Despre Vasile Larco nu e greu să scrii. Simţul umorului îl are în el, nu aleargă în căutarea lui, nu-i scrie scrisori pentru a-i da locuri de întâlnire, şi nici nu-l linguşeşte cu like-uri. Nu Vasile Larco umblă după umor, ci umorul aleargă după el, îl prinde mai mereu din urmă, cocoloşindu-se bine în existenţa sa, imprimându-i un mod de viaţă spirituală. M-am întrebat mereu dacă, la câte observă cu simţul său special, un epigramist poate fi optimist? Citindu-l pe Vasile Larco pot afirma cu tărie: Da! El este epigramistul care nu aleargă după glorie prin epigramă, el scrie din convingerea că poate îndrepta lumea. Optimismul derivă din sensul eliberator al creaţiilor sale. O “Destăinuire” (gen acrostih) pusă, nu întâmplător, la începutul volumului, întăreşte cele spuse: “Voi fi ce sunt, om de cuvânt, / Activ, onest, cuviincios, / Stăpân pe-o palmă de pământ, / Iubind ce-i trainic şi frumos, / Lăsând ce-am strâns drept moştenire…/ Eu vreau prin scris, doar, nemurire! / La ceas de tainică rostire / Afirm că sunt un om de bine, / Răsfăţ, dar nu pe orişicine, / Clădind palate de iubire, / Oprindu-mi unul pentru mine!”. Vasile Larco nu scrie epigrame pentru a distruge, ci dintr-o acută iubire de semeni: “Fiind pe fapte bune pus, / Dar şi cu preacurate gânduri, / Eu tot ce am avut de spus / Am rezumat în patru rânduri!”(“Prolog”).
Vasile Larco “mângâie” pe toată lumea cu o perie cu două feţe, dar are o plăcere deosebită să-i vizeze pe cei atinşi de “drogul puterii” , descris astfel de Andrei Cornea: “Drogul puterii este minunat, deci: face ca ceea ce era în om reprimat să se defuleze, tot ce era ascuns cu jenă să iasă curajos la lumină. Timiditatea, stângăcia dispar. Omul îşi realizează potenţialul, ba chiar mai mult decât atât. Statura lui morală şi intelectuală creşte mult peste mărimea sa naturală. Căci nici un alt drog nu oferă ajutoare, consilieri, servicii din partea altora care se înghesuie să servească. Cel puternic devine, graţie lor, şi mai puternic, şi astfel drogul acţionează şi mai eficient. Începe să i se spună că e cel mai capabil, cel mai frumos, cel mai…”(“Dilema veche”, 802). Acelaşi lucru îl spune şi Vasile Larco, însă apelând la epigramă (“La epigramă-n mod firesc, / Vezi poanta-n rochie de bal: / Trei versuri se “maimuţăresc” ( Şi vine râsul în final”), marşând, ca şi Andrei Cornea, pe psihologia celor vizaţi: Instantaneu la votare: “Sala-i mare şi cochetă, / Urnele-s precum se cere, / Iar votarea e secretă… / La vedere.”; Adunare parlamentară: “Cuminţi stăteau toţi cei din sală / Deşi era cam zăpuşeală, / Nici musca nu s-a auzit… / Normal, de-atâta sforăit!”; La bufetul politicienilor: “Având în mână-o farfurie / Îmi zic, privind spre-un fanfaron: / Mai bine să mănânc piftie, / Decât ciuperci…la microfon!”; Politicianul către Caragiale: “Mi-a ieşit norocu-n cale, / Am în viaţă-acum de toate; / Nu mai sunt un “coate goale”, / Fi`ndcă ştiu a da din coate!”; Unui primar: Când este an electoral / E-activ, îl vezi în multe locuri, / Şi cum e bun de „papagal”, / pe unde umblă…”pune ciocuri”; Instantaneu electoral: „Controverse multe naşte, / Dă-o-ncolo numărare, /Doar alesul se cunoaşte / Înainte de votare” etc.
