(urmare din LDE nr. 316) În volumul celor doi antologatori (Giuseppe Navarra şi George Zarafu), intitulat „Epigramişti cu sau fără voia lor” (Editura „Albatros”, Bucureşti, 1983), cu trei epigrame este prezent şi Eminescu (1850 – 1889): [Vrei să fii] – “Vrei să fii Pallas Athena! / O, fetiţă, fii cuminte… / Tu ai pierde din frumuseţe / Dar n-ai câştiga la minte.”; [De poftiţi] – “De poftiţi la nemurire / Câtă am o dau acuşi, / Ca să cumpăr dragei mele / O pereche de mănuşi.”; [În somn]- “În somn nici Crosus nu-i bogat / Cu tot tronu-i regal. / Şi jumăta` din viaţa lui / Cu Lazăr e egal.” Cea de-a doua epigramă, având calităţi mult mai apropiate de cerinţele acestei specii, este singura selectată de Giuseppe Navarra şi în “Antologia…” sa, scoasă la “Facla” în 1985. Cert este că Eminescu ar fi scris şi alte catrene cu valoare de epigramă, cum ar fi Unuia - “Nu faci efect! Nesimţitori / Rămân cu toţii? Fii pe pace! / Când piatra cade-n mlaştină / Ea nici un cerc nu face!” La Eminescu, dar nu numai din epigramele citate, putem observa , după cum spunea Claudiu Arieşan, în volumul său „Hermeneutica umorului simpatetic”, trei tipuri de umor: 1. al jovialităţii disperate (civism militant, transformă ironia într-un umor asumat); 2. al disperării politicoase (lăuntric şi mai personalizat, sinteză între umor şi tristeţe); 3. al surâsului (râs impregnat de gândire).
De la Macedonski , autorii aleg 29 de epigrame. Spun antologatorii: „Macedonski este primul scriitor român în opera căruia epigrama ocupă un loc nu tocmai modest. Macedonski trebuia să fie epigramist, dat fiind faptul că era dotat cu un condei ascuţit, vehement, cu acel sentiment acut de dreptate, care adesea devine subiectiv dacă nu poate fi filtrat logic, mai precis cu sinceritate brutală şi neiertătoare. De altfel, Macedonski este singurul dintre mai marii literaturii române, care şi-a umbrit numele din cauza unei epigrame. Este vorba de cea adresată lui Eminescu, dar şi altora, atunci când genialul poet abia păşise peste pragul de dincolo de luciditate, epigramă crudă şi nedreaptă, pentru care Macedonski a fost lovit poate mai mult decât merita, pentru că, nu de puţine ori, subiectivismul naşte subiectivism”. Epigrama la care fac referire autorii a fost publicată de Macedonski în „Literatorul” nr. 7, din 1883: „Un X… pretins poet, - acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum… / L-aş plânge dacă-n balamuc / Destinul său n-ar fi mai bun, / Căci până ieri a fost năuc / Şi nu e azi decât nebun.”
Anul acesta (2024), la editura „Neuma” a apărut un volum dedicat lui Macedonski („Al. Macedonski – maladiile eului poetic”), autor George Vulturescu. Autorul amintit remarcă patru măşti ale eului poetic macedonskian: 1. poetul rebel; 2. poetul de geniu; 3. poetul damnat; 4. măşti cu înger. Din punctul meu de vedere, prima şi a treia remarcă ar putea viza şi epigrama macedonskiană. Cu referire la Macedonski, după cei doi antologatori, istoria epigramei româneşti ar trebui să reţină: 1. „cu Macedonski, epigrama românească devine specie literară”;
2. „cu apariţia epigramei ca gen de sine stătător, se ivesc şi epigramiştii de carieră”; 3. „după Macedonski, epigrama începe să figureze frecvent, la niveluri discutabile, în scrierile literaţilor români” 4. „s-ar cuveni instituirea unui proces literar prin intermediul căruia autorul „Nopţilor” şi al splendidelor rondeluri să fie reabilitat pentru totdeauna”. Dintre cele 29 de epigrame macedonskiene prezente în antologie, mă opresc la: Unor pretinşi savanţi – „Oricând ş-oriunde vă-ntâlnesc / Eu vă tot văd când vă privesc, / Staturile prin microscop, / Urechile prin telescop!”; Poetului Bacovia – „Poete scump, pe frunte / Porţi frunzele de laur, / Căci singur, până astăzi, / Din plumb făcut-ai aur”; Lumina – „Lumina e o taină rară, / Neobosită drumu-şi merge: / Pe foarte mulţi ca umbre-i şterge, / Dar face pe-alţii să apară.”.
