Nae Brădăţeanu este  profesor de educaţie fizică şi sport. Unul foarte cunoscut  nu numai în judeţul Botoşani. Ca să ştiţi cu cine avem de-a face, Nae Brădăţeanu a fost inspector şcolar, i s-a acordat, printre altele, medalia „Meritul pentru Învăţământ clasa a II-a” şi „Diploma Gheorghe Lazăr clasa I”. Autor de manuale şcolare şi de articole de specialitate în revistele de profil, pe mine  m-a impresionat o carte scrisă de distinsul profesor şi apărută prin 1993: „Jocuri didactice în aer liber”.

CITEȘTE ȘI: "Colegiul Medicilor: În ţară sunt activi 304 chirurgi pediatri, care este situația..."

Cartea conţine 54 de jocuri care, puse în practică, „exersează nu numai muşchii elevilor ci şi inteligenţa lor” şi este adresată învăţătorilor şi profesorilor de sport. Deşi conţine sugestii metodice privind organizarea şi desfăşurarea jocurilor, este suficient loc pentru inventivitate din partea cadrului didactic. Chiar şi din partea elevului care trebuie să ştie în timpul desfăşurării jocurilor ceva română, geografie sau biologie, ori ceva mai multă matematică.

Cu cinci ani în urmă, Nae Brădăţeanu a trimis către cititori o nouă carte, o antologie  a epigramei româneşti: „Tranziţia moravurilor…moravurile tranziţiei” (epigrama înainte…şi…după Decembrie 89, Editura „Geea”, Botoşani, 2018). El însuşi autor de epigrame (presa locală, publicaţiile „Rebus”, citite la diferite ocazii etc.), deschide volumul cu un triptic explicativ: „Spovedanie”: „Părinte…sunt un nevrednic / Şi aştept grele canoane… / Fac păcate-n epigrame / Scrise în acest pomelnic…”; „Disimulare”: „Când am câte-un mic necaz, / Ori trăiesc intens o dramă, / Schimb macazul şi fac haz / Încropind o epigramă.”; „Răspuns la un interviu”: „- Epigramist? – Doar amator! / Mai pe scurt – învăţăcel, / - În viitor? – Un mic păstor / La umbra lui PĂSTOREL…”.  Tripticul ţine loc de un posibil „Cuvânt înainte” pe care, influenţat de o epigramă a lui Alexandru Clenciu („Pe nici un meşter de la noi / Nu l-am rugat să mă prezinte; / Un prea frumos CUVÂNT-NAINTE / M-ar trage parcă…înapoi.”), l-a eliminat din arhitectura volumului.

Dacă antologia lui Nae Brădăţeanu nu are un astfel de „cuvânt”, unul „înainte”, are totuşi, unul…”înapoi” scris chiar de autor. Undeva, acolo, în cetatea sa interioară s-a dat o luptă: „De pildă, am avut intenţia de a-mi lua manuscrisul subsuoară, de a mă urca într-un tren ce duce spre capitală (ca orice capitală adună valori din întreaga ţară) sau, spre Iaşi, Cluj, Timişoara, Sibiu sau care mai sunt, capitale tradiţionale ale epigramei noastre. Să presupunem că aş fi găsit undeva o uşă deschisă, nu acasă (situaţie jenantă de ambele părţi) ci, la locul instituţional unde o anumită personalitate îşi săvârşeşte opera şi care m-ar fi primit şi mi-ar fi răsfoit manuscrisul…”, şi  urmează trei posibile ipostaze cărora li s-au adăugat o epigramă a lui Mircea Trifu („Unuia care mi-a trimis un manuscris”: „În speranţa că-ţi convine / Îţi ofer avizul meu: / Şanse ai să scrii mai bine, / Că mai prost e foarte greu!”

