O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Începând cu anul 1860 apar primele două volume care au pe copertă denumirea de epigramă (vezi Elis Râpeanu, „Epigrama în literatura română”, p. 199): N. T. Orăşanu – „Satire ÅŸi epigrame politice” (1869); „Ielile, grame ÅŸi epigrame politice” (1869) semnate cu pseudonimul „O companie de glumeÅ£i” care, până la urmă, s-a demonstrat a fi Dimitrie Bolintineanu. MulÅ£imea de volume de epigrame de autor ce au urmat au condus la realizarea unor antologii, prima fiind cea alcătuită de Sofronie Ivanovici ÅŸi intitulată „EpigramiÅŸtii noÅŸtri” (Tipografia Marin S. Niculescu, BucureÅŸti, 1914). Istoria literară consideră că meritul acestei antologii este, pe lângă cel de a consacra epigrama ca specie literară umoristică, ÅŸi faptul că a impus noÅ£iunea de epigramist.
Sofronie Ivanovici, născut la Turnu Măgurele ÅŸi colaborator fervent la revista literară „ViaÅ£a”, avea 39 de ani când a publicat antologia. Până atunci mai publicase volume de versuri ( „Spre ideal”), proză („Din carnetul unui solitar” ÅŸi „În jurul unei femei”), un „DicÅ£ionar al intelectualilor”, studii critice („Maniacii condeiului”) ÅŸi o serie de note ÅŸi impresii („Cum stăm cu literatura” ÅŸi „Mercenarele dragostei”). Nu publicase nici un volum de epigrame, iar epigramele publicate ocazional nu s-au ridicat la valoarea celor create de unii contemporani ai săi: „Jobenul respectabil, / Sub care-Å£i stă figura, / E rama care costă / Mai mult decât pictura.” (Unui jobenat); „EÅŸti un templu-n care, / Printre credincioÅŸi, / Se strecoar-adesea / Åži mulÅ£i păcătoÅŸi.” (Presei noastre); „Te asemeni cu moneda / De-aur, lucitoare, / Ce printre oameni n-are curs, / Cât are valoare”. (Adevărului).
Volumul cuprinde 16 nume însoÅ£ite de portretele lor ÅŸi scurte date biografice: C. C. Brăiescu, Cridim, A. C. Cuza, Toma Florescu, Giordano, I. Ionescu-Quintus, Åžtefan Ivanovici-TerenÅ£iu, I. Nicolescu-Chic, Cincinat Pavelescu, Ioan Pavelescu, I. Gr. PerieÅ£eanu – Narcis, Constantin RîuleÅ£, Radu D. Rosetti, A. Sterescu-Orel, D. Teleor ÅŸi Sofronie Ivanovici. Antologia debutează cu un cuvânt înainte intitulat „Câteva cuvinte asupra epigramei” semnat de antologator (Sofronie Ivanovici) ÅŸi se caracterizează printr-o documentare ce-i pot invidia ÅŸi pe antologatorii mai apropiaÅ£i timpului nostru. Merită reÅ£inute câteva puncte de vedere exprimate la orizontul anului 1914: 1. „În literatura noastră, această maliÅ£ioasă formă a poeziei s-a ivit pentru prima oară sub pana lui Constantin Bălăcescu, de la care posedăm zece epigrame, cea mai reuÅŸită dintre toate este următoarea: „Din modestie, se vede, / Tot zici că nu ÅŸtii nimic; / Tu o zici făr’ a o crede, / Eu o cred fără s-o zic” (Epigrama mea din partea…multora); 2. „Cât de dificil este genul de care ne ocupăm, se poate observa din faptul că epigramiÅŸtii de valoare ai lumii pot fi număraÅ£i pe degete, iar din adevăratele epigrame ale acestora abia s-ar putea întocmi un volumaÅŸ de câteva zeci de pagini”; 3. „În cadrul îngust al celor patru versuri, se cere epigramistului, nu numai o formă desăvârÅŸită, simplitate ÅŸi claritate, dar ÅŸi un puternic spirit de observaÅ£ie, fină ÅŸi discretă ironie”; 4. „Românul este din firea lui ironic, zeflemist ÅŸi dovada despre aceste însuÅŸiri o fac nenumăratele snoave ÅŸi anecdote populare, dintre care unele sunt adevărate perle de umor”; 5. „Este atât de splendidă răsplata celui care a reuÅŸit să condenseze sare atică în patru versuri: o singură epigramă e de ajuns ca să asigure nemurirea unui scriitor” etc.
