Prin intermediul domnului Florin Rotaru am primit “Epigrama” nr. 109 din septembrie 2024. Conţinutul e dens şi nu se abate de la titlul revistei. Aşa cum îi stă bine unei publicaţii, numărul acesta se deschide cu un editorial intitulat “Impresii” semnat de Constantin Moldovan, redactorul-şef al revistei, prin care consideră că, dacă vorbim despre epigramă, “se impune o schimbare de mentalitate”. Arhitectura editorialului se pliază pe câteva idei ancoră: 1. “jurizările la anumite concursuri de epigrame sunt din ce în ce mai stranii”; 2. unele epigrame “ignoră tema impusă, fie sunt - de foarte multe ori – slăbuţe spre slabe”; 3. “epigramiştii foarte talentaţi nu trebuie premiaţi şi atunci când scriu mai slab, numai pentru că numele lor dă bine sau pe alte considerente”; 4. “sunt creatori de epigramă ce afişează pretenţii – de foarte multe ori nejustificate! – la absolut toate concursurile!; 5. “există participanţi care încearcă să influenţeze organizatorii – şi chiar “juraţii”; 6. “există o categorie care se autoinvită, se autopropun să jurizeze la diferite festivaluri”; 7. “adevărate CAR-uri constituite pe principiul “îţi dau ţie” – “îmi dai mie”; 8. “organizatori care spun “noi dăm banii, noi premiem pe cine vrem”; 9. “nu este normal nici să-i încurajăm pe veşnicii nemulţumiţi, eternii contestatari”.
Cercetarea epigramei din perspectivă pluridisciplinară este făcută de Nicoleta Milea în eseul „Reflecţii”. Autoarea consideră că: 1. „epigrama ilustrează deplinătatea unui spirit – prezenţă esenţial activă, dinamică, traversând experienţe existenţiale, aventuri în orizonturile cunoaşterii sau banale evenimente cotidiene”; 2. „epigrama se zideşte pe sine în permanenţa unui dublet durabil: versuri/catren – umor”; 3. „în literatură, epigrama presupune în egală măsură cunoaştere, morală, cultivarea facultăţilor sufleteşti dar şi ale inteligenţei”; 4. „epigrama trebuie să reflecte un echilibru între inspiraţie şi „meşteşug”, astfel conducând la înnobilarea limbajului, printr-o adevărată alchimie a verbului”; 5. „epigrama este un catren, bazat pe o „poantă” inedită, condiţie sine qua non pentru mesajul transmis”; 6. „elementului lingvistic îi revine rolul fundamental în realizarea concordanţei între expresie şi idee”; 7. „funcţia cognitivă a epigramei evidenţiază şi un alt aspect important al creaţiei”; 8. „extrage esenţa din materie şi, simultan, corporalizează inefabilul într-un limbaj literar-artistic, individualizându-se stilistic şi integrându-se, astfel, în genul liric”; 9. „în epigramă esenţial este ca versurile să scânteieze prin spontaneitate, inedit, profunzime şi cizelare”.
