Rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Tot citind din operele epigramiştilor contemporani am putut constata că la ei predomină ironia şi umorul. E drept că între cele două există o graniţă destul de fluidă, greu de separat, aşa după cum există şi foarte multe puseuri dinspre parodic, satiric şi grotesc. Unii pun între ironie şi umor semnul incluziunilor reciproce, alţii o relaţie de disjuncţie, dar foarte mulţi, printre care şi eu, cred că este o relaţie de intersecţie, lăsând câteva specificităţi şi pentru diferenţe. Claudiu T. Arieşan, în “Hermeneutica umorului simpatetic”, citându-l pe Volker Sack, cel care a studiat ironia la Horaţiu, consideră: “Cele două modalităţi comice fundamentale, ironicul şi umoristicul, convieţuiesc cel mai adesea laolaltă ca inefabil amalgam în viaţă şi în operele scriitoriceşti: alianţele temporare, împrumuturile reciproce de substanţă, duelurile permanente şi congruenţele periodice, paralelismele dintre ele fac neaşteptat de riscantă o delimitare exactă a hotarelor ce le separă”. Am ales acest citat pentru că este definitoriu pentru majoritatea epigramiştilor.
Volumul lui Petru-Ioan Gârda, „N-ai cu cine…” (Editura „Inspirescu”, Satu Mare, 2019), are un titlu pe care l-am mai întâlnit (auzit!) ca motiv al unei melodii interpretate în stilul hip-hop de Echo, melodie în care satira şi grotescul sunt destul de prezente. Impulsionat de excelentul cuvânt înainte al lui Vasile Larco am trecut la lectura acestei cărţi, ţinând cont şi de sfatul aceluiaşi prefaţator: „Recomand a se citi, nu doar a se răsfoi, această minunată carte de epigrame scrisă de talentatul clujean, membru de multă vreme al Cenaclului Satiricon din Cluj şi al Uniunii Epigramiştilor din România, carte ce conţine versuri frumos clădite poetic…”. Alegerea titlului am perceput-o mai bine abia pe la pagina 37, când o secvenţă a cărţii este intitulată „De parcă am avea de-ales…”. Autoironia şi ironia muşcătoare îşi fac tot mai mult prezenţa, fapt clar că tinde să devină un semn principal al libertăţii de expresie de care este din ce în ce mai dominat acest autor:
MODEL
Constată cei ce o compară
Că ţara de la nord la Istru
E cea mai democrată ţară:
Tot prostu` poate fi ministru!
Faţă de primele cărţi, în care ironia lui Petru-Ioan Gârda era una domoală, aici sarcasmul e din ce în ce mai prezent, fără să conducă spre „răutăcisme” brute. Urmând sfatul lui Vasile Larco, acela de a merge până la capăt, dar şi sfatul unui distins coleg de liceu, Doru Jechean, acela de a citi folosind unitatea denumită „melcviteză”, sunt obligat să constat că stilul şi capacitatea analitică relevă personalitatea lui Petru-Ioan Gârda, aceea de a-şi grupa epigramele pe capitole ce formează veritabile eseuri psihologice, sociologice, antropologice etc. Voi exemplifica doar cu secvenţa „Cu gena noastră, românească…”, o tratare cu instrumentele umorului a situaţiei precare în care se află satul contemporan:
ŢĂRANUL ROMÂN
Observ şi eu că nu sunt tâmp
Şi n-am la cap afecţiuni:
Ţăranul nostru e pe câmp…
În Spania la strâns căpşuni.
ISTORIA SE REPETĂ
O iau pe câmp, vă dau cuvântul,
Că nu-mi mai pot struni revolta:
Străinii ne-au luat pământul,
Şi noi la schimb le dăm recolta.
DRAMA UNOR SATE ROMÂNEŞTI
Evenimente nu mai sunt, de seamă,
Nici verile şi nici în timpul iernii;
Doar clopotul bisericii mai cheamă,
Din când în când, bătrânii la vecernii.
Chiar dacă gradul de incisivitate e destul de mare, iar cantitatea de acid nu mai e măsurată cu pipeta, epigrama lui Petru-Ioan Gârda păstrează aceeaşi fineţe în construcţia sa, una care place: primele trei versuri au mereu o tensiune specială care inoculează cititorului o aşteptare plăcută. Poanta vine în versul al patrulea precum slobozirea, neapărat pe un ton silenţios, a unei săgeţi:
REINTEGRARE SOCIALĂ
A fost o vreme vai de mine,
Dar, ajutat de Primărie,
Acum o duc destul de bine…
Aproape ca la puşcărie.
ROMÂNUL S-A NĂSCUT POET
Mergeam pe-alei cu-a mea soţie
Şi n-am putut să nu remarc:
Românul scrie poezie…
Pe toate băncile din parc.
AFACERI CU TURCI
Din conjunctură, interes,
În întâlniri mereu mai dese,
Patronul firmei poartă fes,
Iar secretara poartă…fese.
