O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Citesc, printre altele, şi multă epigramă. Fac aceasta din convingerea că specia a devenit un fenomen social şi, de aici, numărul mare al celor care încearcă s-o pună în evidenţă. Grila cauzală care conduce la abordarea ei este una complexă. De aici şi apariţia unor controverse în ocuparea unui loc pe scara ierarhică a valorii creatorilor de gen. Există la epigramişti un auctorialism accentuat, şi asta pleacă dinspre o inteligenţă şi un simţ al umorului pe care îl au de la natură. În ceea ce priveşte respectarea mecanismelor impuse de creaţia epigramei, e bine să vedem ceea ce putem numi individualism metodologic, pentru că dacă n-ar fi aşa n-ar exista comprehensivitate, adică cititorul / auditorul să cuprindă cu mintea sa poanta, ca apoi să-i provoace râsul. Astfel că, individualismul metodologic ar avea ca principală condiţie, după unii, doar valoarea poantei. Ceea ce nu este suficient. Sfera volumului pe care îl propune Vasile Manole, „Prin labirintul epigramei” (Editura „Axis Libri”, Galaţi, 2022), demonstrează că autorul nu se limitează doar la teorii şi concepte specifice construcţiei epigramei, pe care le realizează cu succes, ci are şi evidente trimiteri socio-umoristice. Vasile Manole şi-a partajat volumul în 30 de segmente pentru o mai uşoară focalizare, având ca metodă observaţia trăită. Folosindu-se de umor, autorul face o demonstraţie de forţă în a demonstra că aparţine acestei lumi cu toate ale ei. Capitolul 11, cel dedicat politicii, spre exemplu, este o analiză sociologică a diadei minciună – tâmpenie, prima componentă fiind considerată de autor „Chiar şi cu picioare scurte / Totdeauna e pe fază, / Multora le face curte / Şi în adevăr pozează”. Filozoful Harry G. Frankfurt, dar nu numai el, demonstrează că a minţi şi a spune tâmpenii nu-i acelaşi lucru: „Oricui i-ar fi imposibil să mintă dacă nu ar crede că ştie adevărul. Să faci o tâmpenie nu presupune o asemenea convingere.” Un alt autor, Tom Phillips, în volumul său „Adevărul – scurtă istorie a tâmpeniilor omeneşti absolute” (Ed. „Trei”, 2019), volum pe care l-am prezentat cu ceva timp în urmă în această rubrică, spune: „Un mincinos e profund preocupat de adevăr, din acelaşi motiv din care un marinar e profund preocupat de aisberguri. Ambii au nevoie să ştie exact care e adevărul, ca să poată lua măsuri precise şi planificate pentru a-l evita. Dimpotrivă, pentru cei care debitează tâmpenii, adevărul este irelevant.”. Vasile Manole face această deosebire, epigramele sale scoţând în relief politicianul care spune minciuni şi pe cel care spune tâmpenii: Minciuna la ea acasă – „Preţioasă e minciuna / Astăzi în democraţie, / Când o folosim întruna / Şi-o numim diplomaţie.”; Moda CV-urilor falsificate – „Mulţi dintre şefi nu s-au lăsat / Şi-au vrut s-ajungă cât mai sus, / Chiar „Bacul” unii l-au luat / Uitând pe unde l-au mai pus.”; Jos minciuna, sus paharul – „Adevărul de-i în vin, / Eu, pe demnitari, susţin, / Mincinoşi să nu mai fie, / Să-i tot ţinem în beţie.”; Brandul politic autohton – „Promovăm demult conceptul / De a da cu stângu-n dreptul… / Ca doar noi să-l folosim / L-am înscris şi la OSIM.”; Soarta românilor – „Clar, tradiţia ne spune / Că poporul azi trăieşte, / După cum i se impune: / Rabdă… până se sfârşeşte!”; Mesaj electoral – „Mă gândesc adesea la voi / Când vreau să votaţi cu mine, / Că aveţi mereu nevoi… / Dar nici eu nu am puţine.”; Fals patriotism – „Ipotetic de vorbim, / Ţara, noi toţi o iubim / Că pe ea ne tot bazăm / Până o ipotecăm.” Numărătoarea voturilor – „Cum relative sunt azi toate, / Când interesele o vor / Şi matematica se poate / Chiar flexibiliza uşor.”
