SpaÅ£iul botoşănean a dat ţării un reper al epigramei româneÅŸti: Păstorel Teodoreanu. Lui i se adaugă, în timp, Vasile Larco (hâtru moralist), Mihai Haivas (cel mai freudian dintre epigramiÅŸti), Stelică Romaniuc (impulsuri mai cazone), Al.D. Funduianu (ascuns sub umbrela delicateÅ£ei ÅŸi a generalizărilor), Dumitru Monacu (supune totul spiritului timpului trăit), Gheorghe Hreapcă (adeptul anamorfozei literelor în cuvinte ÅŸi a cuvintelor în fraze), Mihai Cornaci (specificitate culturală), Nae Brădăţan (un comic sănătos bazat pe un enciclopedism verificat), Gheorghe Enăchescu, Nelu Mater, Teodor Jacotă, Maria Panciuc-Bucătaru (umor constatator), LaurenÅ£iu Maftei, Adrian Timofte, Dionisie Vitcu, Sorin Finchelstein (ironist care o dă adesea în parodic), Florentin Florescu (boem), Mihai Pascaru, Dorel Mihai Gaftoneanu, Mihai Schweitzer, Ionel Bejenaru, Octav Buhociu, Doina Răducanu sau Cezar Ciobîcă. Lor li se adaugă, începând de anul acesta, Åžtefan BaÅŸno: (Un fel de motto – „EpigramiÅŸti ce faceÅ£i cu un vers / Să râdă-n hohot o întreagă lume, / În restrictivul vostru univers / Rog respectuos să mai primiÅ£i un nume!”).
Cele trei secvenÅ£e (epigrame, fabule, parodii) care alcătuiesc volumul semnat de Ștefan BaÈ™no („O mască râde, o mască plânge” - Editura „Pim”, IaÅŸi, 2023) se supun unor tematici diverse: politica (văzută ca un teritoriu mlăştinos), politicienii (supuÅŸi unor juste argumente), kakistocraÅ£ii (drept cei mai răi conducători, drept cei mai neinspiraÅ£i ÅŸefi), molia culturală, proÅŸtii ( cu accent pe prostul solemn), marile ispite ( pătratul relaÅ£ional dat de femeie – bărbat - bani – vin, atât pe laturi cât ÅŸi pe diagonale), efectele stării de bullshit (starea de „rahat” a societăţii), omul mendax (creatorul de minciuni intenÅ£ionate sau nu) sau chiar prostocraÅ£ia (care proliferează prin mediocraÅ£ie ÅŸi stupidocraÅ£ie).
Vorbind despre epigrame, putem observa că Åžtefan BaÅŸno are un simÅ£ formidabil al limbii, pe care l-am constatat încă de pe vremea când amândoi scriam la „ViaÅ£a…” lui Traian Apetrei. El intră cu uÅŸurinţă în jocul rimelor. E ÅŸi un mare autoironist, aspect care-l face să cadă ÅŸi în simpatice forme de cochetărie. Uneori e chiar violent în afirmaÅ£ii, avertizând cârcotaÅŸii că el poate fi ÅŸi un redutabil „replicangiu”.
ObservaÅ£iile făcute sunt directe, nu e sofisticat în exprimare ÅŸi, ceea ce îmi place cel mai mult, tonul este degajat. Epigramele acoperă o largă tipologie umană din care nu lipsesc nici epigramiÅŸtii: (Ce aÅŸa filosofie / Ca să scrii o epigramă! / Apoi, nu e nicio dramă, / Dă-o-n draci de prozodie…”).
