Vin cu cea de-a treia, ÅŸi ultima, intervenÅ£ie care vizează cartea lui Eugen Istodor, „CaÅ£avencii ÅŸi tribul lor” (perioada 1990 – 2006, Editura „Polirom”, IaÅŸi, 2023). Există un mare motiv pentru care am scris despre această etnografie a grupului incomod ÅŸi de moravuri g(rele) „CaÅ£avencu”: încă de la început (5 februarie 1990), săptămânalul „CaÅ£avencu” ÅŸi-a propus să pună accent pe satiră, devenind singura revistă de satiră din piaÅ£a românească. În capitolul al cincilea, Eugen Istodor pune în evidenţă câteva atuuri ale acestei reviste (în toate formele ei): 1. „s-a născut o lume nouă cu un râs sănătos”; 2. „sentinÅ£e din sociologie, politologie, istorie, economie au legat procedural răspunsurile orale ale CaÅ£avencilor din 2006 – 2008”; 3. „societatea românească începuse dezintegrarea comunistă ÅŸi-ÅŸi căuta rostul, strategia de viitor”; 4. „pune în evidenţă ipostaze demne de râs: miÅŸcarea incontrolabilă individuală ÅŸi comunitară, căutările de sine, căutarea unor măşti ÅŸi nepotrivirea lor, frica de „Celălalt”, „miopia” personală ÅŸi a celorlalÅ£i, vehemenÅ£a în lupta pentru propriul scaun”; 5. „reactualizează poveÅŸti auzite ÅŸi la Socrate,, Shakespeare, Rabelais, Moliere, Caragiale, Stan ÅŸi Bran, Chaplin sau Ionesco”; 6. „face ca umorul să fie un punct de vedere asupra realităţii”; 7. „Socrate era ironic, Shakespeare era fantast, Rabelais era carnavalesc, Moliere era un caracter, Caragiale era satiric, Arghezi era pamfletar, Ionesco era absurd. Clasificările vorbesc în sine despre codul în care umorul a fost interpretat, despre umorul cu priză la public”.
Pornind de la aceste atuuri, Eugen Istodor caracterizează revista „CaÅ£avencu”, din perspectiva un personaj colectiv, special în lumea presei româneÅŸti: „… este istoria mai mult a unor „băieÅ£i” decât a unor jurnaliÅŸti. A unor băieÅ£i mai mult decât a unor comedianÅ£i profesioniÅŸti A unei găşti „puse pe bătaie” adunate din faÅ£a blocului, din boemia studenÅ£ească, din magherniÅ£a comunistă, o puÅŸcărie rece ÅŸi fără scăpare, aflată la capătul Balcanilor. Åži întrucât alt tip de profesionalism n-a fost pe timpul existenÅ£ei sale ÅŸi datorită reuÅŸitei lor, CaÅ£avencii sunt cu adevărat numiÅ£i profesioniÅŸti. Fără să aibă altă gaÅŸcă decât pe ea însăşi, gaÅŸcade la CaÅ£avencu n-avea mamă ÅŸi tată, n-avea Dumnezeu, a făcut băşcălie de oricine. De ea însăşi, de politician, de afacerist, de prieten”.
Nu voi face referire la momentele de mărire ÅŸi decădere ale „CaÅ£avencilor”, care sunt descrise amănunÅ£it în carte, însă voi aminti doar rolul nefast al corporatismului asupra revistei, ÅŸi asta fiindcă, spune Eugen Istodor, „Satira presupune „aventură” intelectuală, corporatismul vorbeÅŸte de previzibilitate ÅŸi „soft mental”. În discursul său despre tribul „CaÅ£avencu”, Eugen Istodor nu uită să adauge mereu câte o caracteristică satirei, dând cărÅ£ii sale nu doar valoare etnografică a grupului (tribului), ci ÅŸi un eseu despre satiră. Astfel: 1. „satira grupului „CaÅ£avencu” a fost doar un „sistem de alarmă” în prezenÅ£a unei amoralităţi / imoralităţi de început de drum societal”; 2. „satira este fenomen liminal precum este ÅŸi mass media, Å£inându-ÅŸi neo-tribul în magia judecăţii imediate ÅŸi „de apoi” a evenimentelor”; 3. „satira este un balaur cu mii de capete, un malaxor, „asamblaj” al societăţii”; 4. „satira este un corp fără organe, care nu încetează să demonteze organismul (social) să determine trecerea ÅŸi circulaÅ£ia unor particule asemnificative”. Dacă e să fac un transfer al calităţii de trib (neo-trib) pe care ÅŸi-a adoptat-o „CaÅ£avencu”, nu sunt departe de această stare nici grupările de epigramiÅŸti din Å£ara noastră.
