Am în bibliotecă volumul de epigrame din 1925 al lui Cincinat Pavelescu, intitulat simplu „Epigrame” („Ramuri”, Institutul de Arte Grafice s. a., Craiova). Volumul are coperta cartonată (hardcover), ediţie din care s-au tipărit 200 de exemplare. Prefaţa aparţine autorului, cititorul putând constata cu câtă atenţie şi gingăşie se referă la epigramă, specia care l-a consacrat definitiv: „Să nu se mire deloc prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame. Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieţii mele odată statornice şi astăzi risipite pe drumuri, nu credeam c-o să fiu silit să le strâng în buchete şi să le întind trecătorilor. Ele creşteau sălbatice în grădina unui castel astăzi părăsit şi ruinat de năvala războiului. Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin colţurile parcului părăginit şi să culeagă florile împrăştiate pretutindeni, să-şi zgârie mâinile smulgându-le dintre bălăriile înalte şi grase, pentru ca din preţul acestor mănunchiuri însângerate să-şi ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfinţenie portretele părinţilor, cărţile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe – toată comoara de poezie şi de amintire a unei vieţi închinate frumosului.”

Paul Suditu, în „România mare” (25 mai 2020), reia din „Manuscriptum” nr. 2 din 1972 o scrisoare a lui Cincinat Pavelescu trimisă de la Paris, în anul 1923, lui Corneliu Moldovanu (1883 – 1952), poet, prozator şi autor dramatic. Reţin din scrisoare partea care ar putea explica patetismul din prefaţa acestui volum şi reluată mai sus: „Strânsesem în două volume poezii pe care le refăcusem la Sinaia, ca să le public. Au dispărut în vârtejul invaziei. Şi epigramele la fel. Aveam şi nişte piese care le plăceau lui Gârleanu şi lui Anghel. S-au dus şi ele. Războiul nu mi-a lăsat în picioare decât mormântul părinţilor de la Bellu.”

Scriitorul Radu Cosmin (numele adevărat Nicolae Tănăsescu) publică în revista orădeană „Cele trei Crişuri” (anul XVII, iulie-august 1936) articolul eseu „Figuri culturale din Bucureştii de ieri şi de azi: Cincinat Pavelescu”. Un articol dens care se întinde pe patru pagini ale revistei. Spune Radu Cosmin: „Mi-am scăldat sufletul în amintirile ce mă leagă de Cincinat Pavelescu. Treizeci de ani de comuniune de gânduri şi simţiri! Treizeci de ani de adevărată rudenie, frăţietate sufletească şi spirituală. Am recitit scrisorile primite de la Cincinat din toate colţurile pribegiei lui prin ţară sau prin străinătate. Acelaşi om, acelaşi suflet, acelaşi etern copil alergând prin toate grădinile vieţii ca să prindă fluturii de aur ai imaginaţiei lui fecunde şi ai inimii lui veşnic tânără şi îndrăgostită de frumos.”

Articolul este plăcut atât prin arhitectura lui cât şi prin valenţele estetice. Cincinat Pavelescu este comparat cu poetul francez Alain Chartier, a fost gratulat cu sintagma „prinţul poeţilor români” şi a fost considerat un „Ronsard al ţării sale”. Eseul începe cu prezentarea creaţiei poetice a lui Cincinat, constatând că nota dominantă a versurilor sale este eleganţa, puritatea şi înalta moralitate. Dar cum Cincinat Pavelescu este perceput mai mult ca epigramist, a ajuns ca toţi cunoscuţii şi foştii lui prieteni să-i poarte pică pentru nenumăratele lui pişcături. Adaugă Radu Cosmin: „Pornirea aceasta, ca sub impulsul unui demon, de a nu-şi cruţa nici prietenii cei mai devotaţi pentru un succes de o clipă şi pentru

ochii unei femei frumoase, i-a îndepărtat multe simpatii şi mulţi protectori. Aşa se explică de ce a fost trimis totdeauna ca magistrat la periferia ţării, neizbutind cu toată celebritatea lui, să fie mutat în capitală”.