Hotărât să continue valorificarea unor contribuţii referitoare la epigramă, George Corbu reia un articol al lui A. D. Xenopol din „Opere” II, intitulat „Despre epigramă”. Savantul A. D. Xenopol nu putea să nu se refere şi la epigramă având în vedere calităţile sale de istoric, teoretician al istoriei, sociolog şi economist. Spune autorul: „A fost însă un timp când această formă era mult mai preţuită, când i se încredinţa nu numai săgeţile amare ale criticii, ci şi florile cele gingaşe ale gândirii omeneşti, cele mai înalte închipuiri ale minţii şi cele mai dragi simţiri ale inimii. Aşa a fost epigrama chiar la originea ei, la grecii care i-ai dat naştere, şi numai în urmă a decăzut treptat…”. Nicolae Bunduri e prezent la „Datu` cu părerea” realizând un studiu de caz pe valenţele expresiei „tragerii la temă”, în timp ce Constantin Tudorache ne explică, în prima parte, de ce preferă termenul „epigramistic” în detrimentul termenului „epigramatic”, urmând să ne introducă şi într-o teorie a epigramei aforistice. Revista conţine foarte multe informaţii necesare creatorilor speciei în discuţie, cu precădere celor care vor să participe la concursuri. Numărul impresionant de epigrame prezente în revistă, aflate sub semnăturile unor prestigioşi epigramişti, mă determină să deschid la întâmplare revista. Pagina 28. Rubrica „Prietenul de serviciu”: Gheorghe Bâlici – „Precauţie”: „În viaţa asta are rost, / Când vezi c-atât de rău te-mpunge, / Să nu-i spui prostului că-i prost, / Că nici nu ştii ce şef ajunge!...”; Nicolae Bunduri – „Prieteni şi duşmani”: „Cum toţi avem şi câte-un viciu, / În lumea plină de jivine, / Eu am prieteni de serviciu, / Dar şi duşmani ce-mi vor doar bine.”; Iulian Bostan – „Un ilustru contra”: „Argumentul când ţi-l spui, / Un obstacol se ridică; / Dai de oponenţi destui / Care să ţi-l…contra(Gică)!; Mihai Caba – „Amiciţie”: „Amicul bun se-arată greu / Pe drumul vieţii-ntortocheat; / Îl tot aştept prin ani mereu / Să iasă din anonimat.”; George Corbu – „Unui critic”: „E stăpân pe meserie, / Pe deasupra om de fier, / Când începe el să scrie / Toate operele pier.”; Grigore Cotul – „La cununia unui prieten”: „Deşi nu-mi stă deloc în fire / Să stric relaţia cuiva, / I-am spus: „Eu am o presimţire, / Că ţi-o cunosc de undeva!”; Valentin David – „Cabalină”: „Amicul e-un catâr venal, / Un viu izvor de măgării, / Ce poartă ochelari de cal… / Cu foarte multe dioptrii!”; Alexandra Dogaru – Aldo – „Plăceri vinovate”: „Când mi-au citit o epigramă, / Vreo trei colege de serviciu / Mi-au reproşat, pe ton de dramă: / „La anii tăi… aşa un viciu?!”; Nicolae Dragoş – „Îndrăgostit de munţi cândva…”: „Munţi, cu crestele semeţe, / I-a bătut la tinereţe, / Iar acum, cu mers agale, / Bate câmpii pe la poale.”; Vasile Gădălin – „Unui scriitor productiv”: „Fiind convins că viaţa-i fum / A scos volum după volum / Şi cărţile sunt bunicele / Se-aprind şi scot un fum din ele!”. Revista „Epigrama” trebuie apreciată nu numai pentru forma ei care-ţi permite s-o citeşti într-o multitudine de situaţii, ci şi pentru devotamentul alcătuitorilor ei faţă de specia literară pentru care a fost creată.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
LEGE ELECTORALĂ
De-ar fi pe rol această lege
Ar ajuta electoratul:
Pe candidat să-l poţi alege
Abia când şi-a-ncheiat mandatul. (VASILE LARCO)
FOCUL DRAGOSTEI
E clar şi chiar susţin morţiş,
Privind spre al iubirii joc,
Să-i ardă ei de măritiş
Când o sărută el cu foc. (VASILE LARCO)
