O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Începând cu anul 1860 apar primele două volume care au pe copertă denumirea de epigramă (vezi Elis Râpeanu, „Epigrama în literatura română”, p. 199): N. T. Orăşanu – „Satire şi epigrame politice” (1869); „Ielile, grame şi epigrame politice” (1869) semnate cu pseudonimul „O companie de glumeţi” care, până la urmă, s-a demonstrat a fi Dimitrie Bolintineanu. Mulţimea de volume de epigrame de autor ce au urmat au condus la realizarea unor antologii, prima fiind cea alcătuită de Sofronie Ivanovici şi intitulată „Epigramiştii noştri” (Tipografia Marin S. Niculescu, Bucureşti, 1914). Istoria literară consideră că meritul acestei antologii este, pe lângă cel de a consacra epigrama ca specie literară umoristică, şi faptul că a impus noţiunea de epigramist.
Sofronie Ivanovici, născut la Turnu Măgurele şi colaborator fervent la revista literară „Viaţa”, avea 39 de ani când a publicat antologia. Până atunci mai publicase volume de versuri ( „Spre ideal”), proză („Din carnetul unui solitar” şi „În jurul unei femei”), un „Dicţionar al intelectualilor”, studii critice („Maniacii condeiului”) şi o serie de note şi impresii („Cum stăm cu literatura” şi „Mercenarele dragostei”). Nu publicase nici un volum de epigrame, iar epigramele publicate ocazional nu s-au ridicat la valoarea celor create de unii contemporani ai săi: „Jobenul respectabil, / Sub care-ţi stă figura, / E rama care costă / Mai mult decât pictura.” (Unui jobenat); „Eşti un templu-n care, / Printre credincioşi, / Se strecoar-adesea / Şi mulţi păcătoşi.” (Presei noastre); „Te asemeni cu moneda / De-aur, lucitoare, / Ce printre oameni n-are curs, / Cât are valoare”. (Adevărului).
Volumul cuprinde 16 nume însoţite de portretele lor şi scurte date biografice: C. C. Brăiescu, Cridim, A. C. Cuza, Toma Florescu, Giordano, I. Ionescu-Quintus, Ştefan Ivanovici-Terenţiu, I. Nicolescu-Chic, Cincinat Pavelescu, Ioan Pavelescu, I. Gr. Perieţeanu – Narcis, Constantin Rîuleţ, Radu D. Rosetti, A. Sterescu-Orel, D. Teleor şi Sofronie Ivanovici. Antologia debutează cu un cuvânt înainte intitulat „Câteva cuvinte asupra epigramei” semnat de antologator (Sofronie Ivanovici) şi se caracterizează printr-o documentare ce-i pot invidia şi pe antologatorii mai apropiaţi timpului nostru. Merită reţinute câteva puncte de vedere exprimate la orizontul anului 1914: 1. „În literatura noastră, această maliţioasă formă a poeziei s-a ivit pentru prima oară sub pana lui Constantin Bălăcescu, de la care posedăm zece epigrame, cea mai reuşită dintre toate este următoarea: „Din modestie, se vede, / Tot zici că nu ştii nimic; / Tu o zici făr’ a o crede, / Eu o cred fără s-o zic” (Epigrama mea din partea…multora); 2. „Cât de dificil este genul de care ne ocupăm, se poate observa din faptul că epigramiştii de valoare ai lumii pot fi număraţi pe degete, iar din adevăratele epigrame ale acestora abia s-ar putea întocmi un volumaş de câteva zeci de pagini”; 3. „În cadrul îngust al celor patru versuri, se cere epigramistului, nu numai o formă desăvârşită, simplitate şi claritate, dar şi un puternic spirit de observaţie, fină şi discretă ironie”; 4. „Românul este din firea lui ironic, zeflemist şi dovada despre aceste însuşiri o fac nenumăratele snoave şi anecdote populare, dintre care unele sunt adevărate perle de umor”; 5. „Este atât de splendidă răsplata celui care a reuşit să condenseze sare atică în patru versuri: o singură epigramă e de ajuns ca să asigure nemurirea unui scriitor” etc.