Revenind la volumul în discuţie, acesta se deschide cu u un „PRO DOMO”, un mod de a-şi defini propria epigramă – „N-am pretenţia deşartă / Că în goana-acestor rime, / Am închis idei sublime / De revoltă şi de artă! // Dar ca armă-n contra vieţii / Şi ca bici contra prostiei, / `Nălţai râsul tinereţii / Şi tristeţea ironiei…”.

Dar care sunt cei pe care Cincinat Pavelescu nu-i cruţă? Să-i luăm în ordinea în care sunt prezenţi în carte: Nicolae Iorga, Minulescu, un director de teatru, Doinaru, A. de Hertz, Ion Adam, Haralamb Lecca, I. L. Caragiale, Octav Lecca, sculptorul O. Spathe, Şt. O. Iosif, epigramistul Nigrim, Emil Isac, Delavrancea, Dobrogeanu Gherea, Victor Antonescu, M.S. Regina, Dunăreanu, Gala Galaction, Georgel Mârzescu, Ionel Gr. Perieţeanu, prinţul Barbu Ştirbey, domnişoara Angela P., Take Ionescu ş lista poate continua cu denumirile generice de avocaţi, judecători, miniştri, domni, domniţe, căpitani etc., pe care chiar dacă nu-i nominalizează, Cincinat are grijă să poată fi recunoscuţi: Unui poet netalentat, dar foarte pletos – „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu părul arhiabundent: / Alecsandri era mai chel / Şi parcă -avea mai mult talent!”; Unui confrate obscur – „Un scriitor necunoscut / O epigramă mi-a făcut. / Ca să-mi răzbun pe autor, / Eu voi citi-o tuturor.”; Unui confrate puţin inspirat – „Mă jur – şi fără ironie - / Că eu mă prind să scriu o dramă / În timpul cât îţi trebuie ţie / Să-mi faci o biată epigramă.”; Unui avocat de la Brăila – „Vestitul avocat Fabriciu / Nu-i orator, dar mie-mi place: / Dacă, vorbind, e un supliciu, - / E un deliciu dacă tace.”

Dintre referinţele lui Radu Cosmin la epigrama lui Cincinat Pavelescu, reţinem două: 1. „…oricât de desăvârşite par, ele poartă pământescul contingenţelor ce le-au prilejuit veninul momentului creator. Veninul e al unor anumite vieţuitoare pe care le întâlneşti numai legate de pământ…fac frică şi te fereşti de ele. Nectarul e al zburătoarelor. EPIGRAMA E TELURICĂ”; 2. „Cu toată caducitatea lor, în epigrame Cincinat rămâne neîntrecut. MADRIGALUL ŞI EPIGRAMA AU FOST ARMELE LUI INVINCIBILE”.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).

 

SĂTEANUL ŞI TELEFONIA MOBILĂ

Din vârf de deal azi nu mai strigă

Şi procedează în alt chip,

Când el doreşte-o mămăligă

Nevestei sale-i dă un bip. (VASILE LARCO)

 

 

NEÎNŢELEGERI NAŢIONALE

E-o situaţie cumplită,

Dar nimeni nu vrea să asculte:

Moldova-n două-i împărţită,

Iar România în mai multe! (VASILE LARCO)

 

 

VEDERI POLITICE

Sunt astăzi mulţi parlamentari

- Nu-i în discuţie etatea –

Ce-şi pun sub frunte ochelari,

Dar tot nu văd…realitatea (VASILE LARCO)

 

 

REȚETĂ DE SUCCES (dactilic)

Doar cu o plângere

Riști o înfrângere,

Totuși, cu miile,

Spulberi stihiile! (MIHAI HAIVAS)

 

 

POMPIER SADIC (amfibrahic)

De-l cerni mult mai bine cu sita,

Poți spune că este-o potaie:

Cu foc își sărută iubita

Și-o stinge apoi în bătaie. (MIHAI HAIVAS)

 

 

EVADATUL (anapestic)

A fugit înc-un as

În afaceri cu statul

Și ne-a dat peste nas,

Arajându-și deci blatul! (MIHAI HAIVAS)

 

 

UE NU DĂ VOIE!

Altădat' , la gura sobei

Mai puneam un lemn pe foc.

