Nae Brădăţeanu este profesor de educaÅ£ie fizică ÅŸi sport. Unul foarte cunoscut nu numai în judeÅ£ul BotoÅŸani. Ca să ÅŸtiÅ£i cu cine avem de-a face, Nae Brădăţeanu a fost inspector ÅŸcolar, i s-a acordat, printre altele, medalia „Meritul pentru Învăţământ clasa a II-a” ÅŸi „Diploma Gheorghe Lazăr clasa I”. Autor de manuale ÅŸcolare ÅŸi de articole de specialitate în revistele de profil, pe mine m-a impresionat o carte scrisă de distinsul profesor ÅŸi apărută prin 1993: „Jocuri didactice în aer liber”.
Cartea conÅ£ine 54 de jocuri care, puse în practică, „exersează nu numai muÅŸchii elevilor ci ÅŸi inteligenÅ£a lor” ÅŸi este adresată învăţătorilor ÅŸi profesorilor de sport. DeÅŸi conÅ£ine sugestii metodice privind organizarea ÅŸi desfăşurarea jocurilor, este suficient loc pentru inventivitate din partea cadrului didactic. Chiar ÅŸi din partea elevului care trebuie să ÅŸtie în timpul desfăşurării jocurilor ceva română, geografie sau biologie, ori ceva mai multă matematică.
Cu cinci ani în urmă, Nae Brădăţeanu a trimis către cititori o nouă carte, o antologie a epigramei româneÅŸti: „TranziÅ£ia moravurilor…moravurile tranziÅ£iei” (epigrama înainte…ÅŸi…după Decembrie 89, Editura „Geea”, BotoÅŸani, 2018). El însuÅŸi autor de epigrame (presa locală, publicaÅ£iile „Rebus”, citite la diferite ocazii etc.), deschide volumul cu un triptic explicativ: „Spovedanie”: „Părinte…sunt un nevrednic / Åži aÅŸtept grele canoane… / Fac păcate-n epigrame / Scrise în acest pomelnic…”; „Disimulare”: „Când am câte-un mic necaz, / Ori trăiesc intens o dramă, / Schimb macazul ÅŸi fac haz / Încropind o epigramă.”; „Răspuns la un interviu”: „- Epigramist? – Doar amator! / Mai pe scurt – învăţăcel, / - În viitor? – Un mic păstor / La umbra lui PÄ‚STOREL…”. Tripticul Å£ine loc de un posibil „Cuvânt înainte” pe care, influenÅ£at de o epigramă a lui Alexandru Clenciu („Pe nici un meÅŸter de la noi / Nu l-am rugat să mă prezinte; / Un prea frumos CUVÂNT-NAINTE / M-ar trage parcă…înapoi.”), l-a eliminat din arhitectura volumului.
Dacă antologia lui Nae Brădăţeanu nu are un astfel de „cuvânt”, unul „înainte”, are totuÅŸi, unul…”înapoi” scris chiar de autor. Undeva, acolo, în cetatea sa interioară s-a dat o luptă: „De pildă, am avut intenÅ£ia de a-mi lua manuscrisul subsuoară, de a mă urca într-un tren ce duce spre capitală (ca orice capitală adună valori din întreaga Å£ară) sau, spre IaÅŸi, Cluj, TimiÅŸoara, Sibiu sau care mai sunt, capitale tradiÅ£ionale ale epigramei noastre. Să presupunem că aÅŸ fi găsit undeva o uşă deschisă, nu acasă (situaÅ£ie jenantă de ambele părÅ£i) ci, la locul instituÅ£ional unde o anumită personalitate îÅŸi săvârÅŸeÅŸte opera ÅŸi care m-ar fi primit ÅŸi mi-ar fi răsfoit manuscrisul…”, ÅŸi urmează trei posibile ipostaze cărora li s-au adăugat o epigramă a lui Mircea Trifu („Unuia care mi-a trimis un manuscris”: „În speranÅ£a că-Å£i convine / ÎÅ£i ofer avizul meu: / Åžanse ai să scrii mai bine, / Că mai prost e foarte greu!”
