O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Am recitit o carte apărută cu aproape zece ani în urmă, una care se doreşte a fi un fel de călătorie prin întunecatele tunele ale prostiei omeneşti. Astfel de călătorii sunt făcute de doar doi exploratori ai universului uman: sociologul şi epigramistul. Ea a fost scrisă pe baza unor eseuri publicate de Nicu Gavriluţă, acum prof. univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Cartea se intitulează „Mama proştilor e mereu gravidă” (Editura „Institutul European”, 2010, Iaşi, cuvânt înainte: Ştefan Afloroaiei, cu un argument al autorului). Recunosc faptul că am recitit cartea pornind de la un impuls interior dat de mai toţi epigramiştii spaţiului românesc de a se referi în creaţiile lor la prostie şi proşti. Textul cărţii este un construct dat de o serie de eseuri în care predomină idei venind dinspre: 1. patologia socialului românesc; 2. noul model de ştiinţă numit biologia credinţei; 3. semnul destinal al veşnicei prostii omeneşti.
Privind patologia socialului românesc, Nicu Gavriluţă dă cărţii sale şi un subtitlu deosebit de lămuritor, „sociologia patologiilor cotidiene”, autorul identificând patru tipuri de patologii: politice, ale sacrului, religioase şi sociale. Şi fiindcă toate aceste patologii există, autorul concluzionează: „atunci am fi în măsură să formulăm un singur şi grav diagnostic destinal: în acea ţară „Mama proştilor e mereu gravidă!”. Şi „acea ţară”, după cum va observa cititorul, este România lui Nicu Gavriluţă.
Eseurile subsumate patologiilor politice se deschid cu Barack Obama, considerat a fi un creştin flexibil şi inteligent, şi se închid cu Băsescu, un beneficiar al puterii oculte dată de flacăra violet. Interiorul acestui interval mărginit de două personaje politice diametral opuse se întregeşte prin referinţe la divorţuri, infidelităţi şi avorturi. Se continuă cu problematica bioterorismului, a violurilor în care ar fi „specialişti” românii, a atitudinii faţă de FMI considerat a fi un „asasin economic”, cu mişcarea „flower power” din Moldova sau cu epifaniile favorite în ziua de Rusalii coborâte din cultura noastră populară plină de făpturi stranii şi miraculoase. În completarea intervalului se aduce în discuţie şi intenţia de resacralizare a pământului ca nouă politică mondială.
Proştii şi prostia domină şi pretenţiosul domeniu al sacrului. În analiza lui Nicu Gavriluţă, simptomele ce constituie patologia sacrului sunt: frenezia cumpărăturilor de sărbători, crăciuniţele sexy, cadourile swarovski, impunerea Sfântului Valentin, văpaia Sfântului Ilie, pelerinajele organizate de ortodoxia românească, Halloween-ul, superdistracţia românească sau reactivarea religiozităţii cosmice.
Capitolul dedicat patologiilor religioase debutează, ca de obicei, cu un model pozitiv. Este ales Bruce Lipton, şi asta pornind de la faptul că Nicu Gavriluţă este antropolog şi sociolog al religiilor, interesat fiind, după cum declară, de „interferenţa ştiinţelor cu religia, mai exact de abordarea interdisciplinară a misterului condiţiei umane”. Mai mult, este fascinat de o teorie a acestuia, cunoscută sub numele de biologia credinţei, şi pe care o descrie pornind de la „puterea minţii umane în a modela funcţionalitatea trupului, subtilitatea gândirii, intensitatea afectivităţii şi chiar comportamentul social-politic”. În caz contrar şi în acest domeniu al religiosului prostia îşi va găsi locuri călduţe, autorul exemplificând prin problematica paşapoartelor biometrice şi conspiraţiile fiarei apocaliptice, sau prin cultura pop ca religie alternativă ori ca instrument de manipulare. Sunt adăugate miturile Michael Jackson şi Madonna, desele invocări privind sfârşitul lumii, clarviziunile Babei Vanga („Zdranga” în accepţiunea autorului), apariţia nanodispozitivelor şi nanoimplanturilor, codul lui Dan Brown, islamizarea tăcută a Europei etc.