Sofronie Ivanovici prezintă ÅŸi algoritmul după care a făcut selecÅ£ia, atât a epigramiÅŸtilor cât ÅŸi a epigramelor: „Din autorii noÅŸtri de epigrame, aranjaÅ£i în ordine alfabetică, am reprodus, în volumul de faţă, numai acele bucăţi cu caracter de generalitate ÅŸi necontestată paternitate, care merită mai mult sau mai puÅ£in să fie intitulate epigrame, lăsând cititorilor deplină libertate de apreciere, cu toate că ne-ar fi fost destul de uÅŸor să arătăm în ce măsură fiecare dintre aceÅŸti autori a izbutit să atace interesantul ÅŸi atât de dificilul gen epigramatic”. În prezentarea de faţă mi-am propus să reiau câte o epigramă a fiecărui component al antologiei: C.C. Brăiescu: „Curios fenomen ÅŸi cu mine, / Anomalie cam ciudată: / Cu cât e secetă în pungă / Cu-atât mi-e mutra mai plouată! (Mie); Cridim: „Sunt nebuni poeÅ£ii, doamnă? / Foarte-adevărat! Ce vrei? / Cum se poate să nu fie, / Când se-nchină la femei? (Unei doamne); A.C.Cuza: „”Ei spun că steaua Å£i-a apus, / Åži nu sunt drepÅ£i cu tine: / Pe cerul literelor, sus, / Nici răsăriseÅŸi bine.” (Unui poet); Toma Florescu: „Răutăciosule ironic, / AÅŸa cumplit ai înÅ£epat, / Că de batjocurile tale / Nici chiar hârtia n-a scăpat.” (Unui epigramist); Giordano: „Aici zace-un straÅŸnic nume, / CântăreÅ£ vestit în solo; / De-ar mai fi ÅŸi-o altă lume, / Apoi vai de-acei de-acolo.” (Pe mormântul unui cântăreÅ£); I. Ionescu-Quintus: „Ce vrei dragă? Nu se poate / Fără de cusur un om. / Eu nu-s om de neam, de pildă, / Iar tu nu eÅŸti…neam de om.” (Unui prieten); Åžtefan Ivanovici-TerenÅ£iu: „Tu care-ai răzvrătit popoare, / Spre noi cândva de vei porni, / PrudenÅ£ii guvernanÅ£i ai ţării / La graniţă te vor opri!” (Dreptăţii); I. Nicolescu-Chic: „Spre a-ÅŸi satisface gustul / De-a face pe umanii, / Proteg un bou, un câine… / Åži chinuiesc ţăranii.” (Unor arendaÅŸi); Cincinat Pavelescu: „Amândoi avem o boală / Åži suferim pe urma ei: / Eu chelia naturală, / Tu chelia de idei.” (Unuia care râde de chelie); Ioan Pavelescu: „De vrei ca lumea să petreacă, / Din al meu spirit ia din nou: / Izvorul limpede nu seacă / Oricât s-ar adăpa un bou.” (Unui plagiator); I. Gr. PerieÅ£eanu-Narcis: „În ochii tăi zăresc, frumoasă doamnă, / Un cer înnourat ÅŸi trist de toamnă… / Sunt nori formaÅ£i din plânsul nesfârÅŸit / Al celor înÅŸelaÅ£i, ce te-au iubit.” (Unei posomorâte); Constantin RîuleÅ£: „Am comparat-o c-o icoană / Åži n-am greÅŸit – o ÅŸtie bine - / Căci pe-amândouă deopotrivă / Le poate săruta oricine.” (Unei domniÅŸoare); Radu D. Rosetti: „Capetele multor oameni / Au produs ceva în viaţă, / Numai capul dumitale / N-a produs decât…mătreaţă.” (Unuia); A. Sterescu-Orel: „Abia l-am cunoscut acum / Åži-am zis că-i om cu greutate; / Dar curios, aÅŸa volum / Să n-aibă el capacitate!” (Unui voluminos); D. Teleor: „Iubita mea cu ochii verzi / Are un corp aÅŸa de mic, / Încât în patul meu o pierd / Åži-o regăsesc la vr’un amic.” (Ei).
Un alt merit al antologiei realizate de Sofronie Ivanovici este dat ÅŸi de faptul că încununează perioada de maturizare a epigramei româneÅŸti, fiind primul volum ce are înscris pe copertă noÅ£iunea de „antologie” de epigramă. O lectură aprofundată a creaÅ£iilor cuprinse în volum conduc ÅŸi spre factorii ce au concurat la apariÅ£ia epigramei ÅŸi enumeraÅ£i adesea de Elis Râpeanu: fondul psiho-comportamental al românilor, fondul folcloric, îmbinarea dintre creaÅ£ia folclorică ÅŸi tradiÅ£ia scrierii versurilor, fondul balcanic, progresul general al societăţii ca ÅŸi influenÅ£a culturii occidentale, mai ales a celei franceze.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI ILUZIONIST
Pe scenă ești un scamator
Și cu manevre, păcălești.
