Dacă în prima parte a volumului, intitulată “De Dor”, Dumitru Monacu şi-a făcut propria caracterogramă, în partea a doua, intitulată “De Umor”, autorul face caracterograma societăţii în care trăieşte ca într-un vivarium pe care îl denumeşte ca fiind “Ţara lui Moş Crăciun” şi în care recunoaştem România noastră unde “La rău i se spune bun / Iar minciuna-n adevăr / Roade ca viermele-n măr…”. Cititorul va constata că Dumitru Monacu este un poet căruia nu-i lipseşte simţul umorului. Mijloacele alese sunt repartizate adecvat fiecărui domeniu supus observaţiei, astfel că putem partaja demersul său literar pe o serie de parcele analitice cu pronunţat iz sociologic.
O primă problematică analizată de Dumitru Monacu e de natură psihosociologică şi se referă la toxicitatea umană întâlnită, cu precădere, la politicieni. Stare de toxicitate este explicată astfel de Laura Irina Poantă, fiica scriitorilor Irina Petraș și Petru Poantă, la rândul ei o distinsă scriitoare şi graficiană: “În comportamentul uman ea descrie o persoană manipulatoare, avidă de control, centrată excesiv pe sine şi care mereu are nevoie de ceva de la ceilalţi, dar comportamentul poate fi subtil şi greu de detectat, căci o astfel de persoană stăpâneşte arta prefăcătoriei, a minciunii perfide”. Dumitru Monacu va constata că înainte de vot apar domnii şarmanţi şi bine proptiţi care racolează jurnalişti pentru a scrie despre ei sau alţii şi care, sub promisiunea că vei fi pus primul pe liste, te scurg de bani. Votanţi cu „ţeste goale şi inculte” vor constata că în etapa următoare votului „Alte temelii de vile / Vor începe-a fi turnate” sau „Limbile prea docile / Schimba-vor un fund cu altul”.
O a doua temă mare o reprezintă dragostea sub forma ei de iubire perversă şi a dispariţiei formelor de cucerire a femeii de altă dată care „Azi e de-a dreptul amintire / Plimbarea-n doi, teiul, salcâmul / Că de la prima întâlnire / Ţi se serveşte tot tacâmul”. Dumitru Monacu ştie ce vrea bărbatul şi ce vrea femeia atunci când nici unul nici altul nu au atuurile necesare. Autorul propune chiar o teorie a iubirii raţionale şi o obiectivă replică la Minulescu: „Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine / Dar fiindcă azi mite dai toată, / O să te iert. E vechi păcatul / şi nu eşti prima vinovată… // Tu ştii c-o să te-nşel chiar mâine / Însă crezând că-i prima dată / O să mă ierţi. E vechi păcatul / La toţi bărbaţii, deocamdată…”.
Stilul lui Dumitru Monacu e unul care-l face să-l recunoaştem. E un glas care se impune din ce în ce mai puternic în toate domeniile literaturii. Când e vorba de umor, i se potriveşte perfect definiţia impusă de criticul Nicolae Manolescu: “pofta de a muşca sarcastic din metehnele altora”. Umorul lui Dumitru Monacu este unul circumstantial, unul mulat pe contextual social. El pleacă de la o vorbă foarte cunoscută, puţin modificată: “E ceva putred în… Ţara lui Moş Crăciun”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
NULITATE UMANĂ
În ţara asta orice marţafoi
Ce-i cocoţat în al puterii tron,
Etichetat e-adesea ca baron,
Dar scuturându-l, vezi că-i un gunoi. (ELENA MÂNDRU)
GUVERNANŢILOR NOŞTRI
Avem salarii micşorate,
Iar sărăcia azi străluce
De-atâtea capuri luminate
Şi-atâtea hotărâri caduce. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
STABILITATE POLITICĂ