Am fost la lansarea ultimei sale cărţi, cea pusă în discuţie aici: “Nada râsului” (Editura “24:ore”, Iaşi, 2019). I-am admirat seriozitatea dăruită fiecărui minut al celor trei ore şi ceva, cât a durat evenimentul petrecut în incinta Casei de Cultură “Mihai Ursachi”. Selecţia epigramelor alese spre lectură de către autor au confirmat încă o dată metoda de lucru exprimată într-o definiţie a epigramistului: „El face două mari servicii / Subtile, chiar interesante: / Şi săpături să afle vicii / Şi altoiri cu fine poante”(„Epigramistul”). Pentru confirmare, prezint câteva dintre ele: La un cenaclu: „Ascult un recital poetic, lung, / Sunt versuri extraordinare, / Cuvintele la inimă mi-ajung… / De-aceea inima mă doare!”; La examenul auto: „Eu frică n-am avut, vă jur, / Ştiindu-mă şi norocos, / Dar m-a respins din primul tur, / Că prea vorbeam…politicos”; Soţul drăgălaş: „El are-o soaţă ca o floare, / Cu buze dulci, superbe gene, / Şi-o ţine doar în „puf şi pene”… / Dar pân`la urmă o să zboare!”.
Cine citeşte acest volum în integralitatea sa, 270 de pagini, asezonat cu însemnări critice a nu mai puţin de 21 de personalităţi literare, nu se poate să nu observe că Vasile Larco nu scrie epigramă pentru a „distruge”, ci dintr-o acută iubire de semeni. (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
NEDUMERIREA DEGUSTĂTORULUI
Îl plimb prin gură, tacticos, încet,
Că am experiență, deh, ca moșu’:
E clar că apa-i de la robinet,
Dar nu știu dacă vinu-i alb sau roșu.(PETRU-IOAN G RDA)
AUTOMOBILISTUL ŞI... PLINUL
Supărat că, azi, benzina
Mult mai scumpă e ca vinul,
După ce îmi iau chenzina
Merg la cramă... să-mi fac plinul.(PETRU-IOAN GÂRDA)
EFECT
Cum soaţa mea m-a tot certat,
Că vin acasă, seara, beat,
M-am hotărât să mă abţin:
În seara asta nu...mai vin!(PETRU-IOAN G RDA)
RUGĂCIUNE
CONTRA ŢÎNŢARILOR UCIGAŞI
Primiţi dragi sfinţi şi ruga turmei:
Feriţi de ei parlamentarii,
Că merită la urma urmei
O moarte bună... şi ţînţarii. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
COMPENSAŢIE
În port, atuncea cînd mă plimb,
Nu văd ca-n alte ţări avute
Atîtea nave, dar în schimb
Avem mai multe… paraşute. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA FESTIVALUL DE EPIGRAMĂ
Epigramiştii demonstrează
Că-n festival sunt toţi ca fraţii:
Se pupă şi se-mbrăţişează
Chiar pînă... află premiaţii. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DREPTUL DE AUTOR
Un fapt ce pare drept concept
Va dăinui pe-a noastră glie;
Cum că poetul are-un drept,
Doar unul singur…de a scrie. (VASILE LARCO)
STABILITATE POLITICĂ
Privesc atent în Parlament
De un deceniu ne-ntrerupt
Şi văd un lucru evident:
Că-i tot o apă şi-un…corupt. (VASILE LARCO)
BIBLIOTECA
E-o sală plină cu volume
În care intră multă lume,
Ce pentru unii-i de lectură,
Iar pentru alţii de…tortură. (VASILE LARCO)
EPIGRAMISTULUI AL. D. FUNDUIANU,
care mi-a zis: ,,crede şi nu cerceta!"
Eu cred ce-aud, ce mi se-arată
De cei ce merită crezare,
Dar nu voi crede niciodată
Ce se promite la votare! (VASILE LARCO)
CONFIRMARE,
Maestrului Vasile LARCO
Aici, suntem de-acord (în fine!)
Credința ne unește, zău -
Votăm spre a ne fi mai bine
...Însă alegem ce-i mai rău. (Al. D. FUNDUIANU)
CLASIFICAREA PARTIDELOR POLITICE
Azi, partidele de mase,
După cum putem vedea,
Se împart în două clase:
Clasa „hăisa”, clasa „cea”. (MIHAI HAIVAS)
REVEDERE DE PROMOŢIE
La întâlnire-s mulţi veniţi,
Mai toţi în haine fine;
Cărunţii sunt căsătoriţi,
Ceilalţi, arată bine! (MIHAI HAIVAS)
INSOMNIE CONJUGALĂ
Trei nopţi noi nu ne-am mai culcat,
Aşa a fost, să vezi păcatul:
Căci fiecare-am aşteptat,
Ca celălalt să facă patul! (MIHAI HAIVAS)
DUPĂ UN CONSULT GRATUIT
Din cabinet când am ieşit
I-am mulţumit cu dulci priviri,
Dar mi-a răspuns pe-un ton acrit:
Pe card eu nu pun…mulţumiri! (MIHAI HAIVAS)
EPIGRAMIŞTII „SUB ARME”
Sar în focul luptei sfinte
Mulţi – cu bâte şi cu flinte.
