Când citim epigrame e bine să urmăm sfatul distinsei scriitoare Florentina Toniţă: „Nu trebuie
decât să ne lăsăm cuprinşi de "beţia" cuvintelor, să gustăm din ironie şi să ne cufundăm în aroma ameţitoare a epigramelor, pentru a întelege că râsul nu este numai o formă nearticulată a sunetului, ci şi o manifestare a inteligenţei umane”. Sfatul ne-a fost dat după ce citise “Colţul de râs” (Editura “Zona Publishers”, Iaşi, 2014), autor Dumitru Monacu. Editorul cărţii, Paul Gorban, este cuprins de acelaşi pozitivism pe care l-am întâlnit la toţi cei ce l-au citit şi au scris despre autor: “Dumitru Monacu scrie – fără să strănute prea tare – epigram ca şi când ar respira-o, asta pentru că el stăpâneşte toate secretele stilului literar.

CITEȘTE ȘI: "Amenzi „împărțite” de polițiștii botoșăneni la evenimentul ”Toamna Boboc..."

El cunoaşte tehnica şi rigoarea – pe care probabil încă din tinereţe le-a dobândit pe parcursul studiilor sale în zona mecanicii, a matematicii, a geometriei şi informaticii -. El ştie să aşeze cuvintele şi semnele de punctuaţie care să declanşeze starea muzicală, starea de joc, cum, de altfel, ştie să însereze umor şi tonul satiric (când este cazul), dovedindu-se astfel a fi un om de spirit, care observă viaţa cu bunele şi relele ei”. Pe acelaşi ton al aprecierilor vine şi poetul Petruţ Pârvescu: “Dumitru (Toni) Monacu scrie. De ieri, de azi, dintotdeauna…De data aceasta scrie epigrame.

O face calm, metodic, fără încrâncenare, firesc. Aici stă, de fapt, succesul oricărei scrieri despre scriere şi rescriere, când, la mijloc, se află doza aceea de talent necesară şi asumată”.

La rândul meu, citind “Colţul de râs”, mi-am propus să identific o parte din stimulii epigramatici ai lui Dumitru Monacu. De departe se observă că ochiul ironic cade pe femeie, despre care cineva spunea că “este braţul bărbatului, dar şi plumbul din picioarele lui”. Exact ultimul aspect îl observă Dumitru Monacu, glonţul poantei vizând puterea de multiplicitate a femeii şi starea de “angelism” aparent de care poate da dovadă (Unui îndrăgostit: “Cu iubita lui drăguţă / Îl zăreşti la orice pas, / El o duce de mânuţă, / Ea de …nas!”; Soţia exploratorului: “Expediţia-i pe rol / Şi-un gând bun îi dă târcoale: / Soţul va porni-nspre pol / Iar amantul înspre poale!”; La aniversare: “Şi-a pus bluză decoltată / Şi fustă fără jupon / Fiind tare încântată / Că-i chemată la…patron!”; Instructorul auto: “Fascinat ca un puştan / De nurii unei codane, / Stă c-o mână pe volan / Şi cu alte sub…volane!”).

Urmează raportarea la “complexul Marconia”, spaţiu geografic inventat de Marius Tupan, asociat unei republici trecute brusc din dictatură în democraţie printr-o manifestare spontană, şi care a fost identificat cu România. Predomină la Dumitru Monacu o focusare pe influenţa tranziţiei asupra cetăţenilor, pe politicieni, pe nostalgicii comunismului, pe traseiştii politici, pe guvernanţi, pe partidele politice etc. (Un grădinar …nostalgic: “Încă mai crede sărmanul / Că reţeta fericirii / E să-ngrijeşti trandafirii / Cu…secera şi ciocanul”; Politicienii României: “Unii se târâie-n barcă / Alţii sar cu paraşuta, / Iar majoritatea parcă / E dusă cu…pluta!”; Românii după communism: “Popor harnic şi tenace / Ce-a construit socialismul, / Iar din nouăzeci încoace / Dărâmă capitalismul…”; Partidul e-n toate: “Vreme vine, vreme trece / Şi ne conduce partidul / Spre-un rahat cu apă rece / Din care s-a scurs lichidul”).

