O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
Cineva spunea că unele cărÅ£i ar trebui gustate, altele devorate, însă doar câteva ar trebui mestecate ÅŸi digerate pe îndelete. Din cea de-a treia categorie face parte ÅŸi „ViaÅ£a într-o lacrimă” (Editura „Quadrat”, BotoÅŸani, 2023), prin care autorul, Al. D. Funduianu, ne invită în labirintul său identitar. Ca de obicei, el este adeptul unui joc reuÅŸit între cele două caracteristici ce-i sunt specifice: inteligenÅ£a concretă ÅŸi inteligenÅ£a abstractă. Se armonizează perfect interesul pentru lucruri cu interesul pentru idei, este evidentă o împletire măiastră între a pune accentul pe fapte ÅŸi apelarea la raÅ£ionamentul deductiv, nevoia de a vedea ÅŸi a atinge se pliază perfect peste capacitatea de a înÅ£elege, rezultând un realism al opiniilor exasperant de plăcut: „denivelat ÅŸi / plin de serpentine – drumul vieÅ£ii // de pe culmile victoriei în / abisurile disperării – / o clipă / ÅŸi eu / anevoie / rostogolind spre cer / un fir de nisip” (eu, petala unui fir de nimic): „seara / vorbeÅŸte în ÅŸoaptă cu / amurgul cuibărit în adâncul / sufletului // iar noaptea - / un sfetnic / din ce în ce mai discret” (mister); „pe pietonalul lângă / arteziană / porumbeii socializează în / jurul unui cornet cu / seminÅ£e - // numai noi / cu dreaptă credinţă ÅŸi optimiÅŸti / în pagube / trecem / unul pe lângă celălalt ca niÅŸte / fantome // aici / nu e nici o iluzie - / e chiar ceea ce vedeÅ£i” (ipostaze) etc.
Prin acest volum autorul se raliază celor foarte mulÅ£i care pun poezia ultimilor 10-15 ani sub o oarecare formă de autonomie. Au trecut asimptotic pe lângă poemul postmodern, de mare întindere ÅŸi adeseori plictisitor, raliindu-se, în general, unor trei direcÅ£ii: întoarcerea la tonurile ÅŸi ritmurile clasice, o aplecare spre formele fixe ale genului liric ÅŸi adoptarea poemelor scurte, de mică întindere, din care se ivesc idei cu caracter aforistic sau chiar filozofic. Printre aceÅŸtia, un loc aparte îl ocupă Al. D. Funduianu, adept al ultimelor două direcÅ£ii, din care cităm un poem-apoftegmă care sună ca o sentinţă: „când / dintr-un poem / rămâne un gând / o stare / le scriu / numai pe acestea - // aÅŸa redau / ÅŸi esenÅ£a poeziei / reduc ÅŸi / consumul de hârtie” (cum m-am împrietenit cu mediul fără să renunÅ£ la poezie). Volumul este un veritabil jurnal de idei ivite în zona de separare dintre realitate ÅŸi poveste, zonă pe care poetul o percepe ca pe o „pojghiţă de gheaţă” foarte subÅ£ire. IeÅŸind din matrice (= lacrimă) – “destin / pe mine / m-a născut o lacrimă”-, Al. D. Funduianu ne conduce către situaÅ£ia cârtiÅ£ei lui Kafka pe care, parafrazând, descoperim că părăsind lacrima se simte vulnerabil: „drept / vă spun / mă mir ÅŸi eu… / când îmi văd trista / figură - // că-s naiv de felul / meu / ÅŸi candid de la natură” (chip în oglindă). Eliberarea din lichidul amniotic al lacrimii este o concretizare a dorinÅ£ei de a evada din sihăstria urbană ÅŸi retragerea în zona de mare deschidere a CosteÅŸtiului. Volumul acesta este ÅŸi unul prin care Al. D. Funduianu abandonează periplul pe aleile idealului, el dorind să audă plânsul ierbii produs de apăsarea tălpilor copilăriei: „părăsit de trăirile de altădată / străin ÅŸi / rece / doar în cimitir / acasă – // aprind o lumânare la mormântul / părinÅ£ilor / altele / la viii din memorie ÅŸi cam / atât // ba nu / plecând în răvăşite / amintiri / de sus / de pe linia orizontului / privesc / îngândurat în urmă / în ochi: / biserica / niÅŸte case în alb / grădini împrejmuite / ÅŸi lucrurile din faÅ£a satului – un fel de / lacrimi prelungite / pe frunza inimii” (satul – note subiective).
