DeÅŸi am văzut avertismentul Teodorei Pascale („Un cuplu, ei, căţelul ÅŸi pisica? / Sunt ba amici, ba puÅŸi mereu pe sfadă, / Sau umblă între ei cu fofârlica, / Nu te băga, să nu îi calci pe coadă!”), am hotărât să mă „bag”.
Dacă citeÅŸti „Dueluri vesele cu pisici ÅŸi căţei” (Editura „Pim”, IaÅŸi, 2023; prefaţă: Ion Diviza), unde să te ducă gândul dacă nu la Tennessee Williams? Iată ce titluri dă scriitorul american unor opere ale sale: „Un tramvai numit dorinţă”, „Trandafirul tatuat”, „Noaptea iguanei” sau „Pisica pe acoperiÅŸul fierbinte”. Asta este Teodora Pascale din această carte, o pisică pe acoperiÅŸul fierbinte, dacă vă puteÅ£i imagina aÅŸa ceva. Ea se pisiceÅŸte printr-o formă originală, provocată de o energie specială, căutând pasiune ÅŸi extaz ÅŸi trimiÅ£ându-l pe David Valentin într-o stare de motăneală. „A te pisici” ÅŸi „a te motăni” (aici în rondeluri), acestea sunt verbele specifice primei părÅ£i a acestei cărÅ£i intitulată „Sabatul pisicilor”. David Valentin pare morocănos, greu de scos din starea de odihnă, excesiv de justificativă, pe când Teodora Pascale e un drac împeliÅ£at pentru care sabatul a fost inventat să facă loc vrăjitoriilor, găsind explicaÅ£ii la orice aluzie. Această primă parte, cu provocări ÅŸi răspunsuri macedonskiene (armonizarea a 2 rime ÅŸi integrarea refrenului în cele 13 versuri), confirmă o veche vorbă antică, pe care noi o parafrazăm astfel: e prielnică o pisică tânără unui motan bătrân: David Valentin – „M-am hotărât subit să rup pisica, / Pe bani puÅ£ini, să fac dintr-una, trei, / Să aibă cine prinde ÅŸoricei, / Dar teamă mi-e, că nu câÅŸtig nimica. // E fără seamăn de nervos Grivei, / O latră, pentru el e inamica; / M-am hotărât subit să rup pisica, / Pe bani puÅ£ini, să fac dintr-una, trei. // Mă tot tapează de biÅŸtari amica, / De euroi, dolari, dar ÅŸi de lei, / Chiar dacă-mi va lipsi blăniÅ£a ei, / Mai rău, de faliment mă roade frica… // Åži m-am decis, subit, să rup pisica!”; Teodora Pascale – „Nu are rost să rupi o mâţă-n trei, / Când ea Å£i se oferă, generoasă, / Cu botul umed, caldă, delicioasă, / ScoÅ£ând, suavă, un miorlau: „Mă vrei?” // Nu refuza, în lumea asta crasă, / Căldura unor braÅ£e de femei, / Nu are rost să rupi o mâţă-n trei, / Când ea Å£i se oferă, generoasă. // Alege bine grâul de costrei, / Să-ÅŸi fie pâinea albă ÅŸi gustoasă; / Ia-Å£i o pisică tandră ÅŸi de casă, / Nu asculta ce latră-n lanÅ£ Grivei, // Nu are rost să rupi o mâţă-n trei.”
