O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Ioan Mamaische (cu pseudonimul Nelu Mater) îmi confirmă o observaţie mai veche a mea: că epigramiştii încep să se afirme de la 45-50 de ani încolo. Primul volum al lui Ioan Mamaische, „Tentative de umor” (Editura „Sfântul Ierarh Nicolae”, Brăila, 2022), a apărut când autorul avea 57 de ani, o vârstă de la a cărei înălţime conştientizează că aroganţa, ifatuarea, schizoidia, vanităţile, frivolitatea , egoismul, cinismul, hoţia, prostia, minciuna, ipocrizia, demagogia etc., nu pot fi anihilate decât printr-un umor sănătos. Deşi, atât autorul cât şi eu, locuim în acelaşi judeţ, nu am vorbit niciodată „face a face”. Ne-am transmis doar câteva idei pe Facebook pe la începuturile acestei rubrici, şi atât. Dar l-am citit atât în „Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi”, unde susţine serialul „Catrenul săptămânii”, precum şi pe Facebook unde este tot mai activ şi tot mai incisiv, prefigurând un spirit justiţiar. Mai mult, zilele acestea aflu că la Festivalul Naţional de Epigramă „La izvorul Someşului” (Şanţ, BN, 2023) a obţinut premiul al II-lea, în faţa sa aflându-se remarcabilul epigramist Nicolae Bunduri. Ioan Mamaische are un ascendent care nu este de neglijat în consolidarea eului său creativ: a copilărit în casa părinţilor din satul Joldeşti (Vorona, Botoşani); a scris poezie încă din şcoala primară; a absolvit „Şcoala Generală „Raluca Iuraşcu” din Joldeşti, şcoală aflată în casa mamei lui Mihai Eminescu. Crescut sub semnul lui Eminescu, nu se putea ca acest prim volum să nu se deschidă / închidă cu imersiuni în opera Poetului Naţional: Ca şi poetul – „Ca şi poetul,… în tăcere, / De mic „păduri cutreieram” / Şi aş mai face-o cu plăcere, / Da` n-are codru` niciun ram!”; Ce-ţi doresc eu ţie… - „Grijă ai de tine, că te trag în ţeapă, / Dulce Românie, cum spunea Poetul, / Vezi că te lucrează şi te duc la groapă / Oamenii politici, dragi ca… diabetul!”; Ce-a dorit şi ce-a ieşit! – „Nici dac-ar fi fost profet, / „Neperechele - Poet”, / Nu-şi imagina că neamul / O să-i vândă „râul… ramul”!; Pandemia ne petrece – „Ce e val, ca valul trece”, / Ne spunea cândva Poetul, / Totuşi, gripa n-o să plece, / Cât… va căpuşa bugetul!”; Fantoma – „Precum Luceafărul pe cer, / Covidul zilnic… suie, / Şi-i vinovat de toţi ce pier, / „Parcă-l vedem… şi nu e”!; Eminesciană – „Din tot ce-a cântat Poetul, / venerând ţara şi neamul, / N-a rămas decât regretul, / C-aţi vândut… râul şi ramul!”.