Nu numai Eminescu nu a fost „iertat” de Macedonski. Epigrama „Unui poet” îl vizează pe Alecsandri şi piesa sa „Fântâna Blanduziei”: „ Găsesc FÂNTÂNA dumitale / Un monument ce nu se-ntrece, / Dar trebuia spre-a fi deplină / Să scrii pe dânsa: APĂ RECE.” Atacul asupra lui Alecsandri s-a produs în urma atribuirii „bardului de la Mirceşti” a Premiului Academiei Române, Macedonski contestându-i valoarea. Cititorii acestui volum vor putea face cunoştinţă şi cu un dialog destul de contondent cu Cincinat Pavelescu. E drept, primul a fost Cincinat pornind de la faptul că în biblioteca lui Macedonski a văzut o colivie goală: „Maestrul nostru are-o boală: / Îi plac sticleţii. Dar în dulap, / Văd colivia şade goală… / Poate sticleţii-i are-n cap!”. Răspunsul lui Macedonski nu se lasă aşteptat: „În cap nu porţi sticleţi, băiete, / Ş-al tău venin e în zadar, / N-a fost şi nici va fi sticlete / Să-ţi cânte-n cap sau prin cuplete. / Asemeni păsări cu glas rar / Nu se-ntâlnesc prin bălegar.” Răspunsul lui Cincinat nu a întârziat: Ilustre fiu de ghinărar, / Spunând că sunt din… bălegar, / Uiţi că puteam s-ajung mai rău / Căci, vai, am fost elevul tău!”
Să ne oprim la Anton Pann (1796 – 1854), din importantul fapt că a fost primul care a introdus în literatura noastră întâiul epitaf epigramatic: Epitaful unei muieri (de către bărbatul ei) – „Aici zace nevasta mea, / Din bună norocire, / Zace atât pentru a mea / Cât şi a ei liniştire.”
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DREPTURILE ELEVULUI
În caz că-I vine rândul de-ascultat,
Spre-a nu-l stresa, căci este mare bai,
Să nu-l întrebi ce-anume a-nvăţat,
Ci, delict, ce notă vrea să-I dai!... (IOAN TODERAŞCU)
UNUIA CU “CAPUL ÎN NORI”
Împiedicându-se de-un ciot,
Căzu şi se zdreli la cot
Aşa-n final, bătu-l-ar sfântul,
Descoperi şi el pământul. (VASILE LARCO)
SOŢI ECHILIBRAŢI
Urcă-abili pe-a vieţii scară,
Cuplul e de temerari:
Ea cu viaţa ei uşoară,
El cu… Grasa de Cotnari. (VASILE LARCO)
PLAGIATORUL PASĂRE
El se comportă păsăreşte
În scrierile de umor;
Idei destule ciuguleşte,
Iar uneori le ia din zbor. (VASILE LARCO)
OPTIMISM ŞI REFUGIU
Necazul pe roman de-l paste
El se descurcă, aşadar,
O cale sigură cunoaşte:
Pe una care e spre… bar. (VASILE LARCO)
„PÂINE” CONJUGALĂ (dactilic)
Soața mereu ne încântă
Zilnic, prin ceea ce face:
Pentru amant se frământă,
Soțului, însă, i-o...coace! (MIHAI HAIVAS)
CUCERITORILOR DE FEMEI (amfibrahic)
E bine să afle bărbații,
Când vor să o aibă învinsă:
Femeia ce dă explicații
Dorește să fie... convinsă. (MIHAI HAIVAS)
POEȚI vs POEZIE (anapestic)
Nu e greu, de-i citești, să discerni
Scriitori încălcând prozodia:
Ne sufocă poeții moderni,
Și întârzie grav... poezia! (MIHAI HAIVAS)
UN FEL DE FABULĂ
Un OU, ascuns într-un cuibar,
Declară unei gospodine:
- Cum știu că nu ai adversar,
Azi, ochi fac numai pentru tine! (MAX OPAIȚ)
ÎN ROMÂNIA EDUCATĂ
Semidocții sunt stăpâni
În acest „Tablou sinistru”;
Când ai aer în plămâni,
Doar la noi ajungi ... ministru!(MAX OPAIȚ)
DEMOCRAȚIE DE PARTID
La ședințele ad-hoc,
Sub pretextul că-s egali,
Iau decizii mari, pe loc,
Unanim - că-s... papagali!(MAX OPAIȚ)
BRÂNCUŞIANĂ
Ajuns la poarta lui Brâncuşi –
Doar adevărul vi-l spun vouă –
Un demnitar din cei sus-puşi
Se revolt că nu e nouă… (GHEORGHE BÂLICI)
IADUL
Se-ntreabă mulţi de pe la noi
Cum e în viaţa de apoi.
