Fantezia celor care au dorit să alcătuiască un dicÈ›ionar este atât de mare, încât azi celebrul vers al unei cunoscute melodii, “că nu e om să n-o fi scris o poezie”, s-ar putea transforma uÅŸor prin înlocuirea cuvântului “poezie” cu “dicÅ£ionar”. Există dicÅ£ionare “de rime”, “de simboluri ÅŸi credinÅ£e tradiÅ£ionale româneÅŸti”, “de motive ÅŸi simboluri literare”, “al cuvintelor scrise cu cratimă”, “al ideilor geniale”, “al greÅŸelilor de limbă” etc. Fiindcă mintea românului “dă mereu pe afară”, eu cred că ar fi interesantă ÅŸi ideea lui Codrin Liviu CuÅ£itaru, din “Dilema” nr. 695 din 2017, prin care, deÅŸi spusă cu tentă ironică, poate fi concretizată cu success: aceea de a se realiza un “DicÅ£ionar al rataÅ£ilor români”. Ar trebui început, spune universitarul ieÅŸean, cu includerea “majorităţii corpului profesoral din Universităţi”. Din perspectiva versului transformat, “că nu e om să n-o fi scris un …dictionar”, a apărut prin 1981, la Editura “Litera”, un “DicÅ£ionar de epigrame” (îngrijirea ediÅ£iei, selecÅ£ia ÅŸi cuvânt înainte de Mircea Trifu).
Este un dicÅ£ionar cu foarte mulÅ£i autori, fiindcă, după cum spune îngrijitorul ediÅ£iei “un asemenea dicÅ£ionar presupune însă înlocuirea semnificaÅ£iei obiÅŸnuite a cuvintelor, cu o semnificaÅ£ie epigramatică, realizându-se astfel, dacă nu ÅŸi o îmbogăţire a limbajului, cel puÅ£in o nouă ÅŸi surprinzătoare viziune asupra lumii, care ar apărea, de această data, răsturnată”.
Metoda lui Mircea Trifu e foarte simplă. Se ia un cuvânt, obligatoriu dintre acelea permise de cenzura timpului comunist, se caută cea mai bună epigramă care e selectată împreună cu numele autorului ei ÅŸi se introduce în corpul dicÅ£ionarului. Fiind un dicÅ£ionar de autor în ceea ce priveÅŸte selecÅ£ia, e clar că aceasta e una subiectivă, prioritate având membrii Clubului EpigramiÅŸtilor “Cincinat Pavelescu”. Sunt multe situaÅ£iile în care, pentru acelaÅŸi cuvânt sunt alese mai multe semnificaÅ£ii epigramatice. Spre exemplu, pentru cuvântul “Căsătoria”, au fost alese cinci epigrame: “E un turn de fildeÅŸ dintre / Cele care-or să dureze. / Cei de-afară vor să intre, / Cei închiÅŸi să evadeze.” (George Petrone); “Un fiasco, întrucât / Soarta-i este hotărâtă: / Ea îi È›ine de urât, / El o Å£ine de urâtă.”(Ioan Pop); “Poamă aromată, rece, / Care se transformă-ncet / Devenind, pe zi ce trece, / Must…ÅŸampanie…oÅ£et” (Gheorghe Steriade); “Căsătoria e un stil / De viaţă cvasi-sedentară, / Urmată-apoi de un copil / Åži-o pensie alimentară” (Gabriel Teodorescu); “Căsătoria, lucru dovedit, / E un contract semnat cu pompă mare / Åži un prilej, destul de fericit, / De-a te lega la cap când nu te doare” (Gabriel Teodorescu).
