Deşi am văzut avertismentul Teodorei Pascale („Un cuplu, ei, căţelul şi pisica? / Sunt ba amici, ba puşi mereu pe sfadă, / Sau umblă între ei cu fofârlica, / Nu te băga, să nu îi calci pe coadă!”), am hotărât să mă „bag”.
Dacă citeşti „Dueluri vesele cu pisici şi căţei” (Editura „Pim”, Iaşi, 2023; prefaţă: Ion Diviza), unde să te ducă gândul dacă nu la Tennessee Williams? Iată ce titluri dă scriitorul american unor opere ale sale: „Un tramvai numit dorinţă”, „Trandafirul tatuat”, „Noaptea iguanei” sau „Pisica pe acoperişul fierbinte”. Asta este Teodora Pascale din această carte, o pisică pe acoperişul fierbinte, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Ea se pisiceşte printr-o formă originală, provocată de o energie specială, căutând pasiune şi extaz şi trimiţându-l pe David Valentin într-o stare de motăneală. „A te pisici” şi „a te motăni” (aici în rondeluri), acestea sunt verbele specifice primei părţi a acestei cărţi intitulată „Sabatul pisicilor”. David Valentin pare morocănos, greu de scos din starea de odihnă, excesiv de justificativă, pe când Teodora Pascale e un drac împeliţat pentru care sabatul a fost inventat să facă loc vrăjitoriilor, găsind explicaţii la orice aluzie. Această primă parte, cu provocări şi răspunsuri macedonskiene (armonizarea a 2 rime şi integrarea refrenului în cele 13 versuri), confirmă o veche vorbă antică, pe care noi o parafrazăm astfel: e prielnică o pisică tânără unui motan bătrân: David Valentin – „M-am hotărât subit să rup pisica, / Pe bani puţini, să fac dintr-una, trei, / Să aibă cine prinde şoricei, / Dar teamă mi-e, că nu câştig nimica. // E fără seamăn de nervos Grivei, / O latră, pentru el e inamica; / M-am hotărât subit să rup pisica, / Pe bani puţini, să fac dintr-una, trei. // Mă tot tapează de biştari amica, / De euroi, dolari, dar şi de lei, / Chiar dacă-mi va lipsi blăniţa ei, / Mai rău, de faliment mă roade frica… // Şi m-am decis, subit, să rup pisica!”; Teodora Pascale – „Nu are rost să rupi o mâţă-n trei, / Când ea ţi se oferă, generoasă, / Cu botul umed, caldă, delicioasă, / Scoţând, suavă, un miorlau: „Mă vrei?” // Nu refuza, în lumea asta crasă, / Căldura unor braţe de femei, / Nu are rost să rupi o mâţă-n trei, / Când ea ţi se oferă, generoasă. // Alege bine grâul de costrei, / Să-şi fie pâinea albă şi gustoasă; / Ia-ţi o pisică tandră şi de casă, / Nu asculta ce latră-n lanţ Grivei, // Nu are rost să rupi o mâţă-n trei.”
Dacă prima parte este un mic tratat de psihobiografie care acoperă anumite caracteristici ale clanului pisicesc, ce conduc către o etiologie a politicului, partea a doua („Jurnalul unui maidanez”) este una a conceptului de coaliţie armonioasă. Cele două personaje, lăsând deoparte tachinările, împreună se scufundă în realul specific intervalului, ocupându-se de javre, cu trimiteri consistente la politicienii de pretutindeni. Ca să fiu consecvent cu modul de abordare a primei părţi, partea a doua mă duce cu gândul la nuvela „Inimă de câine” a lui Bulgakov. Câinelui Sharik i se implantează organe de om şi, încet-încet, asupra lui se vor produce unele modificări ale craniului, ale oaselor, în timp ce lătratul aduce tot mai mult a voce de om. Din postura de maidanezi (oameni de rând), pisicuţa şi motănelul fac o analiză severă buldogilor (cei de la putere). Ei observă că cei care intră în politică devin nişte Sharik pe invers (din oameni devin câini), descoperind: falşii dalmaţieni, maidanezii ajunşi pe treptele de sus, viaţa de „Grivei” din cauza emancipării sexului opus, dorinţa de a avea o miss Bichon cochetă şi parfumată, cei cu instincte de lup, lătrăii din primării, şacalii din guvern cărora le fac o acerbă concurenţă pitbullii şi căţelele de prin ministere, prezenţa avocaţilor cu inimă de câine, dulăii antisociali care scapă de belele intrând în Parlament sau dogul nebun pe mâna căruia a fost lăsată ţara: David Valentin – „Nu îl cunosc pe odiosul Grinch, / În schimb cunosc duzini de ticăloşi, / Ce ne-au furat toţi anii cei frumoşi, / Ducându-ne cu vorbe şi lozinci. // Nu mai avem cârnaţi şi caltaboşi / Şi din şorici ne facem iar opinci, / Nu îl cunosc pe odiosul Grinch, / În schimb cunosc duzini de ticăloşi. // De când mă ştiu am fost cu viaţa-n clinci; / La cârma ţării, politruci veroşi / Ne toarnă pioneze în galoşi / De îmi înec amarul în palinci! / Pe la Sibiu l-am revăzut pe Grinch!”; Teodora Pascale – „Cu „inimă de câine” sunt destui, / Dar au tupeu şi cer statut de „om”, / Chiar de vorbim acelaşi idiom, / Au chip uman dar omenie nu-i. // Stăpânii lumii au acest sindrom - / Al răului – pretind, apoi, statui; / Cu „inimă de câine” sunt destui, / Dar au tupeu şi cer statut de „om”. // Un câine, chiar de e el nimănui, / Când nu-i stârnit, e vesel şi bonom, / Iubeşte pe sărac ori gentilom / Şi merită respectul orişicui. // Cu „inimă de câine” sunt destui…”.