Bun cunoscător al antologiilor scrise de Calotescu-Neicu, Crevedia, Navarra, Trifu sau Zarafu, Nae Brădăţeanu are propria sa selecţie şi propria sa concepţie. În primul rând, credinţa autorului, care nu e numai a lui, că cei mai mari maeştri ai epigramei din toate timpurile sunt Cincinat Pavelescu şi Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Cei doi vor ocupa un spaţiu considerabil în volum. Apoi, modul de disipare a gândirii critice pe care şi-o manifestă după fiecare miniselecţie pe o temă  chiar în interiorul volumului. Sunt momente când Nae Brădăţeanu pare a fi un solitar, umorul fiind unul pentru sine: „Maneliada”: „Când dai cu barda într-un prun / Îţi sar în ochi nişte surcele; / De faci aşa cu-n cântec bun, / Ţipă-n urechi nişte manele”; „Precauţie”: „Când ştiu că soacra e la mine / Eu nu mai poposesc la bar… / Motivul e că nu-mi convine /  S-o văd  şi-n dublu exemplar”; „Nuntă cu strigături”: „De-acasă plecată mireasă / Din mâinile tatălui… / A venit cu cale-ntoarsă / Din pumnii bărbatului!” etc.

Selecţia este făcută cu acribie, găsindu-şi loc aproape toţi epigramiştii, începând cu Nicolaus Olahus („Casierului reginei”: „El şchiopătă şi-i trist când e să dea parale, / Dar nu mai şchiopătă când are de luat. / Să deie Domnul, numai şchiop să calce-n cale / Şi să se-ndrepte când va fi crucificat.”) şi finalizând cu botoşănenii în rândul cărora se manifestă adesea, eu alegând o epigramă semnată de Florentin Florescu („În autobuz”: „M-am adresat femeilor în bloc: / - Vă rog, cea mai în vârstă să ia loc! / Dar ele mă priviră cu mirare / Şi au rămas cu toate în picioare”).

Primele opt capitole grupează epigramiştii, exceptându-i pe Cincinat Pavelescu şi pe Păstorel, după afinităţi ce ţin de un anumit criteriu: „Alţi mari epigramişti”, „Scriitori consacraţi ce au cochetat cu epigrama”, „Apariţia epigramistelor”,  „Familii de mari epigramişti”, „Cafeneaua literară şi epigrama”, „Clasici şi moderni ai definirii epigramei”. Următoarele  29 de capitole asociază epigramiştii  după cum scanează socialul luat cu mentalităţile şi psihologiile vremurilor în care au scris, după cum scot  din umbră diversa faună socială: „Tradiţie şi tranziţie în politică”, „Cultură şi…incultură”, „Mediul înconjurător”, „România sub norii cenuşii ai crizei”, „Pensionariada”, „Familia văzută în 3D”, „Eterna şi fascinanta soacră”, „Sfânta beţie” etc. Creaţiilor celor aleşi să constituie un capitol li se adaugă un set consistent de epigrame ale antologatorului, multe dintre ele fiind cu adresă directă. Eul  lui Nae Brădăţeanu pare a se sui pe un postament de unde arată cu degetul la personajele antologiei sale, amintindu-le cele zise de Cincinat cu referire la antologiile lui Neicu şi Crevedia: „Antologia voastră fără voie /    S-aseamănă corăbiei lui Noe, / Că şi într-însa zac îngrămădite / Peste bipezii rari destule vite.” Poate de aici şi faptul că printre prietenii epigramistului cartea este denumită şi „Arca lui…Nae”.

Volumul abundă în  date biografice, în repere bibliografice şi în puncte de vedere inedite, multe ale autorului, dându-i valoare de istorie critică a epigramei, asta numai dacă epigrama va fi recunoscută specie literară fiindcă, spune chiar Nae Brădăţeanu: „În ierarhia literară, / Oricât s-ar mai lăuta, / Epigrama-i jos pe scară / Şi…râde lumea de ea!” (Georgică Manole)

 

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii.

