Volumul lui Eugen Istodor, „CaÅ£avencii ÅŸi tribul lor” ( Editura „Polirom”, IaÅŸi, 2018), înainte de a fi o etnografie a grupului incomod ÅŸi de moravuri grele „CaÅ£avencu”, este ÅŸi unul în care autorul a pus în ecuaÅ£ie, după cum declară, „propria înÅ£elegere a umorului”.  Perioada de analiză este 1990 – 2000 ÅŸi reprezintă  teza de doctorat în sociologie a autorului, redactată sub îndrumarea lui Vintilă Mihăilescu.  Autointitulându-se o revistă de moravuri (g)rele, bârfe ÅŸi ÅŸmenuri, „CaÅ£avencu” (în toate variantele)  ÅŸi-a asumat condiÅ£ia de neo-trib, devenit unul longeviv ÅŸi vizibil în spaÅ£iul românesc, atribuindu-ÅŸi calitatea de COMUNITATE DE UMOR.  A fost adoptată noÅ£iunea de neo-trib în accepÅ£iunea lui Michel Naffesoli, descrisă astfel de Eugen Istodor: „O nouă  formă de individualizare comunitară ÅŸi identitară în postmodernism. Autorul arată că vechii determinanÅ£i ai identităţii au intrat în criză, iar postmodernismul presupune experienÅ£e multiple, emoÅ£ie, reprezentare ÅŸi expunere. Intensitatea ÅŸi  mobilitatea acestor experienÅ£e coagulează neo-triburile, un termen cu conotaÅ£ii primare, istorice, dar adecvat formulelor migratorii contemporane.” Revista ÅŸi-a luat ca repere două  lucruri: a) bancurile; b) teoria lui Mihai Bahtin extrasă din cartea sa „Francois Rabelais ÅŸi cultura populară în Evul Mediu ÅŸi în RenaÅŸtere” (Editura „Univers”, 1982). Oana Chelaru-MurăraÅŸu, într-un studiu al său, găseÅŸte două aspecte definitorii ale materialelor publicate în acest săptămânal: a) „proteismul formulelor textuale”; b) „demonul ludic al asociativităţii lexicale”. RedacÅ£ia n-a făcut niciodată un armistiÅ£iu cu politica, decât o singură noapte pe an, atunci când organiza Marele Bal.  Textele, caricaturile, bulele etc. , basculând între valenÅ£e literare ÅŸi vehemenţă, au satirizat, cu precădere, inadecvările de limbaj ale politicienilor, precum ÅŸi neconcordanÅ£ele dintre discursurile oficiale ÅŸi cele  neoficiale care se anulează reciproc.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 17 decembrie: Sf. Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri: Anania, A..."

 

AdepÅ£ii unui umor agresiv, membrii tribului „CaÅ£avencu” definesc umorul din perspectiva construcÅ£iei sale psihologice ÅŸi creatoare. ReÅ£inem câteva caracteristici  fără a indica autorii: „are o libertate limitată”, „este, totuÅŸi, un patrimoniu naÅ£ional”, „mecanismele umorului sunt descrise de domeniul estetic”, „trăieÅŸte prin el însuÅŸi”, „defineÅŸte operele de mare generalitate”, „funcÅ£ionează ca o formă de amnezie a societăţii prezentului traumatizant”, „nu este contextualizat” etc.  Interesantă este o  clasificare a umorului făcută de  Doru BuÅŸcu, una care a fost adoptată de membrii tribului „CaÅ£avencu”:  a) „umor cult”; 2. „umor de autobază”. Explică  autorul: „Umor de autobază” era codul glumelor porno. Când inspiraÅ£ia obosea, apelam la limbajul îngrozitor al căminelor, al armatei, al secÅ£iilor de întreprindere. Sexul murdar aprinde mereu imaginaÅ£ia ÅŸi face mereu lumea să râdă.  MulÅ£i dintre noi eram îndrăgostiÅ£i de înjurăturile înÅ£elepte, mulÅ£i aveau ticuri de limbaj porcos. Asta numeam noi umor de autobază ÅŸi îl foloseam ca stimulent pentru umorul „cult”, publicabil”.