În ceea ce priveşte relaţia dintre ironie şi umor, găsesc nimerit să apelez la acelaşi Claudiu T. Arieşan care, punând sub lupă această relaţie, constată că punctele de vedere sunt diferite, noi alegând trei exemple. Jean Paul („ironia rămâne funciar de natură oratorică, pe când umorul nu poate fi decât ştiinţific prin meticulozitatea descrierii”) este pe aceeaşi lungime de undă cu Henri Bergson, în timp ce Schopenhauer crede că „dacă gluma se ascunde în spatele seriozităţii, avem ironia, iar dacă seriozitatea se ascunde în spatele glumei, avem umorul”. În esenţă e acelaşi lucru la toţi trei, numai că delimitarea o face forma de comunicare. Cum umorul lui Petru-Ioan Gârda este unul pur românesc, extras din subiecte şi conjuncturi / circumstanţe naţionale, acoperind întregul spaţiu ocupat de români, ironia devine un instrument de lucru al umorului, diferenţele dintre cele două reprezentante ale comicului fiind minime. Un duel dintre autor şi Ion Diviza încheie acest volum care face cinste epigramei româneşti. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
SONDAJ PRENATAL
Îţi răspund imediat,
Dacă-s întrebaţi ce vor:
Mamele-şi doresc băiat,
Taţii doar să fie-al lor. (GRIGORE COTUL)
INDIGNAREA NAŞULUI
Mi se pare că nu-i etic,
Însă n-am cum să explic,
Merg la nuntă ca la medic:
Pun o sumă într-un plic. (GRIGORE COTUL)
COŞBUCIANĂ
Afară ninge liniştit,
Şi-n casă arde focul,
Era frumos, vă spun cinstit,
De-am fi tăiat şi porcul. (GRIGORE COTUL)
INTEGRARE EUROPEANĂ
E ţara noastră, evident,
Doar cu-n picior în Occident,
Iar celălalt e-n groapă, încă
Şi-i greu de scos, că-i prea adâncă. (VASILE LARCO)
UNUI PROFESOR ŞI SOŢ
De când îl ştiu, aşa a fost:
Un dascăl bun, stăruitor,
La şcoală titular pe post,
Acasă doar suplinitor. (VASILE LARCO)
FURNIZORII DE ENERGIE
În tarife se întrec,
Ne-afectează într-un fel:
N-o să mai citim la bec,
Dar o să vorbim la el! (VASILE LARCO)
UNORA LIPSIŢI DE PERSONALITATE
Strict vorbind de ipochimeni,
Iat-a lor localizare:
Între cineva şi nimeni,
Altfel spus…un oarecare. (MIHAI HAIVAS)
MĂSURĂ DE PROTECŢIE (proverbială)
Pericolul îl bag în seamă
Şi să-l evit, aşa doar pot:
Cămaşă nu mai port, de teamă
Că „n-am pe unde s-o mai scot” (MIHAI HAIVAS)
REZISTENȚA ÎN NOUL AN DE CRIZĂ
Cu economii, metoda
Și cu post, e actuală
Și ne ține-n ton cu moda...
Că se poartă... burta goală! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CRITICI NELOIALE
E un fapt ce dovedeşte
Că greşiţi, dragi detractori:
La buget, vizibil creşte
Numărul de mulgători! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CELOR CE CRITICĂ MĂSURILE ANTICRIZĂ
Măsuri luat-au, nu-i corect
Să-i critici dând frâu liber urii,
Căci totul le ieşea perfect,
Dar n-au avut… simţul măsurii. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA O CONFERINŢĂ
Am stat o vreme să-i ascult
Cum spun citate pe de rost;
Cel prost părea destul de cult,
Cel cult părea destul de prost. (PETRU-IOAN GÂRDA)
VECIN DE NĂDEJDE
Cu faţa-i de beţiv, aeriană,
Vecinul, un boem, un teleleu,
Cum arde vara gazul de pomană,
Pe foc îşi pune, iarna, gardul meu. (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA CONFERINŢĂ
E o temă generoasă
Dar fiind cam ocupat,
Am venit direct la masă
Şi pe urmă am plecat. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ALE VORBEI VREMURI
It’s perfectly, sau poate cool,
Ce mai de mult era mişto,
Dar bine că este-n recul
Mult prea bătrânul haraşo. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
AMOR MARCAT DE INTERNET
Azi un reloaded m-a-ncercat
Şi-am accesat o tipă cool,
Cum n-aveam însă contact full,
Prin by my self m-am rezolvat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DUMNEZEU NE ASCULTĂ...
