Aproximativ 800 de oameni au participat sâmbătă, 21 martie, la Marşul pentru Viaţă, organizat de Protopopiatul Botoșani, în parteneriat cu Asociația Tineretul Ortodox Român Filiala Botoșani, Asociația Părinți pentru Ora de Religie, Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, Crucea Roșie Botoșani și Asociația S.O.S. Familia. Activitatea se înscrie în manifestările care marchează "Săptămâna pentru Viață" (18 – 25 martie 2015), care se desfășoară în mai multe orașe din țară și are scopul de a transmite mesajul că fiecare viață umană este unică și are o valoare infinită. Obiectivele manifestării vizează conștientizarea existenței, unicității și valorii fiecărei ființe umane începând din momentul concepției ei, sensibilizarea comunității cu privire la problematica și necesitatea sprijinirii femeilor însărcinate.
Marșul, care a început la ora 14.00, s-a desfășurat pe traseul Biserica "Buna Vestire" (cartierul Primăverii) – str. Octav Onicescu – Biserica "Întâmpinarea Domnului" (Roset) – Bulevardul "M. Eminescu" – Pietonalul Unirii – Str. Cuza Vodă – str. Marchian – B-dul. George Enescu – Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Botoșani – Biserica Sf. Treime.
Cu pancarte şi flori în mâini, oamenii au fost împreună pentru viaţă. Cu bucurie, cu lumină pe chip. "Ce e, maică, de-i atâta lume", mai întreba câte o bătrână. E pentru Viaţă, se grăbeau copiii să o lămurească. La balcoane, priviri curioase, prietenoase, altele piezişe.
În faţa Maternităţii au fost aplaudate mamele care, uimite de ce se petrecea în stradă, ieşiseră la fereastră. "Binecuvântează, Doamne, mamele care nasc copii", se scandează în stradă. Chipurile se înlăcrimează, până şi copiii se frământă mai tare de emoţie. Doi tineri poartă o pancartă pe care scrie simplu: IUBIRE. Se ţin de mână. "Cinste vouă, mamelor!", strigă din stradă mulţimea spre Maternitate.
Marşul pentru Viaţă urcă spre Biserica "Sf. Treime", unde este stabilit punctul final şi unde participanţii se pregătesc să asculte discursurile.
Pr.protopop Lucian Leonte: "Acest Marş pentru Viaţă este făcut, astăzi şi mâine, în peste 60 de oraşe din tară şi din Republica Moldova. Este strigătul unei naţiuni creştine care doreşte ca viaţa să învingă, care cheamă apărători pentru viaţă. Mai întâi părinţii să fie apărătorii vieţii, apoi copiii înşişi să îşi apere propria viaţă, şi toţi cei responsabili pentru evoluţia vieţii, pentru calitatea vieţii omului, să înţeleagă mesajul acesta, că au responsabilitate sfântă în faţa Lui Dumnezeu să slujească viaţa persoanei, viaţa omului, de la concepţie până la sfârşitul natural al fiecăruia dintre noi. Viaţa este un altar pe care trebuie să slujim cu toţii, indiferent cine suntem, unde muncim, ce pregătire avem. Viaţa nu trebuie curmată înainte de vreme niciunde în lumea aceasta. Să dea Dumnezeu să înţeleagă cei care o curmă astăzi în războaie, în acţiuni criminale împotriva omului, în atentate, să înţeleagă acest mesaj, că viaţa este sfântă. Acest Marş al Vieţii a fost un mars al bucuriei, al solidarităţii noastre, al botoşănenilor credincioşi. Am oprit în faţa Maternităţii, acolo unde mama aduce pe lume un om. În câteva cuvinte am încercat să arătăm cinstire pentru mama care naşte şi să rugăm pe Dumnezeu să o binecuvânteze pe ea şi pe copilul născut. Am început pelerinajul acesta de la Biserica Buna Vestire, acolo a început viaţa umană adevărată, la Buna Vestire, la zămisilire, acolo s-a zămislit Fiul lui Dumnezeu în Fecioara Maria, dându-ne nouă omul desăvârşit, modelul desăvârşit. Nu putea să se încheie decât aici, la Biserica Prea Sfintei Treimi, care este Viaţa însăşi şi izvorul de viaţă. Acesta este mesajul esenţial pentru noi toţi. Că viaţa noastră trebuie să fie desăvârşită prin iubire. Să depăşim deosebirile dintre noi, graniţele pe care le impune un comportament greşit, o vorbă nepotrivită, să creăm punţi între noi. Să lăsăm în urmă aur curat. