O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Mereu am fost de acord cu faptul că cei care scot în evidenţă deficienÅ£ele unei clădiri, punând buline roÅŸii pe aceste imobile cu risc la cutremur, au vocaÅ£ie de constructor. Epigrama este ÅŸi ea un fel de bulină roÅŸie pusă pe o inadecvare, pe o meteahnă, pe o imperfecÅ£iune etc., scoÅ£ând în relief vocaÅ£ia de scriitor a epigramistului. Asta face Gheorghe Bâlici în „O mie ÅŸi una de epigrame” (Editura „Gunivas”, ChiÅŸinău, 2013, cuvânt înainte de George Petrone). AÅŸează buline roÅŸii cu un calm exasperant, dublat de o precizie a construcÅ£iei ÅŸi dând impresia că nu se lasă subjugat de prea multe presiuni contradictorii.
George Petrone remarcă la Gheorghe Bâlici „uÅŸurinÅ£a cu care recurge la un limbaj lesne de perceput”, că este „înzestrat cu darul observaÅ£iei dublat de un spirit omniprezent” ÅŸi faptul că „inteligenÅ£a spontană, umorul fin, spiritul prospectiv ÅŸi plăcerea de a ÅŸugui, peste care a presărat câteva firimituri de maliÅ£ie, sunt parte inalienabilă a structurii sale creatoare”. Ion Diviza, un alt epigramist de marcă, Å£ine să puncteze într-o prefaţă la o altă carte a lui Gheorghe Bâlici că „fiorul liric penetrează unele din catrenele sale, „nota de umor ÅŸi de lirism conferă epigramei o savoare aparte, iar sarcasmul „se conjugă efectiv cu ironia ÅŸi cu autoironia”. Academicianul Mihai Cimpoi vede în Gheorghe Bâlici „un epigramist pozitiv”, „un nativ predestinat acestui gen”, unul care „valorifică ÅŸi arhetipalul epigramatic”. Elis Râpeanu îl numeÅŸte „scriitorul cu limba de un hexametru”, un adept al „temelor mari”, ceea ce este cu asupra de măsură adevărat, remarcându-se prin „nota de prospeÅ£ime de idei ÅŸi atitudini, în consistenÅ£a mesajului”. Harul epigramatic excepÅ£ional al lui Gheorghe Bâlici este remarcat ÅŸi de Efim Tarlapan. George Corbu pune în evidenţă „nivelul de conÅŸtiinţă patriotică ÅŸi a umorului său plin de substanţă”. Buzoianul Mihai SălcuÅ£an îl consideră un „umorist pur sânge românesc”, unul care „în sufletul său de român neaoÅŸ, harta României este desenată de la Nistru pân` la Tisa ÅŸi în acest spaÅ£iu este un alergător de cursă lungă”.
SpaÅ£iul românesc, considerat a fi cel ce excede unor împărÅ£iri arbitrare ale unor decidenÅ£i politici de azi ÅŸi de ieri, se supune nevoii lui Gheorghe Bâlici de a avea Å£eluri, punând fiorul patriotic sub semnul ironiei: ÎN AÅžTEPTAREA CETÄ‚Å¢ENIEI ROMÂNE: „Să fiu un cetăţean ca oriÅŸicine, / Mi-aÅŸ da ÅŸi viaÅ£a, Å¢ară, pentru tine, / Dar pân` ajung să jur sub tricolor, / Cred c-aÅŸ putea eu ÅŸi aÅŸa să mor!...; CALEA FERATÄ‚ DIN REPUBLICA MOLDOVA: „E bună calea cea ferată, / Dar inima îmi este arsă, / Că ruÅŸii au făcut-o lată, / În loc să fi făcut…întoarsă.”; CALEA MOLDOVENILOR SPRE EUROPA: „Voronin ne arată calea / Åži eu de asta nu mă mir, / Că-n Å£ară e mai mare jalea / Åži ne-ar deschide-o prin Sibir…”; DRUMUL CONDUCÄ‚TORILOR NOÅžTRI SPRE EUROPA: „Chiar cu Europa-n