Ascultam povestea vorbei,

Dar acuma , lemne - ioc! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE

Că la nevoie se cunoaște

Amicul, m-am convins ușor

Fiindcă îl văd din an în paște

Să-mi ceară bani sau un favor! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

SIMILITUDINI

N-am epigrame-n repertoriu

Despre-o amantă fistichie ,

Atac pe tonul peremtoriu

Doar teme de politichie!

 

Dar știți, prieteni care-i poanta?

Nu e o perspectivă nouă

Politica, precum amanta ,

Constat că-s curve amândouă... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

AFACERI

Antreprenoru-a preferat

Mai nou, să facă-așezăminte,

Spunând că asta l-a mișcat (!?);

Ce minte domnule, ce minte!... (MAX OPAIȚ)

 

 

GENEZĂ

Dumnezeu, la început,

A făcut pe om din lut;

Dar pe soacre,( mari sau mici!)

Le-a făcut și cu ... chirpici! (MAX OPAIȚ)

 

 

EXPLICAȚIE

Este cunoscut un sfat:

„ La o masă , un pahar!”,

Omul însă umblă beat,

Că-s mai multe mese-n bar! (MAX OPAIȚ)

 

 

ÎNTUNERIC

Urbea mea lumină n-are,

E luată "de la ei",

Am noroc c-o lumânare

Și cu...priza la femei. (AXENTE IUGA)

 

 

REDUCERE DE PERSONAL

Pentru soață, pentru-amante,

Că-i din Caraș, că-s din Blaj,

Veștile sunt alarmante:

- Una v-a pleca-n șomaj. (AXENTE IUGA

 

 

TRECE VULPEA GHEAȚA

Peste râuri fără gheață

Trece vulpea cea voinică

F'inc-o țin la suprafață

...Gâdea, Anca sau Ciuvică!!! (AXENTE IUGA)

 

 

ÎMPRUMUTĂM DE MILIARDE,

CU DOBÂNZI AȘIȘDEREA

Guvernanții se-mprumută

În prostie, în valută;

Suntem pe marginea gropii,

Așteptăm să vină popii. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

CLUJ-NAPOCA: “SLANA-FEST”

Îi place lui Boc chiolhanu’,

Poate-l menține tot anu’,

O jumară, o cepuță,

Stropite c-o pălincuță. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

ZIC- ZIUA INTERNAȚIONALĂ DE CITIT

ZIC să-ncepi cu-abecedaru’,

Să citim, nu dăm cu paru’,

Doar o carte, nu ghioc,

Sau chintele de la joc. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

AVENTURILE LUI JIJI

Expresia: “Crapă geamul”

O-nțelege clar, tot neamul,

Numai Jiji, prostăvanul,

Crapă geamul cu…ciocanul. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

CAM MULTE SOȚII AI SCHIMBAT, VECINE…

- Ele m-au schimbat pe mine;

Una-a fugit cu masorul,

Alta, cu instalatorul,

Două-n Dubai s-au mutat

Și-a cincea la avocat;

- Fă ca mine:-o legi de pat! (DUMITRU BUJDOIU)

 

REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO

 

FEBRUARIE, LUNA ÎNDRĂGOSTIŢILOR

Eu îi respect pe-ai dragostei eroi

Ce bucură, de-o vreme, plaiul dac,

Dar cred că Dragobete de la noi

Şi sfântul Valentin sunt tot un drac. (NICĂ JANET)

 

 

Eu zic, al nostru e mai tare

Când întâlnește-o fată mare

Nu- i cere numai un pupic

Ci tot tacâmul sau nimic! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

Făcui femeie de zăpadă,

Dar mâna când am pus pe ea,

Era - vă spun, uimirii, pradă -

Mai caldă ca nevasta mea. (NICĂ JANET)

 

 

Epigrama, coane Nică

De-ajunge la nevestică

Până supărarea-i trece

O să papi doar hrană rece ! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

TRATAMENT ALTERNATIV

Exces de paracetamol...

