Luni, înainte de prânz, curtea Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani. Mai multe cadre din cadrul IJSU au flori în mâini, doi pompieri ţin o pancartă pe care scrie "Iulian Rotariu, tu eşti campionul nostru". Poarta IJSU este larg deschisă, în aşteptarea Campionului.

Care nu se lasă mult aşteptat, intrând în alergare şi trecând prin tricolorul întins, ce simboliza finalul cursei. Deosebit de emoţionat, Iulian Rotariu a mulţumit pentru primirea atât de specială pe care i-au pregătit-o colegii, dar şi pentru sprijinul pe care l-a primit pe tot parcursul cursei din partea botoşănenilor şi a românilor care i-au înţeles misiunea, aceea de a promova cauza copiilor cu autism din Botoşani.

A fost îmbrăţişat, pupat, felicitat, dar gestul de afecţiune de care "avea nevoie", după cum spunea Iulian, a venit din partea lt.col. Florin Viţelaru, prim-adjunct al IJSU, care l-a pupat pe frunte.

"Fără lipsă de modestie, am reuşit să ducem numele României acolo unde îi este locul. Cei din organizaţia „4Deserts” ştiu că, atunci când vorbeşti de România, este Iulian de la Pompieri, care aleargă ca o maşină de luptă. Am arătat tot timpul că disciplina, pregătirea cu care am fost însuşit la locul de muncă face cel puţin 100% din posibilitatea de a termina aceste deşerturi frumoase şi minunate, cum le spun eu, dar care nu te iartă. Mulţi spun sau au spus "pompierul campion care a cucerit deşertul". Eu tot timpul am pus: deşertul nu poate fi cucerit, nici măcar Alexandru Macedon nu a reuşit. Din punctul meu de vedere, deşertul l-am însufleţit ca o femeie: dacă-l faci să te iubească, ai posibilitatea să ieşi sănătos din el. În caz contrar, nu ştiu dacă îţi mai doreşti şi a doua oară să revii", a spus Iulian Rotariu.

Potrivit campionului, importantă nu a fost victoria, ci mai ales experienţele acumulate din această cursă. I-a apreciat pe cei care au terminat cursa înaintea lui, iar depre competitorul din Arabia Saudită, Mo Foustok, a spus că jumătate din cursă a alergat-o desculţ. "Termina un maraton cu doar jumătate de litru de apă şi mânca în fiecare zi un pumn de seminţe. Asta e genetica lui, pe mine cine m-ar fi lăsat să alerg doar cu un pumn de seminţe? Pe locul II, (Jovica Spajic, n.r.) din trupele speciale, cu pregătire în Himalaya, iar pe locul III un tip despre care nu am ştiut, dar l-am respectat. Şi pe locul IV, Iulian de la Pompierii din România", şi-a descris Iulian Rotariu competitorii.

Ce l-a impresionat cel mai tare pe Iulian Rotariu în timpul curselor sale: imaginea copilaşilor de câteva luni, ce stăteau pe nisipul fierbinte, sub soarele arzător, şi plângeau. "I-am mulţumit Bunului Dumnezeu că sufletele copiilor noştri din România sunt privilegiate. Cât despre cursă, toate au fost diferite. Cel mai greu de suportat a fost umiditatea foarte mare şi faptul că vântul nu a încetat niciodată. Chiar şi în cort a trebuit să port ochelari de soare ca să nu-mi intre nisip în ochi. Imaginaţi-vă, şapte zile să mănânci prafuri din rucsac, să porţi acelaşi pantalon, acelaşi tricou... doar gândurile bune de acasă m-au ajutat să termin competiţia", a declarat Iulian Rotariu.