Deşi femeilor şi bărbaţilor le sunt rezervate secvenţe separate, există şi un capitol care înglobează cele două categorii: „Extraconjugale”. Suficient de caustic, secvenţa este o trimitere la „minciuna domestică”, un fel de psiho-sociologie făcută cu zâmbetul pe buze fără accente de misoginism sau misandrinism: Moravuri moderne – „Aşa-s femeile şarmante, / Azi au amanţi dar şi amante, / Nu ca bărbaţii diletanţi, / Ce nu-şi permit decât amanţi.”; La divorţ – „Soaţa-mi reproşează mie: / - M-am bazat pe simetrie, / Necrezând, zău, niciodată, / Că mă laşi… neînşelată.”; Diva şi dezvoltatorul imobiliar – „După numai două dansuri, / La cât este de frumoasă, / I-a făcut aşa „avansuri”, / De-şi luă rapid şi casă.”; Arta de a greşi – „Pe-o femeie prefăcută, / Când pe soţ îl mai înşală, / Lacrimile o ajută, / Ea să-i ceară socoteală!”.
Multitudinea domeniilor alese de Vasile Manole induce credinţa autorului că viaţa românului este una complexă şi nu poţi trece nepăsător pe lângă atitudinile deviante,cele mai importante fiind inventariate de Andrei Pleşu: „îl caracterizează un filon al trădării; orice ar face e la „margine”, făcând ca periferia să fie peste tot; este într-o anumită impunitate; e veşnic în tranziţie; se obţine prin clonare pe un model mai vechi; e bolnav de cea mai severă boală: impostura”. Omul, fie medic, pensionar, jurist, scriitor, ţăran etc. încalcă adesea hotarele eticii, conferindu-şi acel dram de imprevizibilitate, abaterile sale ajungând în vecinătatea paradoxalului. Nu întâmplător, prima secvenţă se numeşte „Paradoxuri”: Pedeapsă (ne)meritată – „Un bărbat precum aceia / Ce-s cam mulţi pe lumea asta, / A iubit atât femeia, / Pân` l-a parasite nevasta.”; Românii – “Fie iarnă, fie vară, / Pentru orişice fiinţă, / Noi avem de toate-n ţară, / Ne mai trebuie …voinţă.”; Strategie – “Pe bărbaţi să nu-I aştepţi, Zice-o doamnă mai rasată, / Doar aşa poţi să-I îndrepţi / Către tine, de îndată.”; Sociologică – “Unii s-au născut înalţi, / Dar se caută soluţii, / Loc să dea şi celorlalţi, / Ştin noi cine: prost-crescuţii.”
Volumul lui Vasile Manole, ca şi celălalt pe care l-am citit acum 2-3 ani, “Epigramei, cu toată dragostea” (Galaţi, 2018), evidenţiază prezenţa la acest autor a unei virtuţi autentice, în sensul că nu scrie epigrame pornind de la un calcul, ci pe baza unei convingeri.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
EPITAFUL ONOAREI
Pe-acest tăpşan, doar c-o lopată,
În groapa tare nefirească
A fost Onoarea îngropată
De cei ce n-au vrut s-o cunoască. (FLORINA DINESCU)
LIMBUŢII NOŞTRI
Că sunt unii vorbă lungă
Ce bârfesc în lung şi-n lat,
Despre ei – trecut prin strungă –
Adevăru-i camuflat. (ELENA MÂNDRU)
DE S-AR ÎNTOARCE CARAGIALE
Ar zice dânsul supărat,
Văzând năravurile toate:
Eu în zadar le-am criticat,
Azi sunt aceleaşi, neschimbate! (MIHAI HAIVAS)
APRECIERE LITERARĂ
Revista de umor îmi place,
Aprecierile-s fireşti:
De râs în lume nu se face,
Nici nu se râde, de-o citeşti! (VASILE LARCO)
COMPENSAŢIE
Deşi suntem mai multe guri
Şi n-avem varză în butoi,
De ce să punem murături,
Că vine soacră-mea la noi? (GRIGORE COTUL)
UNOR EPIGRAMIŞTI
Epigrame bune
Fac doar eu, se ştie!