BLESTEM PENTRU O FEMEIE (dactilic)
De-i alcoolică
Și melancolică,
Facă-se pulbere
Vântul s-o spulbere!(MIHAI HAIVAS)
ȚEAPĂ ELECTORALĂ REPETATĂ (amfibrahic)
Votanții creduli, stimulați prin cadouri,
Vor pune ștampila, făcând iar prostia
S-ofere puterea și-atunci România
Devine o țară jucată-n tripouri.(MIHAI HAIVAS)
PSEUDOABSOLVENT(anapestic)
Azi cu diploma sa de „carton”,
Când un job l-ar dori... e-ocupat:
Nu-i atât de nebun un patron
S-angajeze un simplu ratat!(MIHAI HAIVAS)
ÎN VIZITĂ
Ieri pe strada Medgidia,
Când ne-am vizitat amicii,
Până ce-a parcat soţia,
Dă-i cu berea, dă-i cu micii… (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA COSTINEŞTI
Stam cu soacră-mea la soare…
Când a pus-o…nu ştiu, dracul,
Să se bage şi ea-n mare,
Marea s-a-nfrăţit cu lacul! (PETRU-IOAN GÂRDA)
DASCĂLUL MODEL
Îl vezi, e implicat mereu,
În goana după referinţe,
Şi-i apăsat – păşeşte greu –
Sub diplome şi-adeverinţe. (GRIGORE COTUL)
TEMERE JUSTIFICATĂ
Coşmarul meu de profesor
Se-accentuează zi de zi:
Mă tem că-n ziua-n care mor
Voi fi găsit pe sub hârtii. (GRIGORE COTUL)
ASEMĂNARE
Statul – sobru edificiu,
Plin de oameni influenţi,
Pare astăzi un ospiciu
Controlat de pacienţi! (IOAN MAMAISCHE)
CUPLU DE SUCCES
S-au prins în străinătate
Fiecare cu ce ştie:
El –expert în bancomate,
Ea – în prima meserie. (IOAN MAMAISCHE)
MODELE EDUCAȚIONALE ÎN ERA DIGITALĂ
În școala care-i cu module,
Ierarhizarea e pe „coduri”;
Idei sunt multe,(doar că-s nule!)
Și progresăm așa cu...„noduri”! (MAX OPAIȚ)
STATISTICI !
Preocupat ca un român-pur sânge
De soarta țării, am o teorie:
Să nu-ncercăm acuma a ne plânge,
Cât suntem primii!... ( numai pe hârtie!) (MAX OPAIȚ)
VISURI DE MĂRIRE ÎN CAMPANIE
Cu vărul discutând ( mai nou!),
Gândea că viitoru-i clar:
Cu-atâtea poze pe panou,
El poate fi acum... primar! (MAX OPAIȚ)
LA CONCURSURI
Despre nedreptăți și jocuri,
Care-n veac nu se prescriu,
De pe ultimele locuri,
Multe "voci" degeaba scriu. (AXENTE IUGA)
IOHANNIS
La final de slujbă, sus,
Doar eșecuri, cu duiumul,
Călătorule, prea dus,
Foarte bine-ți stă cu drumul!!! (AXENTE IUGA)
ZIUA EDUCAŢIEI
Eu n-am, compleți, cei șapte ani de-acasă,
Vă rog frumos, amici, să nu fiți răi,
Căci, anual, pân' la întâia clasă,
Au fost părinții mei plecați la băi. (AXENTE IUGA)
EU, EPIGRAMISTUL
Am vrut să mă călugăresc,
Într-o chilie sărăcuță,
Dar m-am temut să nu greșesc
De mă "citește"...vreo măicuță. (AXENTE IUGA)
DRUMUL CEL BUN
Icneli și scârțâieli zălude
Răsună-n toată România ,
Dar nu e bai, așa se-aude
Când bubuie economia! (ŞTEFAN BAŞNO)
DUBLA MĂSURĂ
Cum nu vreau să pic de prost
Caut să pricep un rost
Crimă-i antisemitismul
Nu și antiislamismul? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA EDUCAȚIEI
În România educată
Cuvântul "educație"
Mai are sens de-i pui de-ndată
În față o negație! (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
CONTRA- PERFORMANȚĂ,
la un concurs de angajare
Când ești singur candidat
Și nu scrii nimic pe coală...
Nu arbitru-i vinovat,
C-ai ratat (cu poarta goală!) (AL. D. FUNDUIANU)
Știu unul, bietul, ce a scris
Vreo zece pagini și pe cant
Efortul fuse compromis
Că n-a avut și un „girant”... (ŞTEFAN BAŞNO)
BUN-SIMŢ
La epigrame premiat,
Tot timpul conștiința-mi spune
Să scriu apoi neapărat
Și două epigrame bune... (GHEORGHE BÂLICI)
Vrei să faci senzație?
Dacă domnii de prin jurii
Le consideră injurii
Și cazi în dizgrație?... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SĂNĂTĂȚII MINTALE
Totu-i bine, că-i pe dos,
E stricat? Să nu se dreagă!