În iad de nimereşti postum,
E tot aşa ca şi acum… (GHEORGHE BÂLICI)
ÎNDEMN PENTRU UN TOVARĂŞ
Când se face-n ţară pâine
Şi-n economie – saltul,
Nu lăsa de azi pe mâine…
Ce-ar putea să fure altul… (GHEORGHE BÂLICI)
ANALIZĂ CONJUGALĂ
Nu contează cum te-nsori,
Mai tomnatic ori flăcău,
Dac-alegi sau cât măsori,
Tot ajungi… să-ţi pară rău! (IOAN MAMAISCHE)
MUNCITOREASCĂ
La navetă, buze-n buze,
Stăm, în dube vechi, cuminți,
Bani ei n-au de microbuze,
Noi...de pastă pentru dinți. (AXENTE IUGA)
CONFIRMARE
Despre cei ce-s proști se spune
Cum că seama nu și-au dat
Că-s așa, dar fac mențiune:
Fraților...e-adevărat! (AXENTE IUGA)
SĂRBĂTOARE
După foametea din Post,
Vot să-i dăm Ostașului,
Patru nopți la rând au fost
"Zilele Orașului"!(AXENTE IUGA)
RECALCULAREA PENSIEI
Mereu cu soarta-n dialog,
Cum banii-s în suspensie,
Eu ca la Dumnezeu mă rog:
Mărire Ție Pensie!!! (AXENTE IUGA)
La poarta mea
Se bulucesc
Fete nebune
În fiecare seară, frate,
Împiedicându-mă
Să ies, pe bune,
La banca mea
Proprietate. (FLORIN VASILESCU)
La poartă cred c-ai pus un coș
Cu bunătăți, fără parale,
Nu vin ca să admire-un moș,
Îmi pare rău pentru matale... (ŞTEFAN BAŞNO)
Dragă Fănele, dacă tu
Pe la poarta mea ai fi trecut,
Cu ochii tăi, ai fi văzut
Cam câte fete mă plăcu (FLORIN VASILESCU)
Mă bucur mult, dragă Florine,
Dar uită-te ceva mai bine
Și-o să constați că multe fete
Acuma sunt nişte babete... (ŞTEFAN BAŞNO)
DEZVOLTARE STRATEGICĂ
Agricultura e-n avânt…
De când se face prin birouri,
Căci văd pe cel mai bun pământ,
Cum cresc recolte… de panouri! (NELU MATER)
Cu totul de acord, bădie,
Panou-i lucru cu folos
Dar nu pe-arabila câmpie
Ci pe-un teren mai secetos! (ŞTEFAN BAŞNO)
M-AM DAT DE GOL
Să mai ascund eu nu mai pot;
Soția, cert, a sesizat
Că am amante peste tot,
Că sunt un tip împrăștiat! (GEORGE CIREAP)
Te știam om serios,
Te dai taur furios,
Cel mai tare din cireadă
Însă cine să te creadă? (ŞTEFAN BAŞNO)
Nevasta, cu pensonul ei,
I-a făcut ieri un portret,
Nu cu rășini, nici cu ulei
Ci cu ou și cu oțet... (DUMITRU MONACU)
Nu văd în asta nicio dramă,
E o soție minunată
Că-n loc de poză pusă-n ramă
Ea l-a făcut... salată! (ŞTEFAN BAŞNO)
SUPRAREALISM
Tot admirând acel panou,
Cu Ciuca-al nostru cel integru,
Vedem inclus într-un halou,
Tot “viitorul“ nostru……negru!(IOAN PETRESCU)
Cum știi, de mult în țara noastră
E situația albastră
Și știm cu toții-n curcubeu
Tinde spre negru, nu spre bleu... (ŞTEFAN BAŞNO)
Cu liceul terminat,
Plus-minus bacalaureat,
La Congresul încheiat,
A fost iute…..”atestat”. (ŞTEFAN BAŞNO)
PSD-iștii au preluat
De la-naintașii lor
„Dragostea” pentru popor,
Sunt singur candidat! (ŞTEFAN BAŞNO)
FCSB - CIUCA BĂTĂILOR E
Antrenor de trei lulele,
Jiji a dat de belele;
Or să joace două Stele,
Dar în Be, ca vai de ele. (DUMITRU BUJDOIU)
MARE E GRĂDINA…reclamelor comerciale
Gâtuit, mort, jumulit,
Dar este “PUI FERICIT”,
Tot cinică, de prăjit:
“PORC NOBIL”, tăiat, pârlit… (DUMITRU BUJDOIU)
LOGICA UNUI OCTOGENAR
E greu la atâția ani
Să-ți mai faci niște dușmani;
Eu, de-acum, n-o să-mi mai fac,
Că n-am vreme să mă-mpac. (DUMITRU BUJDOIU)
MONOLOG FĂRĂ DEX…
Cum să fiu stimabilă,
Și-n lume-onorabilă,
Când soțul, o namilă,
Mă face “irefutabilă”?! (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDĂ LA DENTIST
- Prea tânără, caz ciudat,
Îți cad dinții ne-ncetat;
Zi-mi, de când s-a întâmplat?