Dincolo de cele spuse, trebuie să remarcăm că Al. D. Funduianu este ÅŸi un senzorial. Versurile sale însemnă ÅŸi o cale de scoatere din sine a tuturor acumulărilor producătoare de încântare ÅŸi revărsarea lor către cititori. Filozoful francez Gaston Berger spune că autorii de tip senzorial „ne ridică undeva între aviditate ÅŸi tandreÅ£e, între ataÅŸamentul de sine ÅŸi ataÅŸamentul de alÅ£ii”. Poemul „orbirea de îngeri” („să te plimbi / într-o zi însorită de / primăvară / prin livada cu cireÅŸi în floare / ÅŸi să te îndoieÅŸti că există grădina / raiului - / iată / orbirea de sens”) este unul dintre cele multe care întăresc afirmaÅ£ia de mai sus, dar ne ÅŸi obligă să privim acest volum ca pe un eseu, fiindcă scriitura relevă ÅŸi o natură meditativă, tonusul trăirilor fiind relevante ÅŸi convingătoare. Există ÅŸi un algoritm logic la care răspunde poetul-eseist, axându-se cu predilecÅ£ie pe destin: îÅŸi exersează gândirea critică meditând de unul singur într-o partajare pe anotimpuri. Umorist de marcă, unul ascuns sub umbrela delicateÅ£ei ÅŸi generalizărilor, după cum s-a văzut în câteva cărÅ£i anterioare, volumul acesta este un interesant eseu despre destin, ceea ce înseamnă că Al. D. Funduianu poate schimba cu uÅŸurinţă registrul liric. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
VIITORUL PLAGIATOR
Cum epigrame ştii oleacă
De prin volume adunate,
Te sfătuiesc să-nveÅ£i ÅŸi greacă…
Å¢i-ar prinde bine ÅŸi se poate! (ELENA MÂNDRU)
AJUTOR ÎN GARÄ‚
Eu l-am lăsat să-m ia bagajul,
Crezând că-i un militian,
Dar m-a costat prea mult curajul…
Căci a trecut de-atunci un an. (VASILE LARCO)
ÎNDRÄ‚GOSTIÅ¢I, VIITORI SOÅ¢I
Au hotărât sub clar de stea
Cei doi cât s-au plimbat pe-alei:
C-aleasa inimii e ea,
Iar el, e-alesul… pungii ei. (VASILE LARCO)
INFLORESCENȚĂ CONJUGALĂ (anapestic)
Ca fasolea-i femeia, se pare,
Și-argumentul așa mi-l susțin:
Când „aracul” de sprijin nu-l are,
Se întinde prin gard la vecin. (MIHAI HAIVAS)
SFAT UNOR NUDISTE (amfibrahic)
Spre plajă atunci când plecaÈ›i,
Luați-vă totuși salteaua,
Căci poate-ntâlniÈ›i È™i bărbaÈ›i
Ce-ar vrea „să vă facă safteaua”. (MIHAI HAIVAS)
SOÅ¢IA MEA E O NOROCOASÄ‚
Se tot Å£inea în urma ei mereu
Un cerÅŸetor înalt, cu ochii mari,
Åži când s-a-ntors spre el să-I dea un leu,
El i-a întins o sută de dolari. (GRIGORE COTUL)
PLAN DE VIITOR
La bătrâneÅ£e, mi-am propus
Să fiu urât, de spate-adus,
Dar n-am motive a mă teme
Că-mi iese, sigur, mai devreme. (GRIGORE COTUL)
HELEÅžTEUL EXPERIMENTAL DIN CALAFAT
Făcut cu bani europeni
Şi-n doar două luni secat
Putem privi prin buruieni
Cum cresc peştii pe uscat. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
FESTIVALUL PIFTIILOR DIN TISMANA
Pentru poftă de mâncare
Început-am c-o răchie
Încă una… Repetare…
N-am mâncat, am fost piftie! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DILEMÄ‚ EXTRACONJUGALÄ‚
Fi-ndcă-i cearta terminată
Cu un test făcut rapid,
EA se crede-nsărcinată,
EL, susține că-i... COVID ! (MAX OPAIŢ)
UNUI TÂNÄ‚R DE PERSPECTIVÄ‚
Vrând mai mult să avanseze,
Pune-n practică „secretul”.
Ca s-o sensibilizeze,
Èšine totdeauna... pieptul! (MAX OPAIÅ¢)
SURPRIZE! ...
Fiindcă-i deseori plecat,
Descoperă, (din întâmplare!)