coaste, / Merg de parc-ar fi miopi, / C-avem drumurile proaste / Åži mai dau ÅŸi ei în gropi…”; PATRIOTICÄ‚: „Eu sunt ţăran din talpă lată, / Am Å£ara-n inimă ÅŸi-n gând: / Cu ruÅŸii nu m-aÅŸ da vreodată, / Dar cu rusoaicele – oricând…”; EUROPA PENTRU BASARABENI: „Ajungând la Prut, pe mal de ape, / Îmi ÅŸopteÅŸte conÅŸtiinÅ£a-mi trează: / Cu cât vine dânsa mai aproape, / Cu atât mai mult se-ndepărtează…”; NINSORI NEAÅžTEPTATE: „Primim din NATO ajutoare / Åži mai primim, cum suntem goi, / De pe la ruÅŸi câte-o ninsoare, / Că n-au uitat nici ei de noi…”;
Multe epigrame ale lui Gheorghe Bâlici mi-au amintit de o constatare făcută de soÅ£ia spaniolă a universitarului George Uscătescu, care era contrariată de uÅŸurinÅ£a cu care românii trec de la duÅŸmănie la normalitate, de la prietenie la ură, de la implicare la abandon, de la reflecÅ£ia genială la cea tâmpă: „Acest fel de a fi al românilor, prea schimbător fără temei, are cauzele lui. Pricina lui se găseÅŸte poate în mulÅ£imea stăpânirilor din istoria lor, care le-au impus o astfel de purtare ca să supravieÅ£uiască. Din acest mental se alimentează ÅŸi gâlceava ce otrăveÅŸte viaÅ£a ţării”. Ori Gheorghe Bâlici sesizează ÅŸi el aceste aspecte pe care le supune unui tratament ironic ziditor, generator de speranÅ£e: MIORITICÄ‚: „DuÅŸmanii noÅŸtri, care nu-s miopi, / La care adevărul le mai scapă, / Cum să nu spună toÅ£i că dăm în gropi, / Când Å£inem mult la cei ce ni le sapă?!..; SÄ‚RBÄ‚TORILE DE IARNÄ‚ LA BASARABENI: „Cu-atâtea sărbători, în lung ÅŸi-n lat, / O ducem bine ÅŸi ne veselim, / Iar dacă ne-mbătăm cu-adevărat, / Nici la alegeri nu ne mai trezim!”; GURA LUMII: „Văzând cum au păţit-o unii / Mai rău decât cu un satrap, / Eu mă păzesc de gura lumii, / Căci gura lumii n-are cap…”.
Cartea poate fi considerată ÅŸi un veritabil curs de psihologie având în vedere vasta arie de „personaje” supuse unor tratări caracterologice: politicianul, prostul, femeia, donjuanul, soacra, ÅŸeful, beÅ£ivul, doctorul, amicul, ţăranul, pensionarul etc. Meritul lui Gheorghe Bâlici este că pentru fiecare categorie găseÅŸte o caracteristică dominantă. Femeii îi sunt specifice versatilitatea, inconstanÅ£a ÅŸi aura misterioasă: ÎNTORS DIN DEPLASARE: „La nevăstica-i voluptoasă / Când vine mai devreme-acasă, / Constată soÅ£ul fistichiu / Că este totuÅŸi… prea târziu.”; SINCERITATEA FEMEII: „Nu sunt de felul meu despot / Åži n-o întreb de ce ÅŸi unde, / Dar, pentru că îmi spune tot, / Îmi pare că ceva-mi ascunde!”. BeÅ£ivul lui Gheorghe Bâlici nu este unul sălbatic, agresiv, neelegant. El este unul plăcut, excelând printr-o filozofie proprie: AM CONTRAZIS ÅžTIINÅ¢A: „Că băutura ne-ar slăbi voinÅ£a / Citeam prin cărÅ£i, pe unde mai scria, / Dar, bând mai mult, am contrazis ÅŸtiinÅ£a, / Căci nu-mi slăbi voinÅ£a…de a bea.”; MOTIVAÅ¢IE: „Pentru că beau de-o viaţă numai vin, / Tot vesel, optimist mă Å£in, / Pe când vecinul meu, băiat simpatic, / Bea numai apă ÅŸi-i mereu…apatic.”.
