Știri.Botoșani.Ro a derulat o campanie de presă, începând cu anul 2024, semnalând situația deplorabilă în care se află mormântul celui care, înainte de a muri, și-a donat întreaga avere urbei Botoșani, motiv pentru care a și rămas în memoria comunității drept ”Binefăcătorul orașului”. 

Farmacistul Vasile D. Vasiliu. Omul care, cu o acribie ieșită din comun, și-a împărțit fiecare bănuț către sărmani, către elevi și studenți, către școli și biblioteci, cerând în schimb doar un singur lucru: ca posteritatea să se îngrijească de cele necesare unui om trecut în veșnicie. 

CITEȘTE ȘI: "Scriitori și critici literari în dialog: „Literatura care ne unește”"

 

De zeci de ani, nimeni nu s-a îngrijit de mormântul lui Vasile D. Vasiliu. Ca un blestem, în urmă cu trei ani, bustul din bronz din Cimitirul Eternitatea este furat.

(Bustul lui Vasile D. Vasiliu, dispărut în 2023 din Cimitirul Eternitatea)

Astăzi, în ciuda promisiunilor din partea celor care beneficiază încă de averea lui Vasile D. Vasiliu, mormântul binefăcătorului zace abandonat în paragină, într-un sumbru anonimat. Fără bust, cu un piedestal sinistru, o piatră de mormânt răsturnată, crucea ruginită și fără niciun semn biografic.

Cine se încumetă să se apropie, mai poate citi doar cuvintele testamentare ale farmacistului Vasiliu de pe piatra răsturnată: „Gândul și preocuparea mea de căpetenie în cursul anilor de matură activitate a vieții mele a fost binele obștesc și îndrumarea noastră spre mai bine prin cultura spiritului și datorie. Am luptat întotdeauna după putere cu mintea și cu sufletul pentru cei mulți, pentru alinarea durerilor celor loviți de nedreptățile soartei și pentru chemarea la lumină a energiilor pierdute în gloata dezmoșteniților acestei țări”.

2024: ”Vasiliu… și mai cum?!”

Pentru că Cimitirul Eternitatea se află în administrarea Primăriei Botoșani, prin Serviciul de Administrare a Piețelor, Oboarelor și Cimitirelor, din cadrul Direcției de Servicii Publice, am solicitat, în decembrie 2024, informații despre situația mormântului și, mai ales, clarificări privind bustul dispărut.

”Vasiliu… și mai cum?!”. Acesta era răspunsul primit, urmat apoi de justificări nesusținute, din păcate, decât de neglijență și dezinteres. Nimeni nu știa de dispariția bustului din cimitir, bust care reprezintă, de altfel, un monument de for public, operă a sculptorului Pellegrinetti. ”Colegii mei spun că nu au nicio cunoștință că ar fi dispărut ceva. Da, acum vreo 7-8 ani au dispărut niște busturi, când Cimitirul era administrat de Urban Serv, la momentul respectiv s-a făcut adresă la Poliție, s-a semnalat”. Bustul lui Vasile D. Vasiliu ”părăsise” cimitirul de cel mult un an…

Să mai spunem că Serviciul de Administrare a Piețelor, Oboarelor și Cimitirelor de la Botoșani nu are nicio evidență cu privire la monumentele din Cimitirul Eternitatea.

Ianuarie 2025: Promisiuni, primele speranțe

Printre binefacerile lăsate posterității de către farmacistul Vasile D. Vasiliu este și aceea privind casa în care a locuit. Actualul sediu al Palatului Copiilor din Botoșani, o clădire monument istoric. 

În iarna anului trecut, când se împlineau 100 de ani de la moartea Binefăcătorului Orașului Botoșani, primeam din partea Inspectoratului Școlar Județean Botoșani promisiuni că mormântul din Cimitirul Eternitatea va fi îngrijit. În acest sens, ne asigura inspectorul școlar general, se va însărcina cu această misiune conducerea Palatului Copiilor, ”ca ei să îl monitorizeze și să îl aducă la o stare de normalitate, să îl îngrijească și să îl aibă în conservare”.