Îl percep pe Ioan Mamaische ca fiind un umorist care îşi investeşte energia nu neapărat pentru a provoca râsul, cât pentru a semnala prezenţa printre noi a celor cu morala sub nivelul acceptabil, a lucrurilor care ies din armonie, cu precădere a nesimţiţilor, adică a celor care conduc domeniile societăţii având o stare emoţională anesteziată de politic şi nu numai. Sunt radiografiate ecologismul, programul de rezilienţă, fashion styl-ul, mutaţiile climaterice, internetul, COVID-ul, beizadelele politice, educaţia, politica şi politicienii, Ucraina, democraţia, parteneriatele, austeritatea etc. Filozoful britanic Terry Eagleton consideră că dacă un autor are „interogaţie şireată, răspuns isteţ, argument spiritual, aluzie subtilă, obiecţie abilă, ripostă inteligentă, ironie tăioasă, hiperbolă solidă, metaforă uluitoare, sinceritate obraznică, nonsens revoltător, mimetism voit inocent ori prefăcută naivitate”, acela este un umorist. Ioan Mamaische chiar le are şi nu am înţeles de ce titlul volumului cuprinde şi cuvântul „tentative”. Mai mult, există un procent mare de epigrame şi, cred, nu-şi avea sens nici adăugarea în subtitlu a cuvântului „catrene”. Să exemplificăm: Fobie – Doamnei, magica licoare, / Care-i tuturor pe plac, / Nu-i prieşte la picioare, / Când bea vin… i se desfac!”; Scurtă caracterizare – „Politrucul nu-i… oricare, / Ba, e un tip prosper, / Are, veşnic, gura mare / Şi un neuron… stingher!”; Surpriză conjugală – „Informat că va fi tată, / Este,practic, devastat, / Că e pentru prima dată, / Iar… nevasta n-a aflat!”; Petrecere – „Şi-au sărbătorit amorul, / Cum s-au priceput mai bine, / El cinstind, c-abia se ţine, / Ea, flirtând cu… viitorul!”; Unor colegi de breaslă – „Nici la degetul cel mic, / Nu le-aş fi eu, pasămite, / Care deget, vreau să zic, / Când aceştia… au copite?”; Avertisment – „Ai grijă, totuşi, ce-ţi doreşti, / Că nu le poţi avea pe toate, / Iar dacă te căsătoreşti, adio! / Nu mai ai… dreptate!; Specific românesc – „A trecut votarea, iar, / Şi se vede, scurt pe doi, / Nu ne fac cei dinafară, / Cât ne-o tragem între noi!”
Din orice pagină a volumului transpare o seriozitate neartificială a autorului, un umor trecut dincolo de cunoscutul joc liber al minţii, specific epigramiştilor. Autorul intră în zonele delimitate de ştiinţele auxiliare (filosofie, psihologie, sociologie etc.), epigramele tratând concepte precum existenţialismul, feminismul, analiza socială, strategiile de toate tipurile, echitatea, fenomenul de satisfacţie, analiza antropologică, tristeţea, geneza, cosmopolitismul, era informaţională, diviziunea muncii, euroscepticismul, iubirea etc.
Marele merit al acestui volum îl reprezintă, am putea spune, faptul că textul nu este deconectat de social, imaginile însoţitoare întărind acest aspect. Găselniţa aceasta, cu ataşarea unei imagini fiecărui catren epigramatic, transformă volumul într-un element expoziţional. Fiecare poză se coordonează cu tema epigramei încât creează o armonizare între textul ce dă umorul şi imaginea care dă ironia. Shakespeare spunea că „soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune”, în schimb Mamaische pune la lucru şi ochiul. Merită citit volumul acestui autor atât pentru strădania (reuşită, zicem noi) de a aduce epigrama la standardele construcţiei sale, cât şi a efortului de a identifica şi a pune pe 300 de pagini o mare gamă dintre nonsensurile vieţii. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
BRAVUL MATELOT
El prin strâmtori trecea voios
Chiar şi-n bordeluri portuare
Dar a murit cam ruşinos
Prins în strâmtori financiare. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
IDILA AMOROASĂ A PREAFERICITULUI
Aflând, norodul a tăcut
Şi cu uimire s-a gândit
Că nu Sinodul l-a făcut
Pe Patriarh preafericit.(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DECLARAŢIE DE AVERE
Dom’ ministru declarase
Prin hârtii de procedură
Proprietăţi, moşii, plus case
Şi o vastă incultură. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
NECAZUL LUI ADAM
În faţa scumpei lui consoarte
Cun sta, s-a fâstâcit, încât,
Când să-i dea frunza la o parte
I s-a oprit un măr în gât. (VASILE LARCO)
PRIMA DRAGOSTE
Dragostea să i-o-nţeleagă,
Eva pune o-ntrebare:
- Mă iubeşti, Adame, dragă?