Întors din drum inopinat,
Că și soția-i...răpitoare! (MAX OPAIŢ)
RISCURILE VITEZEI
Provoc în jurul meu derută,
Fiindcă am viteză mare,
În dreapta am o paraÅŸută…
Să n-am emoÅ£ii la frânare! (VALENTIN DAVIN)
RONDELUL GELOZIEI
Nu are rost să fii geloasă,
luându-te după zvonari
că aș fi fost cu una grasă
la o terasă, sub arÈ›ari! (ILIE BÂTCÄ‚)
REPLICÄ‚ (la “Rondelul geloziei)
Ba e normal că e geloasă
Tu te desfeți c-un Cotnărel
Iar dânsei îi serveÈ™ti la masă
Un amărât de tulburel... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
MÄ‚SURÄ‚ DE CRIZÄ‚
A sărăcit atât de tare
Și în asemenea măsură,
De a ajuns să-È™i ia mâncare
Din banii pentru băutură. (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICÄ‚ (la “Măsură de criză”)
Asta este, bre bădie,
Bahica filosofie:
Că mâncarea-i fudulie,
Băutura-i temelie! (ŞTEFAN BAŞNO)
MIRAJUL BANILOR
Cum spun ai mei contemporani,
Orice ar face pentru bani;
Din silă poate, sau poruncă,
CâÈ›iva s-ar duce È™i la muncă! (GHEORGHE CIREAP)
REPLICÄ‚ (la “Mirajul banilor”)
Aceia ce muncesc pe bani
Sunt învechiÈ›i sau prostovani
Acum la modă e bădie
Din blaturi și politichie! (ŞTEFAN BAŞNO)
RUGÄ‚CIUNEA UNUI LENEÅž
Fiind un trândav din născare
El L-a rugat pios, odată,
Sa-i dea o pâine de mâncare,
Dar el îi dete o lopată. (AUREL DRÄ‚GUÅ¢)
REPLICÄ‚ (la “Rugăciunea unui leneÅŸ”)
Dacă l-a rugat pios
Cred că ar fi fost frumos
Să îl pună-n cap de masă,
Să îi dea nevasta, casă...(ÅžTEFAN BAÅžNO)
SPINAREA…
Spinarea ni-i deja încovoiată,
Conexiunile mentale - scrum -
Dar totul merge ceas ori șnur, de-acum,
Cât timp din vest lumina o să bată. (TEODORA PAS)
REPLICÄ‚ (la “Spinarea…”)
Despre lumina asta din Apus
Eu parcă aș avea ceva de spus
De-acolo am aflat și-s foarte trist
Că Shakespeare, cică, ar fi fost rasist...(ŞTEFAN BAŞNO)
ATÂT!
Pe unii poți să-i contrazici
Când adulează țări, popoare,
Dar de te iei de licurici,
Te lasă fără felinare! (PETRU IOAN GÂRDA)
REPLICÄ‚ (la “Atât!”)
Când licuriciu-i decrepit
Îl adulezi de eÈ™ti tâmpit
Dar eu constat , fără mirare
Că gașca e destul de mare... (ŞTEFAN BAŞNO)
ABONAMENTE
Într-o seară înstelată,
În metrou călătorea
Ea, ca simplă abonată;
El, ca abonat la ea. (SORIN FINCHELSTEIN)
PE CÄ‚RARE, DIN PARCARE
„Mă dusei pe o cărare”
Cu o fostă fată mare;
Fecioria ei, se pare,
Se pierduse în parcare. (SORIN FINCHELSTEIN)
SEMNE DE PRIMÄ‚VARÄ‚
Primăvara ştim că vine
După fusta la vecine:
Urc-atunci instantaneu
Tivul lângă decolteu. (PETRU BÄ‚NEÅžTI)
TRANZIÅ¢IE
Trec în val prin buzunare
Prime,-avans, sau lichidare
Şi dispar făr`de regrete
La neveste în poÅŸete. (PETRU BÄ‚NEÅžTI)
CICĂ BECALI DISPARE DIN FOTBAL ȘI DE PE ECRANE
Cine-a zis că n-are minte?
Vrea să plece, sau iar minte?!
Ducă-se-acu’, nu la anu’,
Dar să-l ia și pe Burleanu! (DUMITRU BUJDOIU)
STUDIU EUROSTAT:
35% dintre români n-au citit o carte (Presa)
AÈ™a proÈ™ti?, ‘tui amaru’,
Nici măcar Abecedaru’ ?
Dar ne liniștim pe loc:
MulÈ›i citesc doar cărÈ›i…de joc. (DUMITRU BUJDOIU)
UE NE TOT DÄ‚ ÎN…GURÄ‚
Am mâncat ca omul prost,
Păcătuind È™i în post :
Zilnic câte un grătar,
Din copane de…È›ânÈ›ar. (DUMITRU BUJDOIU)
(PRO)VERBELE UNOR SOÈšI OCTOGENARI
Stau lungiți pe canapea,
Dup-un whisky și-o cafea;
Ea conjugă verbu’- “a vrea”,
El a uitat pe -“a putea”. (DUMITRU BUJDOIU)
BÂRFE PROVINCIALE
Un ardelean tâmpiÈ›el,
La o agapă cu grofi,
Spune-un banc cu filozofi;
Dup-un an A RÎS TOT EL. (DUMITRU BUJDOIU)
ROMÂNUL MÄ‚MÄ‚LIGOS ȘI NEAMÈšUL ORGOLIOS
Gazda, ospitalieră, vrea să-l ia cu abureli,
Sigură că musafirul n-are când căta-n fân acul.