Ceea ce este important de adăugat este că multe epigrame arată că dimensiunea poetică este în creÅŸtere. Mai mult, se observă ÅŸi un avantaj spiritual prin prezenÅ£a unor evidente note filozofice ÅŸi aforistice. La Åžtefan BaÅŸno este prezent patosul care nu este unul ieÅŸit din limitele acceptabile, e unul lucid, cu evidente puseuri balcanice venite dinspre locurile naÅŸterii sale: Unor ONG-uri – „Toată lumea e convinsă: / „Statul ăsta-i de rahat!” / Însă stau cu mâna-ntinsă / La pomana de la stat…”; #Rezist - „dacă ăsta-i tineretul / Care vrea să ne conducă, / Eu vă spun, cu tot regretul, / Că m-apuc-un dor de ducă…”; Postură – „România-n Europa / E precum o fată-n casă: / Când stăpânul zice „Hopa!” / Stă cuminte ÅŸi se lasă…”; Politically correct – „Pe cei aleÅŸi în Parlament / Ne supărăm fără pricină / Că sunt săraci, de eÅŸti atent / La preÅ£urile din cantină!”; Specie nouă – „E un specimen mai nou, / „Homo lingus in popou” / Ä‚la, „Homo sapiens” / A rămas lipsit de sens…”; Progres – „Fetele, la horă-n sat, / MiÅŸcau picioruÅ£ele / Astăzi moda s-a schimbat, / MiÅŸcă numai Å£âÅ£ele!”
Volumul conÅ£ine ÅŸi 12 parodii având ca scriitori suport pe Dimitrie Bolintineanu, , Alecsandri, Topârceanu, sau Minulescu . Åžtefan BaÅŸno reciclează doar subiectul aducându-l în prezentul recent, stilul ÅŸi metrica fiind păstrate. Ironia prezentă în parodii învăluie textele originale căzând peste ele ca o ploaie curată de vară. Se poate remarca la Åžtefan BaÅŸno puterea de argumentaÅ£ie ÅŸi caracterul sugestiv al scriitorilor aleÅŸi: Somnoroase păsărele – Somnoroase păsărele / Pe centură se adună / Fiindcă-începe pentru ele / Noapte bună. // Se opreÅŸte o maÅŸină / Iar ÅŸoferul ce le face? / Le invită în maÅŸină: / Dormi în pace! // Fetele pretind simbrie / Altfel nu o să se culce / Doar aÅŸa o să le fie / Somnul dulce… // Åži băieÅ£ii ce să facă? / Le dau fetelor arvună / Cu speranÅ£a c-o să treacă / Noaptea bună…”.
Volumul este înnobilat ÅŸi cu 40 de fabule care respectă definiÅ£ia clasică a acestei specii. Åžtefan BaÅŸno îÅŸi impune rolul de narator la persoana a treia, care îndeplineÅŸte cu succes trei condiÅ£ii simultane: cunoaÅŸte tot ceea ce fac personajele punându-le într-o poveste, acÅ£ionează ca un sancÅ£ionator ÅŸi, fapt important, dirijează interpretarea faptelor. Personajele, în general, sunt animale, iar câteva sunt obiecte. 8 fabule sunt cu un personaj (Buburuza, Curcanul cel gelos, Musca verde etc.), 22 cu două personaje care relaÅ£ionează ( Ciocârlia ÅŸi păunul, Iapa ÅŸi vaca, TăuraÅŸul ÅŸi maimuÅ£a, Fotoliul ÅŸi trepiedul etc.), 2 cu trei personaje (Vulturul, ursul ÅŸi egreta; Lupul, vulpea ÅŸi ÅŸacalul)., în timp ce 7 fabule au o abordare mai specială (Ochiul de sticlă, Posibil model. Un fel de fabulă etc.). Vorbind despre morală, toate sunt în epimitio, adică în concluzie (la urma fabulei), toate respectând regula Lessing. Filozoful german vede fabula ca o poveste liniară, lipsită de toate bijuteriile, figurile ÅŸi floricelele ce o pot încărca inutil. Ea trebuie să fie simplă ÅŸi clară, existând moralitate, sens