Sărbătoare la Asociaţia "Ne trebuie speranţă": În spatele privirii Sindrom Down se află un om! Galerie FOTO, VIDEO

Sărbătoare la Asociaţia "Ne trebuie speranţă": În spatele privirii Sindrom Down se află un om! Galerie FOTO, VIDEO
Un om s-a aşezat în mijlocul unui sat şi a început să spună poveşti, crezând că astfel va întoarce lumea din negurile în care se afundase. Oamenii se opreau, ascultau, aplaudau, se bucurau. Timpul trecea, iar povestitorul avea din ce în ce mai puţini ascultători. Până într-o zi în care nimeni nu s-a mai oprit... Dar omul nostru a născocit în continuare frumuseţi, se minuna singur de izvorul nesecat din care scotea zilnic întâmplări şi mai minunate. "De ce nu te opreşti", i-a zis într-o zi un trecător, "chiar crezi că vei schimba lumea cu născocirile tale?". Povestitorul a şoptit blând şi împăciuitor: "Nu, acum nu mai vreau să schimb lumea. Dar spun în continuare poveşti pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine".

Trecem zilnic pe lângă ei, povestitorii nostri cu ochi mari, uimiri vii şi strălucitoare. Sunt copiii cu Sindrom Down, fiinţele pe care nicio trecere a lumii, nicio criză, materială sau spirituală, nu îi poate face să nu întindă braţele spre tine. Sunt oamenii în care Dumnezeu a ascuns reserve nemăsurate de iubire, să fie acolo pentru vremea în care oamenii nu or mai şti să se privească, or uita să îmbrăţişeze, or refuza să zâmbească. Să crezi despre un copil cu Sindrom Down că este un eşec al vieţii e ca şi cum ai vrea să tai dintr-un copac o ramură cu flori roşii, doar pentru că toate celelalte sunt albe.

Părinţi şi copii laolaltă, invitaţi la Asociaţia "Ne trebuie speranţă" din Botoşani: elevi de la Liceul "Dimitrie Negreanu" şi de la Şcoala 16. Aer de libertate, de voie bună, glume. Adi e, ca de fiecare data, sufletul petrecerii. E protector cu prietenii lui, se fotografiază, dar este conştient de misiunea pe care o are. Arată din când în când gesturi de adevărat bărbat, braţul lui aruncă hotărât câte un salut către dansatorii din trupa Doruleţ Down, partenerii săi. În preajmă, tatăl îşi soarbe copilul din ochi. Pe scaune, mame cu prunci plăpânzi sub privirile mari, copii neliniştiţi sau alţii, visători ori pierduţi în uimirile ce par să îi ţină prizonieri. Prizonieri în iubire…

Ziua Mondială a Sindromului Down: joc şi joacă, bucurie, tort, pizza!

Asociaţia "Ne Trebuie Speranţă" - Botoşani, în parteneriat cu Fundaţia "Star of Hope" și Liceul "Dimitrie Negreanu" s-a alăturat și în acest an asociațiilor care se ocupă de persoanele cu Sindrom Down - atât din țară cât și internaționale, marcând această zi prin activități sportive, artistice, momente vesele și distractive, specifice unei aniversări.

21 Martie 2015 marchează cea de-a 10-a aniversare a Zilei Mondiale a Sindromului Down şi reprezintă o zi de conștientizare la nivel mondial a persoanelor cu Sindrom Down ce a fost recunoscută oficial de către Organizația Națiunilor Unite în 2012. Această dată -21/3- semnifică 3 copii ale cromozomului 21, caracteristică unică a persoanelor cu Sindrom Down. Prezenţa unui cromozom 21 suplimentar duce la existenţa a 47 cromozomi, faţă de 46 cât are un om în mod normal. Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta, având nevoie de o îngrijire corespunzătoare pentru a duce o viaţă normală. Cu toate acestea, dacă astfel de persoane au parte de un mediu adecvat pot practica sportul, dansul, pot lucra şi realiza obiecte artistice precum și alte activități care le permit să progreseze în diverse domenii.