Sofronie Ivanovici prezintă şi algoritmul după care a făcut selecţia, atât a epigramiştilor cât şi a epigramelor: „Din autorii noştri de epigrame, aranjaţi în ordine alfabetică, am reprodus, în volumul de faţă, numai acele bucăţi cu caracter de generalitate şi necontestată paternitate, care merită mai mult sau mai puţin să fie intitulate epigrame, lăsând cititorilor deplină libertate de apreciere, cu toate că ne-ar fi fost destul de uşor să arătăm în ce măsură fiecare dintre aceşti autori a izbutit să atace interesantul şi atât de dificilul gen epigramatic”. În prezentarea de faţă mi-am propus să reiau câte o epigramă a fiecărui component al antologiei: C.C. Brăiescu: „Curios fenomen şi cu mine, / Anomalie cam ciudată: / Cu cât e secetă în pungă / Cu-atât mi-e mutra mai plouată! (Mie); Cridim: „Sunt nebuni poeţii, doamnă? / Foarte-adevărat! Ce vrei? / Cum se poate să nu fie, / Când se-nchină la femei? (Unei doamne); A.C.Cuza: „”Ei spun că steaua ţi-a apus, / Şi nu sunt drepţi cu tine: / Pe cerul literelor, sus, / Nici răsăriseşi bine.” (Unui poet); Toma Florescu: „Răutăciosule ironic, / Aşa cumplit ai înţepat, / Că de batjocurile tale / Nici chiar hârtia n-a scăpat.” (Unui epigramist); Giordano: „Aici zace-un straşnic nume, / Cântăreţ vestit în solo; / De-ar mai fi şi-o altă lume, / Apoi vai de-acei de-acolo.” (Pe mormântul unui cântăreţ); I. Ionescu-Quintus: „Ce vrei dragă? Nu se poate / Fără de cusur un om. / Eu nu-s om de neam, de pildă, / Iar tu nu eşti…neam de om.” (Unui prieten); Ştefan Ivanovici-Terenţiu: „Tu care-ai răzvrătit popoare, / Spre noi cândva de vei porni, / Prudenţii guvernanţi ai ţării / La graniţă te vor opri!” (Dreptăţii); I. Nicolescu-Chic: „Spre a-şi satisface gustul / De-a face pe umanii, / Proteg un bou, un câine… / Şi chinuiesc ţăranii.” (Unor arendaşi); Cincinat Pavelescu: „Amândoi avem o boală / Şi suferim pe urma ei: / Eu chelia naturală, / Tu chelia de idei.” (Unuia care râde de chelie); Ioan Pavelescu: „De vrei ca lumea să petreacă, / Din al meu spirit ia din nou: / Izvorul limpede nu seacă / Oricât s-ar adăpa un bou.” (Unui plagiator); I. Gr. Perieţeanu-Narcis: „În ochii tăi zăresc, frumoasă doamnă, / Un cer înnourat şi trist de toamnă… / Sunt nori formaţi din plânsul nesfârşit / Al celor înşelaţi, ce te-au iubit.” (Unei posomorâte); Constantin Rîuleţ: „Am comparat-o c-o icoană / Şi n-am greşit – o ştie bine - / Căci pe-amândouă deopotrivă / Le poate săruta oricine.” (Unei domnişoare); Radu D. Rosetti: „Capetele multor oameni / Au produs ceva în viaţă, / Numai capul dumitale / N-a produs decât…mătreaţă.” (Unuia); A. Sterescu-Orel: „Abia l-am cunoscut acum / Şi-am zis că-i om cu greutate; / Dar curios, aşa volum / Să n-aibă el capacitate!” (Unui voluminos); D. Teleor: „Iubita mea cu ochii verzi / Are un corp aşa de mic, / Încât în patul meu o pierd / Şi-o regăsesc la vr’un amic.” (Ei).
Un alt merit al antologiei realizate de Sofronie Ivanovici este dat şi de faptul că încununează perioada de maturizare a epigramei româneşti, fiind primul volum ce are înscris pe copertă noţiunea de „antologie” de epigramă. O lectură aprofundată a creaţiilor cuprinse în volum conduc şi spre factorii ce au concurat la apariţia epigramei şi enumeraţi adesea de Elis Râpeanu: fondul psiho-comportamental al românilor, fondul folcloric, îmbinarea dintre creaţia folclorică şi tradiţia scrierii versurilor, fondul balcanic, progresul general al societăţii ca şi influenţa culturii occidentale, mai ales a celei franceze.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI ILUZIONIST
Pe scenă ești un scamator
Și cu manevre, păcălești.