Lumea caută, discretă,
Măcar unul cu floretă. (ION DIVIZA)
DEZAMĂGIRE
Atacat de infractori,
Strigă unul: „Ajutor!”
Toţi aleargă: „În zadar!
Nu-i din cel umanitar”. (ION DIVIZA)
NAUFRAGIAŢI
Atunci când ia vaporul apă,
Guzganii primii fug, de scapă;
Dar cum să fugă şobolanul,
Când tocmai el e…căpitanul! (ION DIVIZA)
AMINTIRI DIN JUNEŢEA
TRĂITĂ ÎN SOCIALISM
Când înfloreau dulci trandafiri
Şi-mi încolţea în suflet dorul,
Avui şi primele iubiri:
Partidul, Lenin şi Poporul!...(GHEORGHE BÂLICI)
PROPOVĂDUITORILOR
MARXISM-LENINISMULUI
Aş vrea să ştiţi măcar atât,
Voi cei de care-am vrut să scap:
Nimic din ce-i băgat pe gât
Nu intră bine şi în cap! (GHEORGHE BÂLICI)
ALESUL POPORULUI
Nu-i port nici pică şi nici ură,
Dar o-ntrebare îmi dă ghes:
E prost alesu ce mă fură
Sau eu, mai prost, că l-am ales?...(GHEORGHE BÂLICI)
CRAMPE ÎN IUBIRE
Se caută prin lume leacul,
Ce ne-ar scăpa de-acest flagel:
Pe mulţi îi doare rău stomacul,
Când trece dragostea prin el. (ELENA MÂNDRU)
PLEDOARIE PENTRU LECTURĂ
Sunt multe romane acide
Ce grav şi memoria-ncarcă,
Lectura, oricum nu ucide,
Deşi autorii ne-ncearcă! (ELENA MÂNDRU)
CURĂ SPECIALĂ DE SLĂBIRE
A UNUI SOŢ
Să fie slab, o spun şi vouă,
A folosit metodă nouă
Şi de-un chintal el a scăpat…
A divorţat! (ELENA MÂNDRU)
CERTITUDINE
Pe omul bun nu-l va strica averea,
Nici banii mulți, nici slava, nici puterea,
Zic ”nu”, oricât de mult aș vrea,
Din cauză, că nu le va avea. (NICOLAE MEREACRE)
DILEMA MOLDOVENILOR
Aici și-acuma este cazul
S-alegem una din speranțe:
Mai ieftinim oleacă gazul
Sau facem focul cu chitanțe? (NICOLAE MEREACRE)
BOGAT ȘI SĂRAC
În necuprinsul Univers
Sunt și cutume mai bizare:
Bogatul papă strict din mers,
Iar cel sărac – din ce mai are. (NICOLAE MEREACRE)
FEMEIA
Tu ascultă-mă pe mine,
Când la ceartă dă asaltul,
Doar cu gura e pe tine
Iar cu ochii e pe altul. (MIHAI SĂLCUŢAN)
C NTĂRI...C NTĂRI
Ador cântările popeşti,
În ele raiul e descris.
Dar poţi şi iadul să-l priveşti,
De te-or „cânta” popii-n scris. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI „CĂRTURAR”
Fiind cu ochii-n patru părţi
Şi-n studiu adâncit mereu
Doar damele-l mai scot din cărţi,
Dacă nu-i intră un careu...(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI PICTOR ŞI PROZATOR
Are aur în cuvinte
Aur are şi-n culoare
Este însă om cu minte
Fiindcă n-are-n buzunare! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RUGĂ
Mă rog demult, înflăcărat:
Tu, Doamne, moartea mi-o amână,
Că vreau să-mi văd neapărat
Nepoții cu copii de mână. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
„SUS-PUŞII” ŞI FESTIVALUL USTUROIULUI
DE LA COPĂLĂU, BOTOŞANI
Cum n-au mâncat, nu le miroase gura
A usturoi, spun cei „mai mari” de zor.