- Cum să nu? Pe alta care?! (VASILE LARCO)
INSTANTANEU STRADAL
Mergeau de mână-n jos şi-n sus
Doi bătrânei, bătu-i-ar Sfântul,
Şi nu că se iubeau nespus,
Ci se ţineau, să nu-i ia vântul. (VASILE LARCO)
ECHILIBRU DIVIN
Doresc să-mpărtăşesc ideea,
Fiind legată de destin:
Pe lume de n-ar fi femeia,
Bărbaţii-ar înota în vin. (VASILE LARCO)
ÎNTREBARE RETORICĂ
Pe acest sărac popor,
Cine poate să-l disculpe,
Dacă-nvaţă de minor,
„Ursul păcălit de vulpe”?! (GRIGORE COTUL)
DEBUTUL SENECTUŢII
E semn că bătrâneţea vine
Când omul, tot mai abitir,
Se zbate până poate-obţine
Un loc de veci în cimitir. (GRIGORE COTUL)
UNUI PSEUDOSCRIITOR
Cum pigmeii nu-s popor
Ci un jalnic trib,
X nu este scriitor,
Mai degrabă… scrib! (DUMITRU MONACU)
INECHITATE CONJUGALĂ
Casa mi-a fost ca pârnaia
Cam o lună şi mai bine,
Cât a stat soacra la mine
Iar nevasta la… Mamaia! (DUMITRU MONACU)
UNOR POLITICIENI
În goana surdă după bani,
Aleșii noștri cred că pot
Să mai suporte câțiva ani,
Obișnuiți să-i doară-n ... cot! (MAX OPAIŢ)
UNUI FALS OENOLOG
Afacerist, din tată-n fiu,
Avere a făcut din plin;
Dar sunt puțini acei ce știu,
Că face și din struguri... vin! (MAX OPAIŢ)
UNUI LĂUDĂROS
Prea multe vorbe risipește,
Convins că-i tobă de știință,
Dar , evident e că-i lipsește
Puțină ... bunăcuviință! (MAX OPAIŢ)
SOARTA
Constaţi, surprins că-n teatrul comediei,
Că soarta e asemenea soţiei:
Te poate urmări cu mare artă
Şi nu se ştie dacă te mai iartă!.. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI BOLNAV CARDIAC CE PRACTICĂ SPORTUL
Un sport ca orişicare act
Ce-n inimă întâi detună
Te-ajută ca să faci infarct…
De-o calitate mult mai bună. (GHEORGHE BÂLICI)
CRITICILOR NEOFILI
(favorizanţi ai talentelor tinere)
Criteriile voastre literare
Îmi par un enigmatic joc secund,
Căci, promovând talentele „uşoare”,
Ceilalţi (mai „grei” fiind) se duc la fund… (MIHAI SCHWEITZER)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
SOCOTELI...LINGVISTICE
(după o idee a lui Ion Ruse)
E limba noastră o-ncântare
Și sensuri multe-n ea adună.
Poți ști precis ce-a zis cutare
Dar te întrebi: ce-a vrut să spună? (MIHAI MACUC)
Păi, cum spunea un iezuit
Ne-ascundem gândul prin cuvinte
Dar pentru asta, negreșit,
Ne trebuie puțină minte... (ŞTEFAN BAŞNO)
“ERRARE HUMANUM EST”
Părerea lumii nu vreau s-o ascult,
În minte-mi stă, întruna, o povață:
“Insistă și greșește cât de mult,
Că numai din greșeală se învață!”(LIVIU SERGIU MANOLACHE)
Așa e, a greși e omenește
Dar diabolică ar fi perseverarea
Ăl care-o ține langa dovedește
Că nu i-a fost de vreun folos eroarea! (ŞTEFAN BAŞNO)
NONCONFORMISTUL
Ducând o viață de pripas,
E azi ușor de presupus
De ce și-a pus belciug în nas:
Să fie mai ușor... de „dus”! (ION MORARU)
Cei ce își pun belciug în nas
Sunt animați de-o pricină
E-un suvenir ce le-a rămas
De când trăiau în cocină... (ŞTEFAN BAŞNO)
VORBE
Și-a pierdut prin vreme rolul :
" Cum e turcul și pistolul".
