Unda de ironie pe care o simÅ£isem în vorba distinsului scriitor devine pace ÅŸi recunosc în sinea-mi, cu emoÅ£ie uÅŸor adolescentină, că da, am un erou: Alexandru Zub. Un om al timpului meu care aduce azi, aici, un timp despre care am aflat mai întâi din cărÅ£i. Fost deÅ£inut politic pentru "vina" de a-l fi cinstit, la Putna, pe Åžtefan cel Mare. Arestat în tren, cu pistolul în coaste, închis, torturat, urmărit, marginalizat, interzis. Adulmecat, curtat apoi de comuniÅŸti, a rămas neclintit ÅŸi vertical pentru că, nu-i aÅŸa, "prison oblige comme noblesse". A trecut pragul anilor 90 în aceeaÅŸi Å£inută demnă pe care a păstrat-o până astăzi ÅŸi care, pe zi ce trece, pare că se înalţă, se mântuie pe sine independent de timpul nou ÅŸi deseori prăpăstios pe care îl străbate.
La 80 de ani, Alexandru Zub (născut pe 12 octombrie 1934, în comuna Vârfu Câmpului, judeÅ£ul BotoÅŸani) este o instituÅ£ie, s-a spus deseori în sala Hotelului Rapsodia din BotoÅŸani, cu prilejul omagierii academicianului. Cred că Alexandru Zub este Trecerea. Linia care indică istoria unui neam, adevărata istorie a unui neam.
Pe 16 octombrie 2014, la BotoÅŸani, am avut în faţă o linie istorică a demnităţii, iar de o parte ÅŸi de alta a ei faÅ£ete ale timpului prezent. O latură a umanului perpetuu manifestat în calitatea deosebită a invitaÅ£ilor la eveniment, fie că se aflau în sală sau alături de Alexandru Zub, ÅŸi o alta, a umanului derizoriu, a politicului vorbitor-de-sine. Am văzut, cu strângere de suflet, oficiali ai administraÅ£iei locale care nu au reuÅŸit să treacă pragul de 30 de secunde de cuvinte grăbite, rostite în faÅ£a unor somităţi ale ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi culturii româneÅŸti. (Domnule viceprimar, eticheta ÅŸi rigoarea evenimentului vă obligau să apelaÅ£i la un consilier pentru a vă formula un discurs închegat – poate de un minut! – dar care să poată fi consemnat în desfăşurarea acestei omagieri). Åži încă o bilă neagră pentru administraÅ£ia botoşăneană trebuie consemnată: la prima omagiere de asemenea nivel a academicianului Alexandru Zub, la eveniment au fost delegaÅ£i: NU prefectul de BotoÅŸani, ci subprefectul, NU preÅŸedintele Consiliului JudeÅ£ean, ci vicepreÅŸedintele, NU primarul de BotoÅŸani, ci viceprimarul.
Evenimentul a fost organizat de către DirecÅ£ia JudeÅ£eană pentru Cultură BotoÅŸani, Centrul JudeÅ£ean pentru Conservarea ÅŸi Promovarea Culturii TradiÅ£ionale BotoÅŸani, Consiliul JudeÅ£ean BotoÅŸani, Primăria comunei Vârfu Câmpului, AsociaÅ£ia Primarilor din judeÅ£ul BotoÅŸani, Societatea Culturală "Ecoul Siretului" Vârfu Câmpului, AsociaÅ£ia Culturală "Nicoară" BotoÅŸani, Åžcoala Gimnazială nr. 1 Vârfu Câmpului ÅŸi că s-a desfăşurat, pe 16 octombrie 2014, la BotoÅŸani (Sala Eminescu a Hotelului Rapsodia), ÅŸi pe 17 octombrie 2014, la Vârfu Câmpului (Åžcoala din satul Maghera), cuprinzând manifestări ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi culturale sub egida "Istorie ÅŸi civism – Alexandru Zub-80", dedicate academicianului Alexandru Zub, cu ocazia împlinirii a 80 de ani.