- Păi, de când m-am măritat. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI VIZIONAR PENELIST
Ingenioasă licărirea-ți și drăguță,
Dar nimeni nu mai dă pe ea doi zloți:
Când te-ai văzut cu sacii în căruță,
Să-ncerci să le deschizi ochii la toți. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU SPATELE ASIGURAT
Partidul își îndeamnă candidatul
Cu multă garanție și alai,
Ca la război, în rându-ntâi, soldatul:
„Curaj, găină, că, de nu, te tai!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
CRITICĂ ÎNTÂRZIATĂ LA ADRESA
UNUI PREȘEDINTE RISIPITOR
A stat cam tot mandatul în concediu?
Dar tu, ca deputat, au unde-ai fost?
Ne îndemnai să strângem hribi în rediu,
El cheltuind bani publici fără rost. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NU VĂ PREA GRĂBIȚI CU CONCLUZIILE?
Alianța, să le plângi de milă,
N-a fost decât o struțocămilă.
Mai avem un pic de așteptat
Să vedem că ea a re-nviat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
TĂRĂBOI LA RECALCULAREA PENSIILOR
După lunga lăudare,
Haos la recalculare:
Creșteri la optzeci la sută
Și scăderi ce te las’ mută,
Încât șefii, pe frigare,
Promit șansa cea mai mare,
Uitând că, la indexare,
Va rămâne în stagnare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
N-ÁVEM CUM DA ORTUL POPII
Doctori în nutriție, cum ștuiau momi
Să mâncăm de cinci ori - șapte ori pe zi.
De când cu inflația și cu jebul gol,
Ne propun o masă e un singur pol. (LERU CICOARE)
SUB PARAVANUL OBIECTIVITĂȚII
Controalele interne-a câta oară
C-un bâzâit se-ncheie de bondari.
Să invităm comisii din afară:
Sub scutul lor ni-s spatele mai tari. (LERU CICOARE)
ÎNTREBARE CĂTRE DOAMNA DOCTOR CU COASA
La UPU vine-un om, ATI
Doar cu speranța de-a trăi.
Dacă voia să moară, hăi,
Murea acasă lâng’-ai săi.
Pe ce teméi, madame Noire,
Îl muți în patul funerar? (LERU CICOARE)
ÎL OMORI SAU ÎI ÎNLESNEȘTI SUFERINȚA?
Nu vine nimeni la urgență
Să nu vrea regenerescență.
Cum stabilești, madame Șacal,
Că el e-n stadiu terminal? (LERU CICOARE)
NICIO REMUȘCARE?
Liberate din subsol,
Nu sa-u dus n antresol
Să-și vadă bolnavii lor,
Ci la briza mărilor,
Ostrovul culpabilor. (LERU CICOARE)
ÎNTRE ANATOMIE ȘI ESTETICĂ
Creioniștii, în laviu,
Pipăiau doar corpul viu.
Patologii, -nchiși în lavre,
Nu palpau decât cadavre. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DOINA PROFESORULUI DE ARTĂ
Profesor de film și teatru,
Narcisist și egolatru,
Doct în angelolatrie
Și-n fei fără lenjerie. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DEZVINOVĂȚIREA ȘEFULUI:
„ZVONURI - DA, DAR PLÂNGERI – BA”
Las’ că-n jur vuia tot natul
Că-i dezmăț în tot regatul.
N-au fost pâri și n-au fost plângeri.
Prin urmare, toți sunt îngeri. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PRĂDĂTORUL SEXUAL ÎN FAȚA
ANCHETATORULUI: „CINE PE CINE HĂRȚUIEȘTE?”
Cum să fiu hărțuitorul,
Când e clar provocatorul:
Decolteu pân-la buric
Cu gurgui pân-la orcic,
Valțuri declanșând popoul,
De se cască tot Copoul,
Gaibe ca la jocul „Bingo”,
Mult mai lungi ca de flamingo... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU ȘTIM URMA CE-O ALEGE?
Bage-și struțul capu-n șot,
Hărțuirea-i peste tot.
Întrebarea ce se pune-i:
Care-i șocul mătrăgunei? (NICOLAE CRIHĂNEANU)