 

DEOSEBIRE

Când profesorul conjugă

Verbe multe cu chichiţe,

Prostul iute-o ia la fugă

Iar deşteptu-şi ia notiţe! (ELENA MÂNDRU)

 

GRADE DE LIBERTATE

De când e vinul şi pocalul,

De când e lacătul şi cheia,

Uşor în frâu poţi ţine calul,

Dar n-ai să poţi struni femeia. (VASILE LARCO)

 

 

DRAGOSTEA NU MOARE

În cimitirul din apropiere,

Păşea, încet cernită pe alei;

Cu soţu-a fost la ultima vedere,

Dar şi la prima cu amantul ei. (VASILE LARCO)

 

UNEI TINERE

Inadvertenţe-s câte vrei

Pe-a vieţii strălucită undă

Ca de exemplu, fusta ei,

Mai mult arată-n loc s-ascundă. (VASILE LARCO)

 

UNUI INDIVID DISTRAT

Vrând atenția s-abată,

Mulți se dau frecvent isteți,

Până când, deschisă-i toată

Colivia cu ... sticleți! (MAX OPAIŢ)

 

TENTAȚIA FRUCTULUI OPRIT

E semn de iarnă timpurie,

Căci a albit la tâmple părul,

Dar și motiv de bucurie,

Că, încă mai tentează... mărul! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI INS FĂRĂ MĂSURĂ

Căutând mereu să-nfrunte

Pe amicii săi, fudul,

Iese totdeauna-n frunte,

Semn că nu e prost... destul! (MAX OPAIŢ)

 

DUPĂ 70 DE ANI

La peste şaptezeci de ani

Cu tipe trăsnet mă distrez

Fără prea mult efort ori bani…

Căci mi-e permis ca să visez! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

COSTUL KILOMETRULUI DE AUTOSTRADĂ

Când bani dai pe mai nimic

Ai ca drept o consolare:

Kilometrul lor e mic,

Iar al nostru-i mult mai mare!(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

SUCCESUL LA FEMEI 

Poţi seduce o femeie,
Că-i brunetă sau blondină,
Folosind cuvinte-cheie
De apartament, maşină... (IOAN TODERAŞCU)


CANDIDAŢII, ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ  

Îi privesc c-un fel de detaşare,
Ba chiar mă amuză, într-un fel,
Cum îşi dau cuvântul de onoare
Şi rămân, pe urmă, fără el!... (IOAN TODERAŞCU)

 

LA ANIVERSARE

Şi-a pus bluză decoltată

Şi fustă fără jupon

Fiind tare încântată

Că-i chemată la… patron! (DUMITRU MONACU)

 

EDUCAŢIA DE AZI

Merg elevii iar la şcoală,

De vtreo două zile-ncoace,

Însă, doar la cea formală,

Că acas` … nu se mai face! (IOAN MAMAISCHE)

 

PEISAJ AUTUMNAL

Toamna e bogată, iară,

Mii de… poame vezi expuse

Prin oraşe şi la ţară,

Ce-ţi arată că-s… dispuse! (IOAN MAMAISCHE)

 

COMPATIBILITATE

Parcă sunt făcuţi de-o mamă

Tinerii însurăţei…

El mai trage pe la cramă,

Iar la ea… trag încă trei! (IOAN MAMAISCHE)

 

 

DUEL IOAN PETRESCU – ŞTEFN BAŞNO

 

PATRIOTISM ORIGINAL

(ROMÂNESC)

Eşti patriot când dovedești ,

Şi vrei ca cei din jur să vadă,

Că din patriotism serveşti ,

O ….clanţă de la ambasadă! (IOAN PETRESCU)

 

 

Și după ce o linge bine

Ia clanța-n Parlament, cu sine

Și tot ne toacă și ne toacă…

Căci  nu avem doar o Șoșoacă… (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 SUMMIT NATO VILNIUS

Piticul porno in tricou,

A dat cu sula-n pian din nou,

Dar NATO a apăsat frâna,

L-a sfătuit sa schimbe mâna! (IOAN PETRESCU)

 

E tragic că acest pitic

Se crede dogul cel voinic

Dar cât s-ar da mare scofală

Lătratu-i o schelălăială... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

PREȘEDINTE DE STUDIO

Actoru’a câştigat uşor,

Ca slugă-a propriului popor,

Dar între timp a evoluat,

Tot slugă ,cu stăpân schimbat! (IOAN PETRESCU)