Partea a treia („De la câini, pisici luate şi apoi, la lume date”) continuă acelaşi demers etiologic în domeniul celor mai răi conducători (kakistocraţii), rondelurile fiind studii de caz pornind de la 20 de proverbe despre câini şi 20 despre pisici. Paremistica acestui capitol are un singur scop, să abordeze tema propriu-zis socială cu aplecări pe inegalitatea socială şi apartenenţa la politică: Teodora Pascale („Câinii latră, caravana trece”) – „E din subspecia cu pielea groasă, / Un fel de parazit, dar de Palat, / La mediul politic adaptat, / Ce doar de interesul său îi pasă. // Pe stradă, contra lui s-a tot lătrat, / Ori huiduit, de lumea furioasă; / E din subspecia cu pielea groasă, / Un fel de Parazit, dar de Palat. // La critici e imun şi nu se lasă / De nimeni şi nimic influenţat, / La patru ani, de fraieri e votat, / Iar ţara în marasm va fi atrasă. // E o subspecie cu pielea groasă…”. Ironia, dar mai ales autoironia, valorizate de alegorii, simboluri,comparaţii şi metafore, se supun unui vocabular specific acestor doi autori: unul viu, al unor subtili poeţi. Deşi mărmurite în forma lor fixă, de la care autorii nu se abat, rondelurile se citesc precum ai privi o statuie de sus în jos. Atent la rime, cititorul scoate rondelul din starea de sculptură, asigurând acea meandrare necesară înnobilării ideilor. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ÎNŢELEPCIUNE
În pace vrând ca să trăieşti,
E bine, cred, adeseori
Cuvintele să-ţi cântăreşti
Iar faptele să le măsori! (ELENA MÂNDRU)
BĂRBATUL ŞI CHELIA
Chelul, e un adevăr,
Are cap, dar n-are păr.
Prostul are-un handicap:
Are păr, dar n-are cap. (VASILE LARCO)
„CE ŢI-E SCRIS, ÎN FRUNTE ŢI-E PUS”!
Aceasta pare o idee,
Dar e un lucru-adevărat:
Minciuna spusă de femeie
Se vede-n „coarne” la bărbat. (VASILE LARCO)
RĂSUNETUL BANULUI
Banul e-o monedă veche,
De la om la om se plimbă,
Sună bine la ureche
Şi dezgheaţă orice limbă. (VASILE LARCO)
NOSTALGIE MILITARĂ
Zicea soldatul supărat,
Privind la poza muieruştii:
Mai ieri dormeam cu ea în pat,
Iar astăzi dorm pa patul puştii! (VASILE LARCO)
DUPĂ 70 DE ANI
La peste şaptezeci de ani
Cu tipe trăsnet mă distrez
Fără prea mult efort ori bani…
Căci mi-e permis ca să visez! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
COSTUL KILOMETRULUI DE AUTOSTRADĂ
Când bani dai pe mai nimic
Ai ca drept o consolare:
Kilometrul lor e mic,
Iar al nostru-i mult mai mare!(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DISCUȚII MOLDO-ROMÂNE
CU TEMATICĂ UNIONISTĂ
E un dialog firesc
Și-i purtat convingător
În pur spirit românesc:
Surzi și-ai noștri, surzi și-ai lor. (VASILE VAJOGA)
REVEDERE
Cu amicul lor, Crişan,
Nu s-au mai văzut de-un an
Şi de-aceea au băut,
Până... nu s-au mai văzut! (IOAN TODERAŞCU)
BUNICUL ŞI CEASUL DE BUZUNAR
Fără ca să-i dea prin minte,
Ceasul său (fir'ar să fie!)