“Patroana” dicÅ£ionarului în discuÅ£ie, epigrama, îÅŸi ia partea leului. Sunt incluse 28 de definiÅ£ii dintre care am ales câteva pentru sesizarea spiritului ironic al timpului respectiv: “În grădina poeziei / Epigrama-i trandafirul / Care îÅŸi înalţă firul / Plin cu ghimpii ironiei.” (Sorin Beiu); “Trei versuri lin coboară panta / Arzând mocnit ca un fitil, / Spre-ncărcătura de trotil / Din care bubui-va poanta”(Alexandru Clenciu); “Epigrama, precum ÅŸtim, / Este fata de- mpărat / Pe care-o iubea Nigrim, / Dar ÅŸi ea pe Cincinat!” (Mircea Ionescu – Quintus); Epigrama-i muza calmă / Care-atunci când se iveÅŸte / Te alintă-ncet cu-o palmă, / Iar cu alta te cârpeÅŸte.” (Dimitrie Jega); “De-i ac ce nÅ£eapă-n mod discret, / Îl face pe-autor poet; / De-i bardă fără pic de har / Îl face simplu măcelar.” (Virgiliu Åžchiopescu).
O citire atentă a acestui unic dicÅ£ionar, până acum nu a apărut altul, deÅŸi au trecut deja 38 de ani, relevă faptul că Mircea Trifu ÅŸi-a impus un algoritm de selecÅ£ie. O parte a acestui algoritm este dclarat în cuvântul înainte: 1. “epigramiÅŸtii s-au văzut nevoiÅ£i, în atingerea scopului lor, să inoveze totuÅŸi clasica epigramă, creând o nouă specie a ei: definiÅ£ia epigramatică”; 2. “multe din aceste definiÅ£ii, păstrându-ÅŸi caracterul de ÅŸarjă, reuÅŸesc să includă în cele două sau patru versuri (cât de puÅ£ine ÅŸi cât de scurte!) ÅŸi mesajul epigramatic al autorilor lor”; 3. “mai mult decât un volum de epigramă obiÅŸnuit, dicÅ£ionarul de epigrame s-a vrut un joc al minÅ£ii precum ÅŸi o dovadă a capacităţii de sinteză a fiecăruia dintre coautorii săi”. O altă parte o descoperă cititorul: 1. au fost alese epigramele care corelează perfect versificaÅ£ia ÅŸi poanta, pornind de la faptul ÅŸtiut că mulÅ£i epigramiÅŸti sacrifică pe una din ele în avantajul celeilalte; 2. nu există niciun exemplu de confundare a strigăturii populare cu epigrama sau de coabitare a acestora; 3. titlurile, în fapt alcătuite dintr-un singur cuvânt sau unul compus, sunt într-un mare procent de factură conceptuală, legate nemijlocit de epigrame, unele fiind neverosimile. Spre exemplu, Petre Tipărescu dedică o epigram literei “A”: “Vocală fudulă / Ce nu se compară / Cu-n “A” cu căciulă. / (Un văr de la Å£ară…)” sau definiÅ£ia epigramatică pe care o dă Mircea Trifu pentru cuvântul “ ălălalt”: “OriÅŸicare-ar fi pricina, / E acel ce poartă vina”.
Acest tip de dicÅ£ionar, care consacră definiÅ£ia epigramatică ÅŸi pune în valoare puterea de inovare a epigramistului, ar fi trebuit să apară, dacă nu în fiecare judeÅ£, măcar la nivel de arie mai
întinsă sau mai restrânsă decât această unitate teritorială. (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii.
(Georgică Manole)
PUNCT DE VEDERE
Cu epigrama dau din greu
Åži se întrec destui cu graba,
Dar cum spun unii, zic ÅŸi eu:
Se pare că o fac degeaba!
(VASILE LARCO)
O DOAMNÄ‚ DESPRE EPIGRAMIÅžTI
CârcotaÈ™ cum sunt, fireÈ™te
O întreb prudent È™i parc-o
Văd cum, galeș, mă privește:
- Buni sunt mulți, dar nu ca... Larco!
(AL. D. FUNDUIANU)
CULMEA CHEFULUI
Tot cheful de băut îÅ£i piere
Căci pare batjocoritor:
Să bei la masă ţapi cu bere
Şi s-ajungi ţap ispăşitor!
