O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Dumitru Monacu nu este numai un publicist incisiv, un epigramist redutabil şi un pamfletar apreciat, ci şi un autor de romane. Spuneam într-o cronică la volumul „Mai rar aşa ceva” (vezi „Loc de dat cu… epigrama” nr. 252) că „Dumitru Monacu se transformă încet-încet într-un prozator ce-şi ia în serios calitatea de narator omniscient, dând dialogului rolul de diegeză şi descrierii rolul de discurs”. În 2020 scoate la Editura „Quadrat” (Botoşani) volumul „Cronica Părinţilor Orfani”, în fapt o imagine din perspectivă antropologică şi sociologică a satului bucovinean în perioada 1939 – 1944. În filozofia lui Ion Vasiliu, personajul pus sub lupa romancierului, întâlnim gândirea oricărui român bucovinean, supusă normalităţii în prima parte a vieţii, când timpul nu punea presiune pe el, şi tulburarea acestei armonii odată cu venirea ruşilor şi contribuţia acestora la distrugerea satului. Volumul în discuţie acum, „Uliţa Arinilor” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2021), este o continuare a celui apărut în 2020. Dumitru Monacu şi-a ales o altă perioadă din istoria satului, intervalul 1962 – 1967, punând accent pe evoluţia personajelor şi reacţia lor la şirul de evenimente impuse de comunism, acest „curent roşu alimentat direct din transformatorul Moscovei” şi care se instala tot mai autoritar: trecerea de la apelativul de „domn” la cel de”tovarăş”, obligativitatea de a semna cererea de înscriere în colectiv, altfel erau ameninţaţi că vor fi duşi în Siberia sau că le vor fi exmatriculaţi copiii din şcoli, confiscarea animalelor, atelajelor şi a obiectelor de uz agricol etc. Avem de-a face cu un roman al universului rural trăit, când comunismul a învins idealul clasic al ţăranului. Când echipele comuniste confiscau averile, „întreaga uliţă era cuprinsă de un vacarm de rugăciuni, bocete sau blesteme. Femeile plângeau şi se smulgeau de păr, bărbaţii înjurau şi strângeau din pumni, iar copiii pândeau înfricoşaţi printre ostreţele gardurilor toată această nenorocire în urma căreia părinţii şi bunicii lor îşi pierdeau dreptul la traiul cu care se obişnuiseră de sute de ani”. Cu mijloacele de subzistenţă luate, ţăranii lui Monacu, cu precădere bărbaţii, sun obligaţi să-şi caute locuri de muncă la oraş, ceea ce a făcut ca la noi, la români, după cum o confirmă sociologii şi o demonstrează bine autorul, cultura urbană să nu fie una emergentă din cea rurală, ci un veritabil altoi.
Acţiunea romanului începe „într-o zi neagră” din vara anului 1962. Saga familiei Vasiliu se coagulează în jurul soţilor Eugen şi Ana şi a copiilor lor Petrică, Mircea şi Valeria. Lor li s adaugă cei de pe Uliţa Arinilor: Gheorghe Ţurcanu, Verginel Iordache (moş Ţigară), miliţianul Hultanul, Ionică Vargan, Vasile Ilie (moş Alecu), Avrum Leizer, Vasile Onofrei, Grigore Grumăzescu şi alţii. La arhitectura romanului contribuie şi alte personaje care nu locuiesc în sat dar au o legătură cu locuitorii acestui topos, cum ar fi avocatul Gavrilescu sau directorul întreprinderii, Drăguşescu.
Dumitru Monacu continuă, ca şi în primul volum, să valorizeze civilizaţia rurală bucovineană, descriind o nuntă, modalităţile de transformare a cânepei în fibră textilă, portul popular, algoritmul plin de subînţelesuri ale peţitului, cum acţionează hoţii satului, organizarea stânelor, simplitatea caselor, livada lui moş Alecu şi perele Claps ale acestuia, obiceiurile de Anul Nou, apariţia primului televizor şi a primul aparat radio, caravana cu filme, moartea lui Gheorghiu- Dej, transformarea GAC în CAP, programul administrativ de sâmbăta, odaia considerată „cea bună”, postul de radio „Europa Liberă” şi, peste tot şi toate, mâna lungă a securităţii care încuraja conflictul, intervenţia şi pâra.