În finalul capitolului al cincilea, care este ÅŸi ultimul, Eugen Istodor vine cu o întrebare: „După jocul satirei ce urmează?” Răspunde tot autorul: „Un exit”. Ajuns, la un moment dat, în această stare, tribul CaÅ£avencilor s-a consolat cu faptul că a păţit-o ÅŸi Caragiale, care nu a procedat altfel decât ei: „Primul pas a fost în 1904, autoexilul berlinez. Nu ÅŸtia germana, avea 52 de ani, primise o moÅŸtenire ÅŸi voia o cotă mai mare de previzibilitate în viaÅ£a sa. TotuÅŸi, în exil luase demonul cu sine. Caragiale acuza permanent o poziÅ£ie marginală în contemporaneitate. Între „forme fără fond”, el, cu opere satirice, de ce nu putea fi „retribuit” cu o poziÅ£ie în ierarhiile de tot felul? (…)
În 1908, la Berlin, Caragiale avea moÅŸtenirea, dar încă mai spera la o recunoaÅŸtere. Trimite telegrafic adeziunea la un nou partid, cel al lui Take Ionescu. Precum, poate, Liviu Mihaiu acceptând calitatea de guvernator, Caragiale se antrenează de 56 de ani, într-o campanie electorală. Ia cuvântul la întruniri electorale ÅŸi toastează cu toate personajele sale. Precum Liviu Mihaiu ca guvernator al Deltei. Caragiale îl lăuda pe Take Ionescu, iar discursurile sale stârneau ilaritate, fiind în flagrantă contradicÅ£ie cu manifestările lui intelectuale”.
Merită reÅ£inută o concluzie a lui Eugen Istodor, aceea că pentru a înÅ£elege satira, avem nevoie de două lucruri: 1. O CERTITUDINE – „Ai cui suntem, care ne este tribul?”; 2. O INCERTITUDINE – „Este sau nu este?”
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.
AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
O NOUÄ‚ TAGMÄ‚ DE SCRIITORI
Scriu penali în puÅŸcării,
Despre ce făcură-n viaţă,
Dând ÅŸi altora povaţă
Cum să facă noi hoÅ£ii. (ELENA MÂNDRU)
NU PREA SE VÂND CÄ‚RÈšILE
Când plin cu cărÈ›i e magazinul,
Doar la un lucru mă gândesc:
Or fi È™i cărÈ›ile ca vinul …
Sunt bune când se învechesc! (VASILE LARCO)
ROMÂNIE, MÂNDRÄ‚ FLOARE…
O floare este țara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că-i o muÈ™cată …
Văzând câÈ›i au muÈ™cat din ea! (VASILE LARCO)
LA ALEGERI
Iar mă las,
De „pigmei”
Dus de nas...
Proşti sunt ei? (MIHAI BATOG- BUJENIŢĂ)
BÄ‚RBAT CU NASUL MARE
Ea-l admira fără rezerve
Åži-n dormitor iute l-a tras
Subtil, chiar fără să observe,
Îns-am aflat, nu chiar de nas...(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REFLECÈšIE
Fiul meu îmi spune TATÄ‚;
Toți vecinii mi-l alintă,
Însă , simt eu câteodată
Că-i pornit și el să mintă! (MAX OPAIŢ)
SIGURANȚĂ sau PREJUDECATĂ
Că țin și-acuma banii la ciorap,
Primesc reproșuri zilnic și parol;
Spunându-mi un amic că-s greu de cap,
Firește-i zic, că doar al tău ... e gol! (MAX OPAIŢ)
DILEMÄ‚
Damele ce-aduc facturi
Fac gâlceava să irumpă;
Mă gândesc să iau măsuri,
Hotărât, cu cea mai... scumpă! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI AFEMEIAT
De s-ar pune-ntr-un décor
Câte de gât I s-au prins,
S-ar vedea un uscător
Plin cu… boarfe la întins… (DUMITRU MONACU)
ULTIMA DORINŢĂ
Pe patul de spital fiind,
Nevasta… cu-n adânc suspin,
L-a întrebat pe suferind:
Å¢i-aduci aminte… codul pin? (IOAN MAMAISCHE)
TACTICÄ‚ VICTORIOASÄ‚
De vrei armonie-n casă,
Nu uita nicicând, bărbate,
Când nevasta Å£i-i nervoasă,
Bine-ar fi să n-ai dreptate! (IOAN MAMAISCHE)
ÎN CENTRUL ATENÅ¢IEI!