(VASILE LARCO)
O SOÅ¢IE CU ATITUDINE RESPECTUOASÄ‚
Acţionează circumspect,
Să nu comită boroboaţe;
Pe soÅ£ îl Å£ine la respect,
Iar pe amantul ei…în braÅ£e.
(VASILE LARCO)
”OSPITALITATE”
Nu știu dacă-o să vă placă,
Spuse un introvertit:
Musafirul care pleacă,
...E oricând binevenit (!).
(AL. D. FUNDUIANU)
BÄ‚RBAÅ¢II NU SUNT URÂÅ¢I
De-o vreme în minte-mi se naÅŸte ideea:
Cuvântul „urât” nu e bine de pus;
Din sexul frumos, face parte femeia,
Pe când toÅ£i bărbaÅ£ii-s din sexul…opus!
(MIHAI HAIVAS)
FEMEILE – UN RÄ‚U NECESAR
Vrând să trăieÅŸti o viaţă fără ele,
Eu cred că e de neînchipuit;
Dar ÅŸi cu ele-apar aÅŸa belele,
Încât e imposibil de trăit.
(MIHAI HAIVAS)
DIN PUÅžCÄ‚RIE DIRECT ÎN PARLAMENT
PromiÅ£ând minuni o mie,
Fraierii l-au tot votat;
Iese-acum din puşcărie
Şi se-ndreaptă spre Senat.
(MIHAI HAIVAS)
PARADOX
Să urmezi – ÅŸi în etate –
Sfatu-acesta înÅ£elept:
Chiar fiind adus de spate…
PoÅ£i să mergi în viaţă drept!
(ELENA MÂNDRU)
MADRIGAL
Femeia este versul
Ce dă vieţii mersul
Şi, fără nici o scuză,
E cea mai bună muză!
(ELENA MÂNDRU)
IUBIREA
Ca pe o rază de lumină
Iubirea o putem percepe,
Dar numai dacă se termină
Doar înainte de-a începe...
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
CONFESIUNE
M-am însurat cu Ana ÅŸi mi-e greu,
Că pace n-am de-atuncea, aşadar
Citesc legende ÅŸi visez mereu
Ca şi Manole, să mă fac zidar.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
COMPARAÅ¢IE RUSTICÄ‚
Erau la Å£ară-acum vreo câÅ£iva ani
Mai multe care şi puţini plăvani.
Azi starea-i inversată pe la noi:
Sunt mai puţine care şi mulţi boi.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
LAMENTAREA UNUI MOÅž
Cât ar arde un chibrit
Dorul meu a asfinţit
Åži rămân la toate rece:
Ce e sex, ca sexul trece.
(ION DIVIZA)
IDILÄ‚
În nopÅ£i târzii zburam cu ea la stele
Åži inima în pieptu-mi înflorea,
A fost femeia visurilor mele
Pân-am aflat la ce visează ea!
(ION DIVIZA)
ALEÅžILOR NOÅžTRI
Văzând ce fac, eu mi-am tot spus
Că-n Å£ara mândră ÅŸi măiastră
Prostia lor se urcă sus,
Că-i sprijinită de a noastră!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNUI RECIDIVIST BOGAT
Îi vine greu ca să priceapă
Că este hoÅ£ ÅŸi în palat:
Chiar de-„a intrat mereu la apă”,
El a rămas…tot nespălat!
(ELENA MÂNDRU)
POZIŢIA BĂRBATULUI FAŢĂ DE FEMEIE
De eÅŸti deasupra ori sub ea,
Când îi mângâi divinii nuri,
Te simÅ£i în rai, creÅŸtin sadea,
Dar ÅŸi în iad, când îi abjuri.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
PROTECÅ¢IE LA SIDA
Două luni i-a fost iubit
Până ea s-a internat
Åži-i nespus de fericit...
