O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
Cineva spunea că unele cărţi ar trebui gustate, altele devorate, însă doar câteva ar trebui mestecate şi digerate pe îndelete. Din cea de-a treia categorie face parte şi „Viaţa într-o lacrimă” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2023), prin care autorul, Al. D. Funduianu, ne invită în labirintul său identitar. Ca de obicei, el este adeptul unui joc reuşit între cele două caracteristici ce-i sunt specifice: inteligenţa concretă şi inteligenţa abstractă. Se armonizează perfect interesul pentru lucruri cu interesul pentru idei, este evidentă o împletire măiastră între a pune accentul pe fapte şi apelarea la raţionamentul deductiv, nevoia de a vedea şi a atinge se pliază perfect peste capacitatea de a înţelege, rezultând un realism al opiniilor exasperant de plăcut: „denivelat şi / plin de serpentine – drumul vieţii // de pe culmile victoriei în / abisurile disperării – / o clipă / şi eu / anevoie / rostogolind spre cer / un fir de nisip” (eu, petala unui fir de nimic): „seara / vorbeşte în şoaptă cu / amurgul cuibărit în adâncul / sufletului // iar noaptea - / un sfetnic / din ce în ce mai discret” (mister); „pe pietonalul lângă / arteziană / porumbeii socializează în / jurul unui cornet cu / seminţe - // numai noi / cu dreaptă credinţă şi optimişti / în pagube / trecem / unul pe lângă celălalt ca nişte / fantome // aici / nu e nici o iluzie - / e chiar ceea ce vedeţi” (ipostaze) etc.
Prin acest volum autorul se raliază celor foarte mulţi care pun poezia ultimilor 10-15 ani sub o oarecare formă de autonomie. Au trecut asimptotic pe lângă poemul postmodern, de mare întindere şi adeseori plictisitor, raliindu-se, în general, unor trei direcţii: întoarcerea la tonurile şi ritmurile clasice, o aplecare spre formele fixe ale genului liric şi adoptarea poemelor scurte, de mică întindere, din care se ivesc idei cu caracter aforistic sau chiar filozofic. Printre aceştia, un loc aparte îl ocupă Al. D. Funduianu, adept al ultimelor două direcţii, din care cităm un poem-apoftegmă care sună ca o sentinţă: „când / dintr-un poem / rămâne un gând / o stare / le scriu / numai pe acestea - // aşa redau / şi esenţa poeziei / reduc şi / consumul de hârtie” (cum m-am împrietenit cu mediul fără să renunţ la poezie). Volumul este un veritabil jurnal de idei ivite în zona de separare dintre realitate şi poveste, zonă pe care poetul o percepe ca pe o „pojghiţă de gheaţă” foarte subţire. Ieşind din matrice (= lacrimă) – “destin / pe mine / m-a născut o lacrimă”-, Al. D. Funduianu ne conduce către situaţia cârtiţei lui Kafka pe care, parafrazând, descoperim că părăsind lacrima se simte vulnerabil: „drept / vă spun / mă mir şi eu… / când îmi văd trista / figură - // că-s naiv de felul / meu / şi candid de la natură” (chip în oglindă). Eliberarea din lichidul amniotic al lacrimii este o concretizare a dorinţei de a evada din sihăstria urbană şi retragerea în zona de mare deschidere a Costeştiului. Volumul acesta este şi unul prin care Al. D. Funduianu abandonează periplul pe aleile idealului, el dorind să audă plânsul ierbii produs de apăsarea tălpilor copilăriei: „părăsit de trăirile de altădată / străin şi / rece / doar în cimitir / acasă – // aprind o lumânare la mormântul / părinţilor / altele / la viii din memorie şi cam / atât // ba nu / plecând în răvăşite / amintiri / de sus / de pe linia orizontului / privesc / îngândurat în urmă / în ochi: / biserica / nişte case în alb / grădini împrejmuite / şi lucrurile din faţa satului – un fel de / lacrimi prelungite / pe frunza inimii” (satul – note subiective).