Acum, în prag de sărbători,
Tot porcul a ajuns… erou,
Gătit în bait ÅŸi-afumători
Sau colindat… pe la birou! (IOAN MAMAISCHE)
REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO
AFEMEIATUL
El nu umblă după fuste,
Fie largi sau fie-nguste,
După cum a susţinut,
Umblă după... „conÅ£inut”.(VASILE MANOLE)
Conținutul e surpriză
De când la modă-i curcubeul
Că-n loc să bage „firu-n priză”
GăseÈ™te ditai „melesteul”... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
BÄ‚RBAÅ¢I VS. FEMEI
După multe obligaţii,
Iată că şi noi bărbaţii,
Astăzi doar, avem un drept:
Să vă ţinem vouă piept. (VASILE MANOLE)
Cam ciudată consolare,
După un război peren
Mă consider o valoare
Că-s pe post de sutien??? (ŞTEFAN BAŞNO)
O MAMÄ‚ DE NOTA 10
Pe o „mamă eroină”
Întrebând-o ce mai face,
Ea răspunde-aşa senină:
Doar copii, că asta-mi place! (VASILE MANOLE)
Ea nu pentru natalitate
ÎÈ™i risipeÈ™te energia
Atuncea când se dă pe spate!
Îi place mult tehnologia… (ÅžTEFAN BAÅžNO)
·
ÎN VIZITÄ‚
De băştinaÅŸi întâmpinat,
Era şi-o gardă de onoare,
E mulțumit de rezultat,
Că a primit exact ce n-are. (TONY ANDREESCU)
Ba l-au băgat și-n scăldătoare
E drept, numai fotografia
Mai bune se-aruncau în mare
El și soția! (ŞTEFAN BAŞNO)
DILEMÄ‚
Damele ce-aduc facturi
Fac gâlceava să irumpă;
Mă gândesc să iau măsuri,
Hotărât, cu cea mai... scumpă! (MAX OPAIÅ¢)
VASE
Le spăl pe cele care-s unse,
Cu apă, în bucătărie,
Pe cele-n mine ce-s ascunse
Cu vin le moi și cu tărie. (AXENTE IUGA)
EPIGRAMIȘTILOR, DE ZIUA SALUTULUI
Pe cei mai buni, să vă salut
Îmi trebuie cam un minut,
Iar restul, să mă salutați
La rând o noapte-ntreagă staÈ›i . (AXENTE IUGA)
ȘI DACÄ‚ …
Și dacă rime pui în scris,
De se cutremur triștii,
E că la minte ești deschis
Precum...epigramiștii! (AXENTE IUGA)
DEZLEGAT LA PLIMBAT FÄ‚RÄ‚ GRIJI
Statul când de-a gata
E hăt eșuat,
Hákuna matáta*:
Liber la plimbat! (LERU CICOARE)
*Hakuna matata (limba swahili) - relaxare;
liniște totală; fără griji; nicio problemă.