În rest, toţi, în lume,
Nu au prozodie! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
BEAT CUI
Cum soţu-i era beat,
Precum un cui, sărmanul,
La un vecin dotat,
Ea căuta ciocanul. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
SACRIFICIUL FISCAL
Cruci plecate stau cu nasu-n glie
Împrejurul unui Obelisc:
Sunt români căzuţi la „datorie”
Când plătit-au dările la FISC! (ION MORARU)
GUVERNARE PREA DE DREAPTA?
De când conduc, aceşti tehui
Decrete dau ce duc la drame,
Căci unii crapă de sătui,
Iar cei mai mulţi crăpăm de foame. (PETRU IOAN GÂRDA)
UE – ÎM DIVERSITATE
Să-ţi explic, de mă asculţi,
Ce-i cu astă propagandă:
Că acasă-i unde-s mulţi
Şi doar o telecomandă. (DAN NOREA)
APOCALIPSA LA ROMÂNI
Ştiind că este cea mai rea
Şi-n conştiinţa noastră sapă,
Ne pare că Guvernu-ar vrea
S-o bage-n ultima etapă… (GHEORGHE BÂLICI)
DILEMĂ
Am găsit acum femeia
Care-mi place, dar păcat...!
S-a aprins acum scânteia,
Când abia m-am însurat! ( MAX OPAIŢ )
CRIZĂ DE ... ENERGIE LA PALATUL VICTORIA
La Guvern, mai nou, se face
Foarte mult economie,
Căci miniştrilor le place
Munca... fără ENERGIE! ( MAX OPAIŢ )
UNUI VÂRSTNIC
Fiind pensionar, umbla cu rost
Şi nu ducea nici lipsă de idei.
Un pic slăbit, că nu mai e ce-a fost,
Se mai ţinea adesea de... femei! ( MAX OPAIŢ )
DEFINIŢIE ( Explozie de culoare!)
EPIGRAMA, după mine,
Este şi va fi ( cred eu!)
Ca o ploaie, care vine
Scurtă, cu un... curcubeu ! ( MAX OPAIŢ )
ASEMĂNARE
Şi femeia şi casapul
Pot adduce mari necazuri,
Pentru că-n ambele cazuri
Îţi poţi pierde…capul! (DUMITRU MONACU)
PROMOVAREA INTELIGENŢEI ROMÂNEŞTI
Politica ne învrăjbeşte
Şi unii chiar se bat ca chiorii,
Minciuna peste tot domneşte
Că-s tot mai mulţi… “inventatorii”! (GEORGE EFTIMIE)
AVIZ BEŢIVILOR
Cu tării de toate cele
Nu e bine să te-ndopi:
Pe trotuar şi pe şosele
Sunt la noi destule gropi. (CONSTANTIN PROFIR)
ZIUA GĂLUȘTELOR PIEROGI
Sunt doar găluște poloneze
Mai subțirele, nu obeze,
Mă fac să cred că la polaci
Deja e moda cu gândaci... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA EVENIMENTELOR CIUDATE
Evenimente ne-nțelese
Numai odată într-un an?