Dincolo de cele spuse, trebuie să remarcăm că Al. D. Funduianu este şi un senzorial. Versurile sale însemnă şi o cale de scoatere din sine a tuturor acumulărilor producătoare de încântare şi revărsarea lor către cititori. Filozoful francez Gaston Berger spune că autorii de tip senzorial „ne ridică undeva între aviditate şi tandreţe, între ataşamentul de sine şi ataşamentul de alţii”. Poemul „orbirea de îngeri” („să te plimbi / într-o zi însorită de / primăvară / prin livada cu cireşi în floare / şi să te îndoieşti că există grădina / raiului - / iată / orbirea de sens”) este unul dintre cele multe care întăresc afirmaţia de mai sus, dar ne şi obligă să privim acest volum ca pe un eseu, fiindcă scriitura relevă şi o natură meditativă, tonusul trăirilor fiind relevante şi convingătoare. Există şi un algoritm logic la care răspunde poetul-eseist, axându-se cu predilecţie pe destin: îşi exersează gândirea critică meditând de unul singur într-o partajare pe anotimpuri. Umorist de marcă, unul ascuns sub umbrela delicateţei şi generalizărilor, după cum s-a văzut în câteva cărţi anterioare, volumul acesta este un interesant eseu despre destin, ceea ce înseamnă că Al. D. Funduianu poate schimba cu uşurinţă registrul liric. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
VIITORUL PLAGIATOR
Cum epigrame ştii oleacă
De prin volume adunate,
Te sfătuiesc să-nveţi şi greacă…
Ţi-ar prinde bine şi se poate! (ELENA MÂNDRU)
AJUTOR ÎN GARĂ
Eu l-am lăsat să-m ia bagajul,
Crezând că-i un militian,
Dar m-a costat prea mult curajul…
Căci a trecut de-atunci un an. (VASILE LARCO)
ÎNDRĂGOSTIŢI, VIITORI SOŢI
Au hotărât sub clar de stea
Cei doi cât s-au plimbat pe-alei:
C-aleasa inimii e ea,
Iar el, e-alesul… pungii ei. (VASILE LARCO)
INFLORESCENȚĂ CONJUGALĂ (anapestic)
Ca fasolea-i femeia, se pare,
Și-argumentul așa mi-l susțin:
Când „aracul” de sprijin nu-l are,
Se întinde prin gard la vecin. (MIHAI HAIVAS)
SFAT UNOR NUDISTE (amfibrahic)
Spre plajă atunci când plecați,
Luați-vă totuși salteaua,
Căci poate-ntâlniți și bărbați
Ce-ar vrea „să vă facă safteaua”. (MIHAI HAIVAS)
SOŢIA MEA E O NOROCOASĂ
Se tot ţinea în urma ei mereu
Un cerşetor înalt, cu ochii mari,
Şi când s-a-ntors spre el să-I dea un leu,
El i-a întins o sută de dolari. (GRIGORE COTUL)
PLAN DE VIITOR
La bătrâneţe, mi-am propus
Să fiu urât, de spate-adus,
Dar n-am motive a mă teme
Că-mi iese, sigur, mai devreme. (GRIGORE COTUL)
HELEŞTEUL EXPERIMENTAL DIN CALAFAT
Făcut cu bani europeni
Şi-n doar două luni secat
Putem privi prin buruieni
Cum cresc peştii pe uscat. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
FESTIVALUL PIFTIILOR DIN TISMANA
Pentru poftă de mâncare
Început-am c-o răchie
Încă una… Repetare…
N-am mâncat, am fost piftie! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DILEMĂ EXTRACONJUGALĂ
Fi-ndcă-i cearta terminată
Cu un test făcut rapid,
EA se crede-nsărcinată,
EL, susține că-i... COVID ! (MAX OPAIŢ)
UNUI TÂNĂR DE PERSPECTIVĂ
Vrând mai mult să avanseze,
Pune-n practică „secretul”.
Ca s-o sensibilizeze,
Ține totdeauna... pieptul! (MAX OPAIŢ)
SURPRIZE! ...
Fiindcă-i deseori plecat,
Descoperă, (din întâmplare!)