ÎÈšI MÉRIÈšI SOARTA, PÓPULE ROMAN
În timp ce vulgu-i frânt de existență
Și sufocat de austeritate,
Èšâfnós, el se răsfáță-n opulență
Și-un singur gând l-absoarbe: mai e state? (LERU CICOARE)
ECONOMISIND BÄ‚NUÈš CU BÄ‚NUÈš
Geaba-ndrugă bârfitorii că-i turist înveterat,
Cu dineul diplomatic el diurna și-a păstrat,
A făcut ceva strânsură, returnând soháricii,
Dar È™i-a pus È›ara sa dragă pe radárul Africii. (LERU CICOARE)
MODESTIE PE MÄ‚SURÄ‚
Un șef de stat, la fine de mandat,
BilanÈ›u-È™i umflă în turism extern,
În timp ce nou-È™i face – candidat -
O baie de mulțime-n plan intern. (LERU CICOARE)
CUIRASÄ‚
Un salariu greu, opálul,
Deși public, nu privat,
Cum a depășit normalul,
Cum îl fac secret de stat. (LERU CICOARE)
MUT CA O LEBÄ‚DÄ‚ ACASÄ‚,
NU-I MAI LIMBUT PRIN ZANZIBAR?
Nu-i scoți costul deplasării
Nici cu cángea din gâtlán.
Poate, - o fi mai acătării
Pe tărâmul african?... (LERU CICOARE)
TERTIP MIȘEL
La ce – recurg – năstrúÈ™nice scenarii
Conducătorii noÈ™tri preaînalÈ›i:
ÎÈ™i majorează própriÄle salarii,
Apoi le-ngheață pe-ale celorlálÈ›i! (LERU CICOARE)
VAMEȘII NE VOR ÎN SCHENGEN?
ȘtiÈ›i ce-i vama! Stat în stat.
Las’ că taxa-i moderată,
La ce tráfic e reglat,
Piramida-i împăcată. (LERU CICOARE)
ÎNDEMN PENTRU POLITICIENI ÎN AN ELECTORAL
Cum aud de vreo realizare,
Hop și ei la lauda cea mare.
Da mai intră, neică, -n vreun bordei
C-un coltúc la È™apte puradéi. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ))
CARE-I CAUZA?
Drob să cadă – dioría
Că trăim pe datorie?
Dacă È™efii, la È™efíe,
Nu-și respectă datoria... (NICOLAE MĂTCAȘ)
NOUA LEGE-A PENSIILOR ADOPTATÄ‚ FULGER
Înc-o lege-n stat se cere,
Că de legi nu dúcem lipsă.
Angajarea-i la vedere,
Aplicarea-i în eclipsă. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
VÂNT DIN PUPÄ‚ LA PENSII
Vine-o ciuntítă indexare,
Sperata regularizare,
Apoi, la sfântu-aÈ™teaptă care
Adevărata majorare? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN AȘTEPTAREA RECALCULÄ‚RII
Se bucură seniórii: „Doamne, - ajută!”
Că pensia le creÈ™te pe colníc
În medie cu patruzeci la sută,
Dar pentru câÈ›i nu creÈ™te cu nimic?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
TURNÄ‚TORÍA COSTÄ‚
S-au făcut, mai nou, în È›ară, ca egálii lor din state,
RenumiÈ›i avertizórii zíÈ™ii de integritate.
Analógic, turnătórii de mari evazioníÈ™ti
Soldă de la stat primi-vor ca pretínÈ™ii specialiÈ™ti. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
BOJDEUCA DIN ÈšICÄ‚U RENOVATÄ‚ –
PENSIUNE DE DOUÄ‚ MARGARETE?
Cum s-ar da popa Smântână
De-a lu骜iul pe parchet,
Schimbând págoda pe-o stână
Și parchetul pe-un frunzet!... (NICOLAE MĂTCAȘ)
FOȘTI TURNÄ‚TORI ÎN SOCIALISM –
AVERTIZÓRI DE EVAZIUNE ÎN CAPITALISM?
Ca românul nu-i niciunul:
Unde-s doi, șoptește unul.
D’apoi ambii de-or È™opti,
Pârele vor gâlgâi! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
OARE FACE PIELEA CÂT DUBALA?
Avertizóri de evazionism,
E rost să vă-nstăriÈ›i la paroxísm,
Doar că, la câte pâri vor curge,
Nici prejudíciul căștigat n-ajunge! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU))
MAI VREÈšI NOI AVERTIZÓRI?
Ce folos de-avertizóri?
BenefíciÄle – e-hé! –
Cresc de cincisprezece ori
În CA CNAS*! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
*CA CNAS (abr.) – Consiliul de AdministraÈ›ie al Casei NaÈ›ionale de Asigurări de Sănătate.