Ce nu știe ea-i că neamțu-i nebriștit la măguleli.
(Tot un fel de neamÈ› e-n cuget È™i-n simÈ›íri È™i-austriacul!). (LERU CICOARE)
CÂND VOM FI CA OMOLOGII?
Vizită de lucru sobră. Complezență – ca la carte:
Bon ton, zâmbet, curtoazie, pocloneli, servilitate –
Tot – O.K. Dar la purtare, maniere È™i la clanÈ›
N-ar fi bine ca È™i gazda să se È›ină-o È›âră neamÈ›? (LERU CICOARE)
ROSTUL UNEI CĂLĂTORII PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
Las’ că rísipe-a făcut imense
Ca să-nchirieze-un avion,
C-a purtat negocieri intense,
Dar s-a-ntors c-un fâs. Ce ghinion!... (LERU CICOARE)
ROMÂNII DIN UCRAINA ÎNTREABÄ‚
FraÈ›i È™i noi, È™i dânÈ™ii cu pădurea.
De ce, dar, devin de-odată-afoni
Când aud că súntem autohtoni,
N-am venit cu traista-n băț de-aiurea? (LERU CICOARE)
AU DEBITUL DANUBIULUI NU-ÈšI SPUNE?
Se-ndeasă căpitanii la timone?
Măsurători pe Bâstroe? Flotezi?
La masa navei - 20 de tone -
Trei-patru metri-i greu să-i ajustezi. (LERU CICOARE)
DIN MÄ‚SURÄ‚RI COMUNE CE-AM CONCHIS?
Azi nave contemplăm comerciale
Pe Bâstroe cum suie È™i coboară,
Cum pe Sulina gâfâie la vale,
Iar Delta cum respiră-om ști la vară. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA NAIBA OPOZIÈšIA!
Două tabere de-ocară
La ceas greu se-ntorlocară
Și au pus mâna pe È›ară.
Să nu tacă, necuratul:
-Știți ce n-are partid-statul?
Îi lipseÈ™te ... răposatul! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
PARTIDUL-STAT SÄ‚ STEA DREPT ÎN FAÈšA PARLAMENTULUI?!
Oră de Guvern? Repent,
Pălămidă-:n Parlament...
Ne stau scut, prin conivență,
Ordonanțele de-urgență. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NICI MÄ‚CAR C-O FLOARE
Cu ciuru-o cară, apa cea de mare,
Și-o bat în piuă zilnic: flux – reflux,
Să nu atingă nici măcar c-o floare
Salariile clienților de lux. (NICOLAE MĂTCAȘ)
AU FOST SISTATE ANGAJÄ‚RILE LA STAT
Angajare prohibită –
Adevăr bătut în cuie.
O excepție subită:
Cineva e angajat?
Tu întreabă-te al cui e,
Iar de nu e, cât a dat. 9NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ALEȘII AR PUTEA CUMULA PENSIA CU ...INDEMNIZAȚIA?
O schimbare-n lege ar crea contrariul:
Nu se cumulează pensia cu salariul.
Despre-aléÈ™i nu È™tíe biata populaÈ›ie
Că ei lefuri nu au. Au ...indemnizație! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN SUPRAVEGHETOR DIN PARTEA ANAF
AL JOCURILOR DE NOROC A DEVENIT NOROCOS
CÂÈšIVA ANI LA RÂND LA ACEEAȘI CASÄ‚ DE PARIURI
Pus din start să controleze
Jocurile de noroc,
A ajuns să-și octupleze
Avuția ... tot la joc(!). (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU MIROASE-A CONFLICT DE INTERESE?
În Las Vegas fie-È›i jocul,
Tot te-ntrebi iar, vrând-nevrând,
Cum se face că norocul
Vine câÈ›iva ani la rând? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CE-L RECOMANDĂ LA ȘEFIE?
La masaj făcea tapaj,
La CJ* făcea masaj.
Numai bun, ajuns pe val,
Șef de șantier naval. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*CJ- Consiliu Județean.
VIAÈšA UNUI PROFESOR DE LICEU CINE S-O APERE?
Un sic r din țarcul de elită
Să-l transferi în altul, ordinar?
Viața profesorului, zdrobită,
Chiar nimic nu trage la cântar? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
EPIGRAMA – DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC
Epigrama-i judecata:
ÈŠn trei versuri descrii fapta,
Evidenţiezi ştiinţa,
Ȋn al patrulea-i sentinţa! (ADRIAN TIMOFTE)