(Casa Vasiliu, astăzi Palatul Copiilor Botoșani, monument istoric)

”Asta putem face noi, având în vedere că activitatea Palatului Copiilor se desfășoară în casa în care a fost donată. Restul, ce ține de dispariția bustului, noi nu avem ce face, noi doar putem să aducem în stare normală pentru a nu mai arăta ca un mormânt părăsit, eventual cei de la Palatul Copiilor să îl aibă în observare și să îl îngrijească anual”, spunea prof. Bogdan Suruciuc, inspector școlar general în cadrul ISJ Botoșani, la începutul anului 2025.

De atunci, am vizitat periodic cimitirul, am fotografiat mormântul, am căutat semne că cele promise vor fi și realizate. A venit primăvara, verdele a acoperit din nou paragina gri, hidoasă, a timpului nemilos. A trecut și vara, fără ca cineva să își aducă aminte de Vasile D. Vasiliu.

Septembrie 2025: Avem echipă, se așteaptă... Săptămâna verde

La început de toamnă, verdele încă mai umbrea gardul ruginit, care se oglindea în apa care umplea până sus cavoul.

Batem la ușa Palatului Copiilor din Botoșani. Vrem să aflăm cât de dificil este să îngrijești un mormânt. Al lui Vasile D. Vasiliu, cel în a cărui casă locuiești.

(Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, Cimitirul Eternitatea, august 2025)

Și aflăm, dar nu pricepem. Era plănuită o acțiune în primăvară, în Săptămâna verde, doar că atunci vremea a fost capricioasă. A trecut vara, cu vacanțe și concedii. Acum se aștepta din nou toamna, cu o nouă Săptămână verde.

”Ne-am propus ca în programul național Săptămâna verde din aprilie să mergem să îngrijim mormântul, să îl restaurăm, să vedem ce putem face. Problema este că în aprilie, în perioada în care ne-am desfășurat perioada verde, am avut viscol și vreme foarte rea. Astfel că am amânat pentru următorul program Săptămâna verde care se va desfășura pe 20-24 octombrie”, ne spunea, pe 1 septembrie 2025, prof. Mihaela Epure, directoarea Palatului Copiilor Botoșani. Care ne mai informează tot atunci și că ”bustul va fi refăcut” de o colegă de la Palat. Și că ”din autofinanțare am luat vopsea, avem și instrumentele de curățat, vom face echipă”. Numai să vină Săptămâna verde. ”Ideea este că acest program este singurul moment în care noi putem să facem echipă, să mergem toți acolo să lucrăm. Altfel ar trebui să rupem din programul didactic. Au fost toți de acord. I-am comunicat și domnului inspector școlar această situație. În aprilie nu a fost posibil, vremea a fost capricioasă. De plăcuță și de bust ne ocupă noi, am cumpărat vopsea, perii”.

În sfârșit, Binefăcătorul Orașului va avea parte de cinstea pe care o merită. Nu trebuia decât să înceapă Săptămâna verde…

Mai 2026: Paragină, rugină, apă și abandon

Nu știm câte Săptămâni verzi s-au mai scurs din acel septembrie 2025. Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, din Cimitirul Eternitatea, arată exact la fel ca anul trecut, ca în urmă cu doi, trei sau patru ani.

((Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, Cimitirul Eternitatea, luna mai 2026)

Cavoul inundat, gardul la fel de neîngrijit, piatra răsturnată, nicio plăcuță comemorativă, un anonimat parcă blestemat. Într-un oraș în care cultura se mândrește cu trecutul, istoria plânge cu lacrimi de rugină.

Primăria Botoșani, instituție ”executorie testamentară”

Cât era încă în viață, Vasile D. Vasiliu și-a depus testamentul la Primăria Botoșani. Iar Primăria Botoșani se obliga, în baza unui proces-verbal, să deschisă testamentul ”în clipa când se va lua cunoștință de încetarea din viață” a lui Vasile Vasiliu.