Aș zice că sunt mult mai dese,
Aproape de cotidian! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA GENȚII DE MÂNĂ
Acum vreo jumăta' de veac
Dacă purtam așa „obiect”
Mi se recomanda un leac
Fiind considerat ”defect” (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „PETRECERII MELE”
„Petrecere” cu un clondir
Sau aia către cimitir?
Cum termenul e omonim
Puțin mai reținuți să fim... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA FERMIERILOR BĂTRÂNI
Fermieri bătrâni la noi???
Câte-o babă cocoșată
Care trece de nevoi
Cu o ceapă degerată... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SCEPTICILOR
Scepticu-n antichitate
Era omul circumspect.
Astăzi, ca să ai dreptate,
Fii politically correct! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „ADA LOVELACE”
N-o să credeți prea ușor
Dar primul programator
În istorie-a rămas
Doamna Ada Lovelace! (ŞTEFAN BAŞNO)
CUM ORDONAŢI, SĂ TRĂIŢI
Cum ne dăscăleşte popa,
Domnu-a dat porunci,fix, zece;
Da` de mii de ori le-ntrece
Ce ne dete Europa (SORIN FINCHELSTEIN)
AVATARURILE FUNCŢIEI
Prezidentu-n România,
Că e neaoş sau e sas,
Dijmuieşte crunt simbria,
Că românul e prea gras. (VALENTIN DAVID)
DE ZIUA RECOLTEI
O fi doar seceta pricina,
Corupţia ce n-are frâu,
Că-n „lanul” ţării azi nu-i grâu,
Şi-n schimb e falnică neghina?! (EUGEN DEUTSCH)
TURNUL MINŢII
Având o forţă colosală,
Când urcă-n viaţă câte-o treaptă,
Nu merge pe „diagonală”
Ci merge doar pe… calea dreaptă! (MIHAI ENACHI)
UNUI ŞOFER VITEZOMAN
Sfătuit pe serpentine
Să conducă grijuliu,
A-nţeles şi el, în fine…
A fost, însă, prea târziu. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REPLICI ÎNTRE ZIARIȘTII ROMÂNI ȘI PREMIERUL OLANDEZ
-De spațiul Schengen nu suntém noi vrednici?
Stăm bine cu indicatorii tehnici.
-Dar MCV, corupția, justiția?
-Vrei să ne strici, adică, dispoziția? (LERU CICOARE)
ANTIHRIȘTII FARISEI DE PRINTRE NOI
Mutra cadaverică-a
Iscarioteanului,
Lovind în biserică,
Dă-n ființa neamului. (LERU CICOARE)
IA MAI DU-TE TU-N PIVOT
CU GÂNDACII TĂI CU TOT
Dacă neam de neamul meu,
Chiar murind pe capete,
N-a gustat așa fonfleu,
Nu crezi c-o să scapete? (LERU CICOARE)
NOMENCLATURA DE AZI E MULT MAI ÎNAVUȚITĂ DECÂT CEA DE IERI
Noua nomenclatură-i échea
Pe pana cârmei navei-plute,
Pe lângă care fosta, vechea,
Pe șleau s-o spunem, nici nu pute. (LERU CICOARE)
CE NU VEDE BINEVOITORUL
Ar vrea cergă să se-aștearnă
Să nu sufere la iarnă
Amărât poporul său.
Dar el suferă ... mereu! (LERU CICOARE)
SCAD PREȚUL LA PLAFONARE
CA APA DIN TĂUL MARE
O fixau, întâi, la patru sute
Kilowați, apoi, rapid, la trei,
Din trei sute scad cincizeci, tot iute,
Poate, -ajung la zero, mama ei... (LERU CICOARE)
FURNIZORULUI DE AGENT TERMIC
Furnizor de apă caldă,
Aș vrea să te-ntreb din scaldă:
De ce să-ți plătesc eu, blea’,
Scurgerile din rețea? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PROFITURI URIAȘE TĂINUITE ÎN OFFSHORE-URI
În timp ce-n vremuri de urgie
Factura la ficat te arde,
Băieți deștepți din energie
Profituri fac de miliarde. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA ALIMENTARĂ – CA LA MUZEU
Zilnic, dar cu frica-n spate,
Mergi la LIDL ca la muzeu
Și te uiți la exponate:
Nu s-au mai scumpit c-un leu?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CRIZA NU E PENTRU TOȚI?i
Numai dacă demnitarii
Ar avea și leafa noastră,
Ar pricepe, mandatarii,
Cât ni-i viața de salmastră. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LEGEA-I DATĂ CA SĂ FIE FENTATĂ?