De-ai fi în sală spectator,
S-auzi ...ce-njurături primeÈ™ti! (ELENA MÂNDRU)
UNUI DOCTOR TATUAT
Semne multe-ai scrijelit
Pe-al tău corp nevinovat,
Mă întreb de te-ai scrântit,
Când… la cap te-ai operat?! (ELENA MÂNDRU)
OBICEIURI VECHI ÅžI NOI
De rătăceşti prin depărtări
Vezi fapte ce pot să te-amuze:
MulÅ£i tauri cu verigi în nări
Åži „tăuraÅŸi” cu ele-n buze! (VASILE LARCO)
UNEI SOÅ¢II
De câte ori mă înÅŸelai, madam,
Un fir de păr din cap eu îmi scoteam,
Acum când anii Å£i-s pe ducă
Eu trebuie să port perucă! (VASILE LARCO)
UNOR CONFRAÅ¢I
BolÅŸevici proletcultiÅŸti
Primind sarcini de partid
Orientatu-s-au rapid
Şi-s acum epigramişti. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
RUGÄ‚ CU PAHARUL DE COTNARI ÎN MÂNÄ‚
Ne scoate, Doamne, Tu, din tină
Åži din necaz ori din nevoi,
Păzeşte-ne pre noi de noi,
Sfinţiţi cu această-agheasmă fină. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DORINȚĂ
Când mă gândesc la viitor,
Pe Cel de Sus îl rog cu-ardoare,
De-o fi s-ajung nemuritor,
Să-mi dea acces la muritoare. (GRIGORE COTUL)
CUGETARE
De multă vreme mă socot
Și-admit (că altă cale, nu-i):
Adevăratul patriot
E cel ce fură țara lui. (GRIGORE COTUL)
LA VÂRSTA A TREIA
Ajuns în toamna vieÈ›ii, parcă
De-un singur lucru-i este frică:
Gândind că inima de-ncearcă,
Degeaba frunza Evei pică! (MAX OPAIŢ)
UNUI AFACERIST
Cu avere din ciubuc,
Nu mai merge-acum la mare;
Se gândeÈ™te: 'ntâi s-apuc
Să termin o... condamnare! (MAX OPAIŢ)
PARADOX CONJUGAL
Necăjit că-i urmărit
De blesteme și sudalme,
E acuma părăsit,
Chit că a ținut-o- n... palme! (MAX OPAIŢ)
FOTBALIȘTI SUPER-DOTAȚI, SĂRACI-BOGAȚI
Ai fost vedetă cândva,
Ca Ronaldo, Benzema,
Nu pui ghetele în cui,
Iei banii șeicului. (DUMITRU BUJDOIU)
SFAT PENTRU POLITICIENII DIN ROTATIVÄ‚
Să-nvățaÈ›i limba română
Opt zile pe săptămână!
Care-a opta,- ntreabă mulți?
Ziua-n care o insulți. (DUMITRU BUJDOIU)
RECLAMÄ‚ KAUFLAND (Pliant)
“Vara mâncăm româneÈ™te!”;
Da, când prinzi pe gârlă-un peÈ™te,
Sau ai lobodă, urzici,
Sau È›ânÈ›ari, furnici, de-aici. (DUMITRU BUJDOIU)
VITEZOMAN RECIDIVIST;* LA NOI NU EXISTĂ AȘA CEVA
S-a lăudat la vecini,
Că e as, boss, când È™ofează;
Dar poliÈ›ia-l înfrânează,
Amendă…cam cinci maÈ™ini. (DUMITRU BUJDOIU)
*Un finlandez prins de radar cu 82 km/oră, în loc de 50 a fost
amendat cu 121000 euro. Era a treia oară. (Libertatea)
PRECAUÈšIE
Îi zice soaÈ›a-ntr-o seară:
- Să presupunem că eu mor,
Te-nsori pân’ la primăvară?
- Poate, dar n-oi mai fi chior. (DUMITRU BUJDOIU)
LANSARE DUBLÄ‚
Lansarea-i altfel, nu-i țin partea.
Va fi o barcă găurită,
În care poate fi zărită
Chiar soacra sa citindu-i cartea. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA “LANSARE DUBLÄ‚”
Vai, asta e impietate,
E crimă de lezmajestate!
Cum poți să zici ceva de soacră
A domnului zis "Gură acră"?(ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICÄ‚ LA ÅžTEFAN BAÅžNO
Cum zicerea-i cu ricoÅŸeu,
Ajunge pe la soacra mea;
AÅŸa se-ntâmplă mai mereu
Şi-i semn că n-am uitat de ea. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA TONY ANDREESCU
Maestru eÈ™ti la hâÈ›a- hâÈ›a
Și datul peste gard cu mâÈ›a!