Încă de la început (5 februarie 1990), săptămânalul „CaÅ£avencu” ÅŸi-a propus să pună accent pe satiră, pornind de la caracteristica acesteia de a  avea ca referent societatea , zona politică, mai ales, acest domeniu  fiind considerat motorul de insatisfacÅ£ii în spaÅ£iul naÅ£ional.  S-a ales satira nu doar pentru faptul că are ca referent societatea, ci ÅŸi pentru a acoperi o zonă de nişă, „CaÅ£avencu” devenind singura revistă de satiră din piaÅ£a românească. Explică Eugen Istodor: „În consecinţă, a râde/ a satiriza înseamnă „a râde împreună”, înseamnă a fi parte dintr-o comunitate care produce ÅŸi consumă satira. Râsul ÅŸi satira propun o practică în interiorul unei comunităţi care a împărtăşit cu membrii săi o minimă cultură, formal ÅŸi informal, ÅŸi a folosit-o în activităţi comune. Într-o astfel de comunitate, ierarhiile se schimbă, ceea ce are durată este ritualul în sine, povestea împărtăşită ÅŸi memorizată, simbolurile interne care generează ÅŸi amintesc regulile interne ÅŸi identitatea socială”.  Eugen Istodor  tratează satira din trei privinÅ£e: a) „ca un gest social simbolic, cu un grad ridicat de reducÅ£ionism din punctul de vedere al conÅ£inutului”; b) „sociologic vorbind, satira este semnul vizibil a două procese de identificare ÅŸi recunoaÅŸtere”; 3. „dă măsura identităţii proprii (socializare) ÅŸi iniÅ£iază/selectează noi comunităţi sociale (sociabilitate)”.  Membrii neo-tribului „CaÅ£avencu”  au rămas tot timpul la concluzia că „în politică nimic nu s-a schimbat, că imoralitatea n-are vârstă”.  Pornind de aici au supus tirului satiric duplicitatea, dublul limbaj, inegalitatea social-politică, frica de a pierde puterea politică,  obÅ£inerea unui avantaj instituÅ£ional prin ÅŸantaj, nepăsarea ÅŸi profitul de pe urma tragediilor, fixismul ÅŸi exacerbarea lui, lipsa de principii, oportunismul politic, realitatea românească în raport cu puterea obiÅŸnuinÅ£ei etc.   Cititorii au putut constata, cu privire la satira din „CaÅ£avencu”, faptul că „dădea sens unei lumi politice aparent ilogice, unei societăţi considerate haotică, nesigură”. În ceea ce priveÅŸte limbajul satirei din „CaÅ£avencu”, Eugen Istodor crede că a devenit mult mai mult decât un limbaj,  la aceasta contribuind ÅŸi adaptarea acestuia la teoria expusă de Pierre Bourdieu în lucrarea sa „Limbaj ÅŸi putere simbolică”: „… a devenit un comportament social date fiind modalităţile de comunicare ale Puterii ÅŸi OpoziÅ£iei. Limbajul satirei imagina rezistenÅ£a în faÅ£a sistemului ÅŸi o delimitare de alegătorii Puterii.  Limbajul satiric devenea formula simbolică de dominaÅ£ie. Din partea societăţii civice ÅŸi a OpoziÅ£iei politice”.

Autorul crede că satira prezentă în „CaÅ£avencu” a realizat o adevărată performanţă: „satira îÅŸi spunea cuvântul, clasifica, punea diagnostic, dovedea maturitate în zone problemă, în momente ÅŸi dispute acute”. Încheiem aici prezentarea primelor două capitole, din cele cinci,  cu o apreciere la membrii neo-tribului: „ErudiÅ£i în ale frazeologiei,  ei sunt campioni absoluÅ£i ai reciclării cliÅŸeelor de orice tip, pe care le tratează cu o dezinvoltură ironică ce descinde, oarecum, din Urmuz. De la expresii ÅŸi locuÅ£iuni curente ÅŸi până la proverbe, titulaturi, sintagme fixate în limbajele sectoriale (administrativ, juridic, politic, sportiv etc.), cliÅŸee ale limbii de lemn de ieri ÅŸi de azi ori referinÅ£e livreÅŸti (citate celebre, titluri de opere literare, filme, melodii, dictoane latineÅŸti etc.) – nimic nu scapă tribului concertat al CaÅ£avencilor. Pe acest teren se manifestă cu precădere creativitatea lexicală specifică acestei reviste, sursă principală a ironiei sale scăpărătoare”. (VA URMA)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