alegoric, tipicitatea situaÅ£iei descrise, prezenÅ£a personajelor, ridicularizarea viciilor. Din punctul meu de vedere, fabulele lui Åžtefan BaÅŸno sunt mai mult esopiene (filozofice – creează cititorului furtună în creier) ÅŸi foarte puÅ£in poetice ( în sensul dat de La Fontaine, producătoare de sentimente): Fabula claponului – Se spune că, odată, un clapon / Bătrân, pleÅŸuv dar plin de parapon / ÎÅŸi declama, cu ifose, tirada / În timp ce măsura în lung ograda: / „Eu nu-nÅ£eleg ÅŸi nu pot să gândesc / Ce s-a-ntâmplat cu neamul păsăresc! / Am asistat recent la o-ntâmplare / Ce mi-a stârnit o sfântă indignare. / Auzi, mata, aÅŸa, în ziua mare / Văzui, fără să vreau, cum o puicuţă, / Ascunsă dup-o roată de căruţă, / Se giugiulea de zor c-un cocoÅŸel!... / De vină, eu sunt sigur, este el / A alergat-o prin ograda toată / Până s-a-mpiedicat sărmana fată… / N-am mai putut ÅŸi am strigat: „RuÅŸine! / Măi băieÅ£ică, uită-te la mine / Eu n-am putut primi asemenea reproÅŸ / Nici chiar pe vremea când eram cocoÅŸ!”/ Morala? O pricepe fiecare : / Mai sunt ÅŸi printre oameni unii care / Au dat uitării prima sărutare…
Profesor de excepÅ£ie fiind, îi este uÅŸor să apeleze la o metodologie care să-l ajute în demersul de a evidenÅ£ia prin umor involuÅ£iile societăţii ÅŸi membrilor acesteia. Åžtefan BaÅŸno nu creează doar personaje, ci ÅŸi psihologii. ÎÅŸi pune bine în evidenţă structuralul impuls polemic cu care a fost înzestrat de la natură. Dintr-o perspectivă peratologică, se opreÅŸte la asocierea demersului literar cu un sistem bazat pe proiectiv, volitiv ÅŸi paideic. Åžtefan BaÅŸno ÅŸi-a impus să vină dinspre arta clasică ÅŸi cu siguranţă nu va fi adorat de postmoderniÅŸti ÅŸi „progresiÅŸti”, negăsindu-ÅŸi loc vreodată în revistele pe care le patronează USR. Autorul în discuÅ£ie are o libertate a folosirii cuvântului, existenÅ£a tonurilor colocviale fiind evidente. Citit cu atenÅ£ie, veÅ£i putea observa că acest prim volum semnat de Åžtefan BaÅŸno scrie pe dinafară sufletul românesc. Åžtefan BaÅŸno este un ironist fin, în sensul că penalizează cu inteligenţă orice insuficienţă observată. Ironia lui Åžt. BaÅŸno e un semn categoric al libertăţii de expresie pe care ÅŸi-a acordat-o. Eu cred că e ÅŸi un fel de ironie socratică, în sensul că îÅŸi permite să critice fără reticenţă aerele de superioritate ale unora.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ROÅžII DE IMPORT
De vreo lună le-am luat,
Însă n-am aflat chichiÅ£a
Cum de ele-au rezistat,
Dar a putrezit lădiţa. (GRIGORE COTUL)
CUGETARE
De multă vreme mă socot
Şi-admit (că altă cale, nu-i):
Adevăratul patriot
E cel ce fură-n ţara lui. (GRIGORE COTUL)
RUGÄ‚ SPRE CER
De treizeci de ani încoace
Vremurile-s tot mai grele:
Lumea noastră se complace
Doar să-nalÅ£e rugi spre stele. (ELENA MÂNDRU)
IDEEA BRANDULUI DE ŢARĂ
De acord cu-acest sistem,
Am votat cu două mâini;
Brand de ţară-o frunză-avem,
Sper să n-o „tăiem la câini”! (CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
DESTÄ‚INUIRE
M-am însurat, nu fac din asta caz,
Cu asistenta de la Circa Nouă.
