Ionel Bejenaru a fost un intelectual botoşănean  în sensul cel mai frumos şi autentic al cuvântului. Într-un dialog cu un alt intelectual botăşănean, Gheorghe Median, pe care l-aş caracteriza în acelaşi mod, acesta  îmi spunea:  „Ionel Bejenaru, cu care am fost coleg de serviciu o îndelungată perioadă de timp, a fost unul dintre oamenii de cultură care au marcat puternic viaţa spirituală a Botoşanilor a ultimelor patru decenii şi jumătate. Excepţional vorbitor, cu vaste cunoştinţe din cele mai diverse domenii, cu o putere de muncă ieşită din comun, prezent la toate manifestările culturale semnificative din judeţ, precum şi în presa locală, muzeograf de talent şi apreciat cercetător ştiinţific, el era tipul intelectualului plurivalent, oricând gata să răspundă celor mai diverse solicitări. Era o prezenţă care stârnea întotdeauna bună dispoziţie, şi avea ştiinţa de a se face ascultat, presărându-şi cuvântările cu divagaţii, care făceau deliciul asistenţei. Nimeni, dintre cei care se produc acum în spaţiul cultural botoşănean nu a reuşit să-i facă simţită lipsa, şi cu siguranţă, mult timp de aici înainte, un asemenea om nu va apărea.”

CITEȘTE ȘI: "Campanie pentru legalizarea sistemului Homeschooling în România"

Spaţiul botoşănean, unul plin de genii şi cu o istorie tumultoasă, nu putea decât să-i domine conştiinţa şi energiile. Îmi amintesc faptul cât de supărat era când simţea că dacă pentru Eminescu, Iorga,  sau Enescu se mai făcea ceva, exista o mare iresponsabilitate  a botoşănenilor faţă de Ion Pillat, întrebându-se adesea  unde a dispărut Colecţia Muzeală pe care a organizat-o în Miorcanii copilăriei poetului, pe moşia înaintaşilor săi Pillateşti. Era un critic aspru  al monografiştilor. În concepţia lui nu era suficientă doar probitatea ştiinţifică pentru a da valoare monografiei, trebuia să fie completată de “elementul sufletesc”, cel care făcea  legătura dintre autor şi aşezarea în discuţie, la care să se adauge “elementul moral” pentru a da credibilitate sporită lucrării. Privindu-l pe Enescu,  n-a putut înţelege relaţia acestuia cu destinul.  Mereu încerca  să găsească o explicaţie, pe care, cred,  a decedat şi n-a găsit-o: “Să se prăpădească, până la Enescu, şapte fraţi, la vârste fragede, iar el să meargă înainte, să supravieţuiască, să dăinuie, să prindă culmile vieţii şi ale artei!”.

A iubit şi formele fixe ale poeziei, cu precădere rondelul şi epigrama. Dedica epigrame  tuturor prietenilor, cum ar fi cea dedicată lui Gheorghe Hreapcă:  “Aş spune şi n-ar fi o dramă, / De azi `nainte, jos, tu şapcă, / De-aş întâlni o epigramă / Mai bună ca a mea, la Hreapcă”.