Personajele acestui roman îmi amintesc de un citat din Marin Sorescu: „Omul urcă o Golgotă vieţii cu o scândură în spate, care înseamnă jumătate de cruce, în căutarea celeilalte jumătăţi de cruce, ca după aceea să găsească un loc unde să poată fi răstignit”.
Există şi o puternică amprentă psihologică a romanului pe care autorul o pune în evidenţă prin Petrică, copilul cel mic al lui Eugen. Autorul şi-a împărţit textul în 24 de capitole, fiecare reprezentând o „voce” de pe Uliţa Arinilor, Petrică fiind prezent aproape peste tot. Dumitru Monacu îi acordă lui Petrică o orientare egotică, atribuindu-i eticheta de EU. Să fim atenţi la Petrică, cel care are curiozitatea de a încapsula elemente de viaţă ca să explodeze în volumul al treilea. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DEOSEBIRE
Când profesorul conjugă
Verbe multe cu chichiţe,
Prostul iute-o ia la fugă
Iar deşteptu-şi ia notiţe! (ELENA MÂNDRU)
24 IUNIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI
Azi, tradiția e vie
Și te-ncântă să o vezi
Pe românca noastră-n ie
Din bumbac de la chinezi. (GRIGORE COTUL)
CADOUL DE SÂNZIENE
Azi l-a părăsit soția,
Căsnicia e-n declin,
C-a adus din piață ia,
Dar cu tot cu manechin. (GRIGORE COTUL)
SOŢII TACITURNI
S-o fi înţeles cu el pesemne,
Mai toată viaţa doar prin semne,
C-o văd, nu-i fie de deochi!
Cu nişte semne pe la ochi. (VASILE LARCO)
SOŢII ÎNDRĂGOSTIŢI DE UNDELE RADIO
Ei "zburdă" - aşa ca iezii-n curte,
Radiou-n suflet le pătrunde:
El e pe unde lungi sau scurtea,
Iar ea pe... cine ştie unde! (VASILE LARCO)
CA LA ŞAH
Regina-n turn cată Olimpul
Cu-n nebun ce-o face mat
Căci regele-i pe cal tot timpul
Şi nici gând n-are de pat. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
CONSTATARE
Spun foarte sincer, nu rezişti,
Să te uimeşti, să râzi de pici,
Când vezi că mari epigramişti
Încap în oameni foarte mici. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
OFERTĂ ÎN TURISMUL RURAL
Astăzi, nu mai sunt secrete;
Sunt oferte la cazare:
Pensiuni cu MARGARETE,
Multe, ... binevoitoare! (MAX OPAIŢ)
UNOR POLITICIENI VECHI
Plini de praf, de-atâta vreme,
Pentru-a fi la înălțime,
Scapă astăzi de probleme,
Cu o baie... de mulțime! (MAX OPAIŢ)
UNUI TUPEIST
Promovat pe-un post vacant,
Hotărât, în viitor,
Schimbă aerul, (ușor!)
Cu un altul... arogant! (MAX OPAIŢ)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
DIN CICLUL ȚARA MEA
Am serviciu și-o căsuță,
Circul, zilnic, pe rotițe;
Țara mea-i cea mai drăguță
Și-i stă bine cu gropițe! (GHEORGHE CIREAP
O fi gropița ta drăguță
Când dai cu roata de căruță
Că nu-ți mănâncă pensia
Să îi repari suspensia! (ŞTEFAN BAŞNO)
CONFESIUNE
Mi s-a plâns, azi, un amic
Și-a făcut-o pur (pruncește) -
Cum că soața lui... nimic
Nu îi cere, poruncește! (AL. D. FUNDUIANU)
Sandule, ce îmi făcuși?