IDILÄ‚-N PARC  

Îi vezi pe-o bancă scrijelită
ÎnghesuiÅ£i ca doi nerozi:
Ea veselă îndrăgostită,
Iar el mai trist, gândind la plozi. (ELENA MÂNDRU)

 

PLAN MINISTERIAL

Ca PIB-ul să se majoreze

Şi ţara să iasă din criză,

Ar trebui să colecteze

Şi-o taxă pe acciză! (DUMITRU MONACU)

 

MEDITAÅ¢IE

Chiar dacă par prezumţios

Un adevăr mai ede spus:

Decât pe sus cu fruntea jos,

Mai bine jos cu fruntea sus. (VASILE LARCO)

 

GLASUL ŢĂRII

Strigă ţara cu tumult

“Vrem mai bine ÅŸi mai mult!”

Iar Guvernul intervine:

“Să aÅŸtepte mult ÅŸi bine!” (VASILE LARCO)

 

INSTANTANEU LA TREI IAZURI

Chelneriţa mă vrăjeşte

(Mini,ten fardat strident)

- Ce doriţi?

- Aveţi un peşte?

- N-am!... Lucrez independent! (VASILE VAJOGA)

 

CÄ‚ILE IUBIRII

Åžapte văi ÅŸi-o vale-adâncă

Trece mândra cu căluÅ£ul

Ca s-o scarpine drăguţul

Unde tare o mănâncă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

POPOR BINECUVÂNTAT

Fericit popor suntem,

Cum spunea ministrul Daea

Căci la stân-oricând suntem

Ne vor da ciobanii o(aia)! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

PRECIZARE

O femeie din comună

Se plângea c-o mutră acră

“Vaca asta e nebună!”

(Ea se referea la soacră!) (IOAN TODERAŞCU)

 

ROATA VIEÅ¢II

Cao m stăpânit de himere

Nu ai nici opreliÅŸti, nici piedici:

Aduni, cât eÅŸti tânăr avere

Åži-o dau, când eÅŸti vârstnic, la medici. (IOAN TODERAÅžCU)

 

VOX POPULI

Speranța e la individ,

Căci vin alegerile iară,

Așa că-n liste la partid,

Pe cei mai buni, îi dăm... afară!(MAX OPAIÅ¢)

 

FRATE, FRATE, DA' BRÂNZA-I PE BANI!

Când e vorba despre bani,

MulÈ›i aleÈ™i, atât cât pot,

Stând cu gândul la ciolan,

Între ei se bat pe-un vot! (MAX OPAIÅ¢)

 

DIALOG ÎNTRE PRIETENI

Curios cum sunt, înjgheb

Două vorbe ( că-s alegru!),

De aceea, doar întreb:

Se câÈ™tigă mult la negru? (MAX OPAIÅ¢)

 

FEMEIA TOT FEMEIE

Intrat la bănuieli

Dau totulla iveală:

Când crezi în ea te-nÅŸeli

Åži când nu crezi, te-nÅŸeală! (GEORGE PETRONE)

 

DESTIN DE POLITICIAN

Învăţat la coregraf,

I-a mers dansul, pas cu pas,

Până când s-a făcut praf,

Åži de-atunci… îl ia pe nas! (IOAN MAMAISCHE)

 

DISPUTÄ‚ POLITICÄ‚

E scandal ÅŸi isterie,

A condus unul băut,

Când sărmana Românie…

Doar din ăştia a avut! (IOAN MAMAISCHE)

 

REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO

 

DUPÄ‚ SCHIMBAREA OREI

Mutat-am ceasul, cum s-a spus,

Dar n-am dormit o oră-n plus;

Au apărut și noi probleme,

Că foamea vine mai devreme! (GHEORGHE CIREAP)

 

Atunci când foamea dă năvală

Cu ea nu faci militărie,

Soluția cea mai normală:

Dai fuga la bucătărie! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ARMONIE DE CUPLU

Dornic de o vorbă caldă,

Iarăși l-a bătut norocul;

SoaÈ›a-n È™oaptă îl dezmiardă:

Ioane, să te ardă focul! (GHEORGHE CIREAP)

 