Ce aş putea adăuga eu mai bine decât o face Ionel Bejenaru în „Lămurire către cititor”: „De ce cultiv un atare gen? Am motivele mele, din moment ce, slavă Domnului,  şfichiul cuvântului are, din belşug, adresant, acesta, neîndoielnic, fiind dat de relele societăţii. Că, de binele ei, declară că se ocupă toată lumea. Să fie oare aşa? Foarte puţin probabil. Apoi, domnilor cititori, „muniţia” se cere utilizată, eu, unul, nefiind adeptul stocurilor, căci şi aşa nu am condiţii optime de depozitare, abia găsindu-mi loc într-o mare de dosare, nu de partid, fireşte,  în care tot am adunat, cât am putut, din experienţa marilor înaintaşi. Dar şi a mai micilor înaintaşi, demni de tot respectul, ca, altminteri, truda lor.”  Ce urmăreşte Ionel Bejenaru prin epigramele lui: spectaculozitatea societăţii româneşti, tranziţia şi modalităţile de tranzitare prin noi înşine, statul la coadă ( dar şi la coada unei codane), rezistenţa românului la valurile de gogomănii, , promisiunile deşarte, prostia, corupţia care are mereu un punct de formare şi unul de lovire. Creaţiile acestui autor explică, în fapt,  cum viaţa noastră e dominată de înfruntare şi confruntare. Sunt rezultatul unor „hoinăreli” spirituale şi asta fiindcă, spune Ionel Bejenaru, „complexitatea vieţii românului nu te poate lăsa indiferent. Cu tristeţi, cu bucurii, cu împliniri, cu aspiraţii, cu decepţii, cu cântec, cu sărăcie, cu bogăţie, cu muncă, fără muncă, aşa cum este, viaţa aceasta are  mereu virtuţile unei chemări, la care nu se poate răspunde decât afirmativ. (…) Colea, în paginile cărţii, am „fixat” o lume, cu ce este al ei, o lume prezentă, lumea noastră”: Unui „amic” – „Mi-ai dat, cândva, amice-adresa / Şi, cât am căutat-o, zău; / Să fi fost acolo, unde / Scria pe poartă, „câine rău”?”; Unei „existenţialiste” – „Eterna lumii întrebare / Risca să fie în zadar; / Ea se-ntreba surâzătoare: / A fi sau a nu fi? …la bar.”; Unei soacre bolnave de diabet – „Vezi, diabetul zaharat, / Să-l fi avut la timp, atunce, / Din poamă acră-n poamă dulce, / Poeţii te-ar fi consacrat.”; Unei nudiste – „Dacă nu te deranjează, / Ţi-aş pretinde un mic dar: / Frunza, care te jenează, / Să mi-o dai pentru ierbar.”;  Unor ochi „pătrunzători” – Privindu-ţi crucea de la sân, / Cobor privirea şi mai jos; / O fi el gestul cam păgân, / Dar la făcut un credincios.”; Unei coriste – Te-ascult cum cânţi fermecător, / Dar, azi, greşita-i semitonul; / Te-ntreb, ca vechi admirator, / N-o fi de vină baritonul?”.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

SCHIMBARE ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE

A aflat de-acum tot burgul

Starea din spital, lejeră:

Nu te costă scump chirurgul

Cât a sa infirmieră… (FLORINA DINESCU)

 

AVANTAJ PRIMUL

Între un viril amant

Şi un soţ lipsit de vlagă,

Diferenţa – nu-i şocant –

Poate fi de-o oră-ntreagă. (ELENA MÂNDRU)

 

VÂNĂTOARE DE MISTREŢI 

Fiindcă nu veneau godacii,
Am tot băut, sub toţi copacii;
Când s-au ivit, râmând, vreo trei,
Eram, deja, mai porci ca ei! (ION DIVIZA)

 

 

TURMENTAŢI   

Aşa e lumea pe la noi,
Trăim mai mult din amintiri,
Când ne-mbătăm, suntem eroi,
Când ne trezim, suntem martiri! (ION DIVIZA)

 

 

NELĂMURIRE

Concurând cinstit o viaţă,

Nu pricep cum din păcate,

Unul e tot mai în faţă,

Cu cât e... mai tare-n spate! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

 

E TOT MAI RARĂ PREZENŢA

OAMENILOR DE VALOARE ÎN MASS-MEDIA

Pe la TV de-un timp, se pare,

Predomină anomalia:

Deşteptăciunea dă valoare,

Iar rating mare, doar prostia! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ROMANŢA FUMĂTORULUI  

Mi-e dor de lunci, de văi, de dealuri,
De-un râu c-un glas ca un suspin,
De soare, mare, plajă, valuri
Şi de Carpaţi cu filtru fin! (VASILE LARCO)

 

PREŢUIRE    

Nu cred că-s vorbe spuse-n van,
Dar când se-adună-n viaţă anii,
Pe doctori nu mai dai un ban
... Ci dai toţi banii! (VASILE LARCO)

 

LA VÂRSTA SENECTUŢII 

Pot declara umanităţii,
Că stau lejer de câţiva ani
Pe-o culme a senilităţii,
Visând, doar visul nu-i pe bani! (MIHAI HAIVAS)

 

 

 

 

VECINEI MELE   

Vecina mea de palier,
Ocheade-mi face, e-o păpuşă,
Iar într-o bună zi eu sper
Că vom intra pe-aceeaşi uşă! (MIHAI HAIVAS)

 

VIS ÎMPLINIT

De când m-am angajat, fireşte,

Am tot sperat să-mi crească mare,

Şi-acum încep să simt că-mi creşte

Doar vârsta de pensionare! (GRIGORE COTUL)

 

ANALFABETUL FUNCŢIONAL

Să-l audă lumea toată,

Strigă cu entuziasm:

- “România Educată”,

Nu cumva e pleonasm? (GRIGORE COTUL)

 

 

 

FESTIVAL DE VARĂ PENTRU VÂRSTA A TREIA

Festivalu-a reuşit;

Căci de-atâta dat din gură,

Dans şi cântece-n căldură,

Jumătate au murit.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

CALITĂȚILE IUBITEI BLONDE

Un trup felin, răscolitor,

Este bogată și cuminte

Și-un business are,-nfloritor,

Ea face perle din cuvinte. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

ANTICOMUNISTĂ

Poporul nostru-aşa insistă

Să piară hidra comunistă

Încât mă tem, ca toţi fricoşii,

Că n-o să fie-n piaţă… roşii. (ION MORARU)

 

O, PIN FRUMOS!

