Spaţiul botoşănean a dat ţării un reper al epigramei româneşti: Păstorel Teodoreanu. Lui i se adaugă, în timp, Vasile Larco (hâtru moralist), Mihai Haivas (cel mai freudian dintre epigramişti), Stelică Romaniuc (impulsuri mai cazone), Al.D. Funduianu (ascuns sub umbrela delicateţei şi a generalizărilor), Dumitru Monacu (supune totul spiritului timpului trăit), Gheorghe Hreapcă (adeptul anamorfozei literelor în cuvinte şi a cuvintelor în fraze), Mihai Cornaci (specificitate culturală), Nae Brădăţan (un comic sănătos bazat pe un enciclopedism verificat), Gheorghe Enăchescu, Nelu Mater, Teodor Jacotă, Maria Panciuc-Bucătaru (umor constatator), Laurenţiu Maftei, Adrian Timofte, Dionisie Vitcu, Sorin Finchelstein (ironist care o dă adesea în parodic), Florentin Florescu (boem), Mihai Pascaru, Dorel Mihai Gaftoneanu, Mihai Schweitzer, Ionel Bejenaru, Octav Buhociu, Doina Răducanu sau Cezar Ciobîcă. Lor li se adaugă, începând de anul acesta, Ştefan Başno: (Un fel de motto – „Epigramişti ce faceţi cu un vers / Să râdă-n hohot o întreagă lume, / În restrictivul vostru univers / Rog respectuos să mai primiţi un nume!”).
Cele trei secvenţe (epigrame, fabule, parodii) care alcătuiesc volumul semnat de Ștefan Bașno („O mască râde, o mască plânge” - Editura „Pim”, Iaşi, 2023) se supun unor tematici diverse: politica (văzută ca un teritoriu mlăştinos), politicienii (supuşi unor juste argumente), kakistocraţii (drept cei mai răi conducători, drept cei mai neinspiraţi şefi), molia culturală, proştii ( cu accent pe prostul solemn), marile ispite ( pătratul relaţional dat de femeie – bărbat - bani – vin, atât pe laturi cât şi pe diagonale), efectele stării de bullshit (starea de „rahat” a societăţii), omul mendax (creatorul de minciuni intenţionate sau nu) sau chiar prostocraţia (care proliferează prin mediocraţie şi stupidocraţie).
Vorbind despre epigrame, putem observa că Ştefan Başno are un simţ formidabil al limbii, pe care l-am constatat încă de pe vremea când amândoi scriam la „Viaţa…” lui Traian Apetrei. El intră cu uşurinţă în jocul rimelor. E şi un mare autoironist, aspect care-l face să cadă şi în simpatice forme de cochetărie. Uneori e chiar violent în afirmaţii, avertizând cârcotaşii că el poate fi şi un redutabil „replicangiu”.
Observaţiile făcute sunt directe, nu e sofisticat în exprimare şi, ceea ce îmi place cel mai mult, tonul este degajat. Epigramele acoperă o largă tipologie umană din care nu lipsesc nici epigramiştii: (Ce aşa filosofie / Ca să scrii o epigramă! / Apoi, nu e nicio dramă, / Dă-o-n draci de prozodie…”).
Ceea ce este important de adăugat este că multe epigrame arată că dimensiunea poetică este în creştere. Mai mult, se observă şi un avantaj spiritual prin prezenţa unor evidente note filozofice şi aforistice. La Ştefan Başno este prezent patosul care nu este unul ieşit din limitele acceptabile, e unul lucid, cu evidente puseuri balcanice venite dinspre locurile naşterii sale: Unor ONG-uri – „Toată lumea e convinsă: / „Statul ăsta-i de rahat!” / Însă stau cu mâna-ntinsă / La pomana de la stat…”; #Rezist - „dacă ăsta-i tineretul / Care vrea să ne conducă, / Eu vă spun, cu tot regretul, / Că m-apuc-un dor de ducă…”; Postură – „România-n Europa / E precum o fată-n casă: / Când stăpânul zice „Hopa!” / Stă cuminte şi se lasă…”; Politically correct – „Pe cei aleşi în Parlament / Ne supărăm fără pricină / Că sunt săraci, de eşti atent / La preţurile din cantină!”; Specie nouă – „E un specimen mai nou, / „Homo lingus in popou” / Ăla, „Homo sapiens” / A rămas lipsit de sens…”; Progres – „Fetele, la horă-n sat, / Mişcau picioruţele / Astăzi moda s-a schimbat, / Mişcă numai ţâţele!”