Din când în când, Dumitru Monacu are un “colţ” şi pentru decadenţi. O autoironie fină se manifestă aici şi e normal, fiindcă eu încă mai cred într-o idee a mea, aceea că epigramiştii sunt nişte decadenţi luaţi în sens pozitiv (ca tipologie) şi nu în sensul negativ (dat de perspectiva socio-istorică): (Bunătăţi: “Bună-i crâşma unde vinul / E băut de tot creştinul / Iar crâşmăriţa-i
izvorul / Care dă la tot poporul”; În loc de final: “Aş mai fi scris o poezie, / O strofă mica, două
rânduri / Dar pana mi se-nneacă în hârtie / Iar călimara s-a golit de gânduri”).

Se citeşte cu plăcere cartea lui Dumitru Monacu, epigramistul botoşănean care defineşte
epigrama astfel: “Dac-ar fi de definit / Epigrama, ca idee, / E un foc bine-nteţit / Concentrat
într-o scânteie…”. (Georgică Manole)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

SENECTUTE
Prinsă c-un bărbat în pat,
Dezbrăcată pân’ la piele,
Soacra s-a justificat:
-Bătrânețe- haine grele! (VALENTIN DAVID)

AJUTOR DE STAT
Cu soacra, am avut mereu,
De la debut, relații reci,
Așa c-am accesat si eu,
Programul -”Primul loc de veci”! (VALENTIN DAVID)

BILANŢ
Cercat în viață de năpastă
Și cu piciorul drept în lacră,
O iert pe-a doua mea nevastă,
Dar nu o uit pe prima soacră! (VALENTIN DAVID)

DENIGRATORILOR LUI EMINESCU
Cu cît luceferi falşi vor apărea
Umbrind în jur cu „nimbul” lor feeric,
Cu-atît mai mult adevărata stea
Va străluci mai tare-n întuneric. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

LA FEL ŞI NOI, NENE IANCULE...
Epigramiştii, vrednici cîini de pază,
Cînd trece caravana cu mişei
Îi latră dur şi excitaţi de fază,
Se-ntorc şi... se mănîncă între ei! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

FEMEIA ARE DREPTATE
CĂ DIN BICI POCNESC BĂRBAŢII
Cum nu putem tăgădui
Dorinţa ei firească,

Bărbatul, clar, va trebui
S-o lase să pocnească! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

FIDELITATE ÎNTRE POLITICIENI
E un angajament fratern
Şi-i respectat cu străşnicie:
Stau împreună în guvern,
Apoi la fel…şi-n puşcărie! (ELENA MÂNDRU)

SOŢI PERFIZI PÂNĂ LA CAPĂT
Stând o viaţă împreună,
Au ales şi ţintirimul,
Dând la popi, pe-ascuns, arvună
Pentru cin`să moară primul. (ELENA MÂNDRU)

NASUL
Unii-l vâră peste tot,
Alţii merg cu el pe sus.
C-o duc bine de v-am spus,
Mie-mi creşte de un cot. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

EVIDENŢE
Grâu bun se macină la moară,
În brutării avem făina
Şi-n lumea ce ne înconjoară,
,,Sus’’ sunt tărâţa şi neghina... (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

UNUI ȘEF
Avut-am șefi de nota zece;
Trecutul asta-a demonstrat.
Dar, cel de azi văd că-i întrece
La boacăne și la furat. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

MAESTRULUI VASILE LARCO
N-am să fac o (melo)dramă,
Că nu merge ritmul strună -
Tot voi scrie ”epigramă”

...Dar de două ori pe lună! (AL. D. FUNDUIANU)

COMPĂTIMIRE
(scriitorului Al. D. Funduianu)
Că tu vei scrie rar în viitor,
Regret şi înţeleg a ta durere,
Doar e o vorbă, veche, din popor:
De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! (VASILE LARCO)

ÎNDATORAT
(Maestrului Vasile Larco)
Primesc ”compătimirea”, cu plăcere -
Însă, modest,  și eu voi completa
”De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”
Cu...  dogma: ”Crede și nu cerceta!” (AL. D. FUNDUIANU)

ROMÂNII
Sunt un popor de gintă dacă,
Energici, dornici de cultură
Şi cu oricine se împacă…
De nu-s „călcaţi pe bătătură”! (VASILE LARCO)

AVARIŢIE
Munceşte omul, e grăbit,
Averi adună pe pământ,
Dar e atâta de zgârcit,
Că-şi ia şi umbra în mormânt! (VASILE LARCO)

STATORNICIE
Că s-a furat la noi mereu
N-ar fi să fie lumea tristă,
Aşa e de la Dumnezeu:
Tot ce e românesc rezistă! (VASILE LARCO)