Cu acest prilej au fost prezente la BotoÅŸani ÅŸi Vârfu Câmpului personalităţi ale vieÅ£ii academice ÅŸi ÅŸtiinÅ£ifice, intelectuali, oficialităţi judeÅ£ene ÅŸi naÅ£ionale, precum ÅŸi invitaÅ£i din Republica Moldova. De asemenea, au fost lansate două cărÅ£i, "Frumoasă înălÅ£are de cuvinte Academicianului Alexandru Zub", editată de Institutul de Istorie "A.D.Xenopol" IaÅŸi, Centrul JudeÅ£ean pentru Conservarea ÅŸi Promovarea Culturii TradiÅ£ionale BotoÅŸani, coordonator Prof.univ.dr. Gheorghe CliveÅ£i (prezentată de prof.dr. Dan Prodan), ÅŸi "Teme pentru acasă", de Academician Nicolae Dabija (prezentată de scriitoarea Lucia Olaru Nenati).
Academicianul Alexandru Zub a venit la BotoÅŸani însoÅ£it de nume sonore din lumea academică ÅŸi universitară. Prof.univ.dr. Gheorghe Cliveti (născut în Darabani, istoric, directorul Institutului de Istorie "A.D.Xenopol" IaÅŸi), prof. dr. Dumitru Vitcu (cercetător ÅŸtiinÅ£ific, Academia Română, Filiala IaÅŸi, Institutul "A.D.Xenopol" IaÈ™i, născut în IbăneÅŸti, judeÅ£ul BotoÅŸani), prof.univ. dr. Stelian Dumistrăcel (lingvist, născut în ZvoriÅŸtea, judeÅ£ul Suceava, coleg de ÅŸcoală cu Alexandru Zub la Åžcoala Normală Åžendriceni), prof.univ.dr. Ion H. Ciubotaru (etonolog, istoric literar, publicist, născut în satul Arborea, judeÅ£ul BotoÅŸani), prof.dr. Cătălin Turliuc (cercetător ÅŸtiinÅ£ific, Institutul de Istorie "A.D.Xenopol" IaÅŸi), prof.dr. Florin Cîntic (istoric, directorul Arhivelor NaÅ£ionale IaÈ™i, fost student al lui Alexandru Zub. Tatăl lui Florin Cîntic a fost coleg cu Alexandru Zub la Åžcoala Normală din Åžendriceni), Grigore Ilisei (scriitor, publicist, om de radio ÅŸi televiziune), prof. univ. Mihai Dorin, academician Nicolae Dabija. În sală, scriitori botoşăneni (Gellu Dorian, Lucia Olaru Nenati, Lucian Alecsa, Victor TeiÅŸanu), ÅŸefi de instituÅ£ii, oameni de afaceri, profesori, oameni politici, iubitori de istorie ÅŸi cultură. Discursuri emoÅ£ionante, mărturisiri, (auto)deconspirări, amintiri.
Privind, vreme de câteva ceasuri, la acest om, am simÅ£it împlinirea spuselor lui Socrate: "Să facem pe cetăţeni pe cât posibil mai buni! Dacă umblu printre voi nu fac altceva decât să încerc a vă convinge pe toÅ£i, tineri ÅŸi bătrâni, să nu vă îngrijiÅ£i de trupuri mai presus de orice; nici să vânaÅ£i cu atâta înverÅŸunare averi, cât să vă osteniÅ£i pentru suflet; pentru felul cum s-ar putea el desăvârÅŸi; căci nu din averi izvorăşte virtutea, ci din virtute izvărâsc ÅŸi averile ÅŸi toate celelalte bunuri omeneÅŸti". Da, Alexandru Zub este un Socrate al cetăţii sale. Trebuie doar ca noi, cetăţenii, să avem curajul de a deveni "pe cât posibil mai buni"!