Gheorghe Bâlici se fereÅŸte, pe cât posibil, să dea ţăranului un sens peiorativ. Epigramele îmi relevă un autor care, pe această temă, dă dovadă de un conservatorism social, unul care găseÅŸte ca civilizaÅ£ie firească relaÅ£ia omului cu natura, relaÅ£ie pe care nu o poate armoniza decât ţăranul ca „talpă a ţării”: „Prin secole, destin ingrat, / Ţăranul capul ÅŸi-a plecat, / De a atins, ca în poveste, / Nivelul unde…talpa-i este”.
Place epigrama lui Gheorghe Bâlici pentru limpezimea ei, pentru fineÅ£ea cu care trece dincolo de posibile animozităţi ascunse ÅŸi pentru râsul care, în momentul ce Å£i-a fost produs, te pune pe gânduri. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
UNUI SEXAGENAR
Îmi vorbeÅŸti de vârstă cu tristeÅ£e,
Tocmai lăcrimez când te ascult;
Tu să nu te temi de bătrâneÅ£e,
Că la noi ea nu durează mult! (ION DIVIZA)
SFAT PENTRU UN VIITOR PREÅžEDINTE
Te vezi în vis un faraon
În astă Å£ară de netoÅ£i?
Ai prins un loc la microfon?
…Să minÅ£i, dar să te creadă toÅ£i! (ION DIVIZA)
ECOLOGICÄ‚
Pe pădurile alpine,
Cu puÅŸtoaice când petreci,
Nu mai vezi poteci virgine,
Nici virgine pe poteci. (ION DIVIZA)
DIN PODGORIILE ALBEI
Șard, Bucerdea sau Vinoasă,
Când le bei mai consecvent,
Uiți de soacră și de casă
Și vorbești ca-n Parlament. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CHIRURGIA ESTETICÄ‚
Schimbă multe, cu migală
Și atât de mult frapează,
Că-n imaginea globală
Ce-i în cap, nu mai contează. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
EXPLICAÈšIE
‒ Ce ai de ești mereu cu dosu-n sus ?
Te rog să-mi spui și poate că te scap.
‒ Că eu gândesc cu fundul, mi s-a spus
Și stau așa, să-mi vină mintea-n cap! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI RECÄ‚SÄ‚TORIT
I-e sufletul plin de regrete,
Aşa cum au destui berbanţi:
Avea cu prima două fete,
A doua are…trei amanÅ£i. (VASILE LARCO)
UNUI CANDIDAT
S-ajungă sus, în minister
Spunea că-i om de caracter,
Votat fiind, a tot furat,
Deci caracteru-i demonstrat. (VASILE LARCO)
LA PORÅ¢ILE RAIULUI
Că a plătit mult la intrare,
Fiind corupÅ£ia în floare,
ÎÅŸi zice, prea dezamăgit, un sfânt:
Precum în cer aÅŸa ÅŸi pe pământ! (VASILE LARCO)
BIROCRAÅ¢IE ROMÂNEASCÄ‚
Când vreau s-ajung la câte-un boss,
Să n-am de aşteptat tot anul,
Căţeilor le-arunc un os,
Să pot ca lui să-i dau ciolanul. (PETRU-IOAN GÂRDA)
STUDIU
Privindu-i un timp, am dedus
De ce inÅŸi cu firi mai supuse
Sunt, totuÅŸi, cu nasul pe sus:
Adulmecă funduri sus-puse. (PETRU-IOAN GÂRDA)
OPRIT ÎN TRAFIC
Văzând cum îmi descrie vina
Pe formularul din agendă,
M-am dus ÅŸi mi-am vândut maÅŸina,
Să dau o parte din amendă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PATUL
E locul care ţi-l doreşti
Cu aÅŸternut ÅŸi perne moi,
Să te-odihneÅŸti, când singur eÅŸti
Åži-apoi să oboseÅŸti... în doi. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
LA IARBÄ‚ VERDE
Bucuroasă, la pădure,
După vin şi fripturică,
Din senin porni să jure
Că acuma o... furnică! (MIHAI SĂLCUŢAN)
...O NOAPTE FURTUNOASÄ‚
La o „raită” pe alei,
Printre murmure ÅŸi ÅŸoapte,
L-a poftit la ziua ei
Într-o viitoare... noapte. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
UNUI TIP COMOD
Când nu vrei să faci nimic,
Poți găsi ușor pricine -
Sau cum zice un amic:
”N-ai cu cine...” (AL. D. FUNDUIANU)
RUPT DE REALITATEA PREÈšURILOR
Cum la shopping nu merg des,
Întreb - azi - luat de val:
- ...E roată de Mercedes?
