Ce este mai groaznic? O bătrânică din cine ÅŸtie ce sat al judeÅ£ului, care, prădată fiind, rămâne fără singurele două găini pe care le avea ÅŸi care-i asigurau hrana zilnică? O copilă abuzată de propriul tată ani în ÅŸir până când cineva sesizează situaÅ£ia ÅŸi o reclamă? Sau un accident de muncă în urma căruia un tată îÅŸi pierde viaÅ£a sau devine o "legumă", astfel că întreaga lui familie are de suferit?
Nici procurorii nu "cântăresc" astfel de situaÅ£ii, însă cu aceste dosare se confruntă ÅŸi pentru fiecare caz în parte alocă minte, timp, cunoÅŸtinÅ£e, informaÅ£ii.
Proiectul OAMENI ÅžI MESERII ajunge în tabăra în care se face justiÅ£ie, acolo unde dreptatea trebuie să triumfe, sub ochii acoperiÅ£i ai zeiÅ£ei judecăţii, Themis. Într-un birou de la etajul patru îi găsim pe procurorii Nicoleta Arpinte ÅŸi Larisa Lungu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria BotoÅŸani.
Pe mese au câte un vraf de dosare, pe scaune, în jurul lor alte vrafuri de dosare, în fiÅŸete la fel. Dar nu-i nimic, asta e doar o porÅ£ie din cele care ajung sub mâna lor, cam de două- trei ori pe lună. Åži aÅŸa vraful e mereu mare ÅŸi descurajator pentru oricine.
Anul trecut, Nicoleta Arpinte a avut în lucru 1.339 de dosare din care a soluÅ£ionat 1.120. Larisa Lungu a avut în lucru 1.321 de dosare, soluÅ£ionate fiind 1.082 dosare. Nu mai facem calcule cu câte dosare au soluÅ£ionat într-o zi pentru că unele au nevoie de mult timp, de multă documentare, de multe informaÅ£ii. Fără îndoială că "aprovizionarea" continuă cu cazuri de soluÅ£ionat le enervează pe amândouă, mai ales în condiÅ£iile în care activitatea lor presupune ÅŸi tot felul de statistici pe care trebuie să le trimită la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ÅŸedinÅ£e, instanÅ£e, întâlniri cu poliÅ£iÅŸtii.
Colege de birou de mult timp, prietene ÅŸi în viaÅ£a de după serviciu, Nicoleta Arpinte ÅŸi Larisa Lungu au debutat împreună în meserie dar anii petrecuÅ£i cu capul în dosare le-au amărât ÅŸi dezamăgit. Dezamăgirea că trăim într-o lume sălbatică, pe care ele o cunosc altfel decât noi.
Din spital, în birou de procuror!
Nicoleta Arpinte crede că nu ea ÅŸi-a ales meseria, ci meseria a ales-o, deÅŸi se pregătise pentru Medicină, că aÅŸa era moda pe vremea aceea. Lucra deja în Spitalul Orăşenesc Săveni, la Radiologie, atunci când a depistat oportunitatea de a urma Facultatea de Drept. "După ce am luat licenÅ£a, cu copilul legănat pe picioare- că între timp mă căsătorisem ÅŸi născusem fetiÅ£a-, nu ÅŸtiam unde s-o apuc ÅŸi mi-a spus cineva că se organizează concursuri pentru judecători ÅŸi procurori la Parchet. Primele două concursuri de admitere directă pe care le-am dat pentru judecători le-am picat ÅŸi când eram mai descurajată, prietena mea m-a luat la BucureÅŸti să ne facem procurori. AÅŸa s-a întâmplat ÅŸi am intrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria BotoÅŸani. Când ne-am dus la vizita medicală, ne-am dat întâlnire "oarbă" în compartiment toÅ£i cei patru care câÅŸtigaserăm concursul. Atunci am cunoscut-o pe Larisa. Ea s-a uitat la mine, eu la ea, ne-am zâmbit ÅŸi tot drumul am trăncănit. De atunci s-a legat între noi o prietenie care durează ÅŸi astăzi. Am fost ÅŸi colege de birou, dar la un moment dat ne-am despărÅ£it", povesteÅŸte Nicoleta Arpinte.