Întors din drum inopinat,
Că și soția-i...răpitoare! (MAX OPAIŢ)
RISCURILE VITEZEI
Provoc în jurul meu derută,
Fiindcă am viteză mare,
În dreapta am o paraşută…
Să n-am emoţii la frânare! (VALENTIN DAVIN)
RONDELUL GELOZIEI
Nu are rost să fii geloasă,
luându-te după zvonari
că aș fi fost cu una grasă
la o terasă, sub arțari! (ILIE BÂTCĂ)
REPLICĂ (la “Rondelul geloziei)
Ba e normal că e geloasă
Tu te desfeți c-un Cotnărel
Iar dânsei îi servești la masă
Un amărât de tulburel... (ŞTEFAN BAŞNO)
MĂSURĂ DE CRIZĂ
A sărăcit atât de tare
Și în asemenea măsură,
De a ajuns să-și ia mâncare
Din banii pentru băutură. (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICĂ (la “Măsură de criză”)
Asta este, bre bădie,
Bahica filosofie:
Că mâncarea-i fudulie,
Băutura-i temelie! (ŞTEFAN BAŞNO)
MIRAJUL BANILOR
Cum spun ai mei contemporani,
Orice ar face pentru bani;
Din silă poate, sau poruncă,
Câțiva s-ar duce și la muncă! (GHEORGHE CIREAP)
REPLICĂ (la “Mirajul banilor”)
Aceia ce muncesc pe bani
Sunt învechiți sau prostovani
Acum la modă e bădie
Din blaturi și politichie! (ŞTEFAN BAŞNO)
RUGĂCIUNEA UNUI LENEŞ
Fiind un trândav din născare
El L-a rugat pios, odată,
Sa-i dea o pâine de mâncare,
Dar el îi dete o lopată. (AUREL DRĂGUŢ)
REPLICĂ (la “Rugăciunea unui leneş”)
Dacă l-a rugat pios
Cred că ar fi fost frumos
Să îl pună-n cap de masă,
Să îi dea nevasta, casă...(ŞTEFAN BAŞNO)
SPINAREA…
Spinarea ni-i deja încovoiată,
Conexiunile mentale - scrum -
Dar totul merge ceas ori șnur, de-acum,
Cât timp din vest lumina o să bată. (TEODORA PAS)
REPLICĂ (la “Spinarea…”)
Despre lumina asta din Apus
Eu parcă aș avea ceva de spus
De-acolo am aflat și-s foarte trist
Că Shakespeare, cică, ar fi fost rasist...(ŞTEFAN BAŞNO)
ATÂT!
Pe unii poți să-i contrazici
Când adulează țări, popoare,
Dar de te iei de licurici,
Te lasă fără felinare! (PETRU IOAN GÂRDA)
REPLICĂ (la “Atât!”)
Când licuriciu-i decrepit
Îl adulezi de ești tâmpit
Dar eu constat , fără mirare
Că gașca e destul de mare... (ŞTEFAN BAŞNO)
ABONAMENTE
Într-o seară înstelată,
În metrou călătorea
Ea, ca simplă abonată;
El, ca abonat la ea. (SORIN FINCHELSTEIN)
PE CĂRARE, DIN PARCARE
„Mă dusei pe o cărare”
Cu o fostă fată mare;
Fecioria ei, se pare,
Se pierduse în parcare. (SORIN FINCHELSTEIN)
SEMNE DE PRIMĂVARĂ
Primăvara ştim că vine
După fusta la vecine:
Urc-atunci instantaneu
Tivul lângă decolteu. (PETRU BĂNEŞTI)
TRANZIŢIE
Trec în val prin buzunare
Prime,-avans, sau lichidare
Şi dispar făr`de regrete
La neveste în poşete. (PETRU BĂNEŞTI)
CICĂ BECALI DISPARE DIN FOTBAL ȘI DE PE ECRANE
Cine-a zis că n-are minte?
Vrea să plece, sau iar minte?!
Ducă-se-acu’, nu la anu’,
Dar să-l ia și pe Burleanu! (DUMITRU BUJDOIU)
STUDIU EUROSTAT:
35% dintre români n-au citit o carte (Presa)
Așa proști?, ‘tui amaru’,
Nici măcar Abecedaru’ ?
Dar ne liniștim pe loc:
Mulți citesc doar cărți…de joc. (DUMITRU BUJDOIU)
UE NE TOT DĂ ÎN…GURĂ
Am mâncat ca omul prost,
Păcătuind și în post :
Zilnic câte un grătar,
Din copane de…țânțar. (DUMITRU BUJDOIU)
(PRO)VERBELE UNOR SOȚI OCTOGENARI
Stau lungiți pe canapea,
Dup-un whisky și-o cafea;
Ea conjugă verbu’- “a vrea”,
El a uitat pe -“a putea”. (DUMITRU BUJDOIU)
BÂRFE PROVINCIALE
Un ardelean tâmpițel,
La o agapă cu grofi,
Spune-un banc cu filozofi;
Dup-un an A RÎS TOT EL. (DUMITRU BUJDOIU)
ROMÂNUL MĂMĂLIGOS ȘI NEAMȚUL ORGOLIOS
Gazda, ospitalieră, vrea să-l ia cu abureli,
Sigură că musafirul n-are când căta-n fân acul.