DănuÅ£ HuÅ£u, directorul DirecÅ£iei JudeÅ£ene pentru Cultură BotoÅŸani: "InstituÅ£iile culturale ÅŸi autorităţile judeÅ£ului BotoÅŸani au considerat oportun ÅŸi necesar organizarea unor activităţi ÅŸtiinÅ£ifice care să fie dedicate academicianului Alexandru Zub, cu prilejul aniversării celor 80 de ani de viaţă ÅŸi de prodigioasă activitate ÅŸtiinÅ£ifică. Este o iniÅ£iativă normală, de respect imprescriptibil, destinat a pune în valoare prestigiul pe plan naÅ£ional ÅŸi internaÅ£ional al savantului ÅŸi dorinÅ£a reprezentanÅ£ilor instituÅ£iilor locale de a-ÅŸi exprima consideraÅ£ia lor pentru o operă ÅŸtiinÅ£ifică de excepÅ£ie ÅŸi un comportament exemplar. Nu doar istoric ÅŸi istoriograf, în aceeaÅŸi măsură ÅŸi creator de ÅŸcoală, a reuÅŸit să contribuie la formarea unor discipoli care au căutat aceleaÅŸi valori intelectuale ÅŸi rigori ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi morale".
Gelu Èšigănucă, subprefectul judeÅ£ului BotoÅŸani: "Este unul dintre momentele pe care noi, botoșănenii, indiferent din ce domeniu profesional facem parte, îl trăim cu bucurie È™i cu mândrie. O mândrie că unul dintre noi a ajuns atât de departe, că este o valoare, recunoscută la nivel naÈ›ional È™i internaÈ›ional. Domnule academician, vă urez să fiÈ›i sănătos, să ne faceÈ›i în continuare mândri de noi înÈ™ine, ca botoșăneni".
Cristian AchiÈ›ei, vicepreÅŸedintele Consiliului JudeÅ£ean BotoÅŸani: "Chiar dacă sunt inginer constructor, vă sigur că întotdeauna mi-a plăcut foarte mult istoria. Conducerea Consiliului JudeÅ£ean este onorată că a putut finanÈ›a acest minunat eveniment, vă dorim viață lungă, sănătate È™i împliniri".
Marius Buliga, viceprimarul municipiului BotoÅŸani: "Din partea Executivului Primăriei, din partea Consiliului Local, viață lungă, activitate frumoasă în continuare, în studiile istorice pe care le faceÈ›i. Să scrieÈ›i tot mai mult pentru noi, botoșănenii, să ne regăsim acolo".
Aurel Melniciuc, director al Centrului JudeÅ£ean pentru Conservarea ÅŸi Promovarea Culturii TradiÅ£ionale BotoÅŸani: "Pentru mine È™i pentru mulÈ›i din această sală aÈ›i rămas în continuare Domnul profesor. Cred că este cel mai frumos titlu È™i lucrul cel mai frumos pe care l-aÈ›i făcut È™i îl faceÈ›i în continuare. Èšin minte È™i acum modul în care vă È›ineaÈ›i orele, cu un calm desăvârÈ™it, modul în care vă predaÈ›i orele într-o liniÈ™te pe care o impuneaÈ›i. Am considerat că este de datoria noastră să facem această acÈ›iune, împreună cu celelalte instituÈ›ii organizatoare. Din partea noastră La mulÈ›i ani, sănătate, putere de muncă È™i să ne daÈ›i în continuare material să putem scoate È™i alte cărÈ›i".
Cătălin Flutur, fost primar al municipiului BotoÅŸani (în mandatul căruia academicianul Alexandru Zub a fost distins cu titlul de Cetăţean de onoare al municipiului BotoÅŸani): "MulÈ›umesc pentru invitaÈ›ie! Ce poate fi mai frumos pentru noi, botoșănenii, decât să avem posibilitatea să facem acÈ›iuni de această È›inută, să avem invitaÈ›ii pe care îi avem aici, avem doi academicieni pe care îi sărbătorim, pe care mereu i-am ascultat la BotoÈ™ani, care pentru noi au fost un motiv de mândrie. Am încercat È™i noi, cu puÈ›inul pe care îl avem, să îi onorăm, să îi cinstim. Bine aÈ›i venit la BotoÈ™ani!".