Provoacă creșteri de timol;

Fiind o tuse...demiseacă,

Voi face rost de o cinzeacă! (GHEORGHE CIREAP)

 

 

Bre, băutură demiseacă

Nu prea se bea dintr-o cinzeacă

Ci din pahar sau din stacană

Sau mai direct, din damigeană! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

ALTERNANȚE CU NUANȚE

Spuneam că tusea-i demiseacă

Dar dac-ai chef de caterincă,

O precizare o să-ți placă:

Cinzeaca este de pălincă! (GHEORGHE CIREAP)

 

 

Așa mai merge, coane Ghiță,

Palincă bei doar o guriță

Dar șț se urcă-n scăfârlie

Cam cât un kil de răzăchie! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

GÂND ÎN ZIUA PRIETENIEI-04.02

Am constatat, fiind cinstit

Și-adept statornic al rigorii:

Prietenii s-au risipit

Și mi-au pierit lăudătorii! (GHEORGHE CIREAP)

 

 

Că ți-au pierit lăudătorii

Și știi că nu mare dramă

Mai grav e când la epigramă

Nu mai dau like-uri cititorii... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

SUBIECTE

Dacă-i vorba de olteni,

Teme mari provoacă hazul,

Ele sunt ,vă jur prieteni:

Zaibărul, cățeaua, prazul. (TONY ANDREESCU)

 

 

Bine, zaibarul și prazul

Sunt subiecte de tot hazul,

Dar cățeaua, ce-i cu asta?

Sper că n-ai gândit - nevasta! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

UNUI NĂRĂVIT

În Ziua scrisului de mână,

Un gând aparte îl animă;

Așa ceva nu se amână

Și o să scrie-o anonimă.... (TONY ANDREESCU)

 

 

Cum sa faci o așa gafă,

Anonimă olografă?

Dacă e o anonimă

Doar la xerox o imprimă! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

MADRIGALUL

E ca o epigramă fără „ace”,

Dar plină-i de savoare și idei,

E singur lucru ce-l mai poate face

Confratele mai vârstnic...la femei! (ION MORARU)

 

 

Dacă-i scrii doar patru rânduri,

Madrigal sau epigramă,

Fără să prea sta pe gânduri

Îți va aminti de mamă... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

ICOANA

Te rogi și te închini la ea,

C-așa e datina străbună,

Chiar și atuncea când ai vrea

Să-ți iasă-o epigramă bună! (ION MORARU)

 

 

Geaba te-nchini pe la icoane

Și cheltui bani pe acatiste

Dacă nu bei ceva, Ioane,

Ies epigramele cam triste! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

 

DE S-AR PUNE IAR PROBLEMA

Nu ne-ar vrea în Schengen, mamă,

Nu Aústria, Olanda.

Polițiștii de la vamă

Ar sări: La loc comanda! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

GINERICĂ ȘI BUNICA

Chiar și-n socialism făceam

Bișniță nici la o cale,

Dar acuma, grand-maman,

Când la vamă nu-s controale? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

INTERPOLUL SE AFLĂ LA CHEREMUL PAPARAZZILOR?

Onor justiția română

Se apără că nu jurații

Pe cei fugiți îi au la mână

În țări străine. Condamnații!

Le pune Interpol escarpe,

Găbjindu-i și-n borți de șarpe!

De ani îi caută mascații,

Da-i prind mai lesne paparazzii! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

POLITICA DE DIVERSITATE - ÎN LIMITE RAȚIONALE

Nu dea Domn’-un fapt abject:

Practicând diversitatea,

Să negăm prioritatea

Siguranței pe traiect:

Navele când se ciocnesc,

Universuri prăpădesc! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

OARE CINE-L PROCLAMASE MONARH ÎN CARNE ȘI OASE?

Din post bine nu s-a dus,

Că bugetu-i fu redus.

De când banii, -n metafizică,

Se dau pe persoană fizică? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

ȘI NOI LE CREDEAM DE MULT APUSE...

Iar apar, ca-n timpuri sive,

Acuzații colective.

Mult rămas-a ca limbuții

Să ceară și execuții?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

ȘTAFETĂ ÎN MÂINI DE NĂDEJDE

Cârtițe de-arhivă – uvrieri

Azi ne spun de ciripeli de ieri.