Iaca, mi-ai stârnit nevasta
Să-mi mai tregă un frecuș
Să nu uit de vorba asta... (ŞTEFAN BAŞNO)
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
Soția mea, să mă alinte,
Mi-a declarat că mă respectă
Şi vrea de astăzi înainte
Să-mi fie vaduva perfectă. (STELICĂ ROMANIUC)
Deci veselă, după tipic
Te-o pomeni seară de seară
Cu-n coniac și o țigară
În pat, lângă un bun amic! (ŞTEFAN BAŞNO)
Vreo două clone prind puteri
Și-alungă turme de mișei.
Din nesfârșitele averi
Îmbracă, iute, pe cei goi. (MARLENA CIOBANU)
Dar spune-mi, cele două clone
Vin ele sau trimit prin drone
Hăinuțele pentru copii
Adică blugii din fâșii?...(ŞTEFAN BAŞNO)
RĂTĂCIT ÎN RAI
Visam din nou că mă aflam în Rai,
Cântări și rugi se înălțau din strune,
Preafericiți cu pălării de pai
Și în costum, mergeau la rugăciune. (VALENTIN DAVID)
Acum pricep de ce Turbincă
A evitat s-aleagă raiul!
Ceva mai jos găsești pălincă ,
Femei frumoase si guliaiul... (ŞTEFAN BAŞNO)
Când voi păși haotic în noaptea ca de smoală,
Nisipul din clepsidră se va preface-n praf,
Probabil că pe groapă va sta o piatră goală…
Nu voi strica cerneală să-mi scriu un epitaf.(VALENTIN DAVID)
Un epitaf pe cruce scrii cu dalta,
Cerneala se cam spală după ploi
Dar Valentine, până una – alta,
Mai pune o palincă într-un țoi... (ŞTEFAN BAŞNO)
FATA MARE
Pe nisipu-încins la soare
Șade Ea, o fată mare;
Ce de mâine, se zvonește
Că-și va căuta un... pește. (GHEORGHE GURĂU)
Nu ne-ai spus domnu' Gurău,
Un caras sau un șalău
Sau un ăla bun de gură
Să o ducă pe centură?...(ŞTEFAN BAŞNO)
SPERANŢE
Scriu, frecvent, despre femei...
Recunosc,nu scriu de bine,
Mă gândesc și-mi fac idei,
Poate... s-or lua de mine ! (AUREL CEHAN)
Aurel, gândește bine,
Fii mai reținut, ficior!
Ca dacă se iau de tine
Nu mai scapi de gura lor!(ŞTEFAN BAŞNO)
”CHELNERI” DE ELITĂ
Cei din ”servicii” toți declară,
Că au ”servit” doar pentru țară,
De fapt răspunsul e doar unul,
Că și-au servit mai mult …”Stăpănul”! (IOAN PETRESCU)
Și chelnerul cel mai năuc
Trăiește doar pentru ciubuc!
Firesc să facă temenele
La ăla care-i dă "lovele"...(ŞTEFAN BAŞNO)
EURO U21: Spania-România: 3-0
Și la juniori,
Ca la seniori;
Dau cu stângu’-n dreptu’,
Burleanu-i “deșteptu” (DUMITRU BUJDOIU)
FĂRĂ GREVĂ, CERERE-PROTEST
Subsemnatul…om al muncii,
CNP…contribuabil,
Nu mai sunt manipulabil,
Nu mai votez politrucii. (DUMITRU BUJDOIU)
SEX(Y)AGENAR ÎNDRĂGOSTIT
Vream să-mi spună că-i sunt drag,
Dar ea: miroși a moșneag;
I-am dat, logic, un reproș:
Deci, te-ai mai culcat cu-n moș?! (DUMITRU BUJDOIU)
LUNG E DRUMUL CRAMEI
E lung pământul și e lat,
Zise Mitică, mort de beat;
Nu-l contraziceți cu ocări,
L-a măsurat pe trei cărări (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDĂ LA DENTIST
- Am o durere-aicea, cruntă,
Îmi e vraiște toată gura;
- De când vă pierdeți dantura?
