O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Dumitru Monacu nu este numai un publicist incisiv, un epigramist redutabil ÅŸi un pamfletar apreciat, ci ÅŸi un autor de romane. Spuneam într-o cronică la volumul „Mai rar aÅŸa ceva” (vezi „Loc de dat cu… epigrama” nr. 252) că „Dumitru Monacu se transformă încet-încet într-un prozator ce-ÅŸi ia în serios calitatea de narator omniscient, dând dialogului rolul de diegeză ÅŸi descrierii rolul de discurs”. În 2020 scoate la Editura „Quadrat” (BotoÅŸani) volumul „Cronica PărinÅ£ilor Orfani”, în fapt o imagine din perspectivă antropologică ÅŸi sociologică a satului bucovinean în perioada 1939 – 1944. În filozofia lui Ion Vasiliu, personajul pus sub lupa romancierului, întâlnim gândirea oricărui român bucovinean, supusă normalităţii în prima parte a vieÅ£ii, când timpul nu punea presiune pe el, ÅŸi tulburarea acestei armonii odată cu venirea ruÅŸilor ÅŸi contribuÅ£ia acestora la distrugerea satului. Volumul în discuÅ£ie acum, „UliÅ£a Arinilor” (Editura „Quadrat”, BotoÅŸani, 2021), este o continuare a celui apărut în 2020. Dumitru Monacu ÅŸi-a ales o altă perioadă din istoria satului, intervalul 1962 – 1967, punând accent pe evoluÅ£ia personajelor ÅŸi reacÅ£ia lor la ÅŸirul de evenimente impuse de comunism, acest „curent roÅŸu alimentat direct din transformatorul Moscovei” ÅŸi care se instala tot mai autoritar: trecerea de la apelativul de „domn” la cel de”tovarăş”, obligativitatea de a semna cererea de înscriere în colectiv, altfel erau ameninÅ£aÅ£i că vor fi duÅŸi în Siberia sau că le vor fi exmatriculaÅ£i copiii din ÅŸcoli, confiscarea animalelor, atelajelor ÅŸi a obiectelor de uz agricol etc. Avem de-a face cu un roman al universului rural trăit, când comunismul a învins idealul clasic al ţăranului. Când echipele comuniste confiscau averile, „întreaga uliţă era cuprinsă de un vacarm de rugăciuni, bocete sau blesteme. Femeile plângeau ÅŸi se smulgeau de păr, bărbaÅ£ii înjurau ÅŸi strângeau din pumni, iar copiii pândeau înfricoÅŸaÅ£i printre ostreÅ£ele gardurilor toată această nenorocire în urma căreia părinÅ£ii ÅŸi bunicii lor îÅŸi pierdeau dreptul la traiul cu care se obiÅŸnuiseră de sute de ani”. Cu mijloacele de subzistenţă luate, ţăranii lui Monacu, cu precădere bărbaÅ£ii, sun obligaÅ£i să-ÅŸi caute locuri de muncă la oraÅŸ, ceea ce a făcut ca la noi, la români, după cum o confirmă sociologii ÅŸi o demonstrează bine autorul, cultura urbană să nu fie una emergentă din cea rurală, ci un veritabil altoi.
AcÅ£iunea romanului începe „într-o zi neagră” din vara anului 1962. Saga familiei Vasiliu se coagulează în jurul soÅ£ilor Eugen ÅŸi Ana ÅŸi a copiilor lor Petrică, Mircea ÅŸi Valeria. Lor li s adaugă cei de pe UliÅ£a Arinilor: Gheorghe Å¢urcanu, Verginel Iordache (moÅŸ Å¢igară), miliÅ£ianul Hultanul, Ionică Vargan, Vasile Ilie (moÅŸ Alecu), Avrum Leizer, Vasile Onofrei, Grigore Grumăzescu ÅŸi alÅ£ii. La arhitectura romanului contribuie ÅŸi alte personaje care nu locuiesc în sat dar au o legătură cu locuitorii acestui topos, cum ar fi avocatul Gavrilescu sau directorul întreprinderii, DrăguÅŸescu.