Că doar lui nu i-a cedat!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
IUBIREA POMPIERULUI
În al dragostei lor joc
Lumea cum să mai încapă?
Ea, micuţa, toată foc
El, sărmanul, tot o apă!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
ANGAJAMENT SOLEMN
Tot înainte către progres
Aceasta ni-i vrerea fierbinte
Am decis, am jurat ÅŸi-am ales
Să fie la fel ca-nainte!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
JUSTIÅ¢IA
O doamnă oarbă ce agită
Un paloş lung cu lama lată,
Confuză, însă fericită
Că este zilnic violată!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CAMPANIA ELECTORALÄ‚
Vorbe goale, pâine frântă,
Panglici multe ÅŸi baloane,
Plus orchestra care cântă
Numai piese de tromboane!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SUPÄ‚RARE
Dup’ un chef până în zori
De prieteni nici că-mi pasă:
Au căzut de multe ori
Până m-au adus acasă.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA PISCINÄ‚
Zise fetelor în plen
Deschizând uÅŸor supapa:
-Folosind fondul de ten
AÅ£i poluat pân’ ÅŸi apa.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
CELIBATARUL
Pentru el, eterodox,
Viaţa e un paradox:
E în tot locul acasă,
Dar niciunde n-are casă.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
HOMO-OMIDUS!
Un ins din fire perfid,
Prefăcut a fi omidă,
Într-un pom – numit partid –
Åži-a făcut la vârf…partidă!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
ECHIDISTANŢĂ
Aceasta-i mâna mea – nătânga!
Poate că aşa mi-a fost soarta:
Când scriu cu stânga – atac dreapta!
Când scriu cu dreapta – atac stânga!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
ALEGERI DEMOCRATICE A NOII CONDUCERI A UE
Parlamentul nou European
ÎÈ™i propune sincer candidaÈ›ii,
Iar tandemul dur franco-german
Din joben ne scoate emanații.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
SIC TRANSIT
Leul, cât era voinic,
Gârbovi toÈ›i È™i ciocul mic,
Când s-ajungă la pierzare,
Toți ca plopii, ciocul - mare.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
IT-UL AJUTÄ‚?
Cu tabletele la vot
Nu mai poți falsifica.
Un organizator netot:
„La ce le-am mai uzita?!”
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DISCUÅ¢IE AMICALÄ‚
- Tu parc-ai avea capul plin,
Iar ai întrat în beci la vin?
- Asta nu-i posibil dragă,
Tu știi că-mi lipșeste-o doagă...
(FLORICA BUTA)
S-A ÎNTORS UDREA?
De ce să mai emigreze?
Scapă de proces cu bine;
Poate chiar să candideze…
Fostul È™ef înc-o...sus-È›ine.
(DUMITRU BUJDOIU)
VOCABULAR
Cum poti să fii rezonabil,
Când amica, nevricoasă,
După-o ceartă mai porcoasă,
Te face irefutabil ?
(DUMITRU BUJDOIU)
DE CÂND AU APÄ‚RUT FETE SALVAMAR...
Tot mai mulÈ›i bărbaÈ›i se-“neacă”,
A-nceput să le cam placă,
Zilnic “mor” peste măsură,
Că-s salvați...gură la gură.
(DUMITRU BUJDOIU)
VISURI INCERTE
Unii-ÅŸi pun în cap s-adune,
Amintiri pentru o carte,
Dar cu ce-au în cap, aÅŸ spune,
Cartea asta-i cam... departe!?
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI MORALIST
Epistola lui Neagoe
Pare acum dojana ta,
Dar dupa mine,de-mi dai voie,
Mai buna-i pentru...dumneata!
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI AGRAMAT
O, scrib obscur de la Buzău,
Poţi să mă-njuri, nu-mi pare rău,
Dar eu pe tine mă răzbun
Când nu vreau numele să-Å£i spun!
(CINCINAT PAVELESCU)