Prof.univ.dr. Gherghe Cliveti: "Academicianul Alexandru Zub prezintă într-un mod aparte istoriografia românească, el s-a dedicat unui domeniu mai puÅ£in lucrat, este domeniul pe care domnnia sa l-a fundamentat, este vorba despre istoria istoriografiei române, ca să fim mai bine înÅ£eleÅŸi, este cum am vorbi despre istoria literaturii sau istoria istoriei literare. Este istoria modalităţilor, curentelor, a personalităţilor implicate în acest efort extraordinar de redare a omenirii, istoria factuala. Este un nivel superior, a mai fost încercat de colegi de breaslă. Cu susÅ£inerea, cu invitaÅ£ia venită de la Consiliul JudeÅ£ean BotoÅŸani ÅŸi DirecÅ£ia de Cultură m-am văzut sub presiunea de a realiza acest volum omagial. Este o selecÅ£ie de cuvinte de care s-a bucurat domnul Zub, o selecÅ£ie orientată de anumite considerente".
Academician Nicolae Dabija: "Noi, dincolo de Prut, am avut o istorie scrisă de oameni străni neamului nostru, despre Åžtefan cel Mare erau adevărate numai numele, anul venirii la domnie ÅŸi anul morÅ£ii. În rest, numai minciună. Cel mai mare merit al lui Åžtefan cel Mare, numit în manualele de la ChiÅŸinău Åžtefan al III-lea, era că el ÅŸi-a căsătorit o fată cu fiul Å¢arului Rusiei. Nici un cuvânt despre faptele lui. La noi, după 1947, au fost clase cu profesori exilaÅ£i în Siberia numai pentru că au rostit numele lui Åžtefan cel Mare. Åži nu ÅŸtiam că acelaÅŸi lucru s-a întâmplat ÅŸi aici, în Å£ară, unde Åžtefan a umblat desculÅ£.Åži numele lui este Alexandru Zub. Este absurd să suferi, să fii închis pentru că îÅ£i iubeÅŸti neamul, îÅ£i iubeÅŸti Å£ara. Mie mi-a spus un profesor de la ChiÅŸinău, după război, când aflai că a fost arestat profesorul cutare, scriitorul cutare, parcă îÅ£i era ruÅŸine că nu eÅŸti ÅŸi tu închis. Adevărata Românie, România profundă se afla la Aiud, la PiteÅŸti, acolo unde suferea intelectualitatea românească, ÅŸi în Basarabia, adevăraÅ£ii intelectuali erau în fundul Siberiei. După 1944, în Republica Moldova a fost aplicat Codul penal al Ucrainei, art. 72, dacă te declarai român imediat erai identificat ca naÅ£ionalist, iar naÅ£ionaliÅŸtii erau sancÅ£ionaÅ£i, puÅŸi la zid, trimiÅŸi în Siberia, arestaÅ£i. Åži au venit elevii, discipolii domnului Alexandru Zub ÅŸi încearcă să ne întoarcă cu faÅ£a spre istoria noastră. Eu aÅŸ compara ceea ce face Alexandru Zub în istorie cu un gest pe care l-a făcut Nicolae Iorga. Atunci când Iorga, un mare botoşănean,a scris Istoria Imperiului Otoman, turcii au vrut să îl decoreze cu cea mai mare distincÅ£ie. Åži Nicolae Iorga a spus: Nu vreau, rog să mi se întoarcă drapelul pierdut de Åžtefan cel Mare în bătălia de la Valea Albă. Steagurile pe care le-a câÅŸtigat Alexandru Zub sunt multe. Unul dintre drapele este dragostea Basarabiei".
Prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel: "Se tot spune despre Alexandru Zub că este modest. Dar uitându-te la Alexandru Zub îÅ£i aduci aminte caracterizări ale unor oameni celebri care au citit pe faÅ£a lui autoritatea ÅŸi un zâmbet ironic binevoitor. Acesta este portretul lui Alexandru Zub pe care l-am surprins ÅŸi eu. Coleg la Åžcoala Normală din Åžendriceni, Alexandru Zub a fost cel care m-a dirijat mai târziu spre istoria nonevenimenÅ£ială. Alexandru Zub ne-a învăţat despre exemplul cunoaÅŸterii integrale a istoriei ca evoluÅ£ie a societăţii, ca evoluÅ£ie a mentalităţii, cu o formaÅ£ie de invidiat pe care eu o recomand tinerilor pe care îi am la ÅŸcoală ca doctoranzi, ca masteranzi. SpecialiÅŸtii de azi ÅŸtiu multe despre foarte puÅ£in. Alexandru Zub ÅŸtie multe despre toate! MulÅ£umesc gazdelor. Îi felicit ÅŸi îi fericesc pe cei care s-au gândit la o astfel de manifestare, ÅŸi mulÅ£umesc pentru posibilitatea pe care ne-au dat-o să ne manifestăm sufleteÅŸte, nu prin prelegeri...".