I-a luat-o înainte
Cu un... hoţ de meserie! (IOAN TODERAŞCU)
TEHNOLOGII ELECTORALE
Prognozele ne-au invadat
Ca și sondajele-n procente;
Un adevăr manipulat
Scutește-acum de ... argumente!(MAX OPAIŢ)
NOSTALGIE
Ca un boier de viță veche,
Făcea frecvent și-acum plimbări;
Căta de-aceea o pereche
... de încălțări! (MAX OPAIŢ)
UNOR VECINI
Fiind la țară gospodar,
Aș vrea atâta să-ți mai spun:
De faci legume la solar,
Livada să o faci de... prun!(MAX OPAIŢ)
ANUL NOU EVREIESC (5784) SE SĂRBĂTOREŞTE
ÎN UMAN (UCRAINA)
Cum aflai că-n Ukraina
Nu te lasă cu mașina,
Azi scot tancul din garaj
Să plec în pelerinaj... (SORIN FINCHELSTEIN)
UNUI SCRIITOR OBSCUR
I-aş face o epigramă,
Un crochiu a la minut
Dar îmi este tare teamă
Că o să-l fac cunoscut! (DUMITRU MONACU)
SIMBIOZĂ
Ştiinţa şi cu arta fac companie bună
(Când soarta le permite să fie împreună);
Căci ele-şi eclipsează, cu reciprocitate,
Lacunele ce, altfel, tămân… neobservate! (MIHAI SCHWEITZER)
REFLECŢII CONJUGALE
Blazat, nervos şi plictisit,
Când se certau, se tot gândea,
De ce mai bună n-am găsit?
La fel se frământa… şi ea! (IOAN MAMAISCHE)
PREVENŢIE
Guvernul ne recomandă,
Şi dă ordine pe bandă,
Să spălăm nâinile bine,
Că, pe creier… are cine! (IOAN MAMAISCHE)
LEGIFERARE
Aleşii s-au decis, deodată,
Să scoată norma porcilor,
C-ar fi prea mulţi azi la poiată
Şi, concurenţă… nu mai vor! (IOAN MAMAISCHE)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
ÎN FAMILIE CÂNTĂ COCOȘUL
Cânt și eu, găsesc pretextul,
Și-armonia e deplină,
Însă muzica și textul
Sunt compuse de găină! (GHEORGHE CIREAP)
Ce să mai râd de altul când sunt la fel de bleg
Mă chinui de o viață și tot nu înțeleg
Că eu mă cred cocoșul dar nu știu cum să fac,
În loc de „cucurigu” îmi iese „cotcodac”... (ŞTEFAN BAŞNO)
Există undeva un loc. Nu-l știu
Deși m-atrage ca un vechi diez.
Mă-ntorc c-un tren de noapte la Sibiu.
Cu tine și cu toamna să...iernez! (MARIOARA NEDEA)
Tu te intorci acasă, la Sibiu
Cu trenul??? Mare ghinion!
Dacă erai consoarta lui Musiu
Aveai la scară ditai avion...(ŞTEFAN BAŞNO)
Aș avea o întrebare:
Poate cineva să-mi spună
Ce deosebire-i oare
Între moartea rea și bună? (DUMITRU MONACU)
Recunosc, m-ai încuiat!
Îți răspund cu o-ntrebare:
Tu cam ce-ai alege oare,
Un beat mort sau mort de beat? (ŞTEFAN BAŞNO)
STEREOTIPIE
Mândrul taur comunal,
N-are-o fire orgiacă,
Ci e dus de nas, banal,
Totdeauna la o vacă! (DAVID VALENTIN)
Lui, ca taur de prăsilă
Bănuiesc că o să-i placă
Insă o să-i plâng de milă
Dacă-i dus de nas de-o vacă! (ŞTEFAN BAŞNO)
Coborau pe Dealul Mare
În vremurile trecute
Oameni cu lemne-n spinare
Din pădurile pierdute. (GEORGE CEAUŞU)
Se furau, dar uscături
Astăzi se fură păduri
Nu de oamenii sărmani
Ci de ditai barosani! (ŞTEFAN BAŞNO)
VORBELE FADE DIN SPLINUL HÂRTIILOR
LA DESCHIDEREA ANULUI ȘCOLAR
Citește un șef de pe foaie
Sclipirea candorii copiilor.