Bun cunoscător al antologiilor scrise de Calotescu-Neicu, Crevedia, Navarra, Trifu sau Zarafu, Nae Brădăţeanu are propria sa selecÅ£ie ÅŸi propria sa concepÅ£ie. În primul rând, credinÅ£a autorului, care nu e numai a lui, că cei mai mari maeÅŸtri ai epigramei din toate timpurile sunt Cincinat Pavelescu ÅŸi Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Cei doi vor ocupa un spaÅ£iu considerabil în volum. Apoi, modul de disipare a gândirii critice pe care ÅŸi-o manifestă după fiecare miniselecÅ£ie pe o temă chiar în interiorul volumului. Sunt momente când Nae Brădăţeanu pare a fi un solitar, umorul fiind unul pentru sine: „Maneliada”: „Când dai cu barda într-un prun / ÎÅ£i sar în ochi niÅŸte surcele; / De faci aÅŸa cu-n cântec bun, / Å¢ipă-n urechi niÅŸte manele”; „PrecauÅ£ie”: „Când ÅŸtiu că soacra e la mine / Eu nu mai poposesc la bar… / Motivul e că nu-mi convine / S-o văd ÅŸi-n dublu exemplar”; „Nuntă cu strigături”: „De-acasă plecată mireasă / Din mâinile tatălui… / A venit cu cale-ntoarsă / Din pumnii bărbatului!” etc.
SelecÅ£ia este făcută cu acribie, găsindu-ÅŸi loc aproape toÅ£i epigramiÅŸtii, începând cu Nicolaus Olahus („Casierului reginei”: „El ÅŸchiopătă ÅŸi-i trist când e să dea parale, / Dar nu mai ÅŸchiopătă când are de luat. / Să deie Domnul, numai ÅŸchiop să calce-n cale / Åži să se-ndrepte când va fi crucificat.”) ÅŸi finalizând cu botoşănenii în rândul cărora se manifestă adesea, eu alegând o epigramă semnată de Florentin Florescu („În autobuz”: „M-am adresat femeilor în bloc: / - Vă rog, cea mai în vârstă să ia loc! / Dar ele mă priviră cu mirare / Åži au rămas cu toate în picioare”).
Primele opt capitole grupează epigramiÅŸtii, exceptându-i pe Cincinat Pavelescu ÅŸi pe Păstorel, după afinităţi ce Å£in de un anumit criteriu: „AlÅ£i mari epigramiÅŸti”, „Scriitori consacraÅ£i ce au cochetat cu epigrama”, „ApariÅ£ia epigramistelor”, „Familii de mari epigramiÅŸti”, „Cafeneaua literară ÅŸi epigrama”, „Clasici ÅŸi moderni ai definirii epigramei”. Următoarele 29 de capitole asociază epigramiÅŸtii după cum scanează socialul luat cu mentalităţile ÅŸi psihologiile vremurilor în care au scris, după cum scot din umbră diversa faună socială: „TradiÅ£ie ÅŸi tranziÅ£ie în politică”, „Cultură ÅŸi…incultură”, „Mediul înconjurător”, „România sub norii cenuÅŸii ai crizei”, „Pensionariada”, „Familia văzută în 3D”, „Eterna ÅŸi fascinanta soacră”, „Sfânta beÅ£ie” etc. CreaÅ£iilor celor aleÅŸi să constituie un capitol li se adaugă un set consistent de epigrame ale antologatorului, multe dintre ele fiind cu adresă directă. Eul lui Nae Brădăţeanu pare a se sui pe un postament de unde arată cu degetul la personajele antologiei sale, amintindu-le cele zise de Cincinat cu referire la antologiile lui Neicu ÅŸi Crevedia: „Antologia voastră fără voie / S-aseamănă corăbiei lui Noe, / Că ÅŸi într-însa zac îngrămădite / Peste bipezii rari destule vite.” Poate de aici ÅŸi faptul că printre prietenii epigramistului cartea este denumită ÅŸi „Arca lui…Nae”.
Volumul abundă în date biografice, în repere bibliografice ÅŸi în puncte de vedere inedite, multe ale autorului, dându-i valoare de istorie critică a epigramei, asta numai dacă epigrama va fi recunoscută specie literară fiindcă, spune chiar Nae Brădăţeanu: „În ierarhia literară, / Oricât s-ar mai lăuta, / Epigrama-i jos pe scară / Åži…râde lumea de ea!” (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii.