Dumitru Monacu continuă, ca ÅŸi în primul volum, să valorizeze civilizaÅ£ia rurală bucovineană, descriind o nuntă, modalităţile de transformare a cânepei în fibră textilă, portul popular, algoritmul plin de subînÅ£elesuri ale peÅ£itului, cum acÅ£ionează hoÅ£ii satului, organizarea stânelor, simplitatea caselor, livada lui moÅŸ Alecu ÅŸi perele Claps ale acestuia, obiceiurile de Anul Nou, apariÅ£ia primului televizor ÅŸi a primul aparat radio, caravana cu filme, moartea lui Gheorghiu- Dej, transformarea GAC în CAP, programul administrativ de sâmbăta, odaia considerată „cea bună”, postul de radio „Europa Liberă” ÅŸi, peste tot ÅŸi toate, mâna lungă a securităţii care încuraja conflictul, intervenÅ£ia ÅŸi pâra.
Personajele acestui roman îmi amintesc de un citat din Marin Sorescu: „Omul urcă o Golgotă vieÅ£ii cu o scândură în spate, care înseamnă jumătate de cruce, în căutarea celeilalte jumătăţi de cruce, ca după aceea să găsească un loc unde să poată fi răstignit”.
Există ÅŸi o puternică amprentă psihologică a romanului pe care autorul o pune în evidenţă prin Petrică, copilul cel mic al lui Eugen. Autorul ÅŸi-a împărÅ£it textul în 24 de capitole, fiecare reprezentând o „voce” de pe UliÅ£a Arinilor, Petrică fiind prezent aproape peste tot. Dumitru Monacu îi acordă lui Petrică o orientare egotică, atribuindu-i eticheta de EU. Să fim atenÅ£i la Petrică, cel care are curiozitatea de a încapsula elemente de viaţă ca să explodeze în volumul al treilea. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DEOSEBIRE
Când profesorul conjugă
Verbe multe cu chichiţe,
Prostul iute-o ia la fugă
Iar deÅŸteptu-ÅŸi ia notiÅ£e! (ELENA MÂNDRU)
24 IUNIE – ZIUA INTERNAÈšIONALÄ‚ A IEI
Azi, tradiția e vie
Și te-ncântă să o vezi
Pe românca noastră-n ie
Din bumbac de la chinezi. (GRIGORE COTUL)
CADOUL DE SÂNZIENE
Azi l-a părăsit soția,
Căsnicia e-n declin,
C-a adus din piață ia,
Dar cu tot cu manechin. (GRIGORE COTUL)
SOÅ¢II TACITURNI
S-o fi înÅ£eles cu el pesemne,
Mai toată viaţa doar prin semne,
C-o văd, nu-i fie de deochi!
Cu niÅŸte semne pe la ochi. (VASILE LARCO)
SOÅ¢II ÎNDRÄ‚GOSTIÅ¢I DE UNDELE RADIO
Ei "zburdă" - aşa ca iezii-n curte,
Radiou-n suflet le pătrunde:
El e pe unde lungi sau scurtea,
Iar ea pe... cine ÅŸtie unde! (VASILE LARCO)
CA LA ÅžAH
Regina-n turn cată Olimpul
Cu-n nebun ce-o face mat
Căci regele-i pe cal tot timpul
Åži nici gând n-are de pat. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
CONSTATARE
Spun foarte sincer, nu reziÅŸti,
Să te uimeÅŸti, să râzi de pici,
Când vezi că mari epigramiÅŸti
Încap în oameni foarte mici. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
OFERTÄ‚ ÎN TURISMUL RURAL
Astăzi, nu mai sunt secrete;
Sunt oferte la cazare:
Pensiuni cu MARGARETE,
Multe, ... binevoitoare! (MAX OPAIÅ¢)
UNOR POLITICIENI VECHI
Plini de praf, de-atâta vreme,
Pentru-a fi la înălÈ›ime,
Scapă astăzi de probleme,
Cu o baie... de mulțime! (MAX OPAIŢ)
UNUI TUPEIST
Promovat pe-un post vacant,
Hotărât, în viitor,
Schimbă aerul, (ușor!)
Cu un altul... arogant! (MAX OPAIÅ¢)
REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO
DIN CICLUL ÈšARA MEA
Am serviciu și-o căsuță,
Circul, zilnic, pe rotițe;
Țara mea-i cea mai drăguță
Și-i stă bine cu gropițe! (GHEORGHE CIREAP
O fi gropița ta drăguță
Când dai cu roata de căruță
Că nu-È›i mănâncă pensia
Să îi repari suspensia! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CONFESIUNE
Mi s-a plâns, azi, un amic
Și-a făcut-o pur (pruncește) -
Cum că soața lui... nimic
Nu îi cere, porunceÈ™te! (AL. D. FUNDUIANU)
Sandule, ce îmi făcuÈ™i?