Ce nu știe ea-i că neamțu-i nebriștit la măguleli.
(Tot un fel de neamț e-n cuget și-n simțíri și-austriacul!). (LERU CICOARE)
CÂND VOM FI CA OMOLOGII?
Vizită de lucru sobră. Complezență – ca la carte:
Bon ton, zâmbet, curtoazie, pocloneli, servilitate –
Tot – O.K. Dar la purtare, maniere și la clanț
N-ar fi bine ca și gazda să se țină-o țâră neamț? (LERU CICOARE)
ROSTUL UNEI CĂLĂTORII PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
Las’ că rísipe-a făcut imense
Ca să-nchirieze-un avion,
C-a purtat negocieri intense,
Dar s-a-ntors c-un fâs. Ce ghinion!... (LERU CICOARE)
ROMÂNII DIN UCRAINA ÎNTREABĂ
Frați și noi, și dânșii cu pădurea.
De ce, dar, devin de-odată-afoni
Când aud că súntem autohtoni,
N-am venit cu traista-n băț de-aiurea? (LERU CICOARE)
AU DEBITUL DANUBIULUI NU-ȚI SPUNE?
Se-ndeasă căpitanii la timone?
Măsurători pe Bâstroe? Flotezi?
La masa navei - 20 de tone -
Trei-patru metri-i greu să-i ajustezi. (LERU CICOARE)
DIN MĂSURĂRI COMUNE CE-AM CONCHIS?
Azi nave contemplăm comerciale
Pe Bâstroe cum suie și coboară,
Cum pe Sulina gâfâie la vale,
Iar Delta cum respiră-om ști la vară. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA NAIBA OPOZIȚIA!
Două tabere de-ocară
La ceas greu se-ntorlocară
Și au pus mâna pe țară.
Să nu tacă, necuratul:
-Știți ce n-are partid-statul?
Îi lipsește ... răposatul! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PARTIDUL-STAT SĂ STEA DREPT ÎN FAȚA PARLAMENTULUI?!
Oră de Guvern? Repent,
Pălămidă-:n Parlament...
Ne stau scut, prin conivență,
Ordonanțele de-urgență. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NICI MĂCAR C-O FLOARE
Cu ciuru-o cară, apa cea de mare,
Și-o bat în piuă zilnic: flux – reflux,
Să nu atingă nici măcar c-o floare
Salariile clienților de lux. (NICOLAE MĂTCAȘ)
AU FOST SISTATE ANGAJĂRILE LA STAT
Angajare prohibită –
Adevăr bătut în cuie.
O excepție subită:
Cineva e angajat?
Tu întreabă-te al cui e,
Iar de nu e, cât a dat. 9NICOLAE MĂTCAȘ)
ALEȘII AR PUTEA CUMULA PENSIA CU ...INDEMNIZAȚIA?
O schimbare-n lege ar crea contrariul:
Nu se cumulează pensia cu salariul.
Despre-aléși nu ștíe biata populație
Că ei lefuri nu au. Au ...indemnizație! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN SUPRAVEGHETOR DIN PARTEA ANAF
AL JOCURILOR DE NOROC A DEVENIT NOROCOS
CÂȚIVA ANI LA RÂND LA ACEEAȘI CASĂ DE PARIURI
Pus din start să controleze
Jocurile de noroc,
A ajuns să-și octupleze
Avuția ... tot la joc(!). (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU MIROASE-A CONFLICT DE INTERESE?
În Las Vegas fie-ți jocul,
Tot te-ntrebi iar, vrând-nevrând,
Cum se face că norocul
Vine câțiva ani la rând? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CE-L RECOMANDĂ LA ȘEFIE?
La masaj făcea tapaj,
La CJ* făcea masaj.
Numai bun, ajuns pe val,
Șef de șantier naval. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*CJ- Consiliu Județean.
VIAȚA UNUI PROFESOR DE LICEU CINE S-O APERE?
Un sic r din țarcul de elită
Să-l transferi în altul, ordinar?
Viața profesorului, zdrobită,
Chiar nimic nu trage la cântar? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EPIGRAMA – DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC
Epigrama-i judecata:
Ȋn trei versuri descrii fapta,
Evidenţiezi ştiinţa,
Ȋn al patrulea-i sentinţa! (ADRIAN TIMOFTE)