CINE POARTÄ‚ VINA DE ACHIZIÈšIILE
NESÄ‚BUITE DE VACCINURI DIN PANDEMIE?
O comisie de-anchetă
Studiind, sub o baghétă,
ÎncetúÈ›, în grele chinuri,
AchizíÈ›ii de vaccinuri,
Èšinea să tergiverseze –
Faptele să se claseze? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DEFECT PROFESIONAL?
Orice prof, în clasă, È™ui,
Vede ce vor ochii lui:
Ficicianul – corp solid,
Sexologul – sex fluid... (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
LEJERITATE
OscilaÈ›ia climátică
Ce-i de uÈ™urátică!
Iarna bine nici nu vine,
ToÈ›i se-ntreabă: cât mai È›ine? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
AMANTLÂC LA NIVEL ÎNALT PE CONTUL NOSTRU
IubéÈ›i patriotárzi din Occident
Amantele-și plătesc din banii lor.
La noi – cu lefuri de la stat prin virament –
Expértele la sfat È™i la ... covor. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
FURT DIN BUZUNAR LA BENZINÄ‚RII
Toarce la al vremii cáier
MotoráÈ™ul la maÈ™ină:
Jumătate - cu gaz-aer,
Jumătate – cu benzină. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CUM SÄ‚ EVIÈšI ÎNCHISOAREA
Acuzatul cere, șui,
Mutárea procesului.
Cât recurge la hâtríe,
Fapta lui se va prescrie. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CEA MAI PROFITABILÄ‚ AGENÈšIE DE TURISM
Pentru doi mari plimbăreți
S-a deschis; dar, unde credeți?
Nu la Iași, sau Fălticeni,
Ci, în deal, la…Cotroceni. (DUMITRU BUJDOIU)
BLACK FRIDAY
La dracu cu blec fraidei,
Că dai chiar și mai mulți lei;
“Jmecherie” românească:
Scumpesc, ca să ieftinească. (DUMITRU BUJDOIU)
DILEMA UNUI FRIZER
Oare, eu când voi muri,
Cine mă va bărbieri?
E o-ntrebare firească,
N-aș prea vrea să mă ciupească. (DUMITRU BUJDOIU)
DOCTORE, AM O ÈšÂȚĂ MAI MARE
- Aoleu, ce umflătură?!
- Soțul doarme cu ea-n gură,
- Și-alÈ›ii-o fac noaptea în pat…
- Dar noi dormim separat. (DUMITRU BUJDOIU)
ÂND O ZBURA PORCUL
Prostul se va deștepta
Doar când porcul va zbura
Porcul, poți să-l faci să zboare...
Însă prostul...aÈ™a moare! (IOAN TIMOFTE)
PRINS CU OCAUA MICÄ‚
Cel prins cu ocaua mică
Nu-i nici hoÈ›, nu-i nici tâlhar
El nu fură doar nimica
Fură ...numai la cântar! (IOAN TIMOFTE)
UNDE-S DOI PUTEREA CREȘTE
Stim că oricând È™i oriunde
Unde-s doi puterea creșt
La noi, cu două partide
Puterea...nu mai sporește! (IOAN TIMOFTE)
NU AI CARTE, AI PARTE
Nu-ți trebuie multă carte
Ca să ajungi prea departe
Numai cu...abecedar
Poți s-ajungi...parlamentar! (IOAN TIMOFTE)
UNUI POLITICIAN
Cât ai vorbit la tribună
Și prea mult te-ai lăudat...
Ai băut apă puțină
La cât rahat ai mâncat! (IOAN TIIMOFTE)
LA POMUL LÄ‚UDAT
La bugetul lăudat
Să nu te duci...cu sacu`
Asta ne-a învățat
Domnul Marcel Ciolacu! (IOANTIMOFTE)
DACĂ EȘTI PROST, STAI ACASĂ
Dacă ești prost, stai acasă
Nu te duce la furat
Sigur o să cazi în plasă
Fiindcă nu ai învățat! (IOAN TIMOFTE)
UNUI FOST SECURIST
Ascultător a fost de mic
De mama, tată şi bunic.
Apoi, de mulţi a ascultat,
ÈŠn special de cei ce au „turnat“. (ADRIAN TIMOFTE)