- Zi și noapte…după nuntă (DUMITRU BUJDOIU)
ISTORIOARA CU PETRICĂ ȘI LUPUL
De când tot afișăm proiecte
Să scoatem gazele marine,
Acestea își croiesc traiecte
Spre teritoriile străine. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU VITEZA MELCULUI
Aproape-un an și câte ghioage
Să scoatem din cartofi fecúle!
Deci, peste cinci, poate, -om extrage
De gaz vreo două molecule. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SIMULACRU DE SOLIDARIZARE CU VOTANȚII SĂRACI
Votează harnic deputații,
Cedând la pensii speciale,
Convinși tranșant că-s protejații
Ai Curții Constituționale. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PRIMA CĂLĂTORIE ÎN STRĂINĂTATE A PRIM-MINISTRULUI
Domn’ prim-ministru, încotrova?
Poate, ne spuneți, mult stimate,
De când Republica Moldova
A devenit ... străinătate? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE CĂTRE LIDERUL „AUR”
Când te laudă dușmánul
Cu glas tare, sostenúto.
Nu ți-o sugera maidanul
Cam de ce va fi făcut-o? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PLAFONARE DE PREȚURI LA ALIMENTELE DE BAZĂ
Guvernanții, geranți buni,
Prețu-l scad la alimente,
Dar de ce pentru trei luni,
Când trei zile-s mai decente?! (LERU CICOARE)
FĂRĂ CASH NU FACI UN PAS
Nu știm: legea sau hazardul
Nu l-a învățat pe noul
Că, de când îi el, metroul,
Biletul nu-l iei cu cardul. (LERU CICOARE)
UNUI DEMNITAR CARE TRUDEȘTE PENTRU BINELE NOSTRU
Mersul cu tramvaiul, cu metroul,
Cu-autobuzul, zilnic, pe parcurs,
V-ar fixa mai bine statu-quo-ul:
Nu s-ar holba lumea ca la urs. (LERU CICOARE)
JUSTIȚIE PENTRU JUSTIȚIARI?
Magistrați din toată țara
L-amenință pe Ciolacu:
„De ne taie pensioara,
Și pe dânsul îl ia dracu’!” (LERU CICOARE)
MAGISTRAȚII: „SĂ SE REVIZUIASCĂ, DAR SĂ NU SE SCHIMBE NIMIC!”
Focu-ncins cu ce sofism să-l stingă?
Nu știu ei ce-nseamnă legi și normă?
„Noi suntem, firesc, pentru reformă,
Însă ea de noi să nu se-atingă!” (LERU CICOARE)
PLAGIATUL E ÎN FLOARE
Patriotismul economic
Și zișii noștri sclavi moderni
Ne-arată ce putríd și gnomic
E eu-l hoților eterni. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EPIGONI ȘI LA URĂRI
Nici n-au mai consultat vreo firmă „Práximo”
Cu vreun slogan original să se-mbârlige.
L-au copiat direct pe lider maximo,
Convinși: așa echipa lor o să câștige! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
N-AM ÎNVĂȚAT NIMIC DIN TRAGEDIE?
La „Colectiv”, de tragedie crunt șocați,
Habar n-aveám de shantalezi sau parși.
Azi parși-i suplinesc pe cei plecați,
Da noi tot n-ávem un spital de arși. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
INDIGNARE
Ne-ați distrus tot habitatul,
Ne-ați lipsit de fragi și mure
Și-ați mai pus pe jar și statul
Că nu stau urșii-n pădure... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
METROPOLĂ-A SENZAȚIILOR PICANTE
În capitala vrând să-ți intre-n grații
Tramvaiul patru-ș’-unu-i un apter
Cu un salon să-ți deie palpitații:
În vară – saună, iarna – frigider. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNEI BEIZADELE
De mic, tata bani i-a dat,
De-nvăţat, n-a învăţat,
E ajuns şi se făleşte
Că meniul doar citeşte. (ADRIAN TIMOFTE)