- Nu, bade, de... cașcaval! (AL. D. FUNDUIANU)
CONSTATARE
Spunea cândva un om cu carte:
Se-ntâmplă, deseori, în viață
Cei buni să fie dați deoparte
Și idioÈ›ii... scoÈ™i în față. (AL. D. FUNDUIANU)
UNUI COLEG BIROCRAT
Adesea ni se face rău,
Ne doare capul ziua toată
De apa din discursul său,
Că nu e nici chiar ea curată. (GHEORGHE BÂLICI)
RÂNZA LA MOLDOVENI
Am scăpat de birocraţii
ComuniÅŸti ÅŸi vremuri crunte,
Dar ne miră democraţii,
Unii mai…cu stea în frunte! (GHEORGHE BÂLICI)
GUVERNANÅ¢II IARNA
În tot ce fac, muncind cu multă artă,
SimÅ£im întreaga grijă ce ne-o poartă,
Răceala lor, în starea cea mai pură,
Noi o simÅ£im în preÅ£ul la căldură… (GHEORGHE BÂLICI)
LA MITING
În timp ce râd ÅŸi se distrează,
AscunÅŸi în văgăuni stăpânii,
O luptă se prefigurează:
Se bat românii cu românii! (GRIGORE COTUL)
SEMNE
În vremuri grele, de restriÅŸte,
Când nimeni nu mai crede în minuni,
Începe Å£ara să se miÅŸte,
Românii se retrag în staÅ£iuni. (GRIGORE COTUL)
CERTITUDINE
Ne-ar plesni economia,
Toate-ar merge ca pe roate,
Dacă toată România
Ar munci-n străinătate. (GRIGORE COTUL)
POEÅ¢ILOR CONCURENÅ¢I
Nu pot spune că fac larmă,
Dar dorinţa e firească:
Muza lor aş vrea s-adoarmă,
Iar a mea să se trezească! (MIHAI HAIVAS)
UNUI ORATOR ÎNFLÄ‚CÄ‚RAT
Se laudă la toţi, se ştie,
Dar azi i-am măsurat pe viu
Materia sa cenuÅŸie…
La un discurs prea cenuÅŸiu! (MIHAI HAIVAS)
MEREU LE FULGERÄ‚ ÅžI TUNÄ‚
„ConstipaÅ£i”, mai totdeauna,
Plini de gânduri negative,
Doar un prânz cu laxative,
Le-ar împrăştia furtuna. (ELENA MÂNDRU)
SOACRÄ‚ ÅžI GINERE
Când ginerele, cu-aroganţă,
Priveşte doar de la-nălţime,
„Iubita” soacră, cu asprime,
I-ar da un pumn direct în clanţă! (ELENA MÂNDRU)
IARNA ÎN CAMERA MEA
Deşi afară-i ger cumplit,
Fac armonii neîncetat
Åži chiar sunt leoarcă, transpirat…
De-o lună-s cobză de răcit! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI VORBÄ‚REÅ¢
VorbeÅŸti într-una ÅŸi ades
Spui ce faci tu... alţii ce fac...
Te înÅ£eleg... nu ai de-ales,
Åžtim doar, că înÅ£elepÅ£ii tac... (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SUFERINÅ¢E DE FECIOARÄ‚
O gheară-n piept avea mereu
Åži suferinÅ£e-neîncetat
Dar i-au trecut instantaneu,
De-ndată ce-a căzut la pat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SE CERE O PRECIZARE
Văzând că-s necăjit, vecinul ieri mi-a spus:
”Trimite o scrisoare aceluia de Sus...”,
L-am întrebat, desigur, fiindcă nu discern:
”La cela de prin ceruri, ori cel de la Guvern?” (NICOLAE MEREACRE)
LAMENTARE
ÎN EPOCA INTERNET-ULUI
Am pensia mai mult de-o mie,
Nici traiul nu e de prăpăd,
Doar că nepoții și copiii
Pe Skype i-aud, acolo-i văd. (NICOLAE MEREACRE)
”MONUMENT” PENTRU CONDUCÄ‚TORUL ”IUBIT”
Urmașii credincioși se-adună
Și stăruie numaidecât
Un cap pe umeri să îi pună,
Ca nu cumva să-l plouă-n gât. (NICOLAE MEREACRE)
VIN ALEGERILE
Vin alegerile-n trap,
Candidaţi avem o droaie,
Unii au bătăi de cap,
Alţii şi-l pun la bătaie. (GIREL BARBU)
CEA DE-A DOUA MIÅžCARE A
GUVERNULUI MINORITAR
O mișcare tare-abilă.