 

Când pe scenă plimba tava

Nu era dăunător,

Dar acuma e otrava

Ce ucide un popor! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 CRIZA DE SINCERITATE

Ca tratament de vremuri “bune”,

Văzând prostia generală,

Un general isteț propune,

Ingineria socială! (IOAN PETRESCU)

 

Nu este, zău, nicio scofală

Ingineria socială,

E-o formulare mai perversă

Pentru întreaga noastră presă (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

 

 

SORIN FINCHELSTEIN JUCÂNDU-SE CU EMINESCU

 

 

DICTATURA PROLETARIATULUI
„Pe bănci de lemn, într-o tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua prin fereşti murdare”,
Ospătăriţa – doar o scorpie urâtă...
Dar tot avut-am o beţie rupătoare. (SORIN FINCHELSTEIN)

HAI LA LUPTA CEA MARE
„Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,”
Pe Feisbuc, ca prieteni, să ne avem ca fraţi! (SORIN FINCHELSTEIN)

ATȂT DE FRAGEDĂ
„Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ”,
Şi sânii lor acopăr” – teribilă lucrare –
Grămezi de silicoane adânc în ei băgaţi. (SORIN FINCHELSTEIN)

ȊNAPOI, MARȘ!
„Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare”,
Ȋntoarse de la crâșmă cu pas împleticit. (SORIN FINCHELSTEIN)

DUPĂ FATIDICUL 1989...
„Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,”
Căscaţi cât ceapa ochii când mergeţi de votaţi. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

SORIN FINCHELSTEIN – COŞBUC LA BATERIE

De iubire clocotindă,

„Azi am să-ncrestez în grindă,
Jos din cui,” încărcătoru’,
Că-i pe moarte vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

Mama-i dusă-n sat cu doru’,

Să o dea la tot poporu’,

Și e singur puișoru’,

Singur… da’ cu vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

Mama-i dusă-n sat cu doru’,

La portiţă pun zăvoru’,

Și mă-ncing că-mi vine chef cu

                                  Vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

 

 

LA SFÂNTU-AȘTEAPTĂ?

Toți ne iau cu zăhăréle

Că ne-ar vrea-n Schengen. Sehr gut!

Vor veni vrémile cele

Când proba-vor că ne-au vrut? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

NOI CU GARANȚÍA, EI CU-OBRĂZNICIA

Cu nebunul nu te pui,

Că-i o dronă, că-i un cui.

Pe când NATO garantează,

Rúsia, pe șest, sfidează. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

REACȚII PE CELE DOUĂ MALURI ALE DANUBIULUI

La vecini, pe malul stâng,

Drone cad:  foc în părâng.

Noi, cu cușma pe-o ureche:

„Să ne temem de-o ... tindéche?!” (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

STRĂIN SĂ FII ȘI TOT TE-AR ÎNȚEPA

                           INIMA

Pe malul stâng, sub drone, case cad.

Au nu te-nțeapă când le zici străine,

Căci, dacă mai gândești cu-adevărat,

Și oamenii, și locurĭle-s române? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

UITE DRONA, NU E DRONA

Vecinul vede de pe malul stâng

Cum pică drona fix pe malul drept.

Vecinul de pe malul drept, nătâng,

Infirmă, cu „intrusul” dârz dând piept. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

BĂȘCĂLIE DE ROMÂN PE SEAMA DRONEI

În plin război, prin hău când înotăm,

Ne sfătuie-un poznaș s-o căutăm

Nu unde face Dunărea o buclă,

Ci mai la vale, -n Africa, în junglă. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

SITUAȚIE FLUIDĂ ÎN PRIVINȚA GREBLEI

După zile de negare

Că vreo dronă-ar fi picat,

La o simplă căutare,

Chiar de ea    ... s-a-mpiedicat! (LERU CICOARE)

 

NICI PRINȘI CU MÂȚA-N SAC NU LE PICĂ NASUL

După timpi de căutare  –

Nu tu dronă, nu trasór,

Dând de ele, se răscoală

Că-s luați peste picior. (LERU CICOARE)

 

DACĂ TĂCEAI, FILOZOF RĂMÂNEAI

Modul de-a fi trași pe sfoară

Chiar și-n cazul unui práur,

Ne convinge-a câta oară

Că tăcerea e de aur?! (LERU CICOARE)

 

IEPURĂRÍE

Cu bravúra lor poltrónă,

Șefii noștri-n bară-au dat-o:

Adevărul despre dronă

Să ni-l spună SUA, NATO! (LERU CICOARE)

 

LARGHÉȚEA SUFLETULUI

La Bálcik meargă, Gyúla, pe Timóc?