Privind cel de-al patrulea tip de patologii, cele sociale, Nicu Gavriluţă e convins că prind viaţă din cauza „sângelui latin ce continuă să ne gâlgâie prin vene”. La români e mult loc pentru frustrări, pentru manifestarea dispreţului faţă de ceilalţi ( vezi Băsescu vs. filosofi), pentru neimplicare. Sunt amintite problemele învăţământului românesc, nivelul bacalaureaţilor sau al studenţilor, fotbalul ca o mare neputinţă românească, violenţa, prostituţia etc.
Sociolog de forţă, aplecat cu acribie asupra mentalul românesc, Nicu Gavriluţă poate şi are dreptul să concluzioneze: „Prostia – această constantă a naturii umane – ne surprinde oricând cu expresii proaspete, vii, de incontestabilă actualitate. Tocmai în acest sens „mama proştilor e mereu gravidă”. Este şi normal din moment ce prostia se naşte clipă de clipă. N-are moarte.”
Făcând această călătorie prin cotloanele întunecate ale prostiei, Nicu Gavriluţă aduce în faţa cititorului cel puţin şapte înfăţişări ale acestei patologii: 1. prostia ca necunoaştere şi omenească ignoranţă; 2. prostia ca handicap social; 3. prostia ca privare; 4. prostia ca „seninătate a imbecililor” (după Flaubert); 5. prostia aristocratică; 6. prostia ca insuficienţă mentală; 7. prostia ca „încremenire în proiect” (după Liiceanu).
„Mama proştilor e mereu gravidă” este o carte care este valabilă şi azi, după zece ani de la apariţie, rămânând o veritabilă sursă de inspiraţie atât pentru sociologi cât şi pentru epigramişti. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
EXISTENŢIALĂ
În această lume trecătoare,
Constatăm un paradox firesc:
Geniile sunt nemuritoare,
Însă proştii şi mai mult trăiesc. (ION DIVIZA)
ASTA-I SITUAŢIA!
În guvernul nostru-ncap
Doar miniştri fără cap,
Fiindcă cei mai sclipitori
Sunt mereu cu capu-n nori. (ION DIVIZA)
MOTIV DE SATISFACŢIE
Cum şi „baronii” trec prin multe drame,
Acum precis se vor simţi flataţi
Că-i bagă umorişti-n epigrame…
Că doar acolo n-au mai fost băgaţi! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EXPLICAŢIA COCOŞULUI
O las să cânte, nu de frica ei,
Ci din patriotism − nu-mi faceţi vină −
Să n-aibă timp de-a promova idei
Că poate fi ministru... şi-o găină! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DACII LIBERI
Din vinul lor miraculos când beau,
Ca leii aprigi, ne-nfricaţi de moarte,
În lupte corp la corp se dovedeau
Vânjoşi... cu-ale romanilor consoarte! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA NOI
Azi ştiinţa progresează,
Cibernetica e-n toi:
Şapte trudnici calculează
Retribuţia la doi. (VASILE LARCO)
TAINĂ
Tot ce se-nvârte are-un rost,
De te cuprinde-ades’ fiorul,
Şi-ntreb, de nu cumva a fost,
C-un timp în urmă…viitorul? (VASILE LARCO)
OMUL BUN
Plânge dumnealui în barbă,
Nici nu se mai recunoaşte,
C-a ajuns precum o iarbă:
Cineva mereu îl paşte! (VASILE LARCO)
CA PASĂREA PHOENIX
De vrei, ca după zeci de ani nefaști,
În care te-ai luptat cu revanșarzi,
Din propria cenușă să renaști
E necesar ca, mai întâi, să arzi! (MIHAI HAIVAS)
CONSTATARE JUDICIARĂ
Inși cu minți cam rătăcite
Procedează, cum nu-i bine:
Judecă din auzite,
Dar aud... ce le convine. (MIHAI HAIVAS)
BAHICĂ
Că „adevărul stă în vin”,
Eu cred că nu-i proverb banal
Și, prin urmare, vă previn:
Nu-l căutați în tribunal! (MIHAI HAIVAS)
PRESA LIBERĂ