O putere cam fragilă.
Cum să-ți aperi spatele?
Cu anticipatele! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
VOX DEI
Președintele, la toate,
Ar vrea, cert, anticipate.
„De-o da bunul Dumnezeu,
Am È™i Parlamentul meu!” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ȘTIE SICĂ-O VORBULICĂ
Meditează Mandolină:
„Să dau vrabia din mână?”
Știe zicerea străbună:
„Ce-i în mână nu-i minciună” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž).
MAI NU VREA, DAR PARCÄ‚ POATE?
Mai n-ar vrea anticipate,
Da-l împing ai săi din spate:
„Dacă dă Divinitatea
Să avem majoritatea?” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DECIZIE SOLOMONICÄ‚
Ajuns la pensionare
În funcÈ›ii deficitare,
Tu decizi: ieși la odihnă
Sau îÈ›i vezi de treabă-n tihnă. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UN FAKE NEWS AL DISPERÄ‚RII:
„CRESC VÂRSTA PENSIONÄ‚RII”
La zisa solomonie
Opozanții din regie
Au sărit arși pe frigare:
„Cresc vârsta de cotizare!” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
REVOLTA NEVESTELOR
Noi muncim enorm, nespus,
La servici și-apoi acasă;
Spală rufe, pun-te masă,
Și mai vreți și ...cracii sus! ( DUMITRU BUJDOIU)
ÎI DOARE-N C… DE NOI
Viață de parlamentar :
Bani, masiv, la buzunar;
ToÈ›i, de luni È™i până luni,
Se screm doar pe moțiuni. (DUMITRU BUJDOIU)
850.000 EURO, DEFICIT FRF PE AN
Pe teren e vax Burleanu,
Știe doar să toace banu’;
Se pricep mult la vrăjeli,
Campioni la...cheltuieli. (DUMITRU BUJDOIU)
MUTU LA NAȚIONALA TINERILOR FOTBALIȘTI
Fost talent, dar ce păcat!
De Burleanu reșapat,
Să-i înveÈ›e cum să bea,
Cum să soarbă-o iarbă rea? (DUMITRU BUJDOIU)
CONTRASTE
Ieri, ,,Trăiască naţiunea!"
Eminescu saluta;
Azi, ,,Trăiască moţiunea!"
Vai de România mea!!! (MAXD OPAIÅ¢)
POLITICA FISCALÄ‚
Accizele au dispărut,
A scăzut preţul la benzină,
SperanÅ£a a reapărut…
Dar Å£ine doar ...o săptămână!?... (MAX OPAIÅ¢)
ROMÂNIA NORMALÄ‚
Românii vor lucruri normale,
Dar, nu ştiu toţi dacă se poate,
Căt mai avem pensii speciale
Åži ...conflicte-ntre palate! (MAX OPAIÅ¢)
UNEI DOMNIÅžOARE
Am văzut o minijupă,
Dezgolind prea mult piciorul,
Gura lumii mai s-o rupă
Dacă nu-i auzi...glăsciorul! (MAX OPAIŢ)
CADOU CU...PROBLEME
Aseară n-a mai răbdat,
I-a dat fetei un colier,
Ea, cât costă, l-a-ntrebat ...
CâÅ£iva ani, că n-am ...cazier ! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI SOÅ¢
Îmi zici în glumă fluturaÅŸ
Şi pentru asta nu-ţi fac vină:
Am fluturat, ca un poznaÅŸ,
Chiar pe la tine prin grădină. (I. GR. PERIEŢEANU)