La Cernăuți, Hotin, Cetatea Albă?

Pe dânsu-n cot îl doare și-n alt loc,

Căci românașii sunt la ei, acasă,

Și-acuși îți sar cu - în proțap – vreo jalbă...

El doar cu cei din Wáco-ar bea vreo halbă,

Să le mai stingă dorul viu de casă! (LERU CIOARE)

 

ÎNTREBARE RETORICĂ

Care e aportul lui

La Delta Danúbiului?

Însuși faptul c-a venit

Și-ntr-un ghĭol s-a șpațirít.

Nu tu vestă, pază, șiș,

Doar consoarta și-un caníș,

Și-un luntráș, vâslaș abil,

Să nu-i treacă-n Ismail.

Nu Gulfstream închiriat

Ce i-ar duce-n Hérmannstadt,

Doar un giroplán zurlíu

Ca să-i ducă la   ... Sibiu. (LERU CICOARE)

 

CHIAR NU VEZI??

Măi Partide Liberal,

Ras la Síghet, Cluj, canal,

Zgâlțâit de-al nou’lea val,

Să te crezi azi pe-un alb cal,

Când, cu-așa conducere,

Drept la fund te-i dúcere? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

MINISTRUL DE INTERNE RIDICĂ MÂINILE

Deși drogații stau pe plajă stoguri,

Cel mai dresat au cum să-i ia buldog

Când printre traficanții grei de droguri

Roiesc și combatanți din Antidrog? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

HALAL REDUCERI!

Fierb slujbașii ca-ntr-o muflă:

La reduceri se purcéde.

Doar un lucru clar se vede:

Că Guvernul se tot umflă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

SPOROMANÍE

Manía ne-a luat de sus în josu,

De parc-am fi-n butaforía „Buf!”:

Cer birocrații spor că-și freacă dosul,

Șoferii sporuri cer pentru   ...burdúf. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

NE FEREASCĂ SFÂNTA CLARA

Slut e Clujul când se-mpute,

Ia-ți bocceluța și „Du-te!”.

Ne ferească Sfânta Clara

Să ni se-mpută și țara. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

LA INCENDIU FĂRĂ APĂ

Pompierii din Băníe

Au venit să stingă focul.

Ne înmărmuréște șocul:

Speciala n-are apă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

 

GAURA NEAGRĂ A BUGETULUI: 47 miliarde;

    Unde sunt banii?

Guvernanții ce-or să facă?

Taxe și pe piatra seacă,

Sar ca peștii pe uscat;

Acum văd cât s-a furat. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

NICIO UNVERSITATE ROMÂNEASCĂ ÎN TOP 1000 (Catalog)

Suntem țară educată?

O minciună gogonată;

Și-universități cu renume,

Departe-s de cele bune. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

ÎNCEPE ȘCOALA; UN TATĂ DE LICEAN

Îi place mult anturajul,

Abia i-au crescut tuleie;

Se-aruncă ușor pe-o femeie,

Iar eu plătesc chiuretajul. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

ZICALĂ (RĂS)TĂLMĂCITĂ

Când ai carte, ai și parte,

Cu ași, popi iei poturi, toate;

Dar e-o carte mai șucară,

Să ai Cartea Funciară. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

NORA MAI REA CA SOACRA

Vii la noi, orice vrei, faci!

Eu nu-ți cer decât să taci;

Poți să-nveți, pentru-nceput

Alfabetul surdo-mut.  (DUMITRU BUJDOIU)

 

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)