Prof.univ.dr. Ion H. Ciubotaru: "Suntem un ÅŸir de botoşăneni aici, aÅŸadar am venit acasă, aÅŸa cum spunea ÅŸi Nicolae Dabija. Dacă vrem să îl înÅ£elegem pe Alexandru Zub, trebuie să pornim de la matrice, de la anturajul familial care l-a format. Cu câÅ£iva ani în urmă, pe meleagurile din Vârfu Câmpului, mi-a spus: iată, acesta este ogorul pe care mergeam cu părinÅ£ii mei ÅŸi lucram cu mult sârg. A învăţat de mic să lucreze ogorul. Să ne mai mirăm că mai târziu ÅŸi-a lucrat ogorul atât de frumos? A avut această pornire. I s-a conturat ÅŸi mai bine la Åžcoala Normală de la Åžendriceni, unde am avut ÅŸi eu ÅŸansa să îl cunosc. Åžtiam doar că acela era "domnul elev Alexandru Zub". Nu am îndrăznit niciodată să mă adresez lui, eram la începutul gimnaziului, iar domnia sa termina gimnaziul. Ni s-au intersectat drumurile ÅŸi mai târziu. S-a spus despre Alexandru Zub că este un solitar. Păi un solitar este un om care îÅŸi vede de ale lui ÅŸi atât. Eu aÅŸ spune că Alexandru Zub este un altruist. Un om gata tot timpul să dea ÅŸi altora din preaplinul său sufletesc. Este omul care a ajutat sumedenie de confraÅ£i. Åži-a desăvârÅŸit pregătirea în anii studenÅ£iei ÅŸi s-a orientat spre cele mai de seamă figuri ale istoriei româneÅŸti, punând în lumină aspecte pe care cei mai mulÅ£i dintre noi nu le cunoÅŸteau. Ce a făcut toată viaÅ£a? Åži-a croit drum în viaţă cu o rară demnitate, alegând întotdeauna calea luminoasă a adevărului ÅŸi a dreptăţii. Să ne trăiÅ£i, domnule academician!".
Cercetător dr. Dumitru Vitcu: "Încerc un sentiment de mândrie. O primă motivaÅ£ie ar fi faptul că provin din aceeaÅŸi zonă etno-folclorică cu sărbătoritul de astăzi, domnul academician Alexandru Zub, eu provenind din IbăneÅŸti, Dorohoi, domnia sa Vârfu Câmpului. O aruncătură de băţ. În plus, am avut cel puÅ£in patru ani aceeaÅŸi instructori formatori, profesori care predau deopotrivă ÅŸi la Åžcoala Normală din Åžendriceni, ÅŸi la Liceul Grigore Ghica din Dorohoi, începând cu profesorul Gheorghe RomândaÅŸu. Apoi mi-a fost coleg ÅŸi i-am fost coleg în cadrul Institutului A.D.Xenopol. I-aÅŸ aminti că pot vorbi ÅŸi din ipostaza de fost secretar de partid. Dar în pofida statutului nostru diametral opus ideologic, ne-am înÅ£eles foarte bine în plan profesional. Åži am fost extrem de măgulit în momentul în care istoricul Alexandru Zub a ieÅŸit pe piaţă cu acea monografie monument despre Mihail Kogălniceanu. M-am mândrit cu faptul că mi-a încredinÅ£at mie textul pentru a-i face corectura. Nu era o treabă deloc simplă, în condiÅ£iile în care culegerea tipografică se făcea manual, foarte multe erori se puteau strecura. Responsabilitatea mea era foarte mare. Nu voiam să mă fac de râs în faÅ£a domnului Alexandru Zub. Acum simt că pot să îmi revendic măcar o parte din onoarea care i-a revenit domnului Alexandru Zub la Premiul Academiei. Nu am revendicat niciodată cotă parte, dar acum i-aÅŸ revendica-o, pentru că am contribuit la ridicarea nivelului valoric al lucrării. Cel puÅ£in în plan tipografic. Sunt absolut convins că Alexandru Zub, dincolo de zestrea istoriografică realizată până astăzi, una asupra căreia nu are rost să mai repet, măgulitoare pentru toÅ£i, ÅŸi ca fundament ÅŸtiinÅ£ific, ÅŸi ca valoare estetică, pentru că de la domnia sa am învăţat această dimensiune estetică, artistică a sensului istoric, sunt convins că ÅŸi de acum încolo ne va oferi alte ÅŸi alte cărÅ£i. La mulÅ£i ani, domnule acadmeician Alexandru Zub!".