S-au despărÅ£it pentru că în 2003 i s-a propus să plece la Săveni, să conducă Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni. AÅŸa s-a trezit singură, tot sperând că va primi ÅŸi alÅ£i colegi. Până în 2010 au mai venit procurori, dar numai bine ce forma echipă, plecau. "AÅŸa s-a întâmplat ÅŸi la Dorohoi ÅŸi la Darabani. Formezi procurori, îi creÅŸti, îi înveÅ£i ÅŸi după aia pleacă. În 2005 a venit Raluca Stâncescu (actual prim- procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul BotoÅŸani, n.r.) cu care am avut o relaÅ£ie foarte bună ÅŸi apoi Marius Onofrei- făcusem o echipă "cei trei muÅŸchetari". În 2010 m-am mutat la Dorohoi, unde am avut un colectiv extraordinar. De altfel, în echipele în care am lucrat a existat o solidaritate teribilă, ne-am ajutat între noi", mărturiseÅŸte procurorul.
Într-un final a revenit la Parchet la BotoÅŸani ÅŸi de atunci viaÅ£a a intrat pe făgaÅŸul normal. Treptat, în alÅ£i ani de zile, a învăţat că în concediu nu pierde timp, ci se odihneÅŸte, că indiferent cât de tare se stresează, numărul de dosare nu scade, ci din contra, să măreÅŸte. "Indiferent unde mă duceam, stăteam ca pe ace ÅŸi-mi spuneam: uite cum stau eu aici ÅŸi în timpul ăsta câte dosare ar fi putut să fac ÅŸi cum se adună ele acolo. Acum am început să revin la normal, să reuÅŸesc să mă detaÅŸez în concediu, să mă bucur de viaţă", spune Nicoleta Arpinte.
Marele noroc a fost familia care a susÅ£inut-o continuu, iar fiica ei o consideră cea mai "cool" mamă din câte pot exista, iar între ele nu există secrete. "Îmi spune tot despre ea, despre ce simte, ce face, îmi cere sfaturi, îmi povesteÅŸte absolut orice ÅŸi de la uşă mă ia, de cum intru în casă. M-a responsabilizat întotdeauna, nu am neglijat-o niciodată ÅŸi i-am oferit un mediu securizat. Acum e studentă, abia întoarsă acasă în vacanţă ÅŸi e minunată!".
Tânărul procuror dă cu capul de pragul sistemului
SusÅ£inere din partea familiei a avut ÅŸi Larisa Lungu, un copil cuminte ÅŸi ascultător de părinÅ£i. S-a dus frumuÅŸel la ÅŸcoală, a învăţat cât au Å£inut-o baierele ÅŸi în urmă cu 18 ani ÅŸi-a început activitatea tot la Parchetul de pe lângă Judecătoria BotoÅŸani. Era motivată, plină de speranÅ£e ÅŸi cu idei.
Pasionată ÅŸi implicată, aÅŸa o descrie colega de birou. "Când scrie un rechizitoriu, Larisa se înroÅŸeÅŸte la faţă, se aprinde, deschide geamul, se enervează. La prima vedere pare foarte dură, ceartă poliÅ£iÅŸtii, îi sperie, dar e inimoasă ÅŸi dacă o câÅŸtigi ca prieten, o ai pe viaţă. În plus, este foarte curajoasă ÅŸi trăieÅŸte fiecare zi cu poftă, ca ÅŸi cum ar fi ultima. Mă motivează ÅŸi pe mine", spune Nicoleta Arpinte.
Când a intrat în sistem, Larisa Lungu spera să poată face ceea ce învăţase în facultate. "Voiam cazuri frumoase, să am timp să studiez cauzele complexe, ceream dosare de la grefă. Am crezut în meseria asta dar nu poÅ£i să faci justiÅ£ie cu o mână de oameni", explică Larisa Lungu.