Angajările la stat
Finc-au fost demult sistate,
Și excepțiile pe șart
Au ajuns o legitate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PERFORMANȚA N-ARE LOC
Minți avem munți luminate –
Nu-i plătită performanța,
Căci în posturi, sus, cu spate,
Cocoțată-i ignoranța. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
INCOMPATIBILITATE
De ce pleacă, -ntrebi, afară
Toate competențele?
Fincă-s promovate-n țară
Doar incompetențele! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SĂ NE-NGRIJIM SĂ-I PROMOVĂM ACASĂ!
Toți ne mândrim pe drept că, la olimpici,
Suntém mai sus și tari decât Olimpul.
Nu crédeți oare că venit-a timpul
Și la respect s-avem aceiași indici? (NICOLAE MĂTCAȘ)
NIMENI CHIAR NU SE-ALARMEAZĂ??
Nu vedeți, levinților,
Lung, exodul minților?
Ce pretinde-un intelect?
Pricopseală și respect! (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI DOCTOR BUN ȘPĂGAR
DIN SPITALUL MILITAR
Ți-au dat leafă ca-n Europa.
Cine, dar, să-ți fie popa,
Dacă scris ți-i în genom:
Nu iei șpagă – nu ești om?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ACTUALITATEA PROCLAMAȚIEI DE LA TIMIȘOARA
La treizeci de ani
Ați uitat, golani:
Azi – în Timișoara,
Mâine-n toată țara? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MARELUI TENISMEN AL LUMII NOVAK DJOKOVIČ
Unul dintre tenismenii lumii
Cei mai renumiți erai, Novak,
Iar de astăzi – a glumi, zău, nu mi-i –
Și un fel – tot nou -, dar de ... gândac. (NICOLAE MĂTCAȘ)
EPIGRAMA DEFINITĂ DE UN MILITAR
Obiectivul – îl vizezi,
Trei focuri – avertizezi;
Vorba e şi de destin,
Că al patrulea e-n plin. (ADRIAN TIMOFTE)
CALIFICĂRI EURO-24: BURLEAN SĂ FII, NOROC SĂ AI!
Acum să te văd, Burlică,
Prinsese grupă ușurică;
Ai scăpat de Gibraltar,
Să prinzi locul cinci, măcar. (DUMITRU BUJDOIU)
RUȘINEA FOTBALULUI ROMÂNESC:
FCSB-SILKEBORG= ZERO LA ZECE
Ce s-aștepți de la Becali,
Decât rime cu penalii,
Papagalii și venalii ?!
Că-n fotbal sunt ca-canalii. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE VECINI
- Alo, ce mai faci vecine?
- Serveam masa la colibă
- Nu te-ai gândit și la mine?!
- Ba da, când mâncam colivă. (DUMITRU BUJDOIU)
MESERIE BUCLUCAȘĂ
Moașele de pe la sate,
Dispărură-aproape toate;
Le suplineau pe mămici,
La copii și la…tătici. (DUMITRU BUJDOIU)
O VECINĂ NESATISFĂCUTĂ
- Al meu, în pat, e otreapă,
- Să-i dai lăptișor de-albine;
- I-am dat, însă tot nu-i bine,
Bâzâie, dar nu înțeapă. (DUMITRU BUJDOIU)