De este focul dragostei

Atunci cuvintele-s divine,

De vin, din gura pacostei

Ce-ți e nevastă, nu e bine! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

TOTUL ESTE RELATIV

Femeia care-i mai ”uÈ™oară”

Impune niște parametri,

Și fericirea o măsoară

În centimetri! (GHEORGHE CIREAP)

 

Desigur, te referi la tocuri

Și nicidecum la alte locuri

Că dacă e femeie „grea ”

Nici dracu nu se ia de ea… (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

MEDICALÄ‚

Strănut, tuşesc, transpir, oftez,

Înjur c-abia mă miÅŸc prin casă,

Dar n-are rost să mă tratez

Că am o gripă ... sănătoasă. (STELICĂ ROMANIUC)

 

Un macho man, bărbat solid,

Te plângi de-o gripă-aÈ™a banală...

Sau preferai, mare scofală,

Să iei la trântă un covid?  (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

CONSTATARE 

Accidente pe È™osele 

Foarte multe sunt, dar nu-s

Mai urâte ca acele

Din politica de sus. (AXENTE IUGA)

 

ULTIMA?!?

De vreo zece ore grele
La URGENÈšE-n crize zac
Iar din ușă-mi dau bezele
Când o targă, când un...sac. (AXENTE IUGA)

ÎN SFÂRȘIT
Ușoară iarnă o să vină
Și raiul va zburda pe cale,
De frig, de foame o să țină
Fierbinți gogoși electorale. (AXENTE IUGA)

UNUI CONFRATE ÎN ALE SCRISULUI
Nu icni și nu te screme
Dacă e să naști poeme,
Rima vine de la sine,
Ca la mine! (AXENTE IUGA)

OPERAȚIUNE SPECIALĂ CU EFECT NEAȘTEPTAT?

Pretextând că-i scapă de fasciÈ™ti,

De națiști, fanatici, teroriști,

„Salvatorii”, când revin la rece,

Nici de gând acasă să mai plece. (LERU CICOARE)

 

TACTICÄ‚

Vrei să creÈ™ti notabil în sondaj?

Spală rufele familiei în piață.

Nu doar postul de primar la abordaj

Ia-l, ba și pe-acel de prezident. Pe viață. (LERU CICOARE)

 

AUSTERITATEA NU-I PENTRU TOÈšI?

Tu, -ndemnat să strângi cureaua:

Dezvoltarea e-n reflux.

Capul seacă grav haznaua

Pentr-un avion de lux. (LERU CICOARE)

 

INGRAT MELEAG

O lume-ntreagă a văzut

Cu ce-a plecat: c-un lainer lux,

Doar țara lui n-a priceput:

Va pune-o, la-nturnat, pe fux? (LERU CICOARE)

 

INTERZISUL CASH-ULUI

PE GHEBUL UNCHEȘULUI

Micul  întreprinzător,

Parc-ar fi puțini să-l mulgă,

Hai și băncile de zor

Un comision să-i smulgă. (LERU CICOARE)

 

RAPACE CA RECHINII

Nici n-au dat ordin È™efii, cabotínii,

Pe card să-i punem, banii (Ghinionul!);

Că băncile, avide ca rechinii,

Au și umflat, sfruntat, comisionul. (LERU CICOARE)

 

MONSTRUOASA ÎNÈšELEGERE

Impozitul pe cifra  de afaceri

A băncilor – ce mare triÈ™eríe!

Și băncile, È™i statul – numai stoarceri.

Comisionul? Plebea o să-l ție! (LERU CICOARE)

 

LA STEAUA SALARIZÄ‚RII ECHITABILE

O lege a salarizării

Cu grilă de salarizare

S-a stins ca steaua-n hăul zării,

Pe când lumina ei răsare. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

MEȘTERI LA URZIT DE LEGI

Știm să fácem, se-nÈ›elege,

Bune legi de majorare,

După care – înc-o lege:

Nu se pun în aplicare! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

CÂNTEC DE ADORMIT SENIORII

Voce blândă, clipocít de pútă,

În extaz i-adoarme pe zevzéci:

„Le mărim cu patruzeci la sută

PensiÄ­le; o parte – cu optzeci!”. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

TOT PENSIONARU-I NEÎNCREZÄ‚TOR

Atunci când indexarea nu-acóperă inflaÈ›ia,

Nici coÈ™ul nu-l asiguri cel mínim de consum,

Cum crește pensioara de-ți taie respirația

Cu patruzeci la sută? Nu-i o perdeá de fum? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

EI, ABURIÈšI MIERÓS CU MAJORÄ‚RI...