De-ai fi în sală spectator,
S-auzi ...ce-njurături primești! (ELENA MÂNDRU)
UNUI DOCTOR TATUAT
Semne multe-ai scrijelit
Pe-al tău corp nevinovat,
Mă întreb de te-ai scrântit,
Când… la cap te-ai operat?! (ELENA MÂNDRU)
OBICEIURI VECHI ŞI NOI
De rătăceşti prin depărtări
Vezi fapte ce pot să te-amuze:
Mulţi tauri cu verigi în nări
Şi „tăuraşi” cu ele-n buze! (VASILE LARCO)
UNEI SOŢII
De câte ori mă înşelai, madam,
Un fir de păr din cap eu îmi scoteam,
Acum când anii ţi-s pe ducă
Eu trebuie să port perucă! (VASILE LARCO)
UNOR CONFRAŢI
Bolşevici proletcultişti
Primind sarcini de partid
Orientatu-s-au rapid
Şi-s acum epigramişti. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
RUGĂ CU PAHARUL DE COTNARI ÎN MÂNĂ
Ne scoate, Doamne, Tu, din tină
Şi din necaz ori din nevoi,
Păzeşte-ne pre noi de noi,
Sfinţiţi cu această-agheasmă fină. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DORINȚĂ
Când mă gândesc la viitor,
Pe Cel de Sus îl rog cu-ardoare,
De-o fi s-ajung nemuritor,
Să-mi dea acces la muritoare. (GRIGORE COTUL)
CUGETARE
De multă vreme mă socot
Și-admit (că altă cale, nu-i):
Adevăratul patriot
E cel ce fură țara lui. (GRIGORE COTUL)
LA VÂRSTA A TREIA
Ajuns în toamna vieții, parcă
De-un singur lucru-i este frică:
Gândind că inima de-ncearcă,
Degeaba frunza Evei pică! (MAX OPAIŢ)
UNUI AFACERIST
Cu avere din ciubuc,
Nu mai merge-acum la mare;
Se gândește: 'ntâi s-apuc
Să termin o... condamnare! (MAX OPAIŢ)
PARADOX CONJUGAL
Necăjit că-i urmărit
De blesteme și sudalme,
E acuma părăsit,
Chit că a ținut-o- n... palme! (MAX OPAIŢ)
FOTBALIȘTI SUPER-DOTAȚI, SĂRACI-BOGAȚI
Ai fost vedetă cândva,
Ca Ronaldo, Benzema,
Nu pui ghetele în cui,
Iei banii șeicului. (DUMITRU BUJDOIU)
SFAT PENTRU POLITICIENII DIN ROTATIVĂ
Să-nvățați limba română
Opt zile pe săptămână!
Care-a opta,- ntreabă mulți?
Ziua-n care o insulți. (DUMITRU BUJDOIU)
RECLAMĂ KAUFLAND (Pliant)
“Vara mâncăm românește!”;
Da, când prinzi pe gârlă-un pește,
Sau ai lobodă, urzici,
Sau țânțari, furnici, de-aici. (DUMITRU BUJDOIU)
VITEZOMAN RECIDIVIST;* LA NOI NU EXISTĂ AȘA CEVA
S-a lăudat la vecini,
Că e as, boss, când șofează;
Dar poliția-l înfrânează,
Amendă…cam cinci mașini. (DUMITRU BUJDOIU)
*Un finlandez prins de radar cu 82 km/oră, în loc de 50 a fost
amendat cu 121000 euro. Era a treia oară. (Libertatea)
PRECAUȚIE
Îi zice soața-ntr-o seară:
- Să presupunem că eu mor,
Te-nsori pân’ la primăvară?
- Poate, dar n-oi mai fi chior. (DUMITRU BUJDOIU)
LANSARE DUBLĂ
Lansarea-i altfel, nu-i țin partea.
Va fi o barcă găurită,
În care poate fi zărită
Chiar soacra sa citindu-i cartea. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA “LANSARE DUBLĂ”
Vai, asta e impietate,
E crimă de lezmajestate!
Cum poți să zici ceva de soacră
A domnului zis "Gură acră"?(ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICĂ LA ŞTEFAN BAŞNO
Cum zicerea-i cu ricoşeu,
Ajunge pe la soacra mea;
Aşa se-ntâmplă mai mereu
Şi-i semn că n-am uitat de ea. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA TONY ANDREESCU
Maestru ești la hâța- hâța
Și datul peste gard cu mâța!
