Subiectul acestui material porneste de la un mesaj simplu, gasit intamplator pe o pagina de Internet. Cuvinte care, insa, patrund in constiinte si motiveaza o urgenta intoarcere in trecut si, mai ales, incercare de a ne cunoaste sau macar recunoaste martirii. Redam in intregime acest mesaj trimis in lume fara adresa, ci mai degraba ca o disperare a ultimilor 50 de ani.

"14 septembrie la Aiud. Inaltarea Sfintei Cruci are aici, la noi, o semnificatie profunda, care ne doare si care, in acelasi timp, ne tamaduieste. Ne doare pentru ca, aici, istoria de unde provenim noi insine a fost cruda. Comunismul romanesc infuzat la Aiud a ucis fara mila mii de detinuti politici.

Ziua aceasta, mai presus de toate celelalte, ne tamaduieste, prin marturisirile noastre tacute sau spuse cu voce tare despre ceea ce s-a intamplat. Inchisoarea Aiud. Centru de exterminare comunista, reeducare prin teroare, sfartecare de trupuri si suflete ale celor care nu au vrut sa adopte un regim parazitar, perfid, construit prin asasinate politice. Inchisoarea de la Aiud va ramane intiparita in istoria dureroasa a romanilor. Loc al terorii si al mortii. Loc al celor care s-au impotrivit doctrinei impuse cu ura.

In fiecare 14 septembrie, Aiudul isi cere iertare pentru istoria sa comunista". (Ada Rus, sef Birou Comunicare si Relatii Publice, Primaria municipiului Aiud)

Oasele martirilor inmiresmeaza bisericile de azi

In urma cu mai multi ani, Parintele Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda, a adus in manastirea ridicata de el cinci cranii ale fostilor detinuti politici, din groapa comuna de la Rapa Robilor de langa Penitenciarul Aiud. Le pastreaza intr-o racla si le slaveste ca pe sfinte moaste. Parintele Iustin, el insusi supravietuitor al inchisorii de la Aiud, a fondat singura biserica inchinata memoriei victimelor comunismului.
 
Marile personalitati spirituale ale Romaniei de dupa 1989 sunt supravietuitorii de la Gherla, Pitesti, dar mai ales Aiud. Parintele Dumitru Staniloaie, Parintele Galeriu, Parintele Calciu-Dumitreasa, Parintele Iustin Parvu, Parintele Bejan, Parintele Arsenie Papacioc, care prin forta suferintei si credinta in Dumnezeu au reusit a depasi granitele libertatii spre a povesti despre jertfa celor care nu mai sunt de mult, Nichifor Crainic, Parintele Daniil Tudor, Parintele Ion Lacatusu, poetii Radu Gyr, Vasile Voiculescu si multi altii.

Aiudul a insemnat, in primul rand, torturarea intelectualilor, a preotimii, in special. Preotul Daniil Tudor, staretul Manastirii Rarau, a murit in inchisoarea Aiudului, dupa ce fusese zdrobit in batai cu bocancii si bastoanele de catre "omul nou" al oranduirii socialiste. A murit dupa patru ani de batai, fiind singurul preot din inchisoare care a fost tinut in lanturi. 

Si poate ca ceea ce se intampla in societatea de astazi nu este decat o continuare a fenomenului Pitesti, de reeducare pe termen indelungat. Reeducarea insemna crearea unui om nou, programat nu numai sa-si renege trecutul, ci mai ales sa il uite. O supunere totala, oarba, perpetua, a unui popor caruia i s-au luat reperele, modelele, credinta in Dumnezeu. O supunere construita pe torturarea intelectualilor, preotilor, a razvratitilor.

"Nu va lasati, dragii mei", spunea dupa 1989 Parintele Arsenie Papacioc, "pe mine suferinta m-a tinut treaz, temnita era cea mai grea nevointa, poate ca acolo am trait cele mai mari bucurii duhovnicesti, in cei 14 ani puscarie de la Aiud. Ajungeam sa fim curiosi cum e cand iti iese sufletul din trup de atata chin…".

Romania mai are, inca, rabdare. Ca, in aceasta mascarada care se identifica tot mai mult cu o mentalitate colectiva a societatii postrevolutionare, purificarea nationala sa inceapa cu depistarea, notificarea si izolarea comunistilor securisti, tortionari, turnatori si abia apoi, intr-un tarziu, a colaboratorilor. De acolo, din ce va ramane, poate incepe fara rezerve campania "Marii martiri romani".

(Florentina Tonita)