UrâÅ£enia din oameni, oglinda societăţii în care trăim
Poate meseria de procuror nu e neapărat cea mai frumoasă, iar unele aspecte sunt teribile.
"Sunt părÅ£i mai puÅ£in plăcute ale vieÅ£ii de procuror ÅŸi te ÅŸi afectează de multe ori, dar sunt ÅŸi satisfacÅ£ii ÅŸi când vezi dus la bun sfârÅŸit un dosar în care te implici ÅŸi că s-a făcut dreptate... Nu e frumos să te bucuri că ajunge cineva la puÅŸcărie dar au fost dosare care m-au ÅŸocat. E neplăcut să vezi dosare cu accidente de muncă, de circulaÅ£ie, am văzut cadavre înÅŸirate pe ÅŸosea. Mă indignează foarte tare ÅŸi mă afectează dosarele cu abandon de familie, tot ce înseamnă victime- copii. Par banale, că unul nu le-a plătit pensia alimentară la copii. Însă nonÅŸalanÅ£a cu care vin inculpaÅ£ii... Vin mirosind a Å£igară, a băutură. Deci ai avut bani de Å£igări ÅŸi de băutură, dar pentru copil nu ai avut. Bun, nu ai avut cât a zis instanÅ£a, dar vreau să văd un pic de bunăvoinţă- ai un leu, un leu îi dai, cât poÅ£i. Am avut unul care mi-a zis: ce, cucoană, eu n-am bani, dă-mi tu bani ÅŸi le plătesc pensia alimentară. Ca ÅŸi cum ar fi fost copiiii mei! Sau vin unii ÅŸi se smiorcăie că nu au avut bani, dar nici nu se duc să-ÅŸi caute de muncă, nu muncesc... Au aÅŸa o stare de bălteală, de lene. Sau dosarele cu act sexual cu minor ÅŸi au fost multe în ultima perioadă, cazuri urâte, cumplite. Un furt e un furt, dar mai sunt ÅŸi tâlhăriile cu moartea victimei. Am avut bătrâni omorâÅ£i sau schingiuÅ£i pentru 10 lei", spune Nicoleta Arpinte.
AÅŸezat în "ÅŸoÅŸonii" victimei, procurorul simte satisfacÅ£ia dreptăţii atunci când inculpatul este condamnat definitiv, pentru că până atunci are emoÅ£ii. "Atunci când ÅŸtiu că a furat, a bătut, a violat, a făcut cine ÅŸtie ce ÅŸi că e o persoană rea, mă bucur că obÅ£in mandat de arestare, dar nu se încheie aici, eÅŸti stresat până când îl vezi după gratii ÅŸi ÅŸtii că s-a făcut dreptate. Procurorii nu sunt iubiÅ£i ÅŸi nici nu trebuie să fie iubiÅ£i, ei trebuie să-ÅŸi facă treaba", spune Nicoleta Arpinte.
Larisa Lungu consideră că orice caz cu violenţă, fie că e familială, fie că e vorba de un viol- indiferent de vârsta victimei, este greu. "Am avut de exemplu trimiteri în judecată la caz de violenţă împotriva mamelor, bătute de către propriii fii. Mi se par grave ÅŸi mă revoltă. Sau am avut o bătrână tâlhărită, violată, bătută în ultimul hal. A supravieÅ£uit, din fericire! Astfel de cazuri le urmăresc îndeaproape ÅŸi încerc să motivez aÅŸa încât să înÅ£eleagă ÅŸi judecătorul pentru că uneori nu e suficient doar să prezinÅ£i fapta", spune Larisa Lungu. Nu ÅŸi-a visat niciodată dosarele, "clienÅ£ii", însă cel mai groaznic coÅŸmar e acela în care se răstoarnă peste ea fiÅŸetul cu dosare de prea-plin.