Volumul conţine şi 12 parodii având ca scriitori suport pe Dimitrie Bolintineanu, , Alecsandri, Topârceanu, sau Minulescu . Ştefan Başno reciclează doar subiectul aducându-l în prezentul recent, stilul şi metrica fiind păstrate. Ironia prezentă în parodii învăluie textele originale căzând peste ele ca o ploaie curată de vară. Se poate remarca la Ştefan Başno puterea de argumentaţie şi caracterul sugestiv al scriitorilor aleşi: Somnoroase păsărele – Somnoroase păsărele / Pe centură se adună / Fiindcă-începe pentru ele / Noapte bună. // Se opreşte o maşină / Iar şoferul ce le face? / Le invită în maşină: / Dormi în pace! // Fetele pretind simbrie / Altfel nu o să se culce / Doar aşa o să le fie / Somnul dulce… // Şi băieţii ce să facă? / Le dau fetelor arvună / Cu speranţa c-o să treacă / Noaptea bună…”.
Volumul este înnobilat şi cu 40 de fabule care respectă definiţia clasică a acestei specii. Ştefan Başno îşi impune rolul de narator la persoana a treia, care îndeplineşte cu succes trei condiţii simultane: cunoaşte tot ceea ce fac personajele punându-le într-o poveste, acţionează ca un sancţionator şi, fapt important, dirijează interpretarea faptelor. Personajele, în general, sunt animale, iar câteva sunt obiecte. 8 fabule sunt cu un personaj (Buburuza, Curcanul cel gelos, Musca verde etc.), 22 cu două personaje care relaţionează ( Ciocârlia şi păunul, Iapa şi vaca, Tăuraşul şi maimuţa, Fotoliul şi trepiedul etc.), 2 cu trei personaje (Vulturul, ursul şi egreta; Lupul, vulpea şi şacalul)., în timp ce 7 fabule au o abordare mai specială (Ochiul de sticlă, Posibil model. Un fel de fabulă etc.). Vorbind despre morală, toate sunt în epimitio, adică în concluzie (la urma fabulei), toate respectând regula Lessing. Filozoful german vede fabula ca o poveste liniară, lipsită de toate bijuteriile, figurile şi floricelele ce o pot încărca inutil. Ea trebuie să fie simplă şi clară, existând moralitate, sens alegoric, tipicitatea situaţiei descrise, prezenţa personajelor, ridicularizarea viciilor. Din punctul meu de vedere, fabulele lui Ştefan Başno sunt mai mult esopiene (filozofice – creează cititorului furtună în creier) şi foarte puţin poetice ( în sensul dat de La Fontaine, producătoare de sentimente): Fabula claponului – Se spune că, odată, un clapon / Bătrân, pleşuv dar plin de parapon / Îşi declama, cu ifose, tirada / În timp ce măsura în lung ograda: / „Eu nu-nţeleg şi nu pot să gândesc / Ce s-a-ntâmplat cu neamul păsăresc! / Am asistat recent la o-ntâmplare / Ce mi-a stârnit o sfântă indignare. / Auzi, mata, aşa, în ziua mare / Văzui, fără să vreau, cum o puicuţă, / Ascunsă dup-o roată de căruţă, / Se giugiulea de zor c-un cocoşel!... / De vină, eu sunt sigur, este el / A alergat-o prin ograda toată / Până s-a-mpiedicat sărmana fată… / N-am mai putut şi am strigat: „Ruşine! / Măi băieţică, uită-te la mine / Eu n-am putut primi asemenea reproş / Nici chiar pe vremea când eram cocoş!”/ Morala? O pricepe fiecare : / Mai sunt şi printre oameni unii care / Au dat uitării prima sărutare…
Profesor de excepţie fiind, îi este uşor să apeleze la o metodologie care să-l ajute în demersul de a evidenţia prin umor involuţiile societăţii şi membrilor acesteia. Ştefan Başno nu creează doar personaje, ci şi psihologii. Îşi pune bine în evidenţă structuralul impuls polemic cu care a fost înzestrat de la natură. Dintr-o perspectivă peratologică, se opreşte la asocierea demersului literar cu un sistem bazat pe proiectiv, volitiv şi paideic. Ştefan Başno şi-a impus să vină dinspre arta clasică şi cu siguranţă nu va fi adorat de postmodernişti şi „progresişti”, negăsindu-şi loc vreodată în revistele pe care le patronează USR. Autorul în discuţie are o libertate a folosirii cuvântului, existenţa tonurilor colocviale fiind evidente. Citit cu atenţie, veţi putea observa că acest prim volum semnat de Ştefan Başno scrie pe dinafară sufletul românesc. Ştefan Başno este un ironist fin, în sensul că penalizează cu inteligenţă orice insuficienţă observată. Ironia lui Şt. Başno e un semn categoric al libertăţii de expresie pe care şi-a acordat-o. Eu cred că e şi un fel de ironie socratică, în sensul că îşi permite să critice fără reticenţă aerele de superioritate ale unora.
(GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ROŞII DE IMPORT
De vreo lună le-am luat,
Însă n-am aflat chichiţa
Cum de ele-au rezistat,
Dar a putrezit lădiţa. (GRIGORE COTUL)
CUGETARE
De multă vreme mă socot
Şi-admit (că altă cale, nu-i):
Adevăratul patriot
E cel ce fură-n ţara lui. (GRIGORE COTUL)
RUGĂ SPRE CER
De treizeci de ani încoace
Vremurile-s tot mai grele:
Lumea noastră se complace
Doar să-nalţe rugi spre stele. (ELENA MÂNDRU)
IDEEA BRANDULUI DE ŢARĂ
De acord cu-acest sistem,
Am votat cu două mâini;
Brand de ţară-o frunză-avem,
Sper să n-o „tăiem la câini”! (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
DESTĂINUIRE
M-am însurat, nu fac din asta caz,
Cu asistenta de la Circa Nouă.
Aşa-i, te duci la doctor c-un necaz
Şi te întorci cu două! (VASILE LARCO)
DEZMĂȚ ÎN FAMILII (dactilic)
Soacrele,-adesea cu ginerii,
Socrii potenți, cu nurorile
Fac pe ascuns, ca și tinerii,
Sex, apucându-i chiar zorile. (MIHAI HAIVAS)
O, TEMPORA! (anapestic)
Noi n-avem TIMP să facem nici glume
Și nici TIMP, cărți mai noi să citim,
Dar avem chiar tot TIMPUL din lume
Pe prieteni... mult TIMP să-i bârfim! (MIHAI HAIVAS)
FRUCTELE IUBIRII
Cu ochii ca mura
Crescută-n potecă
O fragă-i e gura…
Mi-a dat şi-o ciupercă… (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DISPERĂRILE IUBIRII
Mi-e dor de trupu-ţi cald şi mătăsos
Şi urlu să m-audă mahalaua
Căci fără tine-s nebun furios…
Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
UNUI STUDENT CHEFLIU
Nu-i pentru nimeni un secret
Că ar fi premiant pe dată,
Dacă s-ar trece în carnet
Şi notele… de plată! (DUMITRU MONACU)
UNUI OFICIAL
Abordat în fel și fel,
Atitudinea își schimbă,
Fi-ndcă unii trag de el,
Alții-n schimb, îl trag de.. limbă! (MAX OPAIŢ)
UNUI VÂRSTNIC
Îndrăgostit fiind prea tare,
O soață-a vrut să-și ia cinstit,
Dar după-atâția ani, îi pare
Că nu-i momentul... potrivit! (MAX OPAIŢ)
UNOR FALȘI ELITIȘTI
Grijile mereu m-apasă,
Fi-ndcă oameni cu idei,
După diplome, au clasă,
Dar probează două... trei! (MAX OPAIŢ)
PUTEREA EXEMPLULUI
Fost-a mătuşica
Damă de consum,
Însă nepoţica
E pe-acelaşi drum. (PETRU BĂNEŞTI)
PLIC INSUFICIENT
Privind cu scărbă-n al meu plic
Un medic îmi răspunde: “Fie,
Te operez, însă îţi zic:
Îţi fac doar o autopsie.” (DAN NOREA)
JELANIE ÎN DOI
Ieri, în ţintirim, la Glina
Şi-a-ngropat Scarlat consoarta,
Şi de-atunci jeleşte moarta –
Spun vecinii – cu vecina. (SORIN FINCHELSTEIN)
UNUI ÎNGÂMFAT
Zilnic afişând mândria,
Gânduri despre asta torc:
A crescut în el trufia
Ca grăsimea pe un porc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FALS PATRIOTISM
Ipotetic de vorbim,
Ţara, noi toţi o iubim
Că pe ea ne tot bazăm
Până o ipotecăm. (VASILE MANOLE)
GUVERNUL IA MĂSURI ANTICRIZĂ
