O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
O carte cu o construcţie interesantă ne propune scriitorul (şi umoristul) Dumitru Monacu: “De dor (şi de umor) – (De dor şi) de umor” (Editura “Quadrat”, Botoşani, 2022; prefaţă: Lucia Olaru Nenati). Spun acest lucru fiindcă cititorul va constata că volumul are două începuturi (după cum întorci cartea) şi două sfârşituri care se întâlnesc la mijlocul ei. Nu ar fi prima carte concepută astfel. Cu ceva timp în urmă am prezentat chiar în această rubrică volumul cu o astfel de arhitectură a lui Harry G. Frankfurt, intitulat „Adevărul despre bullshit – Adevărul despre adevăr”. Pusă sub româneasca influenţă a DORULUI, Dumitru Monacu îşi face pe o jumătate de carte propria caracterogramă. Autorul se duce în tinereţe, hotărât să nu ucidă nimic din experienţele trecutului, unele dominate de senzorial şi tandreţe, ajungând până la simpatice puseuri de patriotism. Fiecare poem are o structură care nu ascunde raportul dintre autor şi eul său liric, totul mulându-se pe dimensiunea subiectivă a unui timp reversibil: Efemeră tinereţe – „Am pictat cu tine / Poezii şi ani, / Gânduri cabotine, / Frunze de castani, / Dimineţi apuse, / Zâmbet de cafea… / Toate, toate-s duse / Depărtata mea!”
Eu, ca cititor, fiind adeptul lecturii după metoda „distant reading”, una mai tehnicistă şi cantitativă, evidenţele mă obligă să mă repliez. O armonizare cu metoda „close reading”, una calitativă, ar fi mai avantajoasă fiindcă, spun marii critici, poezia respectabilă invită la această metodă. Din această perspectivă, vom observa că Dumitru Monacu şi-a ales un vocabular minim, stabilind relaţiile dintre componentele acestuia: dor, inimă, minte, iubire, amintire, adevăr, apus, tristeţe, regrete sau doină, toate devenind în timp Cuvinte strivite – „Când ţi-am şoptit, în disperare, / Că te iubesc şi că mi-e dor, / Mi-ai strivit vorbele-n picioare / Fără să ştii ce tare dor. // Ai mers pe drum, tot înainte, / Pe ele călcând apăsat / Parcă ştiind că din cuvinte, / O rană-i greu de vindecat… // Nu te condamn iubito, însă / Degeaba simţi durere-acum / Când vezi cu amintirea-ţi plânsă / Mii de cuvinte sparte-n drum…”
Poemele lui Dumitru Monacu nu abundă în situaţii (date), aspect care le face să fie suple, evitând cu tact obiceiul optzeciştilor de a scrie poeme kilometrice, plictisitoare. Le putem considera un fel de concluzii revelatoare: Bătrâne filozof, ce e firescul? – „Ce e normal, e zi sau noapte? / E mult tumult sau poate şoapte, / E gerul cel cu dinţi de fier / Sau raza caldă din Prier? // Eşti tu, pământul sau oceanul? / Norul cel negru sau mărgeanul, / Ploaia ce plânge prin ciulini, / Vântul ce smulge rădăcini? // Nu, omule, nimic din aste / Nu sunt nici daruri, nici năpaste, / Firescul nu-l mai căuta / Că-i numai în inima ta…” Prima parte a volumului, repet, în forma în care am citit-o eu, este populată de două tipologii: un EL (autorul, dominat de influenţe romantice) şi o EA (veşnică emanatoare de tensiuni): Eu cred, tu crezi – Eu cred că fericirea-i boare, / Tu crezi că-i uragan şi vânt, / Eu cred că-i aşchie de soare, / Tu crezi că-i soare pe pământ. // Eu cred că fericirea-i astru, / Tu crezi că-i bolta înstelată, / Eu cred că-i trandafir albastru, / Tu crezi că e grădina toată… // Eu cred că fericirea-i