AglomeraÅ£ia de dosare ÅŸi statisticile care le "mănâncă"
Asta le enervează cumplit pe Nicoleta Arpinte ÅŸi pe Larisa Lungu- volumul uriaÅŸ de muncă. "Eu aÅŸ vrea să lucrez mai bine, să motivez o soluÅ£ie mai larg, să aprofundez un dosar, să-l documentez. Sunt dosare în care trebuie să citeÅŸti Medicină Legală de ameÅ£eÅŸti. La un caz am citit rapoarte medicale, studii ale unor profesori universitari, mi-au ieÅŸit ochii! Am avut un abandon de familie, în care tatăl o acuza pe mamă că nu a plătit pensia alimentară. Femeia se apăra ÅŸi spunea că ea nu a plătit bani dar a plătit niÅŸte investigaÅ£ii medicale care au costat enorm. Eu trebuia să citesc despre boala respectivă, un streptococ nu ÅŸtiu de care, ca să stabilesc dacă investigaÅ£iile medicale plătite de mamă erau utile sau nu. La accidentul de muncă de la fostul IUPS, a trebuit să citesc cum funcÅ£ionează soneta de spart fontă, adică trebuie să ÅŸtii de toate! Iar noi primim munÅ£i de dosare, iar oamenii ne ceartă că de ce durează aÅŸa de mult? Schemele de procurorii au rămas aceleaÅŸi din 1989, iar numărul de dosare a crescut exponenÅ£ial de la an la an.... iar din '89 au trecut atâÅ£ia ani! Ca să nu mai spun că pe lângă munca efectivă de procuror, trebuie să facem tot felul de situaÅ£ii cu statistici la un an, la jumate de an, la trei luni, la o lună. Efectiv noi suntem puÅŸi de acest sistem în niÅŸte situaÅ£ii imposibile! De exemplu, îi expiră unuia arestarea, tu lucrezi la un alt rechizitoriu, ai treabă de leÅŸini ÅŸi te sună că este nevoie acum de nu ÅŸtiu ce situaÅ£ie statistică. Suntem supraîncărcaÅ£i, nu e niciun secret", spune Nicoleta Arpinte.
Larisa Lungu îÅŸi aminteÅŸte că doar în primii trei ani a lucrat relaxat ÅŸi nu făcea eforturi deosebite să-ÅŸi termine "porÅ£ia". "Între timp, motivaÅ£ia profesională a devenit strict aceea de a-mi asigura independenÅ£a financiară pe un salariu care e motivant la noi în Å£ară, dar ca pasiune ÅŸi implicare nu mai poate fi vorba cât timp, după 18- 19 ani de meserie, ajungi la concluzia dureroasă că Å£i se cere doar statistică! Oameni din ce în ce mai puÅ£ini ÅŸi în fiecare zi eÅŸti întrebat câte dosare ai în lucru, câte ai avut, cu câte ai rămas, nu mai contează altceva! Este imposibil să lucrezi după 18 ani în aceeaÅŸi schemă ca cea din 1998, atunci când am intrat în Parchet! În condiÅ£iile în care volumul nu doar s-a triplat! Iar cerinÅ£ele sunt tot mai mari: celeritate, operativitate.... Dar cu cine??? Cu ce??? Ai luat diplomă pentru merite deosebite, că n-ai luat diplomă, că ai soluÅ£ionat 1.500 de dosare anul trecut ÅŸi anul ăsta nu mai poÅ£i te întreabă: da' anul trecut de ce ai putut ÅŸi anul ăsta nu mai poÅ£i face 1.600??? Nu mai pot, sunt demotivată! Mă interesează să-mi fac treaba, să am grijă pe ce-mi pun semnătura pentru că e semnătura mea! Åži să nu mi se poată imputa nimic! M-am demotivat de la an la an ÅŸi asta mă face să urmăresc câÅ£i ani mai am până la pensie", rosteÅŸte dureros de sincer Larisa Lungu.
