În 2016, la editura „ATEC” din Focşani a apărut, într-o ediţie îngrijită de Gheorghe Andrei Neagu, o „Antologie de epigrame”. Volumul, după cum precizează antologatorul, este publicat în memoria lui Cincinat Pavelescu, unul dintre marii epigramişti ai ţării alături de Păstorel Teodoreanu, despre care Alexandru Paleologu spunea: „Dintre epigramiştii noştri mai remarcabili, a căror listă, de la Radu D. Rosetti şi I. Gr. Perieţeanu, la Ion Ionescu-Quintus tatăl şi fiul, e destul de lungă, popularitatea maximă au cunoscut-o Cincinat Pavelescu (1872 – 1934) şi Al. O. Teodoreanu (1894 – 1964)”. De ce l-ar venera vrâncenii pe Cincinat Pavelescu, ştiut fiind că s-a născut, după foarte multe surse, la Bucureşti şi că tot aici şi-a făcut şi studiile? Pentru două motive: 1. că unele surse (vezi George Călinescu) dau ca localitate a naşterii satul Milcov ( pe atunci aparţinătoare de judeţul R. Sărat, azi de judeţul Vrancea); 2. sigur, în perioada 1872 – 1879, în timpul verilor, se afla cu părinţii la moşia din satul pomenit.

Ordinea prezentării epigramiştilor este una alfabetică. Caracterul monografic al textului atribuit fiecărui creator ne face să credem că Gheorghe Andrei Neagu le-a solicitat să-şi facă singuri prezentările, altfel nu se explică de ce sunt doar 39 de epigramişti şi de ce prezentările nu au un caracter unitar. Unii, cei mai mulţi, şi-au întocmit câte un CV, alţii câte o poveste (Vasile Teriş, Ica Ungureanu etc.), câţiva au încropit două-trei rânduri (Gheorghe Niculescu, Emil Simion, Vasile Ţincaş etc.), în timp ce trei dintre ei nu au scris nimic (Constantin Ghiţă, Corneliu Şerban sau Ion Toderaşcu).

Un număr consistent de epigrame însoţeşte pe fiecare dintre cei prezenţi în antologie. Antologatorul nu are nicio responsabilitate privind valoarea epigramelor, aceasta aparţinând în totalitate epigramiştilor, care şi-au făcut propria selecţie. Deşi lipsesc mulţi epigramişti de valoare ai ţării, cei 39, care au spus prezent, asigură consistenţa necesară unei astfel de lucrări.

Din Botoşani sunt prezenţi doi epigramişti: Dorel Mihai Gaftoneanu şi Vasile Larco, care mai pot fi revendicaţi de Suceava şi Iaşi. Reluăm selecţia propusă de cei doi.

Dorel Mihai Gaftoneanu:
Noroc... porcesc: „Cu spatele cât un dulap, / Dușman al bunei cuviințe, / Mi-a aruncat un pumn
în cap, / Din fericire, de semințe!”

O ultimă dorință: “Mai am (și eu!) un singur dor / Căci simt că s-a umplut paharul / Să-și ia
stăpânul meu tractor, / Și-a spus, epuizat, măgarul!”
Unui prim-ministru: “De la niște microfoane, / Sare-n aer cabinetul, / Și, cu flash de
lampioane, / I-a căzut pe cap... Parchetul!”
Inocență: “Barza, cu figura-i gravă, / Îi prindea în cioc. Brotacii, / Precum sfecla-n gura vacii,
/ Se uitau... ca broasca-n țeavă!
Cațavenciană: „Cum nu era prea cunoscut, / Nu l-am votat, desigur, până... / Când, întrebat
despre avut, / El ne-a răspuns: vă am la mână!”
Electorală: “Listele... de farmec pline, / Vorba unui țânc de-a șaptea, / Scot luceferi din cabine,
/ Luminați la cap... ca noaptea!”
Ca în Fântâna Blanduziei: “Privesc pământul României / Cum scade-ntruna... la cadastru(!), /
Și-n fulgerările mâniei, / Văd roșu... galben și albastru!”
Electorală: “De-ați ști ce bine-i să-mi dați votul / Și ce plăcut e, dragii mei, / De-abia aștept să
puneți botul, / Spunea dulăul... spre căței!”
Happy-end aviatic: “Cu calm, a evitat echipa / O tragedie de proporții, / Când au șters turla cu
aripa, / Dar nu s-au dat... de ceasul morții!”
Mariaj asortativ: “Certați mereu... din când în când, / Râd împreună ,,Gion” și ,,Mery”, / Căci
amândoi sunt într-un gând: / Că el e Tom. De fapt, e Jerry!”