Cum ierni cumplite-am îndurat
Privind punga mereu goală,
Fă-ne Tu Doamne, l-am rugat,
Încălzire, chiar globală! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
URZEALĂ
O iubire-i mai frumoasă,
Mai adânci izvoarele,
Când cu mâinile pe masă
Împleteşti picioarele. (MIHAI SĂLCUŢAN)
PRIMĂVARĂ
La pădure cu-o „fustiţă”
A plecat îndrăgostit,
Şi-au rămas în poieniţă
Pân’ la vremea de cosit! (MIHAI SĂLCUŢAN)
ESENŢA POLITICII CU FEMEIA
Având figura radioasă,
Bărbatul cel înamorat,
Pe-ai săi genunchi cu o frumoasă
Făcea politică de stat! (MIHAI SĂLCUŢAN)
UNUI PICTOR ABSTRACŢIONIST
Tabloul tău bizar
Mă scoate din prezent;
Ceva e totuşi clar:
Doar lipsa de talent. (ELENA MÂNDRU)
UNUI SOŢ BEŢIV
Când se-ntoarce pe la zece,
Beat, cu echilibru-n joc,
Ciorba şi-o găseşte rece,
Iar soţia…dând în foc. (ELENA MÂNDRU)
SCHIMBĂRI
Opoziţia a zis:
Din Rai facem Paradis,
Apoi cei de la Guvern
Au făcut din Iad, Infern. (GIREL BARBU)
DEBUT CONJUGAL
S-a purtat în prima seară
Tocmai ca o domnişoară,
După-aceea, relaxată,
Ca o doamnă consacrată. (GIREL BARBU)
FALSELE PROMISIUNI ALE FOŞTILOR
Scoteau triluri din piscoaie,
Promiteau schimbări elastic.
Au scos țara din noroaie,
Dar n-au scos-o decât ... plastic. (NICOLAE MĂTCAŞ)
LA 30 DE ANI DE LA REVOLUŢIE
Ne strecoară emanații
O idee șnur de fină:
Să mai cauți vinovații,
Când doar morții sunt de vină? (NICOLAE MĂTCAŞ)
PARTIDUL NU-ŞI IA OCHII DE LA VAMĂ
Ești în tură, -n secție,
Datina-i granitică:
Taxa de protecție
Aici e ... politică. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AUDIEREA UNUI BOS LA DNA ARAD
Direct din spa la DNA a fost chemat.
Ce ar avea instanța să-i impute
Nici usturoi când, dragă Doamne, n-a mâncat,
Nici gura lui de aur când nu-i pute? (NICOLAE MĂTCAŞ)
DEMOLATORII DE IERI AI JUSTIŢIEI
SE REFORMEAZĂ?
În tipare-ncremeniți,
Nevotând decât legi strâmbe,
Ca să pară primeniți,
Le resping azi trâmbe-trâmbe. (NICOLAE MĂTCAŞ)
INTERESU POARTĂ FESUL
Cât țineau frâiele-n mâini,
Făceau legi pentru români.
Opozanți, tot ei, jupânii,
Le resping. Alții-s românii? (NICOLAE MĂTCAŞ)
POLITICIENII NOȘTRI, NIȘTE HAPSÂNI
Au de toate, pe furate,
Bani, diplome și palate,
Mercedesuri și amante;
Dar n-au pic de demnitate! (DUMITRU BUJDOIU)
SĂRACĂ-I LIMBA ROMÂNĂ
Să ticsim DEX-ul cu gafe:
Almanahe și succesuri,
Epigramuri, epitafe,
Și cu-alte limburi de lemnuri. (DUMITRU BUJDOIU)
SEXUL ȘI FASOLEA
Partida de sex dorită,
Ca iahnia făcălită;
Plăcerea-i de nota zece,
Dacă știe cum s-o frece. (DUMITRU BUJDOIU)
PRELUDIU MODERN
S-a făcut, recent, un studiu,
Care-i cel mai fain preludiu
Și s-a stabilit figura:
Ambii făcându-l cu gura. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI DEMNITAR
Scaunul de demnitar,
Pe care unii încap ,
Are microbi, care-apar
Şi se urc-apoi la...cap!? (MAX OPAIŢ)
VREMURI LA ...MODĂ
Tot aud de-o vreme-ntruna ,
Că azi, ca fusta e discursul...
Lung, s-acopere problema,
Scurt, să stârnească interesul! (MAX OPAIŢ)
AUDIENŢĂ LA PRIMAR
Dac-ajungi azi la primar,
(Evident, mergi fără...pile)
Cererea din buzunar,
Ia-o numai cu ...pastile! (MAX OPAIŢ)
INTERVIU PENTRU O SECRETARĂ
Domnişoară-ţi spun ceva:
Fusta-ţi e cam scurtă,
Ce nu-mi place-i altceva...
Vorba ta-i cam ...multă !? (MAX OPAIŢ)
CONSULTAŢIE LA MEDIC
N-aş vrea să rămân dator:
Adevărul nu-i ascuns,
Medicu-i ca un motor...
Merge numai dacă-i uns! (MAX OPAIŢ)