Iaca, mi-ai stârnit nevasta
Să-mi mai tregă un frecuș
Să nu uit de vorba asta... (ŞTEFAN BAŞNO)
DECLARAÈšIE DE DRAGOSTE
Soția mea, să mă alinte,
Mi-a declarat că mă respectă
Åži vrea de astăzi înainte
Să-mi fie vaduva perfectă. (STELICĂ ROMANIUC)
Deci veselă, după tipic
Te-o pomeni seară de seară
Cu-n coniac și o țigară
În pat, lângă un bun amic! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
Vreo două clone prind puteri
Și-alungă turme de mișei.
Din nesfârÈ™itele averi
Îmbracă, iute, pe cei goi. (MARLENA CIOBANU)
Dar spune-mi, cele două clone
Vin ele sau trimit prin drone
Hăinuțele pentru copii
Adică blugii din fâÈ™ii?...(ÅžTEFAN BAÅžNO)
RÄ‚TÄ‚CIT ÎN RAI
Visam din nou că mă aflam în Rai,
Cântări È™i rugi se înălÈ›au din strune,
Preafericiți cu pălării de pai
Și în costum, mergeau la rugăciune. (VALENTIN DAVID)
Acum pricep de ce Turbincă
A evitat s-aleagă raiul!
Ceva mai jos găsești pălincă ,
Femei frumoase si guliaiul... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
Când voi păși haotic în noaptea ca de smoală,
Nisipul din clepsidră se va preface-n praf,
Probabil că pe groapă va sta o piatră goală…
Nu voi strica cerneală să-mi scriu un epitaf.(VALENTIN DAVID)
Un epitaf pe cruce scrii cu dalta,
Cerneala se cam spală după ploi
Dar Valentine, până una – alta,
Mai pune o palincă într-un È›oi... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
FATA MARE
Pe nisipu-încins la soare
Șade Ea, o fată mare;
Ce de mâine, se zvoneÈ™te
Că-și va căuta un... pește. (GHEORGHE GURĂU)
Nu ne-ai spus domnu' Gurău,
Un caras sau un șalău
Sau un ăla bun de gură
Să o ducă pe centură?...(ŞTEFAN BAŞNO)
SPERANÅ¢E
Scriu, frecvent, despre femei...
Recunosc,nu scriu de bine,
Mă gândesc È™i-mi fac idei,
Poate... s-or lua de mine ! (AUREL CEHAN)
Aurel, gândeÈ™te bine,
Fii mai reținut, ficior!
Ca dacă se iau de tine
Nu mai scapi de gura lor!(ÅžTEFAN BAÅžNO)
”CHELNERI” DE ELITÄ‚
Cei din ”servicii” toÈ›i declară,
Că au ”servit” doar pentru È›ară,
De fapt răspunsul e doar unul,
Că È™i-au servit mai mult …”Stăpănul”! (IOAN PETRESCU)
Și chelnerul cel mai năuc
Trăiește doar pentru ciubuc!
Firesc să facă temenele
La ăla care-i dă "lovele"...(ŞTEFAN BAŞNO)
EURO U21: Spania-România: 3-0
Și la juniori,
Ca la seniori;
Dau cu stângu’-n dreptu’,
Burleanu-i “deÈ™teptu” (DUMITRU BUJDOIU)
FĂRĂ GREVĂ, CERERE-PROTEST
Subsemnatul…om al muncii,
CNP…contribuabil,
Nu mai sunt manipulabil,
Nu mai votez politrucii. (DUMITRU BUJDOIU)
SEX(Y)AGENAR ÎNDRÄ‚GOSTIT
Vream să-mi spună că-i sunt drag,
Dar ea: miroși a moșneag;
I-am dat, logic, un reproÈ™:
Deci, te-ai mai culcat cu-n moÈ™?! (DUMITRU BUJDOIU)
LUNG E DRUMUL CRAMEI
E lung pământul È™i e lat,
Zise Mitică, mort de beat;
Nu-l contraziceți cu ocări,
L-a măsurat pe trei cărări (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDÄ‚ LA DENTIST
- Am o durere-aicea, cruntă,
Îmi e vraiÈ™te toată gura;
- De când vă pierdeÈ›i dantura?