Dacă prima parte este un mic tratat de psihobiografie care acoperă anumite caracteristici ale clanului pisicesc, ce conduc către o etiologie a politicului, partea a doua („Jurnalul unui maidanez”) este una a conceptului de coaliÅ£ie armonioasă. Cele două personaje, lăsând deoparte tachinările, împreună se scufundă în realul specific intervalului, ocupându-se de javre, cu trimiteri consistente la politicienii de pretutindeni. Ca să fiu consecvent cu modul de abordare a primei părÅ£i, partea a doua mă duce cu gândul la nuvela „Inimă de câine” a lui Bulgakov. Câinelui Sharik i se implantează organe de om ÅŸi, încet-încet, asupra lui se vor produce unele modificări ale craniului, ale oaselor, în timp ce lătratul aduce tot mai mult a voce de om. Din postura de maidanezi (oameni de rând), pisicuÅ£a ÅŸi motănelul fac o analiză severă buldogilor (cei de la putere). Ei observă că cei care intră în politică devin niÅŸte Sharik pe invers (din oameni devin câini), descoperind: falÅŸii dalmaÅ£ieni, maidanezii ajunÅŸi pe treptele de sus, viaÅ£a de „Grivei” din cauza emancipării sexului opus, dorinÅ£a de a avea o miss Bichon cochetă ÅŸi parfumată, cei cu instincte de lup, lătrăii din primării, ÅŸacalii din guvern cărora le fac o acerbă concurenţă pitbullii ÅŸi căţelele de prin ministere, prezenÅ£a avocaÅ£ilor cu inimă de câine, dulăii antisociali care scapă de belele intrând în Parlament sau dogul nebun pe mâna căruia a fost lăsată Å£ara: David Valentin – „Nu îl cunosc pe odiosul Grinch, / În schimb cunosc duzini de ticăloÅŸi, / Ce ne-au furat toÅ£i anii cei frumoÅŸi, / Ducându-ne cu vorbe ÅŸi lozinci. // Nu mai avem cârnaÅ£i ÅŸi caltaboÅŸi / Åži din ÅŸorici ne facem iar opinci, / Nu îl cunosc pe odiosul Grinch, / În schimb cunosc duzini de ticăloÅŸi. // De când mă ÅŸtiu am fost cu viaÅ£a-n clinci; / La cârma ţării, politruci veroÅŸi / Ne toarnă pioneze în galoÅŸi / De îmi înec amarul în palinci! / Pe la Sibiu l-am revăzut pe Grinch!”; Teodora Pascale – „Cu „inimă de câine” sunt destui, / Dar au tupeu ÅŸi cer statut de „om”, / Chiar de vorbim acelaÅŸi idiom, / Au chip uman dar omenie nu-i. // Stăpânii lumii au acest sindrom - / Al răului – pretind, apoi, statui; / Cu „inimă de câine” sunt destui, / Dar au tupeu ÅŸi cer statut de „om”. // Un câine, chiar de e el nimănui, / Când nu-i stârnit, e vesel ÅŸi bonom, / IubeÅŸte pe sărac ori gentilom / Åži merită respectul oriÅŸicui. // Cu „inimă de câine” sunt destui…”.
Partea a treia („De la câini, pisici luate ÅŸi apoi, la lume date”) continuă acelaÅŸi demers etiologic în domeniul celor mai răi conducători (kakistocraÅ£ii), rondelurile fiind studii de caz pornind de la 20 de proverbe despre câini ÅŸi 20 despre pisici. Paremistica acestui capitol are un singur scop, să abordeze tema propriu-zis socială cu aplecări pe inegalitatea socială ÅŸi apartenenÅ£a la politică: Teodora Pascale („Câinii latră, caravana trece”) – „E din subspecia cu pielea groasă, / Un fel de parazit, dar de Palat, / La mediul politic adaptat, / Ce doar de interesul său îi pasă. // Pe stradă, contra lui s-a tot lătrat, / Ori huiduit, de lumea furioasă; / E din subspecia cu pielea groasă, / Un fel de Parazit, dar de Palat. // La critici e imun ÅŸi nu se lasă / De nimeni ÅŸi nimic influenÅ£at, / La patru ani, de fraieri e votat, / Iar Å£ara în marasm va fi atrasă. // E o subspecie cu pielea groasă…”. Ironia, dar mai ales autoironia, valorizate de alegorii, simboluri,comparaÅ£ii ÅŸi metafore, se supun unui vocabular specific acestor doi autori: unul viu, al unor subtili poeÅ£i. DeÅŸi mărmurite în forma lor fixă, de la care autorii nu se abat, rondelurile se citesc precum ai privi o statuie de sus în jos. Atent la rime, cititorul scoate rondelul din starea de sculptură, asigurând acea meandrare necesară înnobilării ideilor. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ÎNÅ¢ELEPCIUNE
În pace vrând ca să trăieÅŸti,
E bine, cred, adeseori
Cuvintele să-Å£i cântăreÅŸti
Iar faptele să le măsori! (ELENA MÂNDRU)
BÄ‚RBATUL ÅžI CHELIA
Chelul, e un adevăr,
Are cap, dar n-are păr.