Dar recunosc încă odat'
Că ești un mare diplomat... (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICĂ LA ŞTEFAN BAŞNO
SST! Fără caracterizare
În care tu să spui de bine,
Căci sigur sunt şi unii care
Vor zice că n-au loc de mine. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA TONY ANDREESCU
Aha, deci sunt contagios
Te temi c-o să te trag în jos
Dar cine poa' să spună, cine?
Că-n jos nu e curat și bine! (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICĂ LA ŞTEFAN BAŞNO
Nu e vorba de tras jos,
Dar a lor dorință-i mare,
Ca din cărți să fie scos
Cel ce diferit le pare. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA TONY ANDREESCU
Produc la unii strepezeala
Și nu -mi dau premii, Nu-i scofală
Nu prea le am cu ploconeala
Că am coloană vertebrală... (ŞTEFAN BAŞNO)
SĂ NU MAI CANDIDEZE NICIODATĂ LA PREȘEDINȚIE
Curvăsar. Departe de-a fi sanct.
Pus la index nu știți de ce-a fost?
A rostit un lucru sacrosanct:
Că războiu-n lume n-are rost. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN STAT SUNTÉM ȘI-AVEM UN SINGUR STEAG!
Musulmani, creștini – ce-i de mirare? –
„Curcubeul jos!” îi cer lui caid.
„Ne-am jertfit pentru drapelul țării,
Niciodată pentru steagul Pride!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
A DAT CU OIȘTEA-N... CURCUBEU!
Vor fi ca toți: ostași, valeți, defénderi,
Vesteá, solemn, un mare Licurici,
Dar, vrând în slăvi să-i nalțe pe transgénderi,
El i-a numit, zurliu, ... transmăscărici! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CA SĂ NU ALARMEZE POPULAȚIA
Ascultându-i pe propagandiști
Despre viitura din Kahovka,
Nu la un dezastru-ar fi s-asiști –
La mirozna ce-a încins duhovca! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ROCADĂ ÎNTRE ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ ȘI CEA GUVERNAMENTALĂ
Foști consilieri mai ieri,
Sunt împinși, pe rând, miniștri.
De-aici, pe făraș, siniștri,
Sunt zvârliți consilieri. (LERU CICOARE)
EUROPA FM ȘI EDUCAREA SEXUALĂ A COPIILOR
Dragi li-s creșa, grădinița,
Căci le sfârâie târtița
Când se-ating, în grupa mică,
De cuc și de păsărică. (LERU CICOARE)
INCERTITUDINEA PROFESORILOR-GREVIȘTI
O-ndoială se strecoară
De n-au fost iar trași pe sfoară:
Le-a promis marea cu sarea
Cel ce lasă guvernarea. (LERU CICOARE)
POFTA VINE MÂNCÂND
Cum să fie subaltern
La rocadă?! – A căpiat?
Decât locul doi-n Guvern,
Nu-i mai bine-al doilea-n stat?! (LERU CICOARE)
O NOUĂ VARIANTĂ A „MIORIȚEI”
Baciul penelist
Și cel pesedist,
Mări, se vorbiră
Și se sfătuiră
Pe l’-apus de soare
Afară să-l zboare
Din cea coaliție
Drept în opoziție
Pe udemerist,
Că-i mai arivist
Și-are ministere
Pline de mistere,
Ciolane mai grase,
Locuri mai bănoase... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DIN CORNUL ABUNDENȚEI AL NOII GUVERNĂRI
Lapte, miere, lefuri șire,
Pensii, vouchere, cheji buni –
Insulă de fericire
Într-o mare de furtuni. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DIN CE SURSE?
Promisiunile sunt mari
Și deficitul este mare.
De unde, dar, niște biștari?
E clar: doar din împrumutare! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DAR CUM SĂ-I ÎMPĂCĂM?
Ne-a propus un logo mândru, piatră rară,
Tatuându-și-l pe braț cu drag bădița*.
L-am lua noi, lupul dacic, brand de țară,
Dacă el nu ne-ar răpune miorița. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*Jurnalistul, cineastul și poetul britanic Charlie Ottley (n. 1971, Tichborne).
FAPTELE DAU SUCCESUL
Azi discută fiecare
Despre aderare.
Discuţii ca la carte,
Lipsesc însă fapte. (ADRIAN TIMOFTE)