Seara, când a primit cardul

I-a spus după un suspin,

Că-i intelligent ca gardul

Şi frumos precum un…PIN! (DUMITRU MONACU)

 

FRUSTRARE  DE  NAVETIST  

Şofând între oraş şi sat,
Prin gropi, din toamnă până-n vară,
La câte pene-am adunat,
De mult puteam zbura... din ţară! (PETRE IOAN GÂRDA)

 

DASCĂLII DE LA ŢARĂ

Ţin dascălii şi-un purceluş la ţară

Din cei ce n-au astâmpăr şi-s coţcari,

Acumulând deprinderea cea rară

De-ai educa pe unii din şcolari… (GHEORGHE BÂLICI)

 

WAS IST DAS?

(29 de miniştri la EDUCAŢIE în 32 de ani!?...)

,,ROMÂNIA EDUCATĂ!"

 Un proiect ce s-a făcut

 Sub egidă declarată,

 ...............precaut!   ( MAX OPAIŢ )

 

LA CASA POPORULUI

Întorşi cu spatele la noi, mai nou,

Aleşii se adună la ,,colac"

Şi-nvârt ceva hârtii într-un birou,

Pe lângă ce ,,învârt"... la bunul plac! ( MAX OPAIŢ )

 

 

UNUI TÂNĂR OFIŢER DE ARTILERIE

Tânăr, plin de energie,

Să-l conving am încercat,

Să comande-o baterie

  ...............de... muscat!    ( MAX OPAIŢ )

 

 

LA UN DUEL EPIGRAMATIC

Un moment nefericit

Am trăit la o agapă.

Bând mai mult, nu m-am ferit,

Să remarc: Doar vinu-nţeapă!( MAX OPAIŢ )

 

UNUI COLEG DE BREASLĂ

Prin epigramele-i nefaste

O teorie se susţine:

Au, clar, defectul că sunt proaste,

Dar calitatea că-s puţine. (DAN NOREA)

MIJLOACE DE LOCOMOŢIE

Vezi aleşii prin Palate

Şi te prinde des deruta:

Unii sunt aduşi de spate,

Pe când alţii-s duşi cu pluta! (VALENTIN DAVID)

 

 

OPTIMISM

C-o duce rău eu îl ascult

Şi-I dau asigurări în fine,

Că până să o ducă bine

N-o s-o mai ducă… foarte mult! (GEORGE EFTIMIE)

 

 

ZIUA PERSOANELOR VÂRSTNICE

Un vârstnic e un fel de moș

Dar cu o marjă mai lejeră,

Dar geaba te mai dai cocoș…

Nu-s gloanțe în bandulieră. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

CICĂ AZI E ZIUA BALOANELOR

Baloanele sunt fel și chip:

Vehicule sau jucărie;

Dar eu mă tem de-un singur tip:

Când din fasole faci iahnie. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ZIUA PARIULUI LUI PHILEAS FOGG
A pus pariu că ocolește
Pământul în optzeci de zile
Dar ce făcea ,Doamne ferește
De folosea eco-mobile? (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ZIUA ONORĂRII ELEGANȚEI SPIONILOR

Deci, de te cheamă mister Bond,

Ești elegant și ești și blond

Nu vei ajunge la-nchisoare

Ci chiar te bucuri de onoare! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

 

CICĂ AZI E ZIUA EDUCAȚIEI

"A educa" mai are sens moral

Sau este doar așa, proces formal?