Dar recunosc încă odat'
Că ești un mare diplomat... (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICÄ‚ LA ÅžTEFAN BAÅžNO
SST! Fără caracterizare
În care tu să spui de bine,
Căci sigur sunt şi unii care
Vor zice că n-au loc de mine. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA TONY ANDREESCU
Aha, deci sunt contagios
Te temi c-o să te trag în jos
Dar cine poa' să spună, cine?
Că-n jos nu e curat și bine! (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICÄ‚ LA ÅžTEFAN BAÅžNO
Nu e vorba de tras jos,
Dar a lor dorință-i mare,
Ca din cărți să fie scos
Cel ce diferit le pare. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA TONY ANDREESCU
Produc la unii strepezeala
Și nu -mi dau premii, Nu-i scofală
Nu prea le am cu ploconeala
Că am coloană vertebrală... (ŞTEFAN BAŞNO)
SĂ NU MAI CANDIDEZE NICIODATĂ LA PREȘEDINȚIE
Curvăsar. Departe de-a fi sanct.
Pus la index nu știți de ce-a fost?
A rostit un lucru sacrosanct:
Că războiu-n lume n-are rost. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN STAT SUNTÉM ȘI-AVEM UN SINGUR STEAG!
Musulmani, creÈ™tini – ce-i de mirare? –
„Curcubeul jos!” îi cer lui caid.
„Ne-am jertfit pentru drapelul țării,
Niciodată pentru steagul Pride!” (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
A DAT CU OIȘTEA-N... CURCUBEU!
Vor fi ca toÈ›i: ostaÈ™i, valeÈ›i, defénderi,
Vesteá, solemn, un mare Licurici,
Dar, vrând în slăvi să-i nalÈ›e pe transgénderi,
El i-a numit, zurliu, ... transmăscărici! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CA SÄ‚ NU ALARMEZE POPULAÈšIA
Ascultându-i pe propagandiÈ™ti
Despre viitura din Kahovka,
Nu la un dezastru-ar fi s-asiÈ™ti –
La mirozna ce-a încins duhovca! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ROCADÄ‚ ÎNTRE ADMINISTRAÈšIA PREZIDENÈšIALÄ‚ ȘI CEA GUVERNAMENTALÄ‚
Foști consilieri mai ieri,
Sunt împinÈ™i, pe rând, miniÈ™tri.
De-aici, pe făraș, siniștri,
Sunt zvârliÈ›i consilieri. (LERU CICOARE)
EUROPA FM ȘI EDUCAREA SEXUALĂ A COPIILOR
Dragi li-s creșa, grădinița,
Căci le sfârâie târtiÈ›a
Când se-ating, în grupa mică,
De cuc și de păsărică. (LERU CICOARE)
INCERTITUDINEA PROFESORILOR-GREVIȘTI
O-ndoială se strecoară
De n-au fost iar trași pe sfoară:
Le-a promis marea cu sarea
Cel ce lasă guvernarea. (LERU CICOARE)
POFTA VINE MÂNCÂND
Cum să fie subaltern
La rocadă?! – A căpiat?
Decât locul doi-n Guvern,
Nu-i mai bine-al doilea-n stat?! (LERU CICOARE)
O NOUÄ‚ VARIANTÄ‚ A „MIORIÈšEI”
Baciul penelist
Și cel pesedist,
Mări, se vorbiră
Și se sfătuiră
Pe l’-apus de soare
Afară să-l zboare
Din cea coaliție
Drept în opoziÈ›ie
Pe udemerist,
Că-i mai arivist
Și-are ministere
Pline de mistere,
Ciolane mai grase,
Locuri mai bănoase... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DIN CORNUL ABUNDENÈšEI AL NOII GUVERNÄ‚RI
Lapte, miere, lefuri șire,
Pensii, vouchere, cheji buni –
Insulă de fericire
Într-o mare de furtuni. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
DIN CE SURSE?
Promisiunile sunt mari
Și deficitul este mare.
De unde, dar, niște biștari?
E clar: doar din împrumutare! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
DAR CUM SÄ‚-I ÎMPÄ‚CÄ‚M?
Ne-a propus un logo mândru, piatră rară,
Tatuându-È™i-l pe braÈ› cu drag bădiÈ›a*.
L-am lua noi, lupul dacic, brand de țară,
Dacă el nu ne-ar răpune miorița. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*Jurnalistul, cineastul și poetul britanic Charlie Ottley (n. 1971, Tichborne).
FAPTELE DAU SUCCESUL
Azi discută fiecare
Despre aderare.
Discuţii ca la carte,
Lipsesc însă fapte. (ADRIAN TIMOFTE)