"Muzica populară românească formează un ansamblu impunător, un tezaur scump, de la care se vor inspira compozitorii noştri. Întrevăd o dezvoltare posibilă în viitor", spunea George Enescu, mizând pe caracterul românesc al acestor muzici.
Botoșanii au fost și continuă să fie privilegiați. Nu întâmplător este supranumit "județul geniilor", nu degeaba Enescu, Eminescu, Iorga au lăsat pe aceste pământuri rămășițe de energii creatoare menite să hrănească pentru încă alte sute de ani destine exemplare. Pompeiu, Onicescu, Antipa, Leon Dănăilă, cărora le alăturăm mințile strălucitoare ale copiilor care construiesc roboți, care cuceresc lumea cu invențiile lor, întărind faptele și opera celor deja amintiți.
Iar faptul că aici, la Botoșani, și nu în altă parte a fost să se nască un om pe numele său Ioan Cobâlă, care să construiască cel mai puternic brand cultural din ultimul sfert de secol, din Moldova, pentru zona de folclor – "Rapsozii Botoșanilor", nu poate fi întâmplător.
Pentru că în această instituție de cultură s-au format de-a lungul vremii artiști de renume, pentru care muzica a devenit o profesie și o misiune deopotrivă.
(Foto: Marea familie a Rapsozilor. Sursa: Facebook Sofia Vicoveanca Oficial)
Începând cu Doamna cântecului popular, Sofia Vicoveanca, cea care de ani buni înnobilează și onorează orchestra, continuând cu Daniela Condurache, Laura Ștefănescu, Elena Mândrescu, Petronela Rusu, Cornelia Ciobanu, Dan Doboș sau Constantin Petrescu, putem spune că Botoșanii dețin, în clipa de față, un adevărat tezaur viu. La care ne permitem să adăugăm și numeroșii tineri care, formați de mici - tot de către Ioan Cobâlă - în spiritul folclorului autentic, au bătut la porțile universităților de profil pentru a-și desăvârși tehnica interpretativă.
Scripca din neamul Ștefăneștilor!
Ștefăneștii au fost neam de muzicanți. Li se dusese vestea prin satele din zona Mileanca și Botoșani. Nu era nuntă, botez, adunare în sate la care să nu răsune scripca lor. Laura Ștefănescu a moștenit talentul din familie. Străbunicul, bunicul, tatăl și mama au fost artiști instrumentiști, au însuflețit cu vioara, dar și cu vocea lor, decenii la rând horele satului.
Laura Ștefănescu s-a ivit pe lume în a 17-a zi a lunii mai din anul 1969, în Coțușca, județul Botoșani, din părinți pentru care muzica, sunetul, vocea erau ingrediente ale unei vieți în bucurie. Tatăl cânta la vioară, iar vocea mamei era bine cunoscută sătenilor, mai ales la momente de împreună petrecere.
Însăși Laura Ștefănescu se recunoaște a descinde dintr-o "dinastie de lăutari", pentru că muzica venea dintr-un și mai departe trecut. Gheorghe Ștefănescu, bunicul, era celebru viorist. Alături de frații lui, Vasile și Costică, li se dusese vestea prin ținuturile Drăgușenilor și ale Mileancăi. Poate în această dreaptă tradiție, celebrul viorist de la petrecerile satelor și-a îndrumat fiul, pe Octav Ștefănescu, să învețe cu mai mare sârg vioara și să cânte chiar și în orchestra "Rapsozii Botoșanilor". Fiica lui Octav Ștefănescu - Laura - rupe, însă, această tradiție a vioriștilor, și se apropie de flaut. Instrument pe care avea să îl studeieze mai întâi la Școala de Muzică din Botoșani, avându-l ca profesor pe Dumitru Gherman.
Studii de canto finalizate la flaut!
Pentru că moștenise din plin și vocea mamei sale, Laura Ștefănescu a început studiile muzicale de canto la Academia de Muzică "Gavriil Musicescu" din Chișinău. După trei ani, însă, revine la flaut, astfel ce termină studiile având această specializare. Perioada studiilor a fost una la fel de fructuoasă, fiind invitată în concertele Ansamblului Naţional Academic de Stat "Joc"’ din Chişinău, într-un mare turneu în Republica Moldova şi România, sub conducerea artistică a maestrului de balet Vladimir Curbet şi sub bagheta dirijorală a lui Gheorghe Şevcişin.
"Cu vocea cânt de când mă ştiu; am senzaţia că aşa m-am născut: cântând. Aşa mi-a povestit şi tata: "Te-ai născut cu plămânii zdraveni şi i-am spus moaşei: solistă o fac!" Cântatul a fost cea mai frumoasă joacă în copilărie şi fiindcă tot îmi plăcea să fac asta cu atâta pasiune, am continuat "să mă joc" cu doinele şi cântecele de bucurie sau de dor în concursurile de gen de unde nu veneam niciodată cu mâna goală", mărturisește artista Laura Ștefănescu.
Obține primele recunoașteri la vârsta de 8 ani. Era la Bîrlad, la "Ghiocelul de argint", iar un an mai târziu, la Tîrgu Jiu, primea Trofeul la Festivalul "Pe fir de baladă". Era concurenta cea mai mică din concurs. Au urmat alte și alte competiții, la care a obținut numeroase trofee.
În anul 1988, la Craiova, într-un concurs cu 70 de interpreți, obținea din partea juriului Trofeul Festivalului Internațional "Maria Tănase". Este anul în care intră în Orchestra "Rapsozii Botoșanilor", condusă de Ioan Cobâlă, cu care colaborase până atunci în numeroase spectacole.
Marea familie: Orchestra Rapsozii Botoșanilor!
După absolvirea studiilor superioare poposește o vreme la Liceul de Muzică "Ștefan Luchian" Botoșani, unde a predat canto. Însă nu viața la catedră o împlinește, astfel că rămâne în lumea scenică, a muzicii și a culegătorului de folclor.
Colaborează cu Orchestra Radio-Televiziunii Române sub bagheta maeştrilor Paraschiv Oprea şi Ionel Budişteanu, cu Orchestra "Lăutarii" din Chişinău, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. Cântă alături de Orchestra "Folclor" a Companiei de Stat Tele-Radio Moldova din Chişinău, sub bagheta maestrului Petre Neamţu, dar și cu orchesta "Doina Moldovei" din Iaşi, cu maestrul Ionel Gotescu.
"Cum muzica e pentru mine şi cea mai bună formă de comunicare, aşa se face că mi-am găsit şi partenerul de viaţă din acelaşi domeniu, fiindu-mi, mai întâi, coleg la Conservator. E vorba de violonistul Ciprian Potoroacă şi el, la rândul său, fiu de cunoscut lăutar şi pe care maestrul Ioan Cobâlă a ţinut să-l ia ca "ucenic", iar de câţiva ani buni i-a predat şi bagheta dirijorală a orchestrei. Şi… da: muzica a rămas în familie; în marea familie a Orchestrei Rapsozii Botoşanilor", spune Laura Ștefănescu. Și are toate motivele să se bucure de marea familie!
În romanță sau în cântecul de joc, în sfâșiere de doină sau lunecând în versuri de dragoste, muzica Laurei Ștefănescu încântă, bucură, stârnește în inimă, freamătă sub talpă. Pentru că, precum străbunicul scripcar de odinioară, Laura Ștefănescu trăiește și cântă cu sufletul, pentru oamenii ei.