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi răspuns apelului. Vă transmit cuvântul de binecuvântare al Inaltpreasfinţitului Teofan care se bucură nespus că sunteţi luptători pentru Viaţă. Vă doreşte să trăiţi mulţi ani, copiii să fie sănătoşi, să se bucure de viaţă. Mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în pregătirea marşului. Mulţumesc autorităţilor care ne-au sprijinit fiecare cu specificul muncii pentru această deplasare în siguranţă. Fiecare am fost mărturisitor astăzi, şi să rămânem mărturisitori!".
Puiu Laura Paraschiva, Asociaţia Părinţilor pentru Ora de Religie: "Suntem astăzi aici pentru că părinţii nostri ne-au dat acest drept de a trăi. Suntem astăzi aici în calitate de părinţi pentru că am permis copiilor nostri să existe. Suntem astăzi aici pentru că vrem să devenim bunici, pentru că luptăm pentru viaţă, pentru că vrem ca femeia-fântâna vieţii, să îşi ducă mai departe misiunea de a aduce pe lume prunci. Dragi oameni buni, spuneţi DA vieţii, acesta este mesajul nostru!".
Cătălin Purice, inspector şcolar, profesor de religie la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" Botoşani: "Mulţumesc tuturor celor care astăzi au fost alături de noi şi de viaţă: copii, adulţi, elevi şi profesori şi toţi cei care simt că doar prin solidaritate se poate clădi ceva în această Românie de după 90. În primul rând ţin să amintesc că această frumoasă ţară s-a format pe cultura şi civilizaţia creştină. Prin urmare, din spatiul public nu au cum să lipsească mentalităţile şi tot ce înseamnă spiritualitate creştină: bunătate, dragoste, altruism şi mai cu seamă, am demostrat astăzi, solidaritatea. O vorbă spune: fă Rai din ce ai. De la lucruri mărunte din fiecare zi cultivate nouă, aproapelui nostru şi celor de lângă noi putem demonstra că religia creştină este foarte pragmatică şi nu este o utopie. Şi mai mult decât atât: este umană şi nu ne dezvoltă decât această sensibilitate pentru om şi pentru nevoile lui".
Puşcaşu Mădălina, membră ATOR: "Deşi suntem tineri conştientizăm că fiecare viaţă este un dar, că viitorul nostru depinde de apărarea drepturilor copiilor nenăscuţi, precum şi de promovarea familiei tradiţionale, care să ofere copilului un mediu de viaţă sănătos şi cu valori morale. Am înţeles că viaţa unui copil nu poate fi curmată doar pentru că nu este considerat copil şi pentru că se află în burtica mămicii sale. O femeie însărcinată este vulnerabilă şi are nevoie de cei din jur. Trebuie să încetăm a mai vedea bebeluşii ca o piedică în a fi liber sau a creşte din punct de vedere social şi profesional. Copiii sunt cei care ne deschid noi orizonturi, cei care dezvoltă şi antrenează noi calităţi, nebănuite. Cum poate spune cineva: lasă, că o să am alţi copii? Darul pe care îl avem noi astăzi, şi pe care îl preţuim, este pentru că mamele noastre au spus Da vieţii. Noi ne-am primit darul, să îi lăsăm şi pe cei din burticile mamei să îl primească".