Ca să combată criza, face totul,
Reducerea de posturi e indiciu';
Devin şomeri femeia de serviciu
Şi noul angajat ION robotul. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA “GUVERNUL IA MĂSURI…”
Și ca să meargă treaba foarte, strună
Au angajat în grabă un expert
Care conștiicios, lună de lună
Semnează pe un ștat salariu cert... (ŞTEFAN BAŞNO)
EXPERT…
Expert în şmecherii şi şuste,
El cică-i mare intrepid,
Ajuns, că-i protejat de fuste
Şi multe pile la partid. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA „EXPERT…”
Experți în toate și nimic,
Dar "pricepuți" să strice treaba
Să vezi cum îi apucă graba
Când vine vorba despre plic… (ŞTEFAN BAŞNO)
EXPERIENŢĂ…
Experiență n-are sigur,
Dă sfaturi ca în club , pe bulevard
Şi dacă le aplici, desigur
O să ajungi rapid cu oiştea-n gard. (TONY ANDREESCU)
REPLICĂ LA “EXPERIENŢĂ…”
Cu oiștea-n gard, ca Irimia,
Sunt mulți ce dau în România
Dar sunt și diferențe-oleacă:
Da, unii sunt plătiți s-o facă! (ŞTEFAN BAŞNO)
SUNT TOT MAI VERDE
Chiar dacă am îmbătrânit,
Ba unii spun că-s dus cu pluta,
La mine-n urbe sunt vestit…
Căci practic zilnic Crama-suta! (DAVID VALENTIN)
REPLICĂ LA „SUNT TOT MAI VERDE”
Lăsând de-o parte caterinca
Exprim acordul meu total!
Au spus savanții că palinca
E tratament universal... (ŞTEFAN BAŞNO)
GREIERELE ŞI FURNICA
Greierului, cu joben și vestă,
Pe o masă, la restaurant,
I-a șoptit furnica, indigestă,
Că-i un tip extrem de-apetisant! (DAVID VALENTIN)
REPLICĂ LA „GREIERELE ŞI FURNICA”
Hai că merge și un greier
Lângă un pané de creier!
Insă tare este mică
O pulpiță de furnică! (ŞTEFAN BAŞNO)
LUCRURI PE JUMĂTATE
Râd unii cu juma de gură,
Fac cruce, fals, în cerul gurii
Și doar un ochi închid, când nurii,
Fierbinți, le cer o aventură. (DAVID VALENTIN)
REPLICĂ LA “LUCRURI PE JUMĂTATE”
Așa-i, insă la băutură
Nu bei cu jumăta'de gură,
Când este gâtul în călduri
Ai bea mata cu două guri! (ŞTEFAN BAŞNO)
DECLARAŢIE DE AMOR
Dacă mă vrei, vino ușor,
Te-aștept, în pat, în dormitor
Și...ca să fie totul bine
Să ai pe ,,vino-ncoa”...la tine. (AUREL CEHAN)
REPLICĂ LA “DECLARAŢIE DE AMOR”
Vezi că ești un tip vetust
Și gândești cumva îngust!
"Vino-ncoa'" se potrivește
Doar la cel care plătește... (ŞTEFAN BAŞNO)
SĂ NU DEA DUMNEZEU CEL SFÂNT
Se-amuză Christa von der Brengen
La cât de ahtiați suntém.
E trist că nu ne vreți în Schengen.
Mai trist ar fi noi să nu vrem! (NiCOLAE MĂTCAȘ)
MAI AVEM DE ACHIZIȚIONAT 29 DE MILIOANE
DE DOZE INUTILE DE VACCIN ANTI-COVID
Doar nouă milioane doze
Le-am fost distrus, fără plafoane.
Mai pregătim – prospecte roze! –
Vreo spre treizeci de milioane! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CE S-A ALES DIN SUPĂRAREA LUI DON QUIJOTE
PE VECINA DE LA BÂSTROE?