- Zi È™i noapte…după nuntă (DUMITRU BUJDOIU)
ISTORIOARA CU PETRICĂ ȘI LUPUL
De când tot afișăm proiecte
Să scoatem gazele marine,
Acestea îÈ™i croiesc traiecte
Spre teritoriile străine. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU VITEZA MELCULUI
Aproape-un an È™i câte ghioage
Să scoatem din cartofi fecúle!
Deci, peste cinci, poate, -om extrage
De gaz vreo două molecule. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SIMULACRU DE SOLIDARIZARE CU VOTANȚII SĂRACI
Votează harnic deputații,
Cedând la pensii speciale,
Convinși tranșant că-s protejații
Ai Curții Constituționale. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PRIMA CÄ‚LÄ‚TORIE ÎN STRÄ‚INÄ‚TATE A PRIM-MINISTRULUI
Domn’ prim-ministru, încotrova?
Poate, ne spuneți, mult stimate,
De când Republica Moldova
A devenit ... străinătate? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE CÄ‚TRE LIDERUL „AUR”
Când te laudă duÈ™mánul
Cu glas tare, sostenúto.
Nu ți-o sugera maidanul
Cam de ce va fi făcut-o? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PLAFONARE DE PREÈšURI LA ALIMENTELE DE BAZÄ‚
Guvernanții, geranți buni,
Prețu-l scad la alimente,
Dar de ce pentru trei luni,
Când trei zile-s mai decente?! (LERU CICOARE)
FĂRĂ CASH NU FACI UN PAS
Nu știm: legea sau hazardul
Nu l-a învățat pe noul
Că, de când îi el, metroul,
Biletul nu-l iei cu cardul. (LERU CICOARE)
UNUI DEMNITAR CARE TRUDEȘTE PENTRU BINELE NOSTRU
Mersul cu tramvaiul, cu metroul,
Cu-autobuzul, zilnic, pe parcurs,
V-ar fixa mai bine statu-quo-ul:
Nu s-ar holba lumea ca la urs. (LERU CICOARE)
JUSTIÈšIE PENTRU JUSTIÈšIARI?
Magistrați din toată țara
L-amenință pe Ciolacu:
„De ne taie pensioara,
Și pe dânsul îl ia dracu’!” (LERU CICOARE)
MAGISTRAÈšII: „SÄ‚ SE REVIZUIASCÄ‚, DAR SÄ‚ NU SE SCHIMBE NIMIC!”
Focu-ncins cu ce sofism să-l stingă?
Nu știu ei ce-nseamnă legi și normă?
„Noi suntem, firesc, pentru reformă,
Însă ea de noi să nu se-atingă!” (LERU CICOARE)
PLAGIATUL E ÎN FLOARE
Patriotismul economic
Și zișii noștri sclavi moderni
Ne-arată ce putríd È™i gnomic
E eu-l hoților eterni. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EPIGONI ȘI LA URĂRI
Nici n-au mai consultat vreo firmă „Práximo”
Cu vreun slogan original să se-mbârlige.
L-au copiat direct pe lider maximo,
ConvinÈ™i: aÈ™a echipa lor o să câÈ™tige! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
N-AM ÎNVĂȚAT NIMIC DIN TRAGEDIE?
La „Colectiv”, de tragedie crunt È™ocaÈ›i,
Habar n-aveám de shantalezi sau parÈ™i.
Azi parși-i suplinesc pe cei plecați,
Da noi tot n-ávem un spital de arÈ™i. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
INDIGNARE
Ne-ați distrus tot habitatul,
Ne-ați lipsit de fragi și mure
Și-ați mai pus pe jar și statul
Că nu stau urșii-n pădure... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
METROPOLÄ‚-A SENZAÈšIILOR PICANTE
În capitala vrând să-È›i intre-n graÈ›ii
Tramvaiul patru-È™’-unu-i un apter
Cu un salon să-ți deie palpitații:
În vară – saună, iarna – frigider. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
UNEI BEIZADELE
De mic, tata bani i-a dat,
De-nvăţat, n-a învăţat,
E ajuns şi se făleşte
Că meniul doar citeşte. (ADRIAN TIMOFTE)