Prostul are-un handicap:
Are păr, dar n-are cap. (VASILE LARCO)
„CE Å¢I-E SCRIS, ÎN FRUNTE Å¢I-E PUS”!
Aceasta pare o idee,
Dar e un lucru-adevărat:
Minciuna spusă de femeie
Se vede-n „coarne” la bărbat. (VASILE LARCO)
RÄ‚SUNETUL BANULUI
Banul e-o monedă veche,
De la om la om se plimbă,
Sună bine la ureche
Şi dezgheaţă orice limbă. (VASILE LARCO)
NOSTALGIE MILITARÄ‚
Zicea soldatul supărat,
Privind la poza muieruÅŸtii:
Mai ieri dormeam cu ea în pat,
Iar astăzi dorm pa patul puştii! (VASILE LARCO)
DUPÄ‚ 70 DE ANI
La peste ÅŸaptezeci de ani
Cu tipe trăsnet mă distrez
Fără prea mult efort ori bani…
Căci mi-e permis ca să visez! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
COSTUL KILOMETRULUI DE AUTOSTRADÄ‚
Când bani dai pe mai nimic
Ai ca drept o consolare:
Kilometrul lor e mic,
Iar al nostru-i mult mai mare!(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DISCUÈšII MOLDO-ROMÂNE
CU TEMATICÄ‚ UNIONISTÄ‚
E un dialog firesc
Și-i purtat convingător
În pur spirit românesc:
Surzi și-ai noștri, surzi și-ai lor. (VASILE VAJOGA)
REVEDERE
Cu amicul lor, CriÅŸan,
Nu s-au mai văzut de-un an
Şi de-aceea au băut,
Până... nu s-au mai văzut! (IOAN TODERAÅžCU)
BUNICUL ÅžI CEASUL DE BUZUNAR
Fără ca să-i dea prin minte,
Ceasul său (fir'ar să fie!)
I-a luat-o înainte
Cu un... hoţ de meserie! (IOAN TODERAŞCU)
TEHNOLOGII ELECTORALE
Prognozele ne-au invadat
Ca și sondajele-n procente;
Un adevăr manipulat
Scutește-acum de ... argumente!(MAX OPAIŢ)
NOSTALGIE
Ca un boier de viță veche,
Făcea frecvent și-acum plimbări;
Căta de-aceea o pereche
... de încălțări! (MAX OPAIÅ¢)
UNOR VECINI
Fiind la țară gospodar,
AÈ™ vrea atâta să-È›i mai spun:
De faci legume la solar,
Livada să o faci de... prun!(MAX OPAIŢ)
ANUL NOU EVREIESC (5784) SE SÄ‚RBÄ‚TOREÅžTE
ÎN UMAN (UCRAINA)
Cum aflai că-n Ukraina
Nu te lasă cu mașina,
Azi scot tancul din garaj
Să plec în pelerinaj... (SORIN FINCHELSTEIN)
UNUI SCRIITOR OBSCUR
I-aş face o epigramă,
Un crochiu a la minut
Dar îmi este tare teamă
Că o să-l fac cunoscut! (DUMITRU MONACU)
SIMBIOZÄ‚
Ştiinţa şi cu arta fac companie bună
(Când soarta le permite să fie împreună);
Căci ele-şi eclipsează, cu reciprocitate,
Lacunele ce, altfel, tămân… neobservate! (MIHAI SCHWEITZER)
REFLECÅ¢II CONJUGALE
Blazat, nervos ÅŸi plictisit,
Când se certau, se tot gândea,
De ce mai bună n-am găsit?
