"Sufletul actorului respiră dezordonat și amețitor, pentru că respiră praf stelar. Râsul său nu este râs, ci speranța râsului omenesc, plânsul său nu este plâns, ci nădejdea că plânsul omenesc poate deretica ungherele vraiște ale necazului", spunea marele actor Adrian Pintea.
În unele situații, praful stelar devine atât de strălucitor și de dens, încât actorul însuși se transformă în propriul suflet, un suflet care adună, de-a lungul timpului, zeci de personaje, mii de aplauze, sute de spectacole. Un om mare cât sufletul său!
Ibica Leonte este un astfel de suflet, un praf stelar menit să aureoleze un teatru, oricare ar fi acela. S-a fericit cu numele său, iată, Teatrul pentru Copii și Tineret "Vasilache" Botoșani. O actriță care, fără să joace cât ar fi îndreptățit posibilitățile sale artistice, fără să (prea)ocupe scena cu roluri principale, mărturisește de peste 35 de ani, pe aceeași scândură, crezul artistic.
Născută pe 25 iunie 1957 în localitatea Zamostea, județul Suceava, Ibica Leonte a devenit în anul 1979 actor păpușar al Teatrului Vasilache. A jucat zeci de spectacole, a devenit un spirit al teatrului. Ibica Leonte face parte dintre oamenii care, odată ce ți-au stat în preajmă, îți rămân în memorie, dar nu prin suave sau efemere gesturi sau vorbiri, ci prin forța umană și bucuria în care își cuprinde aproapele, fie el prieten, coleg sau spectator.
Foștii profesori de la Liceul "A.T.Laurian" își amintesc cu drag de eleva sensibilă, talentată, cuminte. Așa dădea mărturie, acum ceva an, unul dintre cei mai cunoscuți directori pe care i-a avut liceul botoșănean. "Un copil bun și talentat, care promitea încă de atunci. Era talentată la literatură. Îmi face plăcere de câte ori citesc distribuția de la Teatrul Vasilache și o văd pe Ibica acolo", ne spunea profesorul Dumitru Tatarcan, de la Colegiul National "A.T.Laurian".
Un om discret, dar cu foarte mulți prieteni. Un actor permanent pe scenă, care echilibrează, linistește și bucură. În mijlocul unui public extrem de fragil – copiii – Ibica Leonte știe să ofere bunătate, să dozeze "obrăznicie" copilărească, să înfrunte obstacole și să arate la final, când actorul adună aplauzele micilor spectatori, un chip luminos și fericit!
A jucat în "Dragonul vesel" sau "Făt Frumos din lacrimă", în "Muzicanții din Bremen" sau "Fantezie de Jazz". În "Pinocchio rămâne la școala?", "Trăistuța cu povești", "Visul unei nopți de vară" sau "Iedul cu trei capre".
Ceea ce impresionează, însă, este lumina de pe chipul actorilor atunci cand sunt întrebați despre Ibica Leonte. Pentru un jurnalist pregătit să facă față și proverbialelor orgolii – care, se stie, în această profesie ating cote nebănuite – bucuria de a întâlni astfel de oameni se transformă în reală curiozitate. De ce acest om reușește să strălucească? Ce anume din sufletul său pătrunde inima celuilalt?
Am pus aceste întrebări, în anii din urmă, unui alt actor. Astăzi, ca și atunci, director al Teatrului Vasilache. Răspunsul este cel puțin impresionant: "Ibica Leonte îmi este mai mult decât o colegă de teatru, pe care o apreciez enorm pentru calităţile ei profesionale, morale şi etice, ea este pentru mine chiar mai mult şi decât un OM DE TEATRU, în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum l-a demonstrat de-a lungul întregii sale cariere în Teatrul Vasilache, până acum. Ea este pentru mine ceea ce se găsește foarte rar: Un om bun... până la Dumnezeu. Ea are, pe lângă talent in profesie, un suflet care - printr-o alchimie numai de ea știută, și în care ingredientul de bază al relației este iubirea față de cei din jurul său - produce multă, multă căldură spirituală. De câte ori mă aflu în preajma sa, magic şi miraculos, trăiesc un plăcut sentiment de candoare şi optimism. Pentru toate calităţile pe care fiinţa sa le conţine, Ibica Leonte merită și trebuie să existe... Cu tot dragul şi recunoştinţa (ambele insuficiente), Marius Rogojinschi".
Ibica Leonte este un exemplu de generozitate umană și artistică, un om care, în mijlocul copiilor trăind, își copilărește continuu viața...
A jucat în numeroase spectacole, printre care:
-Ispectorul TOU TOU - autor Pierre Gripari
-Dragostea celor trei portocale – Carlo Gozzi
-Jurnalul lui Apolodor - Gellu Naum
-Sarea-n bucate – Petre Ispirescu
-Dumbrava minunată – Nicolae Massim, după Mihail Sadoveanu
-Anotimpuri - Ibica Leonte şi Valentin Ligi
-Jazz Fantasy – Marius Rogojinschi
-Cartea Junglei – Rudyard Kipling (dramatizare de Dumitru Ignat)
-Povestiri de buzunar – Liviu Steciuc
-Amnarul – H.C.Andersen – dramatizare de Valentin Dobrescu
-Visul unei nopţi de vară - William Shakespeare, adaptare de Ion Sapdaru
-Hansel şi Gretel – Fraţii Grimm
-Poveste de iarnă – Stanca Vasilescu
-Două loturi – scenariu de Ion Mânzatu, după I.L. Caragiale
-Pinnochio râmâne la şcoală? – Ibica Leonte, Mihaela Nistorică, Marius Rusu
-Fata babei şi fata moşneagului – dramatizare de Valentin Dobrescu, după Ion Creangă
-În vizită cu Dl Goe şi Bubico – I.L. Caragiale
-Tom Degeţel – dramatizare de Valentin Dobrescu, după povestiri populare englezeşti
-Trăistuţa cu poveşti – un colaj de texte de Valentin Dobrescu, după poveştile populare Turtiţa, Ridichea uriaşă, Căsuţa din ulcior
-Iedul cu trei capre – adaptare scenică de Valentin Dobrescu
"Legenda Cetăţii Neamţului", regia Marius Rogojinschi
"Motanul încălțat", regia Valentin Dobrescu
"Cântecele mamei", regia Gelu Badea
"Muc cel mic", regia Marius Rogojinschi
"O rază de soare", regia Marius Rogojinschi
"Pentru mine, pentru noi toţi, cei care ne petrecem viaţa cu marionetele, ele reprezintă fiinţe de care suntem ataşaţi, ca şi fiinţe vii, cu care ne putem identifica în întregime, cu toate forţele noastre şi cu toate gândurile noastre. Facem corp comun cu ele, cu gestica lor şi cu ceea ce exprimă ele", spunea Gretl Aicher (1928-2012), fost director al Teatrului de Marionete din Salzburg.
Privind astfel actorul din teatrele pentru copii, le vom învăța și povestea. Iar poveștile lor nu vor fi niciodată triste, capricioase, chinuite, sfâșiate în existențe banale. Pentru că ei, actorii-păpușari, sunt purtătorii copilăriilor noastre. Pentru asta le mulțumim!
LA MULȚI ANI, IBICA LEONTE!