AÅŸa-i, te duci la doctor c-un necaz
Åži te întorci cu două! (VASILE LARCO)
DEZMÄ‚Èš ÎN FAMILII (dactilic)
Soacrele,-adesea cu ginerii,
Socrii potenți, cu nurorile
Fac pe ascuns, ca și tinerii,
Sex, apucându-i chiar zorile. (MIHAI HAIVAS)
O, TEMPORA! (anapestic)
Noi n-avem TIMP să facem nici glume
Și nici TIMP, cărți mai noi să citim,
Dar avem chiar tot TIMPUL din lume
Pe prieteni... mult TIMP să-i bârfim! (MIHAI HAIVAS)
FRUCTELE IUBIRII
Cu ochii ca mura
Crescută-n potecă
O fragă-i e gura…
Mi-a dat ÅŸi-o ciupercă… (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DISPERÄ‚RILE IUBIRII
Mi-e dor de trupu-ţi cald şi mătăsos
Şi urlu să m-audă mahalaua
Căci fără tine-s nebun furios…
Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
UNUI STUDENT CHEFLIU
Nu-i pentru nimeni un secret
Că ar fi premiant pe dată,
Dacă s-ar trece în carnet
Åži notele… de plată! (DUMITRU MONACU)
UNUI OFICIAL
Abordat în fel È™i fel,
Atitudinea îÈ™i schimbă,
Fi-ndcă unii trag de el,
AlÈ›ii-n schimb, îl trag de.. limbă! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI VÂRSTNIC
Îndrăgostit fiind prea tare,
O soață-a vrut să-și ia cinstit,
Dar după-atâÈ›ia ani, îi pare
Că nu-i momentul... potrivit! (MAX OPAIŢ)
UNOR FALȘI ELITIȘTI
Grijile mereu m-apasă,
Fi-ndcă oameni cu idei,
După diplome, au clasă,
Dar probează două... trei! (MAX OPAIŢ)
PUTEREA EXEMPLULUI
Fost-a mătuşica
Damă de consum,
Însă nepoÅ£ica
E pe-acelaÅŸi drum. (PETRU BÄ‚NEÅžTI)
PLIC INSUFICIENT
Privind cu scărbă-n al meu plic
Un medic îmi răspunde: “Fie,
Te operez, însă îÅ£i zic:
ÎÅ£i fac doar o autopsie.” (DAN NOREA)
JELANIE ÎN DOI
Ieri, în Å£intirim, la Glina
Åži-a-ngropat Scarlat consoarta,
Åži de-atunci jeleÅŸte moarta –
Spun vecinii – cu vecina. (SORIN FINCHELSTEIN)
UNUI ÎNGÂMFAT
Zilnic afiÅŸând mândria,
Gânduri despre asta torc:
A crescut în el trufia
Ca grăsimea pe un porc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FALS PATRIOTISM
Ipotetic de vorbim,
Ţara, noi toţi o iubim
Că pe ea ne tot bazăm
Până o ipotecăm. (VASILE MANOLE)
GUVERNUL IA MÄ‚SURI ANTICRIZÄ‚
Ca să combată criza, face totul,
Reducerea de posturi e indiciu';
Devin ÅŸomeri femeia de serviciu
Åži noul angajat ION robotul. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA “GUVERNUL IA MÄ‚SURI…”
Și ca să meargă treaba foarte, strună
Au angajat în grabă un expert
Care conștiicios, lună de lună
Semnează pe un ștat salariu cert... (ŞTEFAN BAŞNO)
EXPERT…
Expert în ÅŸmecherii ÅŸi ÅŸuste,
El cică-i mare intrepid,
Ajuns, că-i protejat de fuste
Åži multe pile la partid. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA „EXPERT…”
ExperÈ›i în toate È™i nimic,
Dar "pricepuți" să strice treaba
Să vezi cum îi apucă graba
Când vine vorba despre plic… (ÅžTEFAN BAÅžNO)
EXPERIENŢĂ…
Experiență n-are sigur,
Dă sfaturi ca în club , pe bulevard
Şi dacă le aplici, desigur
O să ajungi rapid cu oiştea-n gard. (TONY ANDREESCU)
REPLICÄ‚ LA “EXPERIENŢĂ…”
Cu oiștea-n gard, ca Irimia,
Sunt mulÈ›i ce dau în România
Dar sunt și diferențe-oleacă:
Da, unii sunt plătiți s-o facă! (ŞTEFAN BAŞNO)
SUNT TOT MAI VERDE
Chiar dacă am îmbătrânit,
Ba unii spun că-s dus cu pluta,
La mine-n urbe sunt vestit…
Căci practic zilnic Crama-suta! (DAVID VALENTIN)
REPLICÄ‚ LA „SUNT TOT MAI VERDE”
Lăsând de-o parte caterinca
Exprim acordul meu total!