Testamentul avea să fie deschis chiar vineri, 23 ianuarie 1925, ”la orele 4 jum. p. m.”, în Cabinetul Președintelui Comisiei Interimare, în prezența altor oficiali. 

((Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, Cimitirul Eternitatea, iunie 2022)

”Subsemnatul Vasile D. Vasiliu, farmacist, domiciliat în Botoșani, strada Kogălniceanu, nr.9, găsindu-mă la o vârstă înaintată și fără descendenți, privesc ca o datorie de a orândui în deplină chibzuință și libertate de cuget, cele din urmă dispozițiuni ale averei ce va rămânea pe urma muncei mele, avere și cinste de o viață.

Gândul și preocuparea mea de căpetenie, în cursul anilor de matură activitate a vieței mele, a fost binele obștesc și îndrumarea noastră, înspre mai bine, prin cultura spiritului de ordine și datorie. Am luptat totdeauna după putere cu mintea și cu sufletul pentru cei mulți. Pentru alinarea durerilor celor loviți de nedreptățile soartei și pentru chemarea la lumină a energiilor pierdute în gloata desmoșteniților acestei țări.

Legat de starea și sentimentele mele mai strâns de Botoșani, ca de oricare colț al țărei, am luptat aici pentru prefacerea lucrurilor și a oamenilor, în vederea zilelor de cinste și propășire spre care pășim. Țin ca după sfârșitul vieței mele, parte din agoniseala economiilor mele să urmeze o întrebuințare folositoare, potrivită principiilor și sentimentelor ce m-au încălzit pe mine, spre a rămâne astfel altor generații, nu atât o aducere aminte de mine cât o pildă și un îndemn care să rodească inițiativa faptelor bune și năzuințelor înălțătoare și nobile”, sunt cuvintele cu care Vasile D. Vasiliu își începe Testamentul.

Unde s-au dus banii

Farmacistul Vasiliu lasă Comunei Botoșani, ”ca fond permanent și înalienabil”, suma de 600.000 de lei, în titluri de împrumut a Statului român 5 la sută și din a căror venituri consiliul comunal sau Comisiunea Interimară vor dispune ANUAL după cum urmează:

”-4000 de lei se vor trimite școalei superioare de farmacie din Iași, în caz de tranformare în Facultate, Facultății pe care Consiliul Profesoral îl va întrebuința ca ajutor studenților fără mijloace, cum va crede mai bine.

-1500 de lei se vor trimite Soc. farmaciștilor din România, fondată în 1880 în București, în scop de binefacere cum va crede mai bine.

-1000 de lei școalei elementare de comerț din Botoșani, pe care Eforia școlară îi va întrebuința ca ajutor elevilor fără mijloace și bani

-1000 de lei școlilor primare române de băieți și fete din Botoșani

-500 de lei școlilor primare israelile de băieți și fete din Botoșani

-1000 de lei spitalului de copii Filantropia din Botoșani

-500 de lei Bisericii ”Trei Ierarhi” din Botoșani

-500 de lei soc. Principele Mircea filiala Botoșani, 5000 de lei soc. Ortodoxe Naționale a femeilor române, filiala Bootșani, 500 de lei invalizilor de război filiala Botoșani, 500 de lei orfanilor de război filiala Botoșani, 500 de lei cercetașilor cohorta Mihai Eminescu Botoșani, 500 de lei bibliotecii Liceului ”Laurian” din Botoșani”.

Vasile D. Vasiliu nu o uită nici pe Maria, femeia care l-a îngrijit vreme de două decenii: 1200 de lei Mariei Ungureanu, cât va trăi, care ”m-a servit timp de peste 20 de ani, drept răsplată credinței și cinstei; după moartea ei, această sumă rămâne Comunei Botoșani, întrebuințând-o tot în scop de binefacere”.