Azi se schimbă eticheta :
"Cum e rusul și.. racheta"! (GHEORGHE DĂNĂILĂ)
Cu pistolul unui turc
N-are rost să mă încurc
Dacă vreau să trec de-o ușă
Apelez la o"Katiușă"... (ŞTEFAN BAŞNO)
Dom' profesor, vezi cum faci,
Căci "katiușa" - i numai… draci! (GHEORGHE DĂNĂILĂ)
Pașnic sunt de felul meu
N-am nevoie de pistol
Dar constat că e cam greu
La război, in fundul gol... (ŞTEFAN BAŞNO)
DE LA O ZICALĂ LA ALTA
Că dragostea e vinul vieții,
Ziceau, romantic, toți poeții;
Pragmatic, vin cu-a mea zicală:
Căsătoria-i mahmureală! (GHEORGHE CIREAP)
Ei, Ghiță, mahmureala trece
Cu-o țuică sau cu-o bere rece
Dar nu la fel trece năpasta
Ce ți-ai luat pe cap: nevasta… (ŞTEFAN BAŞNO)
Trecând de semicentear
Nevasta m-a lăsat hoinar,
Dar țuica, vinul sau o bere,
De-acuma nu-mi mai fac plăcere! (GHEORGHE CIREAP)
Eu, sincer, te compătimesc!
Păi fară bere, fară țuică,
Mai că îmi vine să răcnesc:
"Ce fel de viață-i asta, muică?"(ŞTEFAN BAŞNO)
Când, obligat, renunți la toate
Și lipsă duci de sănătate,
Rămâne vorba între noi:
Aceasta-i... viața de apoi! (GHEORGHE CIREAP)
Pe Facebook am citit un sfat
De la un medic mult titrat:
Că viața-i sigur mult mai bună
Cu-o țuiculiță, dar de prună! (ŞTEFAN BAŞNO)
Că e de prune sau de pere,
O țuiculiță-i o plăcere,
Dar nu din orice areal,
Ci numai dacă-i din Ardeal!(GHEORGHE CIREAP)
E-un medic sud american
Și sigur n-a gustat pălincă
Eu i-aș trimite un „ciocan”
Să nu mă fac de caterincă... (ŞTEFAN BAŞNO)
AUT DIN EUROPA
Excluși și din lumea-a treia,*
Undeva, prin Eritreea;
Cu becali și cu burleni,
Avem fotbal…trei coceni. (DUMITRU BUJDOIU)
* Conference Leaque, a treia competiție europeană, nu ne
acceptă în grupe; după FCSB, iată, și Farul și Sepsi au fost eliminate.
POLITICA ȘI DEMOCRAȚIA
Sistem democratic perfid,
Acceptat, votat, de toți;
Arătați-mi un partid,
Fără penali, fără hoți. (DUMITRU BUJDOIU)
OAMENI ȘI VITE (minifabulă)
Boii se luptă-ntre ei,
Dar niciodată cu vaci;
Însă vezi bărbați, femei
Cum se-ncaieră în draci. ( DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI, RECENT ÎNSURAȚI
- Duc o viață grea, perfidă,
Nu știu ce mă fac cu soacra;
- Dă-o afară, termini cloaca!
- Aș da-o, dar (mi)-e…gravidă. (DUMITRU BUJDOIU)
SOȚIE RUȘINOASĂ
- Ce mă fac cu ăsta, frate?
Iar fluieră în biserici,
Spune bancuri nesărate;
- Să spună la…diabetici! (DUMITRU BUJDOIU)
ȘEFUL CĂTRE POLIȚIȘTII SANCȚIONAȚI
Măi băieți, cât căzú măgăreața pe voi,
Vă retrageți nițel și nici cârc sau suflare.
Noi cu lumea suntém, nu cu voi în război.
Cum s-a stins, într-o slujbă accédeți mai mare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
TOȚI ȘEFII ȘTIAU DE FĂRĂDELEGEA DIN CREVEDIA
S-au tot plâns la primărie,
Ștrumfi, poliție, fișpani
Că miroase-a tragedie.
Decidenții – nici s-adie:
Lor le mirosea a bani! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ILEGALITĂȚILE DE LA STAȚIA GPL CREVEDIA
SE EFECTUAU NOPȚILE ȘI NUMAI ÎN WEEKEND
Gazul natural pentru uz casnic
Îl mixau cu cel lichefiat,
Ca să-l vândă, cu propan, obraznic,
La șoferi pe-un preț lejer ... triplat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LE PASĂ DOAR DE PIELEA PROPRIE
Ard cisterne? Ardă țara-ntreagă!
Șefii se fac morți în păpușoi.
