și un alt cunoscut și apreciat arheolog născut pe meleaguri botoșănene, Vasile Ursachi.  
 
Ion Ioniță s-a născut pe 8 ianuarie 1936, în satul Pogorăști din comuna Răuseni, județul Botoșani. Studiile primare le-a urmat la școala din sat, iar cele secundare la Iași, la Liceul Pedagogic "Vasile Lupu", absolvind în anul 1954. Se înscrie apoi la Facultatea de Istorie și Filologie, în cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, având ca profesori pe Mircea Petrescu-Dîmbovița și Adrian C. Florescu, care i-au insuflat pasiunea pentru arheologie.

Încă din perioada studenției, de altfel, participă la cercetări de teren pe șantiere arheologice organizate sub egida Academiei Române.

Începând cu anul 1958 este încadrat la Institutul de Istorie și Arheologie "A.D.Xenopol" din Iași, unde activează până în prezent.

Este Doctor în istorie, titlu obținut la Universitatea din Bucureşti, în anul 1982, cu teza "Moldova în epoca romană (secolele II–IV e.n.)", avându-i drept conducători ştiinţifici pe profesorii Ion Nestor şi Emilian Condurachi.

CITEȘTE ȘI: "Părintele Ioachim, condus pe ultimul drum de mulțime de preoți și credincioși! (..."

S-a specializat în istoria și arheologia dacilor liberi, sarmaților și a goților din prima jumătate a mileniului I p. Chr., sub îndrumarea prof. Mircea Petrescu-Dîmbovița și a prof. Ion Nestor. La recomandarea celui din urmă a devenit bursier DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst / Serviciul German de Schimb Academic) în 1969 și al Fundației Humboldt, în perioada 1969-1970. În 1970 studiază și la Academia Regală Suedeză din Stockholm, apoi la Sankt Petersburg (1974 și 1986), la Łódź, în Polonia (1984; 1986), precum și la Sofia, în Bulgaria (1984).  

Pe durata acestor stagii de specializare este elaborată o valoroasă  lucrare, intitulată "Das Gräberfeld von Independenţa (Valachei). Zur relativen Chronologie und zu den Bestattungs-,  Beigaben- und Trachtsitten eines Gräberfeldes der Černjachov-Sîntana-de-Mureş-Kultur", publicată la Bonn în 1971. "Apariţia cărții a reprezentat un eveniment pentru cercetarea arheologică românească, fiind prima lucrare în care metoda statistico-combinatorie şi a stratigrafiei orizontale şi-au aflat o aplicare sistematică, temeinică și modernă", spune Vlad Vornic.

A efectuat săpături arheologice, cercetări sistematice sau de salvare, în siturile de la Trifești, Botoșani, Iacobeni, Miorcani, Ionășeni, Todireni etc. În anul 1988, prof. Ion Ioniță este ales membru corespondent al institutului Arheologic German, iar în 1998 devine consilier de specialitate în Comitetul de redacție al enciclopediei Reallexikon der Germanischen Altertumskunde.

Un alt botoșănean, cu o prestigioasă activitate, îi datorează profesorului Ion Ioniță formarea sa arheologică, ilustrul cercetător fiindu-i și îndrumător de doctorat. Este vorba despre Octavian-Liviu Șovan. "De conivenţă cu Institutul de Arheologie din Iaşi, mi-au găsit un loc la un arheolog celebru pe atunci, Ion Ioniţă, la care de altfel mi-am dat şi doctoratul. Atunci am învăţat despre dacii liberi, despre Cultura Sântana de secol IV- V. Omul a venit, m-a luat cu dânsul pe un şantier, mi-am dat seama că-mi place şi în doi ani am învăţat meseria asta practic, săpătură în şantier", mărturisea Octavian Liviu Șovan, vorbind despre începuturile muncii de arheolog (click aici pentru material complet).

Prof. Ion Ioniță este cunoscut și respectat pe ambele maluri ale Prutului, bucurându-se o aleasă apreciere. "Începând cu anul 1990, încă până la proclamarea independenţei Republicii Moldova, Domnia Sa a fost printre oamenii de ştiinţă şi cultură din România care au pus temelia colaborării dintre instituţiile ştiinţifi ce şi de învăţământ de pe cele două maluri ale Prutului, răspunzând cu fapte şi acţiuni concrete solicitărilor colegilor de breaslă basarabeni, ce îşi recăpătaseră dreptul la alfabetul latin firesc şi la istoria naţională adevărată. În afară de trimiterea la Chişinău a unor consistente loturi de literatură de specialitate, iniţierea unor proiecte şi a schimbului de experienţă ştiinţifi că, dl Ion Ioniţă a acceptat cu generozitate să fie şi conducătorul de doctorat al câţiva tineri istorici originari din stânga Prutului pasionaţi de arheologie şi istorie veche, inclusiv a semnatarilor acestor rânduri", scriu Vlad Vornic si Larisa Ciobanu, din Chişinău.

O altă carte valoroasă a fost scrisă în colaborare cu cunoscutul arheolog şi muzeograf Vasile Ursachi (este doctor în științe istorice, arheolog, cercetător științific, născut pe 30 decembrie 1934, în Havârna, Botoșani) și vizează rezultatele cercetării sistematice a necropolei cu peste 600 de morminte aparţinând dacilor liberi de la Văleni (com. Boteşti, jud. Neamţ), care "este cea mai mare necropolă dacică din câte se cunosc până acum pe pământul locuit de daci în îndelungata lor istorie din spaţiul ponto-danubian şi carpato-balcanic". Lucrarea, editată în 1988, a fost încununată cu Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române. Pentru generaţiile mai tinere de arheologi monografia Văleni a fost şi este, indiscutabil, un model de publicare şi de analiză a datelor şi materialelor obţinute în decursul mai multor ani de investigaţii într-un reprezentativ sit arheologic datând din epoca romană, spun specialiștii.

"Demnitatea, pregătirea complexă, extraordinara putere de muncă, precum şi exigenţa ştiinţifică exemplară i-au asigurat profesorului respectul din partea colegilor, devenind, totodată, un model pentru tinerii cercetători ai instituţiilor de cultură ieşene, cât şi din alte centre de profil ale ţării", rostea în urmă cu câțiva ani Ioan Iațcu.

Ion Ioniță este un profesionist, un specialist care și-a dedicat viața nu doar profesiei, ci și tinerilor cercetători, cărora le-a fost profesor, mentor, prieten.

Panteonul Botoșanilor devine unul din ce în ce mai valoros pe măsură ce recunoașterea noastră scoate la iveală viața și lucrarea deosebită a acestor oameni de aur.

Să le rostim cu demnitate numele, să le cercetăm cu respect opera. O merită din plin!