spic, / Tu crezi că-i bărăgan de grâu, / Eu cred că-i strop de rouă, pic, / Tu crezi că-i fluviu, lac sau râu… // Eu cred că fericirea-i seară, / Tu crezi că-i noaptea de la pol, / Eu cred că-i efemera pară, / Tu crezi că-i necuprins pârjol…” . Versurile au ritm, rimă, muzicalitate şi o permanentă regândire a timpului pierdut, fapt ce ar face ca cititorii avizaţi să vadă în Dumitru Monacu un abil pictopoet. Interesant este că autorul în discuţie abandonează frecvent băile de candoare şi se simte atras de câmpul magnetic generat de ironie, aspect evident în partea a doua a volumului. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
EPIGRAMA ÎNTRE INFERN ŞI PARADIS
Paradisul e un vis etern;
Epigrama duce lupte grele,
Cu năravurile lumii rele,
Ce-ar deschide drumul spre Infern! (EUGEN DEUTSCH)
EXOD DE NEVOIE
Mulţi români, loviţi de soartă,
Să evite traiul groaznic,
Au pornit din poartă-n poartă
Şi-au ajuns la dracu-n praznic. (ELENA MÂNDRU)
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ
Azi zilele geroase sunt uitate,
Căci vremea însorită a sosit,
Terenul de arat e pregătit,
Sub resturi menajere aruncate. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
CÂRCOTAŞUL
Eu îl public regulat
Însă el în mod pervers
E mereu cam supărat
Susţinând c-ar fi invers.(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
OFERTĂ
Oferim din stoc
Divă, chiar divină,
Iar la preţuri şoc
Parţial virgină! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DIN SPITAL
Satisfacţia-i deplină,
Cred că-i şansa vieţii mele;
Căci prin moartea ce-o să vină,
Scap de alte boli mai grele! (VASILE LARCO)
UNUI GURALIV
Chiar de a-ntrecut măsura
Ca prestigiul mult să-i crească,
Nimeni nu-i închide gura…
Ci rămâne-un gură-cască! (VASILE LARCO)
DEZMĂȚ ÎN FAMILII (dactilic)
Soacrele,-adesea cu ginerii,
Socrii potenți, cu nurorile
Fac pe ascuns, ca și tinerii,
Sex, apucându-i chiar zorile. (MIHAI HAIVAS)
O, TEMPORA! (anapestic)
Noi n-avem TIMP să facem nici glume
Și nici TIMP, cărți mai noi să citim,
Dar avem chiar tot TIMPUL din lume
Pe prieteni... mult TIMP să-i bârfim! (MIHAI HAIVAS)
SPECIFIC NAŢIONAL
Românii râd: la ochi, la guri,
Li-s altfel trăsăturile;
Se-aude râsul şi-n păduri
…Cât or mai fi pădurile. (PETRU IOAN GÂRDA)
DIN CUPLU
E trist bărbatul uneori,
Că viaţa nu-i uşoară:
La muncă-i pus să tragă sfori
Şi-acasă-i tras pe sfoară. (GRIGORE COTUL)
STĂRUINŢĂ
De mic copil a tot muncit,
A strâns din dinţi, a adunat,
Şi-acum se simte împlinit…
Că s-a-ngrăşat. (GRIGORE COTUL)
UNOR CANDIDAŢI ÎN ALEGERI
Dânşii folosesc, îndată,
Tot sintagmele tabu:
“Ori acu ori niciodată!”
Sau, mai des, …”acu-i acu!” (ION MORARU)
PROBLEMA NATALITĂŢII
Că sunt barbaţi ce au burtică,
Chiar nu-I motiv de-ngrijorare:
Natalitatea este mica,
De nu-s femei cu burta mare! (VALENTIN DAVID)
LUCRĂTORILOR “CU GURA”
Iată s-a luat măsura,
“Iarba rea” să n-o mai pască:
Astupată le e gura
Mai tot timpul cu o mască. (CONSTANTIN PROFIR)
UNUI ÎNDRĂGOSTIT
Cu iubita lui drăguţă
Îl zăreşti la orice pas,
El o duce de mânuţă,
Ea de… nas! (DUMITRU MONACU)
PERFORMANȚELE DEMOCRAȚIEI
La câtă școală astăzi se mai face,
Copiii noștri au mai progresat;
Le place unora, sau nu le place,
C(-)o(...)pilă, fata mea e în ...Senat! (MAX OPAIŢ)
CARAGEALIANĂ
(„Să se revizuiască primesc! Dar să nu se schimbe nimic....”)