De ani la rând vorbind de echitate,

Croind reforme ce se fac hăbuc,

CoÈ™ de consum uitând È™i  sănătate,

Seniorii, dragi cocori, pe rând se duc. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

ATITUDINI DISCRIMINATORII FAȚĂ DE CREȘTERI

Indexarea năboiéÈ™te:

„Toate pensiÄ­le vor creÈ™te!”

Și-o tăcere univocă

Prețurĭle că ne sufocă:

La facturi, la alimente,

Apă și medicamente,

Taxe și comisioane,

Motorină, telefoane,

Un implant sau o proteză,

O plimbare pe faleză,

Túndere È™i chică sivă,

Loc de veci, prohod, colivă...(NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

INDEXAREA NE IESE PE NAS

Băncile, că-s bănci, dau tonul,

Indexând     ... comisionul.

Primarii, fixându-È™i axele,

Indexează È™i ei   ... taxele. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

PENSIE PENDINTE

Ce formúlă magică e-aceea

De ne pune logica la greu:

Ori în flux le-o creÈ™te ca maréea

Ori c-un sfert le-o scade sau c-un leu? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

GAFÄ‚ IMPARDONABILÄ‚

Să faci când nú È™tii – chiar ministru! –

Un calcul simplu la abác,

Poți foarte lesne, dar sinistru,

Colegului să-i vii de hac. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

I-A IEȘIT PORUMBELUL DIN GURĂ

Că ministrul de finanțe

S-a trezit că n-are bani

Preacinstitei alianțe

Nu-i dă prețul: de doi bani? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

LEGEA TRECE, BANII UNDE-S?

Nu vor fí bani în buget

Pentru pensiÄ­le normale,

Dar din ce-or fi-n robinet

Pentru cele speciale? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CU PÂRA LA ÎNALTA POARTÄ‚

Când n-ai argumente forte,

Nici glagóre-n cerebel,

Sânge îndeajúns în porte,

Hai cu pâra la Bruxelles? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

NU FACE-AMENDA CÂT CÂȘTIGUL

Un supermarket nu respectă cota

Plafonului fixat la alimente,

Amenda nefiind decât marcota

CâÈ™tigurilor lui efervescente. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

CONDITIO SINE QUA NON

Hai să-È™i taie/vândă porcul

MoÈ™ Enache de Ignat,

Doar că porcul trece orcul

Numai cu   ... certificat! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

FCSB: LOCUL DOI E LÂNGÄ‚ VOI

Jiji, vrei campionatu’?

Lasă, dracu, comandatu’!

Le dai sfaturi să-i prostescă;

Știu și ei cum să greșească. (DUMITRU BUJDOIU)

 

CERB GELOS*

Se poza c-o căprioară,

Când un cerb l-a boncănit,

Crezând că-i un alt  iubit;

Coastele rupte-o să-l doară. (DUMITRU BUJDOIU)

* Un turist mexican atacat de un cerb furios într-o rezervaÈ›ie naturală din Grecia, când se poza cu o ciută. (Libertatea)

 

BLONDA A RUPT LOGONDA

- Fă, m-am despărțit de Relu;

E rău, defecte, nebun…

- I-ai dat înapoi inelu’?

- Inelul e foarte bun. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 AMINTIRILE SEX(I)AGENARILOR, DUPÄ‚ LITORAL

- Ce-È›i mai aminteÈ™ti, Ioane?

- Fete, când mâncau banane;

Dară, ție, bă, Miroane?

- Fete, când sugeau…bomboane. (DUMITRU BUJDOIU)

 

LASCONI ȘI FAMILIA TRADIȚIONALĂ*

Ca primar, are ani grei,

C-a votat FAMILIA;

Dar, cum va oficia

Căsătorii între gay? (DUMITRU BUJDOIU)

* Scandai între USR- ista Elena Lasconi, primar Câmpulung-Muscel È™i fiica sa Oana, adeptă LGBTQ+ally (Libertatea)