În plus, bolile profesionale macină "cu succes" în rândul procurorilor, fiecare având câte o afecÅ£iune pe care o duce pe picioare. AÅŸa că, până la pensie, le rămân concediile ÅŸi weekend-urile în care nu trebuie să fie în birou cu dosare în faţă în care îÅŸi trăiesc viaÅ£a ÅŸi se detaÅŸează.
Larisa Lungu este "curajoasa" biroului ÅŸi a tras-o după ea ÅŸi pe Nicoleta Arpinte. Pasiunile Larisei Lungu înseamnă motocicletă- zbor- aer- rock. ÎÅŸi liniÅŸteÅŸte frustrările de la serviciu în natură, face orice în trece prin cap, indiferent de opinia celorlalÅ£i. Se liniÅŸteÅŸte, se calmează, se hrăneÅŸte cu aer curat ÅŸi apoi se întoarce la birou unde o ia de la capăt. Iar ÅŸi iar ÅŸi iar, cu supărări, cu dureri.
Nicoleta Arpinte ÅŸi-a luat-o drept model ÅŸi dacă Larisa a zburat cu paraÅŸuta, a încercat tiroliana. "E un mod de detaÅŸare, o rupere de ritm. ÎÅ£i aeriseÅŸti creierul care este îmbâcsit ÅŸi plin de informaÅ£ii! Când mă întorc la serviciu din concediu e ca ÅŸi cum Å£i-ai face curat în casă ÅŸi ai îndepărta reziduurile ÅŸi tot ce nu-Å£i mai trebuie ÅŸi care îÅ£i ocupă loc aiurea!"
În loc de concluzii
PoveÅŸtile Nicoletei Arpinte ÅŸi ale Larisei Lungu sunt poveÅŸtile tuturor procurorilor care la un moment dat ÅŸi-au dorit să răstoarne lumea, să facă dreptate, să-i bage pe cei răi după gratii. Dar pe parcurs, după ce s-au lovit cu capul de pragul de sus, s-au întristat, ÅŸi-au regândit opÅ£iunile.
Unii au plecat din sistem, urmăriÅ£i de ameninţări ÅŸi blesteme, alÅ£ii au rămas să lupte. Åži în fiecare zi sunt tot mai îngropaÅ£i în dosare, tot mai triÅŸti ÅŸi tot mai dezamăgiÅ£i. Åži tot mai aglomeraÅ£i. Dar în ei, acolo undeva ascuns, e încă fiorul, ca o luminiţă slabă care, pe parcursul cercetării unui dosar, se transformă în flacără ÅŸi arde. Åži asa se face JustiÅ£ia într-o Å£ară în care hoÅ£ii din Penitenciare urlă "HoÅ£ii".
Partea nevăzută a justiţiei. Despre cei ce luptă împotriva lor înşişi pentru ca Justiţia să triumfe FOTO
OAMENI si MESERII
Madalina Ursuleanu
Monday, 18 July 2016
Oameni și Meserii
Spune-ne opinia ta
Newsletter
Abonează-te la Newsletter-ul Stiri Botoșani pentru a fi la curent cu cele mai noi știri și reportaje!
© 2025 WEB EMOTION SRL | Toate drepturile rezervate.
Web Emotion, Live.Botosani.ro, Botosani.ro Stiri.Botosani.ro si logo-urile acestora sunt marci inregistrate ale Web Emotion. Toate celelalte marci sunt proprietatea companiilor detinatoare. Reproducerea continutului din acest site este permisa numai cu acordul Web Emotion.
Termeni și condiții | Politica de confidențialitate | Despre Cookie-uri
Pagină generată în 1.43 secunde
Acest website foloseşte cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare şi servicii adaptate nevoilor şi interesului fiecăruia. Apăsând Accept sau navigând pe acest website, ești de acord să permiți colectarea de informații prin cookie-uri sau tehnologii similare. Mai multe detalii despre cookie-uri aici