Din când în când, la noi, probabil,
Se schimbă un Guvern; (se poate !).
Cel nou, s-arată incapabil,
Căci ochii, corb la corb, nu scoate ! (MAX OPAIŢ)
EUROPENIZARE
Lumea azi o ia aiurea,
Geaba-n strană sună psalții,
Ne-am înstrăinat pădurea
Și dăm pupeze la alții! (MAX OPAIŢ)
DESPRE CENTENAR
Ne fac aleşii bucurii
Cum e la noi tradiţie,
Şi sigur vom sărbători…
Şi suta de tranziţie (GEORGE EFTIMIE)
MATERIALISM
Dacă vrei să-ţi fiu soţie,
Să nu spui că nu ţi-am spus:
Dragostea e-o poezie,
Numai banii m-au sedus. (VASILE MANOLE)
PEDEAPSĂ PENTRU DICTATOR
Ştiind că rău ca dânsul nu-i,
În semn de vrednică răsplată,
Să râdem doar de umbra lui…
Că ea nu muşcă niciodată!... (GHEORGHE BÂLICI)
PROPUNERE
Vă spun eu cum vine treaba,
Dragii mei compatrioţi:
Să-l votăm pe Ali Baba,
Cu el vin mai puţini hoţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI TÂNĂR MEDIC O.R.L-ist
El e specialist acum
Şi îi voi face o urare,
Căci e la început de drum:
Să nu-şi ia nasul la purtare.(TONY ANDREESCU)
DOCTOR O.R.L.
El are-un nas fără pereche
Și multora le stă în gât
Că e nițel într-o ureche
Și pe deasupra-i și urât. (ŞTEFAN BAŞNO)
FRUMUSEŢEA…
Frumusețea nu-i problemă,
Nasul mare nu contează;
Că-i diliu ne dă o temă
De gândit : cum operează? (TONY ANDREESCU)
MEDICUL…
El polipi și amigdale
Operează pe parale,
Nu te taie niciun pic
Dacă nu îi dai un plic! (ŞTEFAN BAŞNO)
TEMĂ DE DISPUTĂ
Operația făcută-
A lucrat rapid, cu har-
E o temă de dispută:
Ustură...la buzunar. (TONY ANDREESCU)
ALTERNATIVA
Alternativa cea mai bună
Când gâlcile se inflamează:
C-un dublu distilat de prună
Să faci gargară la amiază! (ŞTEFAN BAŞNO)
IPOCRIZIE CRASĂ
Ataci infam – justifici că te aperi
Și nu-i ocupi, din contra, -i liberezi.
De ochii lumii,-atunci, de ce te dáperi
Și-a iudă-n hram de ce îngenunchezi? (LERU CICOARE)
CÂND ÎN RĂZBOI RĂMÂI ÎN JANTĂ
Când în război te lasă janta,
Să faci paradă e un banc.
Dar cât de dezolantă-i poanta
S-o faci, parada, cu ... un tanc! (LERU CICOARE)
BUGET CU GHINION
Un buget în toate timpurile
Ba slăbește, ba se-nfoaie:
Unii știu umfla veniturile,
Alții – cheltuieli să taie. (LERU CICOARE)
UN ÚGER SCOFÂLCIT - BUGETUL ȚĂRII
Greu să pricepi de ce, în mama ciorii,
Cam supt rămâne gerul Dumánei
Atâta vreme cât cârmuitorii
Nici gând să pună botniță juncanei? (LERU CICOARE)
UN FLAGEL GENERALIZAT?
Și la ANAF se-ntâmplă plaga.
Nu noi, chiar șefii fac remarca.
Păi, dacă-n țară-nfloare șpaga,
Nu-i putred măru-n Danemarca?! (LERU CICOARE)
NU VI-I CUNOSCUT CÂNTECUL?
„Ori pensiile speciale le dau jos,
Ori, dacă nu, atunci eu plec acasă”...
E primul, oare, gestul curajos,
Ce ne-a smomit, de-atâtea ori, în plasă? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN TOIUL REFORMEI PENSIILOR SPECIALE
Cine-a spus că nu-s de treabă?