"A fost o sărbătoare pentru copii, cu joc, cântec, dans, cu tort şi, surpriză, pizza. Rar le dăm pizza, pentru că au un regim special... Fiind sărbătoare, încercăm să amintim concetăţenilor noştri, mai-marilor noştri, că există şi aceşti copii care din păcate sunt, poate nu chiar uitaţi, dar marginalizaţi. Un copil cu Sindrom Down trebuie luat în evidenţă de la naştere. Lor le trebuie o atenţie sporită, au nevoie de o educaţie mai specială decât alţi copii. Există foarte puţine centre de zi pentru copiii mici în Botoşani, iar pentru tineri deloc. Noi încercăm – nu putem rezolva problema centrului de zi, nu avem banii necesari – dar încercăm ca, prin activităţile pe care facem, părinţii şi copiii să se simtă apreciaţi", spune Silvia Griciuc, preşedinta Asociaţiei "Ne trebuie speranţă" Botoşani.


Asociaţia dispune de un psiholog plătit de Fundaţia "Star of Hope" din Iaşi, care lucrează cu copiii, pe vârste. "Colaborăm bine cu Liceul "Dimitrie Negreanu", avem o formaţie de dansuri, "Doruleţ Down", care prezintă o suită de dansuri, împreună cu copiii noştri, aşa cum pot... Dar pentru ei şi pentru părinţi este o bucurie. Părinţii care îşi văd mereu copiii pe scenă poate nu înţeleg. Dar pentru aceşti părinţi, ai copiilor cu Sindrom Down, este o bucurie enormă. Copilul este acolo, chiar dacă nu înţelege bine de ce se află pe scenă, se bucură, şi-a manifestat aptitudinea lui artistică, sportivă, culturală, pictură, desen".
Copiii cu Sindrom Down sunt dependenţi de părinţi, fraţi sau surori. Pentru că nu se pot îndepărta de sursa de iubire care înseamnă pentru ei Viaţă. Se spune că, dacă un copil cu Sindrom Down rămâne singur, se topeşte ca o lumânare uitată aprinsă. Pentru că el se hrăneşte şi este dependent de iubire.

"Dacă sunt îndrumaţi, copiii cu Sindrom Down, apoi tânărul şi adultul, pot desfăşura o viaţă normală, dar sub îndrumarea unui alt adult. Mulţumim tuturor celor care sunt alături de noi: grădiniţe, şcoli, autorităţi, care astăzi îşi aduc aminte că şi în Botoşani există copii cu Sindrom Down, spune preşedinta Asociaţiei "Ne trebuie speranţă".

Mesajul lor este simplu: sunt oameni cu priviri mari şi inimi uriaşe! "Pentru cei care nu ne cunosc, Sindromul Down nu este o boală. Este un defect genetic cu care copilul vine în această lume, cu care trăieşte şi cu care moare. Bolile care se asociază, pentru că imunitatea lor este scăzută, în timp, se pot trata. Copilul cu Sindrom Down este un copil ca şi noi, să îl privim ca atare. Pentru că în spatele privirii Sindrom Down se află un om!".

Măcar o dată pe an să îi privim în ochi. Să acceptăm că ei sunt ramura cu flori roşii. Că noi nu avem niciun merit că am nimerit pe ramurile cu flori albe. Dar ce frumos copacul privit întreg, cu o singură rădăcină şi o aceeaşi tulpină!








 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Botoșăneanul de la curtea Regelui. "Uite așa, am mers într-o mașină condusă de Regele României"

astăzi, 00:04
1143

Vară, Iași, tei. Istorie. Pe Sărăriei, o poartă scârțâie scurt. Curgând semeață în verdele curat al curții, aleea care duce spre casă dezvăluie un om. De depart...

La mulți ani, cu reverență: Dionisie VITCU - 80!

Joi, 14 Decembrie 2017
702

Este unic, este inimitabil. Timbrul vocal al actorului plecat din Ibăneștii Botoșanii și-a făcut loc de multe decenii în tezaurul de aur al teatrului românesc. Anul acesta, Senatul UN...

O lume în care nevinovații mor. Vinovații pleacă pur și simplu!

Miercuri, 13 Decembrie 2017
569

I-am cunoscut în urmă cu vreo 15 ani, la un cenaclu în care sporovăiam poetic și ne zăpăceam orgoliile, ale lor adolescentine, ale mele așa-zis profesionale (sarcină de serviciu). V...