PRIMĂRIA DOREŞTE ÎNFIINŢAREA UNUI PARC PENTRU CÂINII DE LUPTĂ
Primarul bine a gândit
Să facă pitt-bulilor parc,
Dar ca să iasă şi-un profit
Să pună şi borfaşii-n ţarc! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

RETORICĂ
Te mai apuci şi de băut,
De ai un mariaj”cochet”.
Dar spuneţi sincer: Aţi văzut,
Un abstinent numit poet? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

LA CENACLU
La cenaclu este „chic”
Să compună-n consonanţă,
Un epigramist bunic
Cu o tânără speranţă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

VINUL ESTE NEPĂRTINITOR

În termeni care par banali,
Argumentez şi pentru voi:
Devin toţi oamenii egali
În faţa unui vin de soi! (MIHAI HAIVAS)

INSATISFACŢIE
Iubind-o pe-a vieţii turnantă,
Bărbatul, căzut în visare,
Încrederea-şi puse-n amantă,
Dar ea ar fi vrut-o…mai mare! (MIHAI HAIVAS)

SUPĂRAREA SOŢIEI
Bărbatu-i zise-n zi nefastă:
Mai fă şi tu ceva, nevastă!
Şi i-a făcut, pe loc, păgâna
Din prag, plecând, un semn cu mâna. (MIHAI HAIVAS)

TOTUL SE PLĂTEŞTE
În acest an de sărbători
S-a folosit de pocnitori
Şi-şi plânge în spital obida
Că astăzi e tratat de sida. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

TORNADA E DE VINĂ!
Profund miraţi explică unii,
Ce stăteau cândva în iurte,
Cum că ieri, pe timpul furtunii,
S-au trezit c-o vilă-n curte. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

SPOVEDANIE
Faptele fie-mi iertate,
Nu m-am purtat cu virtute
Şi-am adunat doar păcate
(Ah, ce amintiri plăcute!). (GHEORGHE I. GHEORGHE)

ANOTIMPUL PEŞTILOR
Mici și mari - Ce mai contează? -,
Peștii dădeau brânci găinii.
Astăzi ei ne devorează,
Mai avizi decât rechinii. (NICOLAE MĂTCAŞ)

ȚARA LUI PEŞTE-VODĂ
La cât pește-n jur foiește,
Am ajuns Țara lui Pește.
Surda o restructurează:
De la cap se... alterează! (NICOLAE MĂTCAŞ)

UNUI PROCUROR
TRECUT PE LINIE MOARTĂ
Arogant și nesimțit,
Ducea jertfele-n ispită.
Scos din post, s-a cumințit.
Pensia e nesimțită! (NICOLAE MĂTCAŞ)

NOI SUNTEM URMAȘII RĂI AI ROMEI ?
Geaba ne plângem ca prostu,
Că ne tragem din pungași,
Din corupți, pușcăriași…
Criminal e votul nostru. (DUMITRU BUJDOIU)

BURLEANU ȘI FOTBALUL, O ECUAȚIE CU DOUĂ NECUNOSCUTE
Uite-așa mai trece anul,
N-o s-avem echipe-n grupe,
Șefilor li se cam rupe ;
Hai la anu să-l… zburleanu ! (DUMITRU BUJDOIU)

SPORTURI CU ECHIPE MIXTE
Cât o fi să mai exist,
Vreau să văd și rugby mixt;
Să trag câte o ocheadă,
La placări și la grămadă. (DUMITRU BUJDOIU)

RUGĂ PENTRU SFÂNTU ILIE
Te rog să îi ocrotești
Pe bețivi, să nu-i trăznești;
Precum vezi, se cer cinstiți,
Și, deja, sunt cam trăzniți. (DUMITRU BUJDOIU)

PUTEREA CREAȚIEI
Ma frământ de-un timp încoace,
Disperat ca o nălucă,
Să-nțeleg cum omul face
Și ICOANĂ și...măciucă!?  (MAX OPAIŢ)

UNUI DASCAL CU...PROBLEME
Meşter la probleme pare,
Reputat dascăl la clasă,
Dar colegii văd că are
Mai multe probleme ...acasă!  (MAX OPAIŢ)

UNUI AUTOR DE BANALITĂŢI
Însemnările acele
Prin ziare publicate,
Tu le-ai însemnat, dar ele
Sunt şi azi…neînsemnate. (CONSTANTIN RÎULEŢ)

LUI CINCINAT PAVELESCU
Să nu te sperii, Cincinat,
Că un Nigrim te-a atacat;
El nu-ţi clinteşte, orice-ar scrie,
Un fir de păr…de pe chelie. (CAMIL PETRESCU)