Prof. univ. Mihai Dorin: "Peste ani mi-a fost dat să întâlnesc un coleg de celulă al domnului profesor Alexandru Zub care mi-a mărturisit că experienÅ£a carcerală pe cei răi i-a înrăit, pe cei buni i-a înnobilat. Sandu Zub, spunea el, este dintre aceia pe care închisoarea i-a înnobilat. M-a urmărit acest gând frumos. Lucrările de istorie sunt supuse eroziunii, mai mult decât cele literare, pentru că este o înnoire permanentă, dar lucrările lui Alexandru Zub rămân ÅŸi sunt convins că ele vor trece ÅŸi proba viitorului ÅŸi vor rămâne în panteonul culturii româneÅŸti. Academicianul Alexandru Zub a oferit culturii noastre cea mai generoasă, mai profundă ÅŸi mai elaborată analiză asupra istoriografiei româneÅŸti. Este o operă împlinită, o operă care cuprinde, care are adâncime, eleganţă, o dimensiune subtilă a reflecÅ£iei. Toate aceste calităţi îngemănate, am convingerea că vor asigura trecerea ÅŸi a probei viitorului".
Prof. dr. Cătălin Turliuc: "A vorbi astăzi din postura unui discipol este, fără îndoială, o încercare. Pentru mine, domnul academician Alexandru Zub nu a fost doar un om, un profesor ÅŸi un director. Pentru mine a fost, este ÅŸi va rămâne o instituÅ£ie. Este o manieră de a străbate timpul, fără îndoială, pilduitoare. Åži în timpurile istorice pe care le trăim, pilda ÅŸi modelul pe care academicianul Alexandru Zub ni-l oferă nouă ÅŸi societăţii deopotrivă este foarte greu de urmat. În bicisnicia vremurilor pe care le trăim, în fuga multora ÅŸi mai ales a celor tineri, care au uitat să citească cărÅ£i ÅŸi citesc doar ecrane, pilda unui om care ÅŸtie să preÅ£uiască cartea, care ÅŸtie să preÅ£uiască devoÅ£iunea intelectuală a celor care ÅŸtiu să se aplece deasupra cărÅ£ii, este una absolut meritorie".
Prof. dr. Florin Cîntic: "Sunt mândru ÅŸi eu, ca botoşănean, să fiu aici, alături de domnul Alexandru Zub, un om care mi-a marcat destinul nu numai în ceea ce priveÅŸte detaliile biografice, ci ÅŸi în ceea ce înseamnă o aventură cărturărească. Cât de dificil este să vorbeÅŸti despe academicianul Alexandru Zub de faţă cu domnia sa, ÅŸtiindu-i măsura ÅŸi ÅŸtiindu-i, aÅŸa cum aÅŸa de bine a spus domnul profesor Dumistrăcel, ironia fină care străbate din spatele unei figuri binevoitoare ÅŸi distinse. E greu să vorbim în termenii pe care îi merită de faţă cu domnia sa. Ce ar mai fi de spus? AÅŸ vrea să vă spun că în perioada anilor 80, când eram student, din nefericire, nu aveam ÅŸansa să îl avem pe Alexandru Zub profesor la Universitate, pentru că atunci i se interzisese să predea. Printre puÅ£inele momene din viaÅ£a mea când am simÅ£it la domnul Zub o undă de regret a fost când, în virtutea mecanismului din facultatea de istorie, în ultimii ani am fost ÅŸi eu integrat în marea familie a membrilor de partid, È™i mi-s spus cu o uÅŸoară undă de reproÅŸ: "Nu cred că era necesar acest lucru". Domnul Zub este singurul pe care-l cunosc ÅŸi care nu a fost membru de partid, deÅŸi a fost insistent invitat. I s-a explicat că un astfel de gest ar fi nivelat puÅ£in bunăvoinÅ£a, sau