Don Quijote c-o padelă.
Nu tu sapă, nu tu rangă.
Ce-a urmat din daravelă?
Sfârâiacul lui moș Creangă! (NICOLAE MĂTCAȘ)
VOR VENI, LA SIGUR, ÎNAPOI
Marii condamnați de pe la noi
Prin italii-și plimbă mândrul tors.
Vor veni, când ne-amintim, în stroi,
Câți din morții țării s-au întors... (NICOLAE MĂTCAȘ)
JUDECĂTORII-ȘI VĂD DE TREABA LOR
Își prind, suspecții, în detalii,
Deci, cum să-i roadă remușcarea
Că, -ntâi, le dau drumu-n italii
Și-apoi anunță condamnarea?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE CAI MÂNDRI DE BIHOR
SPRE SCRUTINUL VIITOR
Peste tot numai prestanță:
Sporuri, majorări, spoieli...
Cea mai mare performanță –
La-mprumut și cheltuieli. (LERU CICOARE)
NU-ȘI AFLĂ TIHNĂ
DE REZULTATELE VIITORULUI SCRUTIN
Deși-au bătucit versanții
Muntelui numit votarea,
Ca să vezi: nu guvernanții,
Vulgul cere comasarea! (LERU CICOARE)
CÂT PE CE SĂ FIE ÎNĂSPRITE
PEDEPSELE DIN LEGEA PROTESTELOR
Dacă tot îi dúceți grija
Libertății de opinii,
Vă stătea de ce-n fund tija
Iritărilor mulțimii? (LERU CICOARE)
PRESA PUBLICĂ
SUB AMENINȚAREA TEASCULUI POLITIC
Plata? După cum dansează ea.
Șefii? Puși la Radio, TV.
Sita? Piclă cerne (CNA)
Hărțuirea? Chiar procese: A, B, C... (LERU CICOARE)
IERTARE DE PLAGIAT LA FINE DE PĂRESIMI?
Să fim ca Maica Sfântă a toate iertătoare,
Placid să-nchidem ochii la furtul mic și tern...
Dar ce nu știe doamna zelos apărătoare
E că plagiatorii nu toți sunt în guvern. (LERU CICOARE)
PANGLICĂRIE CU PLAGIATUL
Ce iute s-a mai volatilizat:
Eroare ordinară de citare!
De ce n-ar fi și furtu-atenuat
Din largile-ale țării buzunare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CREȘTEREA E DOAR O CIFRĂ?
Din toate creșterile noi
Cea economică-i mai mare.
De ce, dar, n-o simțim și noi,
Iar țara ni-i tot mai datoare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SE NAȘTE-N CHINURI GRELE
ORDONANȚA AUSTERITĂȚII
Nu va reduce pensii și salarii,
Doar punctele mai slabe din buget
Țintind risípe ce nu-s necesare.
Dar dacă nu-s, le-a-nfipt ce cabinet? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ROMÂNIE EDUCATĂ, ÎNCOTRO?
Când ne-a-ngrozi calamitatea
Că, la nivel gimnazial,
Sunt – din elevi – majoritatea
Analfabeți funcțional? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
POLIȚIA ROMÂNĂ SE DOTEAZĂ
Ciocane cată buzdugane
Ca să ne-o – ușa – desferéce.
Decât să cumpere ciocane,
N-ar fi mai nimerit berbece? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ȊN CAMPANIA ELECTORALĂ
Alianţe, critici, minciuni,
Ȋn campanie sunt duri:
Vor s-arate că sunt buni…
Lupte pentru sinecuri. (ADRIAN TIMOFTE)
PREZENT ÎN BISERICĂ DOAR CÂND
ESTE CONDUS PE ,,ULTIMUL DRUM,,
Răposatul, om cuminte
Pe la slujbe- a fost absent
Doar astăzi îl vezi, părinte,
Că este şi el prezent... ! (IOAN TIMOFTE)
DOI BETIVI, LA PRIVEGHIUL LUI VASILE
Ia uită-te Valentine
Ce bine-i stă mort lui Vasile...
- Păi cum să n-arate bine
Dacă nu bea de trei zile...! (IOAN TIMOFTE)
CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ
Educaţia de bază
Nu se-nvaţă doar în clasă...
Ea-n principal se formează
În cei şapte ani de-acasă...! (IOAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)