Privesc atent în Parlament
De un deceniu ne-ntrerupt
Şi văd un lucru evident;
Că-i tot o apă şi-un… corupt! (VASILE LARCO)
DUPĂ DOLIU (amfibrahic)
O văduvă are succes
Când este-o BOGATĂ cu stil,
Iar mirele, proaspăt ales,
Se-arată un tânăr VIRIL. (MIHAI HAIVAS)
CADOUL CEL MAI POTRIVIT AL UNUI SOȚ (dactilic)
Cea mai dorită surpriză
Pentru soția iubită,
Este, când poate,-o „repriză”
LUNGĂ și-ADÂNC resimțită. (MIHAI HAIVAS)
SLĂBIRE CU SHAKE DE BANANĂ
(Propunerea unei doamne nostalgice)
Sunt cam derutat
Shake facem cu foc
Dar mă uit mirat
Că banană ioc! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
CONFESIUNE
O femeie măritată
Cu amanţi peste tot locul
Se plângea, vărsându-şi focul
Că-i puţin împrăştiată. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DILEMĂ
Mă întreb sperând, fireşte,
Că răspunsu-l voi găsi:
Prostul, dacă nu gândeşte,
Cum se poate răzgândi? (GRIGORE COTUL)
PREVIZIUNE SEISMOLOGICĂ
Cutremure mai mari ca ieri
Vor fi în ţara mea, sărmană,
Că duduie, din răsputeri,
Economia… subterană! (ION MORARU)
UNUI CUPLU MODERN
Îşi petrec avan
Separat vacanţa,
Ea la Cristian,
Soţul la Constanţa! (DUMITRU MONACU)
ISTORIE ŞI TRADIŢIE ACTUALĂ
Multe-am tras mai înainte,
Dând doi dinţi în loc de-un dinte,
Viaţa însă-i şi mai grea
Doar cu… trasul la măsea!... (GHEORGHE BÂLICI)
EXOTISM URBAN
Palmieri mai mulți, pe stradă
S-au plantat acum, mai nou,
Ca maimuțele să șadă
În copac, nu pe... birou! (MAX OPAIŢ)
QUO VADIS?
Degeaba cel ales susține
Că vrea poporul educat;
Prostia, azi mai mult convine,
Când este vorba de ... votat! (MAX OPAIŢ)
UNUI CASANOVA MODERN
Nu cred că astăzi mai accept
Să mă încurc cu toate cele,
Când stau trei ceasuri și aștept,
Mă tem mai mult de cele... rele! (MAX OPAIŢ)
MUTAŢIE
Moise a primit din cer
Zece table cu porunci,
Bag de seamă – la Bruxelles
Cerul s-a mutat de-atunci… (ŞTEFAN BAŞNO)
TÂRG CINSTIT
Cu niponul fac negoţ de nişă,
Într-un birt slinos din Ferentari:
El îmi dă sake, dar şi o gheişă,
Eu, în schimb, o grasă de Cotnari! (VALENTIN DAVID)
PROFESIONALISM
Plină de umanitate,
Doctoriţa, în spital,
M-a tratat, m-a pus pe roate,
Cu tot “corpu-i medical” (VASILE MANOLE)
REGRETE TARDIVE
Am luat-o de soţie şi-mi venea
Să o înghit de dulce ce era
Şi după ani, de când am luat-o,
Îmi pare rău că n-am mâncat-o. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
STRÂNGEȚI CUREAUA !
Pungașii cu burta mare
Să precizeze atât:
Proștilor, strângeți-o tare,
Nu la burtă, ci la gât. (DUMITRU BUJDOIU)
BECALI, ACELAȘI BRAMBURIST
Fanfaron de tinichea,
Vindea, sau se răzgândea;
O sută ar vrea pe ea,
Dar l-așteaptă DNA (DUMITRU BUJDOIU)
FIR-AȚI AI VESELIEI!
Dă-l dracu’ de pesimism,
Fă totul cu optimism,
Bucuroși că locuim
Dincolo de țintirim. (DUMITRU BUJDOIU)
COPILUL DEZLEGÂND REBUS, CĂTRE TATĂL LUI:
- Zi-mi: “soață tauri marcați!”
- E definiție proastă,
Că taurii n-au nevastă,
Numai boii-s însurați. (DUMITRU BUJDOIU)
DE VORBĂ CU UN ȘEÍC ARAB
Vă scăldați voi în petrol,
Bani aveți câți noi - huidume,
Dar n-aveți, vă spun, parol!
Lainer cum nu mai e-n lume. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTR-O DEMICRAȚIE AVANSATĂ
DEMOSUL NU MAI E LUAT ÎN SEAMĂ?!
Indignarea populară
Provoca larmă-n neuroni.
Azi – să protesteze-o țară,
Ei rămân și orbi, și-afoni. (NICOLAE MĂTCAȘ)
FIECARE CU CE-L DOARE
Dascălii-s în bunt, deplânșii:
I-a ajuns șișul la oase.