La fel se frământa… ÅŸi ea! (IOAN MAMAISCHE)
PREVENÅ¢IE
Guvernul ne recomandă,
Şi dă ordine pe bandă,
Să spălăm nâinile bine,
Că, pe creier… are cine! (IOAN MAMAISCHE)
LEGIFERARE
Aleşii s-au decis, deodată,
Să scoată norma porcilor,
C-ar fi prea mulţi azi la poiată
Åži, concurenţă… nu mai vor! (IOAN MAMAISCHE)
REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO
ÎN FAMILIE CÂNTÄ‚ COCOȘUL
Cânt È™i eu, găsesc pretextul,
Și-armonia e deplină,
Însă muzica È™i textul
Sunt compuse de găină! (GHEORGHE CIREAP)
Ce să mai râd de altul când sunt la fel de bleg
Mă chinui de o viață È™i tot nu înÈ›eleg
Că eu mă cred cocoșul dar nu știu cum să fac,
În loc de „cucurigu” îmi iese „cotcodac”... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
Există undeva un loc. Nu-l știu
Deși m-atrage ca un vechi diez.
Mă-ntorc c-un tren de noapte la Sibiu.
Cu tine și cu toamna să...iernez! (MARIOARA NEDEA)
Tu te intorci acasă, la Sibiu
Cu trenul??? Mare ghinion!
Dacă erai consoarta lui Musiu
Aveai la scară ditai avion...(ŞTEFAN BAŞNO)
AÈ™ avea o întrebare:
Poate cineva să-mi spună
Ce deosebire-i oare
Între moartea rea È™i bună? (DUMITRU MONACU)
Recunosc, m-ai încuiat!
ÎÈ›i răspund cu o-ntrebare:
Tu cam ce-ai alege oare,
Un beat mort sau mort de beat? (ÅžTEFAN BAÅžNO)
STEREOTIPIE
Mândrul taur comunal,
N-are-o fire orgiacă,
Ci e dus de nas, banal,
Totdeauna la o vacă! (DAVID VALENTIN)
Lui, ca taur de prăsilă
Bănuiesc că o să-i placă
Insă o să-i plâng de milă
Dacă-i dus de nas de-o vacă! (ŞTEFAN BAŞNO)
Coborau pe Dealul Mare
În vremurile trecute
Oameni cu lemne-n spinare
Din pădurile pierdute. (GEORGE CEAUŞU)
Se furau, dar uscături
Astăzi se fură păduri
Nu de oamenii sărmani
Ci de ditai barosani! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
VORBELE FADE DIN SPLINUL HÂRTIILOR
LA DESCHIDEREA ANULUI ȘCOLAR
Citește un șef de pe foaie
Sclipirea candorii copiilor.
Nu vede c-o face de oaie,
Uitându-se-n ochii ... hârtiilor? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
VORBE-N VÂNT DESPRE REFORMA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
„România educată”
Doar closetul e din curte?