Nu știu ei că focul se propagă
Și-i va arde primii pe șoșoi?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
A FOST PIERDUTĂ NU NUMAI LUPTA CU DROGURILE,
CI ȘI CEA CU GAZELE?
Să te miri că-n alte timpuri sau/și spații
Spusa lui ar fi făcut senzație,
Una când din patruzeci de stații
Are-o vai de ea autorizație?!... (NICOLAE MĂTCAȘ)
LEGEA JUNGLEI LA STAȚIILE GPL
Autorizație?! Vană-n
Jungla amazoniană.
De funcționare? N-are.
Dar de construire are? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI-NCĂ MAI CREDE-N ZARATUSTRA...
De ce va fi sărind ca ars
Când vine vorba despre arși?
Ce personaj futÍl, compárs,
Pe lângă venerații parși! (LERU CICOARE)
ÎN ALTE MEDII – ALTE REACȚII
Unde-or fi spitalele de arși?
Ție, el, - că s-au făcut progrese.
Pentru subterfugii-abil alese,
Ar fi fost sacrificat de parși. (LERU CICOARE)
MANÍA CONTROALELOR DE DUPĂ TRAGEDII
Ne-au nins tragediile la tâmple?
Nu trag caii noștri, - mping trăsuri?
Așteptăm întâi să se întâmple
Și doar după să luăm măsuri! (LERU CICOARE)
DUPĂ FIECARE TRAGEDIE
ȘEFII INAMOVIBILI NE DAU ASIGURĂRI
Júruri care mai de care
Tragedíi să ne se-ntâmple.
În zadar. Nici o schimbare.
Doar peri suri le-apar la tâmple. (LERU CICOARE)
ȚARA ARDE (LA PROPRIU)
ȘI PREȘEDINTELE SE PIAPTĂNĂ
De stúdiile prin corespondénță
Se șușoteau prin colțuri vrute și nevrute,
Dar azi, în țară când, din imprudență,
Și-un președinte-avem pe nevăzute?! (LERU CICOARE)
CINE-I, ÎNSĂ, LA TIMONĂ?
Țară-a drogurĭlor blindate,
A crimei organizate,
Furtului planificat,
Mărfii vii de traficat,
Cine-o duce, dar, de-a roata,
Țărișoara, eșuata? (LERU CICOARE)
STARE DE NECESITATE CONTINUĂ
S-a liniștit pe-un tip tahicardia?
Dar am exclus cu totul tragedia,
Când în orașele din România
Sunt sute GPL de Crevedia? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ
N-are somn nu d’aia-n Caracal
Fiul că-i patron de Crevedia,
Ci că prea-i întrece avuția
Leafa lui de mare feudal. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
BA DE LA VÂRF SCHIMBAREA TRE’ SĂ-NCEAPĂ!
Că nu se mișcă treburile-n țară
Vor nouă cei de sus să ne impute.
Să nu le amintim – a câta oară? –
Că de la cap tot peștele se-mpute?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PODUL DE PESTE DUNĂRE DE LA BRĂILA,
DE-ABIA INAUGURAT CU MARE FAST,
ÎNCEPE SĂ SCÂRȚÂIE
Patronul Golden Gate ne-ar trage-n țeapă,
Căci nu s-a ros asfaltul și-a fugit
Sau podul, nou, ar fi intrat la apă,
Ci doar niște șuruburi s-au slăbit. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TAINA SFÂNTULUI BOTEZ –
NUMAI CU ADEVERINȚĂ DE LA MEDIC?
Nu-mi venea pân’ ieri să crez:
N-ai hârțoagă – n-ai botez!
N-ar fi, părinte, mai fáin
Să mă botezați online? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NE TOT IA CU ZĂHĂRELUL?
De ce SRI o ține
Să púnem accentul bine?
„Precaút” că-i sau „precáut”,
De vrea, te trimite-n ... out. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
POLITICA
Cu un etos pe măsură
Se face politica:
Toţi ne spun multe din gură,
Dar nu fac nimica. (ADRIAN TIMOFTE)
REZOLVARE
Unele femei ne spun
Că la pat soţul nu-i bun.
Iată–un sfat eficient:
Trimite-l la ... antrenament. (ADRIAN TIMOFTE)