Ce-i de groază, e frumos.
LUMEA ASTA E ÎNTREAGĂ? (TONY ANDREESCU)
P. S. Este clar, nu are-o doagă!
Cam toată lumea din Apus
S-a cam întors cu findu-n sus
Au renunțat la Dumnezeu,
Se-nchină-acum la curcubeu... (ŞTEFAN BAŞNO)
CUM FUNCȚIONEAZĂ U.E.
Iau cu kilul și cu artă,
Că așa-i tratatul, cică;
Dacă e să și împartă,
Folosesc ocaua mică. (TONY ANDREESCU)
Păi astea sunt, să știi matale,
Reflexele coloniale
Căci vestu-ncearcă, mai pe șest
Să-nchege colonii... în est! (ŞTEFAN BAŞNO)
DE ZIUA MERSULUI PE JOS
Din mers pe jos noi chiar putem,
Degeaba mă privești chiorâș,
S-ajungem într-un caz extrem:
În faza mersului târâș. (TONY ANDREESCU)
Cine stă și se socoate?
Cei aleși să ne conducă
Merg doar pe genunchi și coate
De-aia țară e pe ducă!! (ŞTEFAN BAŞNO)
INFLAŢIE DE EPIGRAMIŞTI
E bine pentru oameni trişti,
Că plouă cu epigramişti,
Dar, multora, prilej de drame,
Le plouă-ades, în epigrame. (NICĂ JANET)
E aici o mare dramă,
Toți ce-nșiră patru rânduri
Spun, fără a sta pe rânduri,
Că au scris o epigramă! (ŞTEFAN BAŞNO)
EPIGRAMIȘTII
Isteți, glumeți, imprevizibili,
Orgolioși, pe bun temei,
Sunt, totodată, comestibili,
Căci… se mănâncă între ei! (NICĂ JANET)
Canibalismu-n epigramă
Înseamnă, dacă bagi de seamă
Că unii ce se cred divini
Vor să rămână mai puțini! (ŞTEFAN BAŞNO)
SPOVEDANIE FACEBOOCIANĂ
Să știi că m-am grijit, părinte,
Am dat și bani și-mbrăcăminte,
Să nu mă ierți, să-mi faci dojană,
C-am dat și like-uri de... pomană! (IULIAN BOSTAN)
Auzi, coane Iuliane,
Nu-l minți pe Doamne-Doamne
Am văzut eu, pe aici
Like-uri dai doar la gagici! (ŞTEFAN BAŞNO)
ATENȚIE DNA, ÎNCEPE CAMPANIA
Arestați hoți, mafioți,
Excelent, v-aplaudăm;
Dar, dacă-i vânați pe toți,
Noi pe cine mai votăm? (DUMITRU BUJDOIU)
HAGI: SĂ FIE BINE, CA SĂ NU FIE RĂU
Ăsta-i aforismul lui,
Pe-nțelesul orișicui;
Și Graur, lingvist, spunea:
“E bine și-așa și-așa!” (DUMITRU BUJDOIU)
ODRASLA
Am fost colegi de liceu,
El, cu pile-l trecu greu,
Și-a ajuns judecător;
Avea tată…procuror. (DUMITRU BUJDOIU)
ACTOR DILETANT
Zicea că are chemare,
Că nu-i actor oareșcare;
La toți doar asta le-a spus,
Pân’ l-a chemat Ăl de Sus. (DUMITRU BUJDOIU)
COLEG ȘI AMIC
Însurați din studenție,
El l-a scăpat de soție,
Dar nicicum nu s-au certat;
Și-amicul l-a divorțat. (DUMITRU BUJDOIU)
GLOBALIȘTII TÂNJESC DUPĂ CENZURĂ
Cum să nu fie o amenințare
Democrației manifest globale,
Când libertatea ta de exprimare
Concură cu a lor: de guvernare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE N-AR RADIA ȘI SENIORII?
Ce fiori ne trec: vom merge
Fără viză în SUA!
Simțul búnilor diverge:
Cine dracu’ va putea?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
RANDEVU DIN ÎNTÂMPLARE
CU O MARE DREGĂTOARE?