Au spus savanții că palinca
E tratament universal... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
GREIERELE ÅžI FURNICA
Greierului, cu joben și vestă,
Pe o masă, la restaurant,
I-a șoptit furnica, indigestă,
Că-i un tip extrem de-apetisant! (DAVID VALENTIN)
REPLICÄ‚ LA „GREIERELE ÅžI FURNICA”
Hai că merge și un greier
Lângă un pané de creier!
Insă tare este mică
O pulpiță de furnică! (ŞTEFAN BAŞNO)
LUCRURI PE JUMÄ‚TATE
Râd unii cu juma de gură,
Fac cruce, fals, în cerul gurii
Și doar un ochi închid, când nurii,
Fierbinți, le cer o aventură. (DAVID VALENTIN)
REPLICÄ‚ LA “LUCRURI PE JUMÄ‚TATE”
Așa-i, insă la băutură
Nu bei cu jumăta'de gură,
Când este gâtul în călduri
Ai bea mata cu două guri! (ŞTEFAN BAŞNO)
DECLARAÅ¢IE DE AMOR
Dacă mă vrei, vino ușor,
Te-aÈ™tept, în pat, în dormitor
Și...ca să fie totul bine
Să ai pe ,,vino-ncoa”...la tine. (AUREL CEHAN)
REPLICÄ‚ LA “DECLARAÅ¢IE DE AMOR”
Vezi că ești un tip vetust
Și gândeÈ™ti cumva îngust!
"Vino-ncoa'" se potrivește
Doar la cel care plătește... (ŞTEFAN BAŞNO)
SÄ‚ NU DEA DUMNEZEU CEL SFÂNT
Se-amuză Christa von der Brengen
La cât de ahtiaÈ›i suntém.
E trist că nu ne vreÈ›i în Schengen.
Mai trist ar fi noi să nu vrem! (NiCOLAE MĂTCAȘ)
MAI AVEM DE ACHIZIÈšIONAT 29 DE MILIOANE
DE DOZE INUTILE DE VACCIN ANTI-COVID
Doar nouă milioane doze
Le-am fost distrus, fără plafoane.
Mai pregătim – prospecte roze! –
Vreo spre treizeci de milioane! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CE S-A ALES DIN SUPÄ‚RAREA LUI DON QUIJOTE
PE VECINA DE LA BÂSTROE?
Don Quijote c-o padelă.
Nu tu sapă, nu tu rangă.
Ce-a urmat din daravelă?
Sfârâiacul lui moÈ™ Creangă! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
VOR VENI, LA SIGUR, ÎNAPOI
Marii condamnați de pe la noi
Prin italii-È™i plimbă mândrul tors.