Argheziană: “Maică, mulți... s-au lecuit / După ce au pătimit, / Și-unde sapă... sonda locul, / Nu
s-au mai jucat cu focul!”
Domestică: “Găsesc înscris un epitaf / Pe vechiul meu șifonier, / Că hainele făcute praf / I-au
fost pe gust... lui Molière!”
Ospitalitate á la Klaus Johannis: “Ca gazdă bună, pare-mi-se (!), / Pe imigranții care vin, /
I-aștept cu brațele deschise / La noi acasă... la Berlin!”
Don Quijotte versus Dulcineea: “Îl ducea cu zăhărelul / Și-o ierta a mia oară / Când jura că-i
face felul - / Fel... din arta culinară.”

Vasile Larco:
Remarcă poetică: “Poetul are un statut, / Statornicit de-o veșnicie: / El scrie când nu-i
cunoscut / Și-i cunoscut când nu mai scrie.”
Românie, mândră floare: “O floare este țara toată, / Un trandafir sau o lalea, / Iar unii spun
că-i o mușcată ... / Văzând câți au mușcat din ea.”
Problema demografică: “Cu vocea-i foarte sigură și calmă / A spus un senator în Parlament: /
Când fusta se scurtează cu o palmă, / Natalitatea crește c-un procent!”
Nu prea se vând cărţile: “Când plin cu cărți e magazinul, / Doar la un lucru mă gândesc: / Or
fi și cărțile ca vinul... / Sunt bune când se învechesc!”
La vârsta a treia: “Dai sănătății-ntâietate, / Ești copt ca bobul dintr-un spic, / E vârsta când le
știi pe toate, / Dar nu poți face mai nimic!”
Nedreptate: “S-ar întrerupe și ecoul, / De-ar observa aceste fapte: / Că vaca trage-n jug cu
boul, / Iar seara numai ea dă lapte!”
Testament: “Statuia mea pe roib călare / S-o amplasați în gura văii, / Dar nu o dăltuiți în sare,
/ C-or năvăli pe ea lingăii!”
De sărbători: “Fumul gros inundă casa, / Vinul curge în pahare, / Iar de la un timp, doar masa
/ Se mai ține pe picioare!”
Avariţie: “Muncește omul și-i grăbit, / Averi adună pe pământ, / Dar e atâta de zgârcit, / Că-și
ia și umbra în mormânt!”
Destăinuire: “M-am însurat, nu fac din asta caz, / Cu asistenta de la Circa 9 / Așa-i: te duci la
doctor c-un necaz /Și de acolo te întorci cu două!”
Tinerei cu bluza scurtă: “Te rog să nu iei drept dojană, / Dar te întreb cuviincios: / Buricul gol
e o capcană / Spre nada ce-i puțin mai jos?”
Neregulă: În al vieții tainic rost / Nu pricep anomalia: / Că înmormântezi un prost, / Dar nu
poți stârpi prostia!”
Extinderea corupţiei: “La noi se minte ne-ntrerupt / Azi nu se întrevăd minuni, / Căci a ajuns a
fi corrupt / Și detectorul de minciuni.”
Colac peste pupăză: “Se vede-un fapt ce nu-i pe plac, / Dar s-a extins ca un flagel: / Cât e
românul de sărac, / Mai dă și lenea peste el.”
Taina pământului: “Chiar și-a pământului splendoare / O latură-i puțin umbrită: / Ne dă o
viață de mâncare / Ca în final să ne înghită.”
Accept: “Atât mai spun și-apoi conclud, / Căci eu, urcând pe-a vieții treaptă, / Prefer un adevăr
mai crud, / Decât minciuna bine coaptă!”
Punct de vedere idilic: “În viața veșnic amoroasă, / Călcând alături nu-i o vină, / Doar n-ai să
ai desert la masă / Mereu aceeași savarină!”

Echilibru agrar: “Cu străinii, bată-i Sfântul, / Echlibrul e sublim: / Ei ne cumpără pământul, /
Noi ne vindem să-l muncim.”
Unui vitezoman: “Circulând în mare vervă, / Ghinionul nu-i exclus: / Ai o roată de rezervă /
Însă n-ai și-o viață-n plus!”
Admiraţie: “Când spui femeie vezi o floare, / Un Univers de cucerit, / Vezi tot ce-i mai superb
sub soare ... / Dar să nu fii căsătorit.”
(Georgică Manole)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.

Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până
în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

STAREA DE VEGHE
Când vezi c-a adormit iubita
După momentul de extaz,
Fii pregătit, că ea-i ispita,
Ce vrea să te găsească treaz. (MIHAI SĂLCUŢAN)

EPITAF UNEI IUBĂREŢE
Mulţi bărbaţi o pomenesc
Şi mereu îşi amintesc
Că-i plăcea amoru-n doi:
Ea şi... noi! (MIHAI SĂLCUŢAN)

RAPIDITATE
Idila lor nechibzuită
A doua zi luă sfârşit,
Că el era băiat citit,
Iar ea – o carte răsfoită. (MIHAI SĂLCUŢAN)

PUTEREA OBIŞNUINŢEI
Sunt observaţii drept obscure
Şi spuse-n veşnica formulă:
Un hoţ când n-are ce să fure,
Îşi “fură propria căciulă”. (VASILE LARCO)

GUVERNANŢII ŞI ASIGURAREA PENTRU CUTREMURE
Ţin dreaptă a reformei axă
Şi îşi respectă jurământul,
Dar inventează câte-o taxa
De se cutremură pământul. (VASILE LARCO)

UNUI FOST...
Cu punga plină, bun de gură,
O ține din beție-n chef,
La cum se laudă și-njură,
Se vede c-a fost mare șef. (NICOLAE MEREACRE)
 
SE CERE O PRECIZARE
Văzând că-s necăjit, vecinul ieri mi-a spus:
“Trimite o scrisoare aceluia de Sus...”,
L-am întrebat, desigur, fiindcă nu discern:
”La cela de prin ceruri, ori cel de la Guvern?” (NICOLAE MEREACRE)
 
 
O CERTITUDINE
Pe omul bun nu-l va strica averea,
Nici banii mulți, nici slava, nici puterea,
Nu-l vor strica, oricât de mult ar vrea,
Din cauză că nu le va avea. (NICOLAE MEREACRE)

RECLAMA BATE VALOAREA
Pe sticlă ea are prezenţă,
Dar vocea-i lipseşte total;
Doar ritmul îl bate-n cadenţă,
Tariful, în schimb…e letal! (ELENA MÂNDRU)

SOLUŢIE DE SUCCES ÎN ALEGERI
Pentru-a fi azi deputat
Şi deloc chiar disputat,
Stai şi-aştepţi, dar nu la hurtă,
Cu dolari, pe-o listă „scurtă”! (ELENA MÂNDRU)

FAMILIE APARENT FERICITĂ
Cu nimeni nu vreau să mă-ncaier –
Şi ce voi spune nu-i un furt –
Bărbatu-o ţine prea din scurt,
În timp ce soaţa…prea de fraier. (MIHAI HAIVAS)

TURNĂTORIA REDUCE PUŞCĂRIA
O metodă îţi indic,
De-a scurta pedeapsa ta:
Totu-i să nu spui nimic,
Dar să-l spui pe cineva. (MIHAI HAIVAS)

ROMÂNIA FURATĂ SISTEMATIC
Pe-a corupţiei câmpie,
Cu sincope-n judecată,
Zburdă-atât cei răi de plată,
Cât şi hoţi de meserie. (MIHAI HAIVAS)

SFATUL MEDICULUI
Aruncându-i o privire
Doctorul vocea îşi drese:
-Să ţii cură de slăbire!
Şi o ţine… între mese. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

SCUZA ŞOFERIŢEI INFIDELE
În voce sunt incoerentă
Şi calmul încă nu-mi revine.
Am fost o clipă neatentă
Şi a intrat unul în mine. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

ASIGURARE PENTRU VIITOR
-Eşti prieten foarte bun
Cu elevul cel mai prost.
-Gestul e făcut cu rost,
Mâine el va fi tribun. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

POSTELECTORALĂ
Printre aleşii noştri, bravi feciori
Nevoia ţării ce o duc ân spate,
Cum să n-avem şi laşi, şi trădători,
Când ne-au promis că o s-avem de toate?!... (GHEORGHE BÂLICI)

LOZINCA LUPTEI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI
Acum, când viaţa nu-i uşoară,

Pentru-a scăpa de mari nevoi,
Să prindem hoţii toţi din ţară,
Ca să putem fura doar noi. (GHEORGHE BÂLICI)

UNUI AVIATOR RUS
Decolând din Krasnodar,
N-a ajuns până-n Ciucotca:
Mai avea benzină, dar
I se terminase votca. (ION DIVIZA)

IVAN ÎN TURISM
Prin alte ţări având curajul
Să meargă c-o maşină, franc
I-acordă damei avantajul
Să iasă, elegant, din…tanc! (ION DIVIZA)