DEOSEBIRE
Când profesorul conjugă
Verbe multe cu chichiţe,
Prostul iute-o ia la fugă
Iar deÅŸteptu-ÅŸi ia notiÅ£e! (ELENA MÂNDRU)
GRADE DE LIBERTATE
De când e vinul ÅŸi pocalul,
De când e lacătul ÅŸi cheia,
UÅŸor în frâu poÅ£i Å£ine calul,
Dar n-ai să poţi struni femeia. (VASILE LARCO)
DRAGOSTEA NU MOARE
În cimitirul din apropiere,
Păşea, încet cernită pe alei;
Cu soţu-a fost la ultima vedere,
Dar ÅŸi la prima cu amantul ei. (VASILE LARCO)
UNEI TINERE
InadvertenÅ£e-s câte vrei
Pe-a vieţii strălucită undă
Ca de exemplu, fusta ei,
Mai mult arată-n loc s-ascundă. (VASILE LARCO)
UNUI INDIVID DISTRAT
Vrând atenÈ›ia s-abată,
Mulți se dau frecvent isteți,
Până când, deschisă-i toată
Colivia cu ... sticleți! (MAX OPAIŢ)
TENTAÈšIA FRUCTULUI OPRIT
E semn de iarnă timpurie,
Căci a albit la tâmple părul,
Dar și motiv de bucurie,
Că, încă mai tentează... mărul! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI INS FÄ‚RÄ‚ MÄ‚SURÄ‚
Căutând mereu să-nfrunte
Pe amicii săi, fudul,
Iese totdeauna-n frunte,
Semn că nu e prost... destul! (MAX OPAIŢ)
DUPÄ‚ 70 DE ANI
La peste ÅŸaptezeci de ani
Cu tipe trăsnet mă distrez
Fără prea mult efort ori bani…
Căci mi-e permis ca să visez! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
COSTUL KILOMETRULUI DE AUTOSTRADÄ‚
Când bani dai pe mai nimic
Ai ca drept o consolare:
Kilometrul lor e mic,
Iar al nostru-i mult mai mare!(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
SUCCESUL LA FEMEI
Poţi seduce o femeie,
Că-i brunetă sau blondină,
Folosind cuvinte-cheie
De apartament, maşină... (IOAN TODERAŞCU)
CANDIDAÅ¢II, ÎN CAMPANIA ELECTORALÄ‚
Îi privesc c-un fel de detaÅŸare,
Ba chiar mă amuză, într-un fel,
Cum îÅŸi dau cuvântul de onoare
Åži rămân, pe urmă, fără el!... (IOAN TODERAÅžCU)
LA ANIVERSARE
Şi-a pus bluză decoltată
Şi fustă fără jupon
Fiind tare încântată
Că-i chemată la… patron! (DUMITRU MONACU)
EDUCAÅ¢IA DE AZI
Merg elevii iar la şcoală,
De vtreo două zile-ncoace,
Însă, doar la cea formală,
Că acas` … nu se mai face! (IOAN MAMAISCHE)
PEISAJ AUTUMNAL
Toamna e bogată, iară,
Mii de… poame vezi expuse
Prin oraşe şi la ţară,
Ce-Å£i arată că-s… dispuse! (IOAN MAMAISCHE)
COMPATIBILITATE
Parcă sunt făcuţi de-o mamă
Tinerii însurăţei…
El mai trage pe la cramă,
Iar la ea… trag încă trei! (IOAN MAMAISCHE)
DUEL IOAN PETRESCU – ÅžTEFN BAÅžNO
PATRIOTISM ORIGINAL
(ROMÂNESC)
EÅŸti patriot când dovedeÈ™ti ,
Şi vrei ca cei din jur să vadă,
Că din patriotism serveşti ,
O ….clanţă de la ambasadă! (IOAN PETRESCU)
Și după ce o linge bine
Ia clanța-n Parlament, cu sine
Și tot ne toacă È™i ne toacă…
Căci nu avem doar o ȘoÈ™oacă… (ÅžTEFAN BAÅžNO)
SUMMIT NATO VILNIUS
Piticul porno in tricou,
A dat cu sula-n pian din nou,
Dar NATO a apăsat frâna,
L-a sfătuit sa schimbe mâna! (IOAN PETRESCU)
E tragic că acest pitic
Se crede dogul cel voinic
Dar cât s-ar da mare scofală
Lătratu-i o schelălăială... (ŞTEFAN BAŞNO)
PREȘEDINTE DE STUDIO
Actoru’a câÅŸtigat uÅŸor,
Ca slugă-a propriului popor,
Dar între timp a evoluat,
Tot slugă ,cu stăpân schimbat! (IOAN PETRESCU)
Când pe scenă plimba tava
Nu era dăunător,
Dar acuma e otrava
Ce ucide un popor! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CRIZA DE SINCERITATE
Ca tratament de vremuri “bune”,
Văzând prostia generală,
Un general isteÈ› propune,
Ingineria socială! (IOAN PETRESCU)
Nu este, zău, nicio scofală
Ingineria socială,
E-o formulare mai perversă
Pentru întreaga noastră presă (ÅžTEFAN BAÅžNO)
SORIN FINCHELSTEIN JUCÂNDU-SE CU EMINESCU
DICTATURA PROLETARIATULUI
„Pe bănci de lemn, într-o tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua prin fereÅŸti murdare”,
OspătăriÅ£a – doar o scorpie urâtă...