Azi mediei nu prea îi pasă
De morţi, de vii, de cele sfinte:
Reporterii-şi dau foc la casă…
Să aibă-un subiect fierbinte! (VALENTIN DAVID)
STOICISM
N-o să mă plâng precum o ţaţă,
Ştiind de moarte că-s vizat:
Cum vine doar odată-n viaţă,
Nu e aşa exagerat! (VALENTIN DAVID)
ÎNGRIJORARE
Oare e adevărat
Că se are în vedere
Să devină-ncriminat
Şi abuzul de tăcere? (VASILE MANOLE)
PROGNOZĂ PE 4 ANI
Un ciclon, un vânt mai tare,
Pentru noi nu e nimic,
Bun e pentru guvernare
Că se mai urneşte-un pic. (VASILE MANOLE)
PROFESIONALISM
Azi avocaţii din barou
Pot face dintr-un infractor,
De multe ori şi un erou…
Depinde doar de gura lor. (VASILE MANOLE)
DIN VIAŢA DE CUPLU
Când o ceartă se-nfiripă,
Soaţei nu prea ai ce-i face,
Nu te-ngrijora când ţipă,
Teme-te atunci când tace! (GRIGORE COTUL)
PERECHE POTRIVITĂ
Şi-a găsit un soţ tenor,
În sfârşit, e măritată;
Lui i-a fost cel mai uşor
Să-nţeleagă o sonată. (GRIGORE COTUL)
ANTICHITĂŢI
Recunoaşte fiecare –
Şi o spun şi eu – că-n artă,
Cum vechimea e valoare,
Râde hârb de oală spartă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
BĂUTOR STĂPÂN PE SINE
Eu chiar că n-am nevoie de-o fiinţă
Divină să mă-ndrume pas cu pas,
Doar sunt un om dotat cu conştiinţă…
Mai beau vreo zece halbe şi mă las! (PETRU-IOAN GÂRDA)
SLOGAN ELECTORAL ONEST
Vreau
Vot!
Iau
Tot. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNOR “VORBĂ LUNGĂ”
Rătăciţi ca într-o dramă
Printre-al vorbelor festin
Vă propun ca-n epigramă:
Spuneţi mult, vorbiţi puţin! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FACHIRUL
Te-am văzut mâncând, nea Nae,
Tot ce zgârie şi taie
Şi-mi veni pe loc ideea:
Ce-ar fi să-mi înghiţi femeia? (GHEORGHE BÂLICI)
ÎNTORS DIN DEPLASARE
La nevestica-i voluptoasă
Când vine mai devreme-acasă,
Constată soţul fistichiu
Că este totuşi…prea târziu. (GHEORGHE BÂLICI)
DEFINIŢII ÎN L: Lenevirea
Stare zisă de-oboseală
Cronică, deși se pare
Este vorba de chiuleală
Dinspre mic spre cel mai mare! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN L: Leoaica
Animal ce urlă în deșert
Și vânează în același loc
Eroină ce în mod alert
Trece pentru puii ei prin foc! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN L: Luptătorul
La costum kaki și la cravată
Umblă la servici cu limba scoasă;
Este om de ordine-n armată
Și de haos când este acasă! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN L: Limbutul
Persoană ce vorbește mult
Exprimă vrute și nevrute
Mă tem de dânsul să-l ascult
Și când vorbește pe tăcute! (GHEORGHE GURĂU)
ÎN BUCĂTĂRIE
-Ce mâncăm la prânz, Mărie?
Răspunde cu voce cochetă:
-Habar n-am! O fi iahnie?!
N-avea conserva etichetă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CUM O FI MAI BINE?
Dacă vrei să te grăbeşti
De toţi proştii te loveşti.
Graba însă de-o amâi
Printre ei rişti să rămâi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
JUSTIFICARE
Soţia mă acuză (ce coşmar!)
Că merg adesea, fără ea, la bar.
Ca să-nţelegeţi, e un procedeu
Când simt nevoia să vorbesc şi eu. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FĂRĂ PENALI, O MINCIUNĂ DE ȘACALI
Printre aleșii locali
Sunt și vechi corupți, penali;
Vor fi și parlamentari apoi,
Să-i “educe” pe cei noi. (DUMITRU BUJDOIU)
O ROMÂNIE FĂRĂ HOȚIE
Alt slogan, miștocărie,
O minciună străvezie;
Cine crede-așa peltea?
Nici Vlad Țepeș, de-ar putea. (DUMITRU BUJDOIU)
BURLEANU ȘI TOT STAFUL FRF
Aveți bun simț, ca Rădoi,
Lăsați locul gol și voi;
E normal, v-ați făcut treaba,
De-a vă-mbogăți degeaba. (DUMITRU BUJDOIU)
GEOMETRIE SEXUALĂ
Să fiu modern și de bonton,
Am acceptat în final
Și triunghiul conjugal;
Și-am ajuns la...Hexagon. (DUMITRU BUJDOIU)
TABLOU POLITIC
Numai în democraţie,
Parlamentul de la noi
Seamănă în pandemie
Cu un care ce-i tras de…boi! (MAX OPAIŢ)
EFECTE COLATERALE
Într-un necaz este şi-un lucru bun
Şi-n pandemie totul are rost,
Ce mi se pare limpede să spun,
E că deosebeşti uşor un prost! (MAX OPAIŢ)
UNUI SOŢ
Autrecut luni (câteva!)
Până când el a aflat
Că soţia, undeva,
Face deseori…şpagat! (MAX OPAIŢ)
INEGALITATE
Nu ştiu, zău, asta cum sună:
(Eu vă relatez doar fapte!)
Cât câştigă el o lună,
Ea câştigă într-o noapte! (MAX OPAIŢ)
SĂ TE FEREASCĂ DUMNEZEU
Nu la noi doar cioandele-s fierbinți.
Se mai pișcă și la case mari,
Unde,-n pandalíi, din președinți
Pot ajunge nesperați birjari. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DE CE ROMÂNIA NU ARE CORVETE
MULTIFUNCŢIONALE?
Pentr-un tron război se dete,
Cum se știe,-o sut' de ani,
D'apoi lupta pe corvete,
Că nici ea nu-i de doi bani?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
RUGĂ DE GUVERN ÎNAINTE DE ALEGERI
Doamne, vremea cu noi ție
Cât să trecem bine hopul,
După care pot să vie
Și COVID-ul, și potopul. (NICOLAE MĂTCAŞ)
POTENTAŢII ŞI CONFLICTUL DE LA
MOAŞTELE CUVIOASEI PARASCHEVA
Au cercat să-i eludeze,
Dar cu popii nu te pui:
Ei pot turma s-o ghideze
Chiar și contra lupului. (NICOLAE MĂTCAŞ)
POTENTAŢII ŞI PELERINAJUL CREŞTINILOR
DE SFÂNTUL DIMITRIE CEL NOU
Cearcă busuiocu-a-l drege:
Ca să dispersezi mulțimea
Este bine-a te-nțelege
Dinainte cu popimea. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CE NU ŞTIE MOŞ ILIE
Le-ai dat - lumea să priceapă -,
Doamne, ce medicament,
Încât unii-s duși la groapă,
Iară alții -n Parlament? (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN LIPSĂ DE LOCURI LA ATI
N-ați extins decât în predici
Terapia intensivă.
Azi decid tot bieții medici
Cui să-i pună de colivă. (LERU CICOARE)
CONFESIUNE
Se moare, azi, de ayauască,
Nitrozepam, diampromid...
Eu mor supraerou, cu mască.
Nu de morfină. De COVID! (LERU CICOARE)
NU MAI EŞTI „ORGAN ALES”
Nea Mitică de la Ligă,
După ultimul divan,
Cearcă de te mai bârligă,
C-ai rămas fără organ! (LERU CICOARE)
A FI DEPUTAT E MESERIE?!
La scandalul suculent,
N-ar fi să ne spui, bădie,
De când locu-n Parlament
A ajuns o meserie? (LERU CICOARE)
GEST ABIL DE LIDER
Când văzu că naufragiul
Brícului e iminent,
A propus, stopând ravagiul,
Fețe pure-n Parlament. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM NU-I MAI ŢINE LA TREUCĂ (ÎN PARLAMENT)
Ia priviți-i cum turbează,
Ia priviți-i cum se duc,
Măcelari de legi de groază,
Bădărani puși pe bucluc. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GROPARII LEGILOR JUSTIŢIEI DIN VECHIUL
PARLAMENT NU MAI SUNT PE LISTE
Faptei lor, mereu nedreaptă,
I-au dat foc prin înțeleapta
Hotărâre, cea mai dreaptă:
Au fost trași nițel pe dreapta! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TRAS NIŢEL? S-O CREDEŢI VOI!
N-a mai nimerit pe liste:
Era mult prea compromis.
Dar nu-i loc de clipe triste:
Fu înfipt pe-un post de vis! (NICOLAE CRIHĂNEANU)