Guvernanții vor și dânșii
Ministerele bănoase. (NICOLAE MĂTCAȘ)
„REGELE E GOL!”
Un copil, din inocență,
Dezgoli realitatea:
Ordonanța de urgență
Doar mimează-austeritatea! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI LA NOI CA-N ALTE PĂRȚI
Prețuri mai mari ca-n UÉ
(Unii-au prins să le tripleze!),
Pensii ca-n São Tomé
Și salarii burundéze. (NICOLAE MĂTCAȘ)
(IN)ECHITATE SOCIALĂ
Viața noastră – care și cum é,
Zice-un machidón: Vanghéli Schúndi:
Doar aleșii – lefuri ca-n UÉ,
Pe când vulgul – cele din Burúndi. (LERU CICOARE)
MAI SĂ-I PLÂNGI ȘI LUI DE MILĂ
A uitat demult și bine
De seniori și seniorine,
Căci, de când cu „rotativa”,
Îl cam iau din urmă: „Tiva!” (LERU CICOARE)
UNUI ȘEF CARE CONDAMNĂ CU VEHEMENȚĂ
NERESPECTAREA REGULILOR DE CIRCULAȚIE,
INDIFERENT DE STATUTUL CONDUCĂTORULUI AUTO
Nu-i roșea, prea poate, ceasa
Și-ar fi-avut mai mare sens
De-și primea și el pedeapsa
Când rula pe contrasens. (LERU CICOARE)
SOFISMUL NU TRECE
De când cu ascunderea,
Arde și mai tare satul:
S-a prescris răspunderea,
Însă nu și plagiatul. (LERU CICOARE)
UN POST MINISTERIAL CU GHINION ȘI ȘANSĂ
Rugat, a vrut o pilă să-i pună - un șef - lui fostu’.
Nu reușí. Din contra, tot el plătí cu postul.
În locul lui iar fostul la minister vení,
Unde-și plasă tot natul... E-n post bine mers
. (LERU CICOARE)
ȘI SPECIALELE, FIREȘTE
Păreri sista-le-ar, glaciale,
Și presa reforma-o-ar primii,
Iar pensiile speciale
Doar dac-ar fi ale mulțimii. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AUSTERITATEA I-A ATINS ȘI PE EI
Indemnizații în consilii CATIA*
Primeau în câte? Patru? Șase? Nouă?
Însă de când cu austeritatea,
Au mai secat: fac parte doar din două! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
___________________________________________
*CATIA (abr.) – Consilii de Administrație pentru Transpunerea Ideilor Acoliților.
DURA LEX, SED LEX
Înghețate angajări la stat:
Ținta s-o păstrăm de ddeficit.
La excepții – una pilă, un proptit
Pentr-un unic post: bine plătit! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM SUNT FOLOSIȚI BANII PUBLICI
PENTRU PROMOVAREA ACTIVITĂȚII PARTIDELOR POLITICE
Mulți se pun cu presa bine,
Doar i-a lustrui oleacă,
Ații, însă, cu buline,
O plătesc, dar ... ca să tacă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AUSTERITATEA NOASTRĂ ȘI AUSTERITATEA LOR
La pensie – a câta oară? –
Mâncăm bureți, purtăm meșini.
Vânăm vreun zgârci prin străchioară,
Iar ei își cumpără ... mașini! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ROCADA PREMIERILOR
Domnului general Ciucă
I-a venit dorul de ducă
Şi îl lasă pe Ciolacu
Să îi mănânce colacu...! (IOAN TIMOFTE)
POLITICA SI SINDICATUL
Ai noştri de la partid
Au mâncat şi n-au plătit
Iar cei de la sindicat
Au plătit şi n-au mâncat...! (IOAN TIMOFTE)
DUPĂ ŞAPTEZECI DE ANI
La şaptezeci de ani peste
Te mai uiţi după neveste...
Dar rămâi doar cu uitatul
Cum se “lucrează” cu altul... ! (IOAN TIMOFTE)
FĂRĂ CONCURENŢĂ
Ȋn facultăţi particulare
Poate să înveţe cine vrea,
Dacă este om cu „stare“:
Diploma cu bani se ia. (ADRIAN TIMOFTE)
MEDICII
Fiinţe cu meniri vitale
Şi cu aluri de “supermani”,
Ce ne tămăduiesc de boale,
De sănătate şi de bani! (MIHAI SCHWEITZER)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)