Dac-au fost neprevăute
Întâlnirile sub tendă,
Cum de-au fost în cui bătute
Dinainte în agendă? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GLUMIȚELE FĂRĂ SARE
N-AU NICI FLER, NICI CĂUTARE
Când arunci glume picante
La adresa altuia,
Fă-le, dom’le, mai cu poante,
Căci se sparg de devla ta. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DECLARAȚII ÎN CAMPANIE PENTRU ABURIREA ELECTORILOR
Să declari cum sus și tare
Coaliția că-i ruptă –
Voroavă din deget suptă,
Când tot ea-i la guvernare?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VORBE DE ADORMIT VIGILENȚA ELECTORILOR
„Se ține-al nostru pact pe-un fir de păr” –
Această vorbă spusă vrea să fie
Mai mult o fentă, nu un adevăr.
Nu pleacă-un câine de la cărnărie! (LERU CICOARE)
ADIO, DAR RĂMÂN CU TINE
Ca-ntr-o familie în care
Părinții nu se mai iubesc,
Dar nu cutează-a divorțare
De dragul picilor ce-i cresc,
Așa și-n mândra coaliție,
Contrar fatalei ne-nțelegeri,
Guvernul dârz stă pe poziție
Pân-la și-un pic după alegeri,
Ca să mențină cum trasară
Consens, stabilitate-n țară. (LERU CICOARE)
DRAGOSTEA S-A STINS, GUVERNAREA CONTINUĂ
S-a stins amorul bravei coaliții.
Să-l reînvie cine-ar îndrăzni?
Doar guvernarea-i tare pe poziții:
Alegerile clar c-o vor uni. (LERU CICOARE)
UNUI CANDIDAT ȘPĂGAR
De când ne știm, te-am tot ținut în brațe
Și la alegeri primu-ai fost pe listă,
Dar mită de-ai luat - bani, ouă, rațe - ,
Tot primu-ar fi s-aluneci de pe listă. (LERU CICOARE)
CU UMILIREA NU-ATINGI PROPĂȘIREA
Conducătorii când vor înțelege
Că pe român nu banu-l mână-n lume,
Ci că-au ajuns inculții să-l denege,
Suiți în posturi prin protecții-anume:
Prin clientelă, nepotism și cumătrism,
Prin amantlâcuri, șpagă, vedetism;
Că posturile trec din tată-n fiu
Parvenitismul cât e încă viu,
Că vor rămâne-ntruna de dârvală
În circu-n care totul e spoială... (LERU CICOARE)
GRABA STRICĂ TREABA
Gura spartă vrând s-o pedepsească,
Curtea noastră Constituțională
A uitat că, -n marea-i repezeală,
Nu-i instanță judecătorească. (NICOLAE MĂTCAȘ)
VERDICTUL DINAINTE DEVOALAT AL CURȚII
Noi l-am crede că nu-i implicat
În excluderea de SÂMBĂTĂ-a rivalei,
Dac’ un nene n-ar fi anunțat
Chiar de MIERCURI scorul dandanalei. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂND AI SUS ASIGURATE SPATE TARI
Grupul „Nordis” intră-n faliment.
Că rămân clienți cu buza-n vânt,
Conul n-ar avea niciun frământ
Făr’ acoperire-n Parlament? (NICOLAE MĂTCAȘ)
FALNICUL POD DE PESTE DUNĂRE DE LA BRĂILA
Deși toți vor cu el a se făli,
La cât de des e asfaltat, nerodul,
Te bate-un gând că s-ar putea-ntr-o zi
Să cadă nu asfaltul, ci chiar podul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
FURT ZIUA-N AMIAZA MARE
Într-o instituție de stat
Un contabil și-o casieriță
Au furat ca-n codru, ne-nfricat,
Bani de două vile și-o dubiță.
Șefii-ncearcă flasc să se disculpe:
-N-a rămas în post picior de vulpe!
N-a rămas, dar banii scoși în doi
Cine-i va întoarce înapoi? (NICOLAE MĂTCAȘ)