Până s-o porniÈ›i odată,
Școala prinde-a face …. scurte. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
PE CALEA MINIMULUI EFORT
Să umbli-adânc la sursa focurilor,
Când s-au convins chiar È™efii luminaÈ›i
Că, -n loc să cați sorgintea drogurilor,
Mai lesne-i să-i testezi pe cei drogați?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ARE CHIRA SOCOTEALÄ‚
Banii din PNNR
Nu-i vrem la spitale, he:
Dacă fac cumva picioare,
Nimerești drept la răcoare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
BANI PENTRU CONSTRUIREA DE SPITALE
Îi luăm cu împrumut
La dobândă de temut:
Chiar de fac – È™i fac! – picioare,
Nu stă nimeni la-nchisoare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PANGLICARI ELECTORALI
Ce măiestru artificiu
Au fachirii în dotare:
Indexarea din oficiu
Să ne-o dea drept ... majorare. (LERU CICOARE)
NOI SÄ‚ STRÂNGEM STRÂNS CUREAUA,
EI – LA NICI O GAURÄ‚
Șefii noÈ™tri când ne-ndeamnă
Să facem chiverniseli,
Pentru propriul clan înseamnă:
Nici un sfanÈ› din cheltuieli. (LERU CICOARE)
REVOLTA UNUI ABSOLVENT DE STUDII UNIVERSITARE
SOLICITAT SÄ‚ NUMEASCÄ‚ MÄ‚CAR UN SINGUR FOST PROFESOR
Cum să-i pui pe posesorii
Diplomelor de licență
Să-și cunoască profesorii
Studiind fără frecvență?! (LERU CICOARE)
CE ARE NOTA CU FUNCÈšIA?
Candidând la prim-ministru
Sau la lider de partid,
Te-o-ntreba ce corb sinistru
Cu ce note-ai absolvit? (LERU CICOARE)
COLACUL ȘEFIEI
Ce importă c-a dat BAC-ul
La a patra încercare.
A luat, în schimb, colacul
De la prima-naintare! (LERU CICOARE)
ȘEFII IGNORĂ CONSULTAREA CELOR CARE I-AU ALES
ȘtiÈ›i de ce în doi decid,
Ignorând calea legală?
Nu le pasă de partid,
Ci de chișca personală. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM SÄ‚ LE MAI ÈšII MINTE PE TOATE?
Cum s-o-ntrebi – neobrăzare! –
Titlul tezei de licență,
Când ea, -n fond, atâtea are
Titluri de ... locotenență?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
E ȘMEN SAU FRAUDĂ? FURT? UN MIZILIC!
Atâtea doctorate plagiate
Albite net, la culă conectate,
Iar voi o agasaÈ›i, în ritm de salsă,
Că diploma de studii i-ar fi falsă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DECIZIE UNANIMÄ‚
I se dă certificat
Că-i cu rol determinant,
Căci la for a tras – jenant –
Un fâs
Și toți membrii s-au stricat
De râs. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
MAREA DICTARE NAÈšIONALÄ‚
A BASARABENILOR DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Voluntari scriu, ca la școală,
Dictare națională.
Nu ne spuneÈ›i, măi fârtaÈ›i,
CâÈ›i din ei sunt deputaÈ›i? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
FOTBALUL CA ECONOMIA
Asemănare perfectă,
În declin-are infectă;
Jucători și șefi de țară
Trei decenii-au dat în bară. (DUMITRU BUJDOIU)
ROMICÄ‚ LA TRIBUNAL
- Bă, ți-au murit trei neveste?!
- De la ciuperci, asta este!
- Hai, o ciupecă-otrăvită…
- Dar două n-au vrut să-nghită. (DUMITRU BUJDOIU)
APUD EMIL BRUMARU
A scris porno-epigrame,
Cu femeia nesătulă,
Care-n pat îÈ›i face drame
În versuri, cu rime-n…ulă. (DUMITRU BUJDOIU)
BEÈšIV HAMLETIAN
- Haide la crâÈ™mă, Andrei!
Ce, te-a lovit întristarea?
N-ai bani? Asta-i întrebarea:
Tu bei, or not tu bei? (DUMITRU BUJDOIU)
SOACRA IDEALÄ‚
Ar fi superbă figură,
Niciun stres, înjurătură…
De-ar fi dată de natură
Fără ochi, urechi și gură. (DUMITRU BUJDOIU)
CONVORBIRE CU O DOAMNĂ LA IEȘIREA
DIN SALA DE JUDECATÄ‚
- Azi divorÅ£u-ai câÅŸtigat,
De ce lupţi pentru-mpăcat?
- Demult, cândva l-am ÅŸi iubit,
Dar azi îl văd prea... fericit! (ADRIAN TIMOFTE)