Succesorii lor ne-or spune mâine

Cine, azi, tot astfel, e în pâine? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

 

UNUI DEPUTAT CARE ȘI-A ARANJAT TOȚI APROPIAȚII ÎN PARLAMENT

Soldă bună-n for halău,

Suplimente cât ișlicul,

Dar s-aduni în jurul tău

Natul tot și cardașlâcul?! (LERU CICOARE)

 

 

PARLAMENTAR SUB RAZE X

Va fixa ce document

Și-n ce templu-al lui Apollo

Cu ce intră-n Parlqment

Și cu ce iese de-acolo? (LERU CICOARE)

 

 

UNUI OFICIAL CARE BATE APA-N PIUĂ

Cică, -n aplicare pune

Cadrul legal în vigoare,

Nicicum, însă nu ne spune:

Dar legea de indexare? (LERU CICOARE)

 

 

NU-ȚI VINE-A CREDE OCHILOR

Când îngheață, -n criza care este,

Pensie, -ajutor, indemnizație,

Cum de cresc de trei ori, ca-n poveste,

În consiliĭle de-administrație? (LERU CICOARE)

 

 

CE MAI ZBURDĂ LEII LIBER

ÎN AUSTERITATEA PENTRU ALȚII!

Trei mii și - treizeci de mii pe lună,

Șaizeci mii și – culmea – nouăzeci...

În ce lume-s, strâmbă și nebună,

Și-n ce țară, Doamne, de zevzeci?! (LERU CICOARE)

 

 

COMPANII DE STAT PE SACUL CU BANI

Vorbei greu să-i tragi zăvorul:

Ei își cântă, ei își joacă.

Cum să nu-și tripleze sporul

Când ajung și ei la troacă? (LERU CICOARE)

 

 

CU BALET ȘI OPERETĂ

NU ȚII LUMEA LA DIETĂ

Când clocea o lege netă,

Pe ecran era vedetă,

Afirmând că-i sacră-o lege

De la vulg și pân-la rege.

 

N-a durat mult opereta,

S-a pierdut în vid vedeta,

Legea și-a-ntrerupt baletul

Că n-a prins-o-n joc bugetul.

 

La măriri și indexare

Ne-a lăsat cu ochii-n soare! (LERU CICOARE)

 

 

NU O DATĂ FRIPȚI, VOIAM S-O CREDEM

A jurat că indexarea-i lege

Și, la fel, că pensiile nu-ngheață.

Am rămas cu vorbele-i dulcege,

Cu obrazu-i grosier, de scoarță.(NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

CÂND COROANA ȚI-E PREA MARE,

ÎȚI CREȘTE ȘI MOACA, OARE?

Las’ că-i mare pălăria

Și nu trage primăria,

Dar coroana când măsoară,

Se visează cap de Țară! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

PRODUSE ALIMENTARE ROMÂNEȘTI

ÎN SUPERMARKETURI?

Ce greu să spargi rețele-alimentare!

Să boicotăm retailerii ceapcâni?

Dar sar ca fripți brusc dealerii români:

Tot fermierii-or pierde cel mai tare! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

BUCURIA ELEVILOR: LATINĂ ELIMINATĂ DIN LICEU!

Se credeau năpăstuiți de soartă:

Cum n-o știu, așa și n-au s-o știe.

„Ce să mai vorbim de-o limbă moartă,

Când pe-a noastră n-o cunoaștem, vie?!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

REDUCEREA MATERIILOR ȘCOLARE

MAI ARE NEVOIE DE MOTIVARE?

Geografie să știm noi,

Când ni-i globul lătunoi?

A istorie ne arde,

Deranjați toți la mansarde?

Să-nvățăm latina, moartă?

Alte limbi prin lumi ne poartă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

NU FACE-UN PISTOL CE POATE FACE-O MĂTURĂ

Doi tâlhari, cu pază, sub arest,

Coborând din dubă, brusc, pe șest,

S-au lovit de-o dereticătoare,

Dar și ea, c-o mătură-n dotare,

Îi făcu să cadă din picioare,

Prevenind, astfél, o evadare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

MEȘTERI BUNI LA PROMISIUNI

Cu ce mai surle anunțam și trâmbițe

Că-n târg nu-i loc de case de noroc.

Azi pe centură-s tot aceleși scrúmbițe.

Iar casele? – N oraș. În vechiul loc. (NICOLAE CRIHĂNEANU)