Nu vede c-o face de oaie,
Uitându-se-n ochii ... hârtiilor? (NICOLAE MĂTCAȘ)
VORBE-N VÂNT DESPRE REFORMA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
„România educată”
Doar closetul e din curte?
Până s-o porniți odată,
Școala prinde-a face …. scurte. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE CALEA MINIMULUI EFORT
Să umbli-adânc la sursa focurilor,
Când s-au convins chiar șefii luminați
Că, -n loc să cați sorgintea drogurilor,
Mai lesne-i să-i testezi pe cei drogați?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ARE CHIRA SOCOTEALĂ
Banii din PNNR
Nu-i vrem la spitale, he:
Dacă fac cumva picioare,
Nimerești drept la răcoare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
BANI PENTRU CONSTRUIREA DE SPITALE
Îi luăm cu împrumut
La dobândă de temut:
Chiar de fac – și fac! – picioare,
Nu stă nimeni la-nchisoare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PANGLICARI ELECTORALI
Ce măiestru artificiu
Au fachirii în dotare:
Indexarea din oficiu
Să ne-o dea drept ... majorare. (LERU CICOARE)
NOI SĂ STRÂNGEM STRÂNS CUREAUA,
EI – LA NICI O GAURĂ
Șefii noștri când ne-ndeamnă
Să facem chiverniseli,
Pentru propriul clan înseamnă:
Nici un sfanț din cheltuieli. (LERU CICOARE)
REVOLTA UNUI ABSOLVENT DE STUDII UNIVERSITARE
SOLICITAT SĂ NUMEASCĂ MĂCAR UN SINGUR FOST PROFESOR
Cum să-i pui pe posesorii
Diplomelor de licență
Să-și cunoască profesorii
Studiind fără frecvență?! (LERU CICOARE)
CE ARE NOTA CU FUNCȚIA?
Candidând la prim-ministru
Sau la lider de partid,
Te-o-ntreba ce corb sinistru
Cu ce note-ai absolvit? (LERU CICOARE)
COLACUL ȘEFIEI
Ce importă c-a dat BAC-ul
La a patra încercare.
A luat, în schimb, colacul
De la prima-naintare! (LERU CICOARE)
ȘEFII IGNORĂ CONSULTAREA CELOR CARE I-AU ALES
Știți de ce în doi decid,
Ignorând calea legală?
Nu le pasă de partid,
Ci de chișca personală. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM SĂ LE MAI ȚII MINTE PE TOATE?
Cum s-o-ntrebi – neobrăzare! –
Titlul tezei de licență,
Când ea, -n fond, atâtea are
Titluri de ... locotenență?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
E ȘMEN SAU FRAUDĂ? FURT? UN MIZILIC!
Atâtea doctorate plagiate
Albite net, la culă conectate,
Iar voi o agasați, în ritm de salsă,
Că diploma de studii i-ar fi falsă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DECIZIE UNANIMĂ
I se dă certificat
Că-i cu rol determinant,
Căci la for a tras – jenant –
Un fâs
Și toți membrii s-au stricat
De râs. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MAREA DICTARE NAȚIONALĂ
A BASARABENILOR DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Voluntari scriu, ca la școală,
Dictare națională.
Nu ne spuneți, măi fârtați,
Câți din ei sunt deputați? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FOTBALUL CA ECONOMIA
Asemănare perfectă,
În declin-are infectă;
Jucători și șefi de țară
Trei decenii-au dat în bară. (DUMITRU BUJDOIU)
ROMICĂ LA TRIBUNAL
- Bă, ți-au murit trei neveste?!
- De la ciuperci, asta este!
- Hai, o ciupecă-otrăvită…
- Dar două n-au vrut să-nghită. (DUMITRU BUJDOIU)
APUD EMIL BRUMARU
A scris porno-epigrame,
Cu femeia nesătulă,
Care-n pat îți face drame
În versuri, cu rime-n…ulă. (DUMITRU BUJDOIU)
BEȚIV HAMLETIAN
- Haide la crâșmă, Andrei!
Ce, te-a lovit întristarea?
N-ai bani? Asta-i întrebarea:
Tu bei, or not tu bei? (DUMITRU BUJDOIU)
SOACRA IDEALĂ
Ar fi superbă figură,
Niciun stres, înjurătură…
De-ar fi dată de natură
Fără ochi, urechi și gură. (DUMITRU BUJDOIU)
CONVORBIRE CU O DOAMNĂ LA IEȘIREA
DIN SALA DE JUDECATĂ
- Azi divorţu-ai câştigat,
De ce lupţi pentru-mpăcat?
- Demult, cândva l-am şi iubit,
Dar azi îl văd prea... fericit! (ADRIAN TIMOFTE)