Vor veni, când ne-amintim, în stroi,
CâÈ›i din morÈ›ii țării s-au întors... (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
JUDECĂTORII-ȘI VĂD DE TREABA LOR
ÎÈ™i prind, suspecÈ›ii, în detalii,
Deci, cum să-i roadă remușcarea
Că, -ntâi, le dau drumu-n italii
Și-apoi anunță condamnarea?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE CAI MÂNDRI DE BIHOR
SPRE SCRUTINUL VIITOR
Peste tot numai prestanță:
Sporuri, majorări, spoieli...
Cea mai mare performanță –
La-mprumut și cheltuieli. (LERU CICOARE)
NU-ȘI AFLĂ TIHNĂ
DE REZULTATELE VIITORULUI SCRUTIN
Deși-au bătucit versanții
Muntelui numit votarea,
Ca să vezi: nu guvernanții,
Vulgul cere comasarea! (LERU CICOARE)
CÂT PE CE SÄ‚ FIE ÎNÄ‚SPRITE
PEDEPSELE DIN LEGEA PROTESTELOR
Dacă tot îi dúceÈ›i grija
Libertății de opinii,
Vă stătea de ce-n fund tija
Iritărilor mulțimii? (LERU CICOARE)
PRESA PUBLICÄ‚
SUB AMENINÈšAREA TEASCULUI POLITIC
Plata? După cum dansează ea.
Șefii? Puși la Radio, TV.
Sita? Piclă cerne (CNA)
Hărțuirea? Chiar procese: A, B, C... (LERU CICOARE)
IERTARE DE PLAGIAT LA FINE DE PÄ‚RESIMI?
Să fim ca Maica Sfântă a toate iertătoare,
Placid să-nchidem ochii la furtul mic și tern...
Dar ce nu știe doamna zelos apărătoare
E că plagiatorii nu toÈ›i sunt în guvern. (LERU CICOARE)
PANGLICÄ‚RIE CU PLAGIATUL
Ce iute s-a mai volatilizat:
Eroare ordinară de citare!
De ce n-ar fi și furtu-atenuat
Din largile-ale țării buzunare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CREȘTEREA E DOAR O CIFRĂ?
Din toate creșterile noi
Cea economică-i mai mare.
De ce, dar, n-o simțim și noi,
Iar țara ni-i tot mai datoare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SE NAȘTE-N CHINURI GRELE
ORDONANÈšA AUSTERITÄ‚ÈšII
Nu va reduce pensii și salarii,
Doar punctele mai slabe din buget
Èšintind risípe ce nu-s necesare.
Dar dacă nu-s, le-a-nfipt ce cabinet? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ROMÂNIE EDUCATÄ‚, ÎNCOTRO?
Când ne-a-ngrozi calamitatea
Că, la nivel gimnazial,
Sunt – din elevi – majoritatea
Analfabeți funcțional? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
POLIÈšIA ROMÂNÄ‚ SE DOTEAZÄ‚
Ciocane cată buzdugane
Ca să ne-o – uÈ™a – desferéce.
Decât să cumpere ciocane,
N-ar fi mai nimerit berbece? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
ÈŠN CAMPANIA ELECTORALÄ‚
Alianţe, critici, minciuni,
ÈŠn campanie sunt duri:
Vor s-arate că sunt buni…
Lupte pentru sinecuri. (ADRIAN TIMOFTE)
PREZENT ÎN BISERICÄ‚ DOAR CÂND
ESTE CONDUS PE ,,ULTIMUL DRUM,,
Răposatul, om cuminte
Pe la slujbe- a fost absent
Doar astăzi îl vezi, părinte,
Că este şi el prezent... ! (IOAN TIMOFTE)
DOI BETIVI, LA PRIVEGHIUL LUI VASILE
Ia uită-te Valentine
Ce bine-i stă mort lui Vasile...
- Păi cum să n-arate bine
Dacă nu bea de trei zile...! (IOAN TIMOFTE)
CEI ÅžAPTE ANI DE ACASÄ‚
Educaţia de bază
Nu se-nvaţă doar în clasă...
Ea-n principal se formează
În cei ÅŸapte ani de-acasă...! (IOAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)