UNEI ADMIRATOARE
(replică la epigrama adresată mie de domnul Funduianu)
Eu ştiu că n-am făcut minuni,
Iar doamnei nu-i opresc elanu`
Dar sunt şi alţii foarte buni,
Ca de axemplu: Funduianu! (VASILE LARCO)

ESCHIVĂ LA... ESCHIVĂ
(Domnului Vasile LARCO)
Maestru-i de-un bun simț străbun,
Nu-l merit eu ca ”avocat” -
Când singur văd că-s foarte bun
                             ...De aruncat! (AL. D. FUNDUIANU)

DRAGOSTE ŞI DELICATESE
Antricot şi-un vin de clasă,
Cu draga mea am savurat!
N-a fost propriu zis o masă,
Lâng-o reclamă-am salivat... (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

CODRUL...
Codru-i frate cu românul
Îşi cânta poetul dorul...

O fi frate cu vreunul,
Care a pierdut toporul!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

NEDUMERIRE
Nu pot să tac, trebuie spus!
În U.E. totu-i cam pe dos,
Căci iată, ne privesc de sus,
Toţi cei din Ţările de Jos. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

RUGĂMINTEA BIROCRAŢILOR
O rugăminte, dacă ni-i permisă,
Am face-o, Doamne, pentru prima dată:
Ca-ntreaga masă de hârtie scrisă
Să fie în bancnote transformată! (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

MEDICUL
Cum are simţ tactil el dezvoltat,
Te pipăie uşor, să-ţi afle-amarul,
Dar, când a terminat de consultat,
Îşi pipăie, discret şi buzunarul. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

REGRET
Doar un regret în astă lume
Mai am şi nu aş fi putut
Să spun că vreau alt lucru-anume…
Nu pot s-o iau de la-nceput! (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

MULT ȘI BINE
Cred c-a spus-o un om cult
(Vina să n-o dați pe mine!):
Că bărbații mint mai mult,
Iar femeile... mai bine. (AL. D. FUNDUIANU)

UNUI CUPLU
Duc o căsnicie bună
Și fac totul pe din două 
Când ea ”fulgeră și tună”,
Se preface el că...  ”plouă”. (AL. D. FUNDUIANU)

DURA LEX, SED LEX
După proces, la închisoare,
Se-ntrebau două tinerele:
“De ce la moravuri uşoare
Se dau pedepse foarte grele?” (NAE BRĂDĂŢEANU)

LIBERA CIRCULAŢIE
Pe o stradă rău famată
Trecea o doamnă prima data;
Ea nu era prostituată
Ci doar atât…prost situate. (NAE BRĂDĂŢEANU)

GURA PĂCĂTOSULUI
Lumea? 'Mpinsă înainte
De-anumite forțe-oculte.
Ager - un român - la minte:
„Noi - de forțele inculte”. (NICOLAE MĂTCAŞ)

APROPO DE DEMISIE
Cum aud, cu consternare,
Că din posturi au să zboare,
Un colac au de salvare
Cert: demisia de-onoare. (NICOLAE MĂTCAŞ)

NU-N ZADAR EŞTI SENATOR
Senator de Straja sau Dolhasca,
De-ți dă ghes o vintre la popou,
Nu alergi la „Sf. Ioan cel Nou”,
Ci cu autogirul la „Floreasca”. (NICOLAE MĂTCAŞ)

PENSIA ȘI ALUZIA
Mă-ntreabă fetele-n parcare:
- Moșule,cât e de mare ?
Eu răspund, pivind la pungă:
- Atât cât să vă ajungă ! (DUMITRU BUJDOIU)

SOȚIA POLITICIANULUI
- De ce mă minți, mereu mă minți,

 Şi-n orice zi mă scoți din minți?
- Iubito, fac antrenament,
Sunt candidat la Parlament. (DUMITRU BUJDOIU)

ANGOASA TÂNĂRULUI SALVAMAR
Toată ziua “ gură-n gură”,
Nici seara nu prididește;
Și nevasta vrea o tură:
- Mă-necai...cu-n os de pește. (DUMITRU BUJDOIU)

PROGNOZE
Sunt atătea coduri care,
Ne vestesc de vreme rea,
Dar de VREMURI, cine oare,
Codul roşu ni-l va da? (MAX OPAIŢ)

UNUI BEŢIV
La câte grade are-n faţă,
Ar trebui avertizare:
Sau codul roşu pentru ceaţă,
Sau secetă la ...buzunare!  (MAX OPAIŢ)

MATELUI CARAGIALE PE CÂND ERA BERAR
(La această epigramă a colaborat însuşi maestrul)
Iancu Luca Caragiale
Îţi dă berea cu măsură,
Face şi literatură...
Însă nu face parale! (CINCINAT PAVELESCU)