Dar tot avut-am o beţie rupătoare. (SORIN FINCHELSTEIN)
HAI LA LUPTA CEA MARE
„ZdrobiÅ£i orânduiala cea crudă ÅŸi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri ÅŸi bogaÅ£i!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aÅŸteaptă,”
Pe Feisbuc, ca prieteni, să ne avem ca fraţi! (SORIN FINCHELSTEIN)
ATÈ‚T DE FRAGEDÄ‚
„Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roÅŸu, femei trec cu-arme-n braÅ£”,
Åži sânii lor acopăr” – teribilă lucrare –
Grămezi de silicoane adânc în ei băgaÅ£i. (SORIN FINCHELSTEIN)
ȊNAPOI, MARȘ!
„Pe stradele-ncruÅŸite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se miÅŸc batalioane a plebei proletare”,
ÈŠntoarse de la crâÈ™mă cu pas împleticit. (SORIN FINCHELSTEIN)
DUPÄ‚ FATIDICUL 1989...
„ZdrobiÅ£i orânduiala cea crudă ÅŸi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri ÅŸi bogaÅ£i!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aÅŸteaptă,”
CăscaÅ£i cât ceapa ochii când mergeÅ£i de votaÅ£i. (SORIN FINCHELSTEIN)
SORIN FINCHELSTEIN – COÅžBUC LA BATERIE
De iubire clocotindă,
„Azi am să-ncrestez în grindă,
Jos din cui,” încărcătoru’,
Că-i pe moarte vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)
Mama-i dusă-n sat cu doru’,
Să o dea la tot poporu’,
Și e singur puiÈ™oru’,
Singur… da’ cu vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)
Mama-i dusă-n sat cu doru’,
La portiţă pun zăvoru’,
Și mă-ncing că-mi vine chef cu
Vibratoru’. (SORIN FINCHELSTEIN)
LA SFÂNTU-AȘTEAPTÄ‚?
ToÈ›i ne iau cu zăhăréle
Că ne-ar vrea-n Schengen. Sehr gut!
Vor veni vrémile cele
Când proba-vor că ne-au vrut? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
NOI CU GARANÈšÍA, EI CU-OBRÄ‚ZNICIA
Cu nebunul nu te pui,
Că-i o dronă, că-i un cui.
Pe când NATO garantează,
Rúsia, pe È™est, sfidează. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
REACÈšII PE CELE DOUÄ‚ MALURI ALE DANUBIULUI
La vecini, pe malul stâng,
Drone cad: foc în părâng.
Noi, cu cușma pe-o ureche:
„Să ne temem de-o ... tindéche?!” (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
STRÄ‚IN SÄ‚ FII ȘI TOT TE-AR ÎNÈšEPA
INIMA
Pe malul stâng, sub drone, case cad.
Au nu te-nÈ›eapă când le zici străine,
Căci, dacă mai gândeÈ™ti cu-adevărat,
Și oamenii, È™i locurÄle-s române? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
UITE DRONA, NU E DRONA
Vecinul vede de pe malul stâng
Cum pică drona fix pe malul drept.
Vecinul de pe malul drept, nătâng,
Infirmă, cu „intrusul” dârz dând piept. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
BĂȘCÄ‚LIE DE ROMÂN PE SEAMA DRONEI
În plin război, prin hău când înotăm,
Ne sfătuie-un poznaș s-o căutăm
Nu unde face Dunărea o buclă,
Ci mai la vale, -n Africa, în junglă. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
SITUAÈšIE FLUIDÄ‚ ÎN PRIVINÈšA GREBLEI
După zile de negare
Că vreo dronă-ar fi picat,
La o simplă căutare,
Chiar de ea ... s-a-mpiedicat! (LERU CICOARE)
NICI PRINȘI CU MÂÈšA-N SAC NU LE PICÄ‚ NASUL
După timpi de căutare –
Nu tu dronă, nu trasór,
Dând de ele, se răscoală
Că-s luați peste picior. (LERU CICOARE)
DACÄ‚ TÄ‚CEAI, FILOZOF RÄ‚MÂNEAI
Modul de-a fi trași pe sfoară
Chiar È™i-n cazul unui práur,
Ne convinge-a câta oară
Că tăcerea e de aur?! (LERU CICOARE)
IEPURÄ‚RÍE
Cu bravúra lor poltrónă,
Șefii noștri-n bară-au dat-o:
Adevărul despre dronă
Să ni-l spună SUA, NATO! (LERU CICOARE)
LARGHÉÈšEA SUFLETULUI
La Bálcik meargă, Gyúla, pe Timóc?