Ba-s de-a dreptul geniali:
Inventează-n mare grabă
Clase noi de „speciali”! (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA STAT SAU ÎN ADMINISTRAȚIA DE STAT?
„Să nu mai facem angajări la stat”
E un slogan la modă-n aste zile.
Ba să, dar personal calificat
În locul angajărilor pe pile! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘMECHERAȘII NOȘTRI-AGILI DIN ENERGIE
Cât intraseră-n azart pe faze,
Ne-au umflat facturile la gaze.
N-ar fi cazul, la restituiri, prin puncție,
Să-i umflăm și noi pe ei din funcție? (NICOLAE MĂTCAȘ)
AGENȚII DE LA POLIȚIA RUTIERĂ ÎȘI PERFECȚIONEAZĂ VOCABULARUL
Mult blamabilă fu fapta,
D’aia șpaga se suspendă,
Iar șoferii trași pe dreapta
Plătesc „punctul de amendă”. (NICOLAE MĂTCAȘ)
GLOANȚE FĂRĂ PULBERE ȘI HANȚE CA S-O SPULBERE
N-au mai fost la noi partide
Acuzate de-narmare,
Droguri și bani falși, carbide,
Care-s azi la guvernare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FAMILI(ARI)SM ÎN AGROCULTURĂ?
Experți de-o viță-n alte sfere,
Ce-s noaptea veseli, ziua triști.
De ce n-ar fi și-n ministere
Cirezi întregi de familiști? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
QUO VADIS, PNL?
Au fost mai multe. -Ajuns-au în ce hal?!
Și-acum constați, c-un zâmbet alarmant,
Cum încă un partid – patriarhal –
Se trece „prin noi înșine” -n neant. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EI N-AU FĂCUT, S-A SPUS. DAR TU?
În patru ani de guvernare
Să le scoți ochii unor foști
C-au stat numai cu ochii-n soare?!
Sau, printre ei, te recunoști? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CHIAR NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE?
Se prevala că-i mare magistrat,
Că el în țară spânzură și taie.
S-a potolit când legea l-a taxat
Că o făcu, țâfnosul, prea de oaie? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CICĂ 35% DINTRE ROMÂNI N-AU CITIT O CARTE (Eurostat)
Blonda mea e indignată,
Zilnic răsfoiește-o carte…
De telefon, de bucate,
Și Sandra Brown, câteodată. (DUMITRU BUJDOIU)
IOHANNIS ȘI ANALFABEȚII FUNCȚIONALI
Nicio frază ce-o citește,
În cap nu se potrivește;
La cifre-bani nimerește,
Că socotește pe…dește. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTR-O FARMACIE MAX
Cu cadoul m- a dat gata:
Pastă de albit dantură;
De unde să știe fata,
Că am doar doi dinți în gură?! (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI
- Nu am noroc la femei,
- Asta-i viața, ce să-i cei?!
Dar ești fericit, știi bine,
Nu te-ai însurat, ca mine. ( DUMITRU BUJDOIU)
SEX PENTRU SUPRAVIEȚUIRE
Un sondaj între femei,
Concluzionat cu temei:
Să viețuiești nu-i ușor,
Dar să placi vecinilor. (DUMITRU BUJDOIU)
UNEI DOAMNE ȊN MINIVACAN ŢA DE 1 MAI
Ȋn vacanţa de la mare
N-a avut noroc de soare.
Dar de asta ei nu-i pasă,
A venit acasă ... arsă. (ADRIAN TIMOFTE)
NUMIREA UNUI NOU PRIM MINISTRU
Se zvoneste c-o să fie
Tot un fel de pandemie,
Siguri pe vaccin să fim,
Iar pe Câţu să-l numim. (ADRIAN TIMOFTE)
ŢAPUL ISPĂȘITOR
Datoria ţării creste,
Guvernanţii fac progres,
Vinovat de asta este,
Doar poporul ce-a ales. (ADRIAN TIMOFTE)
SIMPTOM IMPREVIZIBIL
A râs de oameni o întreagă viaţă
Şi n-a fructificat nici o povaţă;
Dar, când l-a încolţit nătângă,
A constatat că ştie şi… să plângă!(MIHAI SCHWEITZER)