La Copălău pot să înceapă cura,
Să-i „mirosim” şi noi cât mai uşor... (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
DE-AȘ MERGE ÎN VIZITĂ LA
MASA T LHARILOR DE LA FRUMUȘICA, BOTOȘANI
La Frumușica,-n Botoșani, socot
C-aș constata un lucru evident:
Vestita Masă, cu tâlhari cu tot,
Mutată-i de acolo-n Parlament. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
UNOR POSESORI DE DIPLOME
La doctorat (excludem terţul)
S-au prezentat din cuviinţă
Şi dragoste pentru ştiinţă...
Ştiinţa de a face şperţul. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎMPĂCARE
Venind târziu, în noapte, beat
Am vrut să mă întind în pat
Şi-am nimerit cu soacra-ntr-o postură...
Ea-mi cumpără de-atuncea băutură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PROTESTUL ZEIŢEI THEMIS
În zadar sunt acuzată
Că-s la ochi mereu legată
Când cei care legi aplică
Iau plocoane fără frică. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PREMIERULUI MOLDOVEAN
(reacția politică lipsă la represaliile Moscovei
contra propriilor protestatari)
Cum să iasă ea la trântă
Să-i fărâme oasele,
Când pe dânsa o frământă
Cum să-i iasă ... gazele?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
APĂRĂTORII DE LA DEVESELU
NU ARD GAZUL DE POMANĂ
Până să le stea în cale
Ditamai rachetelor,
Protectorii, în escale,
Dau târcoale fetelor. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ASTA DA PEDEAPSĂ!
Scos din șef că n-a prins traficanții
Și să stingă focul guvernanții,
Pus iar șef - știută manieră! -,
Poate-i prinde-acum la frontieră. (NICOLAE MĂTCAŞ)
REFORMARE DE FAŢADĂ
La Interne șefii-s în rocadă,
Dar rămân tot niște iedere.
Interlopii pot de trebi să-și vadă:
Siguranță și încredere. (NICOLAE MĂTCAŞ)
C NTEC ADAPTAT, LA MIȘTO
Nu mai faceți pe păgânii,
Hai, cântați cu toți, monșer :
“Ocrotește-i, Doamne, pe românii,
Ce semnează cu doi “er.” (DUMITRU BUJDOIU)
ARICIOAICA
E un paradox aici:
Cum, dracului, să îi placă,
Să o mângâie, în joacă,
Și s-o-nțepe un arici? (DUMITRU BUJDOIU)
CANDIDATUL
El crede că are minte,
În campanii, când ne minte;
Vrea să fie mai cu moț,
Dar e prost, că-l știm de hoț. (DUMITRU BUJDOIU)
LA O ANIVERSARE
“Să prinzi suta !”, i-am urat,
Însă el m-a înjurat,
Nici n-a scos o sticlă nouă;
(Împlinise nouăjnouă) (DUMITRU BUJDOIU)
CONCURENŢĂ NELOIALĂ
(unui ins care republică texte literare)
E mult să-ţi spun acum confrate,
Când eu citesc la dumneata
Atâtea texte publicate,
Pe care le-am citit deja!? (MAX OPAIŢ)
DIASPORA
An de an, ca la izvor,
Românii ce vin de-afară
Sunt migranţi în ţara lor,
Sau sunt pelerini... de-o vară? (MAX OPAIŢ)
UNUI PLAGIATOR CU...STELE
Ca mulţi, şi eu m-am întrebat
Cum unii ce-au pe umeri stele,
Au vrut să facă doctorat,
Dar s-au blocat cu...ghilimele!? (MAX OPAIŢ)
UNUI PALAVRAGIU
Unii plimbă vorba-n gură,
Stând în craşmă la taclale,
Au program în orice tură,
În schimb,vorbele sunt...goale! (MAX OPAIŢ)
ŢĂRANUL LA DEMONSTRAŢIE
Se-nghesuie la tribună
Chiar de n-au nimic să spună,
Dau din mâini, vorbesc din oală:
Zgomot de… căruţa goală. (ADRIAN TIMOFTE)
MUSAFIRUL BUCUREŞTEAN
Cu un bucureştean la ţară
Te distrezi, dar ce să faci?
Văzând cireada-într-o seară
A zis: Uite-un miting…de vaci. (ADRIAN TIMOFTE)
UNUI DUŞMAN
Eroul umoristicilor mele
De la o vreme-ncoace este el.
Ce mare-i arta: singură ea poate
Să facă un erou…dintr-un mişel! (CONSTANTIN RÎULEŢ)