La Cernăuți, Hotin, Cetatea Albă?
Pe dânsu-n cot îl doare È™i-n alt loc,
Căci românaÈ™ii sunt la ei, acasă,
Și-acuÈ™i îÈ›i sar cu - în proÈ›ap – vreo jalbă...
El doar cu cei din Wáco-ar bea vreo halbă,
Să le mai stingă dorul viu de casă! (LERU CIOARE)
ÎNTREBARE RETORICÄ‚
Care e aportul lui
La Delta Danúbiului?
ÎnsuÈ™i faptul c-a venit
Și-ntr-un ghÄol s-a È™paÈ›irít.
Nu tu vestă, pază, șiș,
Doar consoarta È™i-un caníÈ™,
Și-un luntráÈ™, vâslaÈ™ abil,
Să nu-i treacă-n Ismail.
Nu Gulfstream închiriat
Ce i-ar duce-n Hérmannstadt,
Doar un giroplán zurlíu
Ca să-i ducă la ... Sibiu. (LERU CICOARE)
CHIAR NU VEZI??
Măi Partide Liberal,
Ras la Síghet, Cluj, canal,
ZgâlÈ›âit de-al nou’lea val,
Să te crezi azi pe-un alb cal,
Când, cu-aÈ™a conducere,
Drept la fund te-i dúcere? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
MINISTRUL DE INTERNE RIDICÄ‚ MÂINILE
Deși drogații stau pe plajă stoguri,
Cel mai dresat au cum să-i ia buldog
Când printre traficanÈ›ii grei de droguri
Roiesc și combatanți din Antidrog? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
HALAL REDUCERI!
Fierb slujbașii ca-ntr-o muflă:
La reduceri se purcéde.
Doar un lucru clar se vede:
Că Guvernul se tot umflă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SPOROMANÍE
Manía ne-a luat de sus în josu,
De parc-am fi-n butaforía „Buf!”:
Cer birocrații spor că-și freacă dosul,
Șoferii sporuri cer pentru ...burdúf. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
NE FEREASCÄ‚ SFÂNTA CLARA
Slut e Clujul când se-mpute,
Ia-È›i bocceluÈ›a È™i „Du-te!”.
Ne ferească Sfânta Clara
Să ni se-mpută și țara. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA INCENDIU FÄ‚RÄ‚ APÄ‚
Pompierii din Băníe
Au venit să stingă focul.
Ne înmărmuréÈ™te È™ocul:
Speciala n-are apă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GAURA NEAGRÄ‚ A BUGETULUI: 47 miliarde;
Unde sunt banii?
Guvernanții ce-or să facă?
Taxe și pe piatra seacă,
Sar ca peștii pe uscat;
Acum văd cât s-a furat. (DUMITRU BUJDOIU)
NICIO UNVERSITATE ROMÂNEASCÄ‚ ÎN TOP 1000 (Catalog)
Suntem țară educată?
O minciună gogonată;
Și-universități cu renume,
Departe-s de cele bune. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNCEPE ȘCOALA; UN TATÄ‚ DE LICEAN
Îi place mult anturajul,
Abia i-au crescut tuleie;
Se-aruncă ușor pe-o femeie,
Iar eu plătesc chiuretajul. (DUMITRU BUJDOIU)
ZICALÄ‚ (RÄ‚S)TÄ‚LMÄ‚CITÄ‚
Când ai carte, ai È™i parte,
Cu ași, popi iei poturi, toate;
Dar e-o carte mai șucară,
Să ai Cartea Funciară. (DUMITRU BUJDOIU)
NORA MAI REA CA SOACRA
Vii la noi, orice vrei, faci!
Eu nu-È›i cer decât să taci;
Poți să-nveți, pentru-nceput
Alfabetul surdo-mut. (DUMITRU BUJDOIU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)