2.500 de lei ”se vor cheltui cu îngrijirea și întreținerea mormântului meu”.

Restul sumelor ”ce vor prisosi”, peste sumele specificate mai sus, ”se vor împărți în fiecare an, ca ajutor, săracilor creștini și evrei, așa cum vor crede mai bine Consiliul Comunal sau Comisia Interimară din orașul Botoșani”.

”Singura sarcină ce impun în schimb Comunei Botoșani, este de a primi executarea acestui testament, care se îndeplini prin Primarul sau președintele Comisiei Interimare al său respectiv, cu urmare întocmai a dorințelor mele din urmă”, mai specifica Vasiliu în testament.

Și o singură dorință

În ziua morții, înainte de înhumare, scrie farmacistul, se va ridica din casa de pe strada M. Kogălniceanu suma de 76.000 de lei, care vor fi folosiți astfel:

10.000 lei se vor împărți săracilor creștini în ziua înmormântării, 5.000 lei se vor împărți săracilor evrei în urma înmormântării, 60.000 de lei se vor cheltui cu înmormântarea.    

”Comuna Botoșani, prin Primarul sau Președintele Comisiei Interimare, va lua 20.000 de lei plata Primarului sau Președintelui Com. Inter., pentru munca depusă la executarea testamentului. De asemenea, va mai lua 35.000 de lei, pe care îi va întrebuința în întregime pentru construirea unei uși de fie, a grilajului, din fierul cel mai durabil posibil și a unei cruci sau coloane din granitul cel mai rezistent intemperiilor, la cavoul meu din Cimitirul Eternitatea din Botoșani, unde se vor depune rămășițele mele pământești”.

Iar la final, ”din ce mai rămâne”, se va distribui astfel: două treimi vor primi descendenții defunctei mele surori (din comuna Osești, Vaslui), și o treime va primi ”sora mea văduvă”, care trăia la Iași.

Farmacistul care a ales Botoșanii

Născut în Bârlad pe 9 martie 1852 (după unele date 1853), Vasile D. Vasiliu a fost unul dintre primii absolvenți ai Facultății de Farmacie a Universității din București. S-a stabilit la Botoșani, unde a deschis o farmacie și unde a fost chiar și primar al orașului, chiar dacă pentru un mandat scurt (1907-1908). Tot aici și-a găsit sfârșitul, pe 23 ianuarie 1925, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea.

Între anii 1869 și 1872, Vasile D. Vasiliu a practicat ca elev în farmaciile Speranţa (Bucureşti), Farmacia Centrală de la Colţea şi „Sf. Constantin“ (Panciu). A fost asistent, magistru în farmacie la Universitatea din Viena (1878), membru activ al Societăţii „România Jună“. Certificatul de liberă practică l-a obținut în anul 1879, primind apoi concesiunea cu care a înfiinţat în 1882 farmacia din Botoşani, devenită model în România și pe care a administrat-o cu mult profesionalism.

A fost membru al Partidului Național Liberal, consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri, cu mandate de deputat și senator. În 1898 a susţinut publicarea ziarului Botoşanii, organ local al PNL. Îl regăsim și ca acţionar fondator la Societatea anonimă pe acţiuni Banca Botoşăneană Română (1909).

Figura ca membru în Comisia chimico-farmaceutică şi în mai multe societăţi filantropice din România, dar și ca membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică din Botoşani.

În mai multe rânduri a fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Botoşani.

De altfel, în 1923, când și-a scris testamentul, Vasile D. Vasiliu își dona averea unor instituţii în scop caritabil, numind Primăria Botoșani ca instituție ”executorie testamentară”.

GALERIE FOTO

Mormântul lui Vasile D. Vasiliu în 2022-2023:

 

Mormântul lui Vasile D. Vasiliu în 2024:

 

Mormântul lui Vasile D. Vasiliu în 2025:

Mormântul lui Vasile D. Vasiliu în 2026: