DOBRINĂUȚI – HAPĂI
Din comuna Vârful Câmpului atestat la 30 martie 1392

Cel mai vechi document scris și păstrat la Arhivele Naționale ale României cu privire la Moldova a fost emis la 1 mai 1384, de către Petru Vodă, la curtea mamei sale din Horlăceni (sat din comuna Șendriceni, județul Botoșani, învecinat cu Vârful Câmpului). Voievodul dăruiește fraților călugări din orașul Siret venitul vămii din același oraș, pentru înălțarea și zidirea unei biserici care să servească drept loc de îngropăciune pentru mama sa, Margareta.

Al doilea document ca vechime este scris la curtea voievodului Roman I Mușat, fiul voievodului Costea și al Mușatei, "marele și singurul stăpânitor din mila lui Dumnezeu domn, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare", este un act de danie care atestă existența satului Dobrinăuți. În documentele ulterioare ale Moldovei, este înscris și sub alte forme: Dobronăuți, Dobârnăuți, astăzi satul numindu-se Dobrinăuți-Hapăi.

Domnul Moldovei dăruiește slugii sale, Ioanăș Viteazul, pentru credincioasă slujbă, 3 sate pe Siret, cu tot venitul lor și cu tot dreptul de stăpânire veșnică. Cele trei sate menționate erau situate de o parte și de alta a râului Siret.

Printre hotarele care delimitau cele trei sate sunt menționate: drumul de la Dobrinăuți, hotarul lui Șerbănescu, "Bucovina cea mare", capătul câmpului ș.a. Capătul câmpului a devenit mai întâi "vârvul", vârful de câmp, pentru ca, mai târziu, să se numească, precum astăzi, Vârful Câmpului.

Ioanăș Viteazul, boier în divanul Moldovei, aproximativ între anii 1385 – 1400, a fost unul dintre "descălecătorii" Moldovei, alături de Drăgoi, Costea, Grozea ș.a., după cum afirmă istoricul P. P. Panaitescu.

Ca peste tot, și satele de pe valea Siretului și-au scris adeseori istoria cu sânge. Sunt consemnate repetate incursiuni de prădăciune ale tătarilor, cazacilor etc. (1512, 1520, 1650, 1675).



Ioan Albert, în anul 1497, a dus lupte cu moldovenii lui Ștefan cel Mare aici, pe valea Siretului.

Incursiunile repetate ale popoarelor migratoare, războaiele cu turcii, polonezii, tătarii etc. i-au determinat pe săteni să schimbe locația satelor, retrăgându-se de pe valea Siretului spre pădure, așa cum s-a întâmplat cu satele Dobrinăuți și Ionășeni din comuna Vârful Câmpului. Poziția geografică a satelor, pământul generos, fertilizat de aluviunile Siretului, pădurea ce cuprinde toate satele, existența unor vechi și importante drumuri comerciale ce duc spre Suceava și mai departe spre Transilvania, orașele Siret – Rădăuți Bucovina – Cernăuți – Lvov; Dorohoi – Rădăuți Prut – Hotin; Bucecea – Botoșani – Iași – Chișinău, la care, dacă adăugăm vrednicia unei populații heterogene, alcătuită din bucovineni, ardeleni, localnici, avem explicația chipului frumos al satelor comunei Vârful Câmpului.  

Prof. Aristide Zub