mai degrabă ar fi atenuat reaua voinţă a autorităţilor de atunci. Domnia sa nu a dat curs provocării ÅŸi a dat un semn, rar în epocă, de rectitudine morală.Alexandru Zub a fost pentru noi nu numai un mentor, dar dincolo de acest rol de istoric, de figură academică moderatoare, a însemnat atunci o oază de aer curat, un loc de unde plecai cu energia necesară să continui să citeÅŸti, să scrii. Ceea ce face ca modelul Alexandru Zub să fie unul extraordinar de puternic ÅŸi iradiant, este că Alexandru Zub nu numai că a dat linii directoare cuiva, ci a funcÅ£ionat el însuÅŸi, prin puterea exemplului ÅŸi a demnităţii, moralităţii sale ireproÅŸabile, ca un model la care trebuie să te uiÅ£i ÅŸi pe care nu-l poÅ£i ignora".
Academician Alexandru Zub: "Ar trebui să mă rezum la un mulÅ£umesc continuat ÅŸi eventual un scurt cuvânt legat de motivul pentru care am ajuns la BotoÅŸani, motiv care Å£ine de o lungă poveste.Nu ÅŸtiu ce aÅŸ putea să mai spun pentru că simt că s-a creat, în aceste două ore, o aÅŸteptare peste măsura realului. AÅŸ spune că eram pregătit doar în prea mică măsură să primesc aceste semnale de simpatie, de apreciere, de cofraternitate din toate părÅ£ile ÅŸi m-au emoÅ£ionat mai mult decât mi-ar fi plăcut să se întâmple. Dar aÅŸa este, uneori trebuie să tragi consecinÅ£ele, să strângi ponoasele. În timp s-a creat un anumit statut profesional ÅŸi civic care mă obligă ÅŸi în asemenea moment.
M-am născut într-o casă în care mă pregăteam să merg mai departe, asta era sintagma, "a merge mai departe" însemna să ieÅŸi din sat ÅŸi să faci apoi ceva pentru slujirea satului. Asta s-a întâmplat pe fondul unei aÅŸteptări care s-a conturat în familia mea. NaÅŸa mea de botez mi-a pus un creion în mână, menindu-mă pesemne unei activităţi pentru scris, unei meserii care să însemne tocmai acest "mai departe". Sigur, am fost cumva cooptat de preotulul satului, pentru slujbele de vineri seară, de duminică, ÅŸi cu o anume menire care însemna ÅŸi o iniÅ£iere oarecum în această tagmă. N-a fost să fie, dar se putea merge, imaginar, cu o evoluÅ£ie ÅŸi în acest sens.
Există factori care au dus la situaÅ£ia pe care aÅ£i avut bunătatea să o apreciaÈ›i aici, astăzi. EvoluÈ›ia aceasta obligă, până la urmă. Există un text frumos al lui Bălcescu din anii exilului, unde scrie: prison oblige comme noblesse, închisoarea obligă aÅŸa cum o face nobleÅ£ea. Pentru Bălcescu închisoarea a fost o sursă de nobleÅ£e, cred că ÅŸi pentru mine, într-o anumită măsură, fiindcă am profitat, da, o să vă miraÈ›i, am profitat de acel impas al biografiei mele pentru a rămâne mai ferm în opÅ£iunile mele ÅŸi a spune NU acolo unde se putea spune mai greu.
E adevărat că mi s-a făcut ofertă ca să accept o anumită atitudine politică pentru a intra în corpul profesoral. Desigur, nu aveam aceeaÅŸi aspiraÅ£ie... Credeam că trebuie să mă manifest pe un teren unde pot să le asigur urmaÅŸilor libertatea. Mi-am păstrat această atitudine, am profitat de faptul că trecusem prin ani ÅŸi ani de închisoare".
(A consemnat Florentina Toniţă)