O școală în continuă reformă

Fără principia, fără unformă... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ZIUA MAD HATER DIN „ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR

De Alice am auzit

De Mad Hater mai puțin

Dar se poate să-i închin

Un catren mai prăpădit... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CAFELEI FRAPPE

Cafe frappe? Prefer Marghiloman

C-un rom de foarte bună calitate

Cafea cu ghiață este inuman

S-o bei în aste vremuri „înghețate”... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ICAR, VICTIMĂ A BIROCRAŢIEI

Accidentul se putea

Evita de obţinea

În ajun de decolare,

Aprobare…de la Soare. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

INGINERUL IMPERFECT

Cu tehnica demult se-mpacă

Dar totuşi un regret mai are,

El n-a învăţat deloc să facă

Inginerii financiare. (VASILE MANOLE)

 

PASTEL DE TOAMNĂ

Se umple iarăşi crama,

Nu mai avem verdeaţă,

Căci frunza-şi dă arama…

                           Pe faţă! (EUGEN DEUTSCH)

 

PRETINŞII NOŞTRI DEMOCRAŢI

Curg din ei ciudate planuri,

Duşi de-un apetit sălbatic;

Plouă zilnic cu sloganuri…

A minţi e democratic. (CONSTANTIN PROFIR)

 

 

 

MITING ELECTORAL

Să-i ducă pe corupţi la groapă

Mulţimea strigă un îndemn:

- Să-i tragem, azi, pe toţi în ţeapă!

- Rămâne ţara fără lemn. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

 

REFERENDUM PE TIMP DE RĂZBOI?

În plin război, cu baioneta-n spate,

Erupții de șrapnele, foc și fum,

Evacuați din urbe și din sate,

Valid e referendumul acum? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

MOBILIZAȚII - CĂTRE PREAFERICITUL PATRIARH KIRIL

Oare cum, Prealuminate,

La omor sfințiri ne dai,

Ba ne ierți și de păcate

Și-un permis ne dai în rai? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

BLAGOSLOVIREA PATRIARHULUI

Când îi cântă moldovenii

Osanale lui Kiril,

Nu văd ei ce drăcovenii

El le-nvăluie-n trotil? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

PRIMARUL DIN CÂRCEA (JUDEȚUL DOLJ) VINDE CĂTRE LIDL

UN TEREN CU TOT CU RADARUL CARE APĂRĂ SCUTUL DE LA DEVESELU

Pe-un teren atrăgător ca șaiul

LIDL și-nalță-un building ca hangarul.

Toate bune, doar că „Burj Dubai”-ul

Face nefuncțional radarul! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

MINISTRUL APĂRĂRII DE CE TACE?

Un primar voit periclitează

Radarul ce-i straj la Deveselu.

Pentru el nimic nu mai contează

Când în joc se pune    … profițelul! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

DOI, DOAMNE, ȘI-AMÂNDOI…

Chiar de nu-i la Tisa, nici la Nistru,

Rádaru-i  prilej de tevatură.

Numai prim-ministrul și ministrul

Parc’-ar fi luat agheasmă-n gură. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CU OCAZIA INSTALĂRII NOULUI MINISTRU AL EDUCAȚIEI

Cum s-a lipit de noi această boală

(Că tot vorbim de toleranța zero)

De-a fi ministru făr’ un pas prin școală,

Va scrie când și care romancero? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

DEPUTAȚII VOR SĂ STRECOARE O LEGE CU DEDICAȚIE

Procurorul general

E, prin lege, -un procuror.

Deputații, triumfal:

„Da noi vrem    … judecător!” (LERU CICOARE)

 

ACEIAȘI, CU ARGUMENTE RECUZABILE

Legea, chiar fundamentală,

Când avem de-mpins o tută,

O mai punem la-ndoială:

Nu de noi a fost făcută??! (LERU CICOARE)

 

PREȚUL CARBURANȚILOR

Prețul vrei să știi care-i corect?

La rafinărie-i ăsta, nu la pompă!

Câți deștepți nu-l umflă pe traiect,

Chiar și statul cu faimoasa-i trompă! (LERU CICOARE)

 

COMERCIALIZATORUL ACUZĂ ACCIZELE ȘI TAXELE PE CARBURANȚI

Mari și fixe, TVA, acciza,

Că se umflă ori că scade prețul,

Care pentru el să fie miza

Să reducă prețul, nătăflețul?! (LERU CICOARE)

 

CE NU NE SPUNE BOSSUL ENERGIEI

Tot timpul vine cu asigurarea

Că nu-i de noi raționalizarea,

Atâta doar: pe când ne liniștește,

Nu spune: dacă nu, cine plătește? (LERU CICOARE)

 

DACĂ-AVEM, DE CE-S ATÂT DE SCUMPE?

Avem grâu în țară pentru pâine

Și porumb avem de mămăligă,

Ulei – iară – pentru azi și mâine.

Prețul numai – de ce ne-mbârligă? (LERU CICOARE)

 

 

 

SUPAPA GUVERNULUI LA PROTESTELE NEMULȚUMIȚILOR

Răzvrătiții bat ca tunul,

Vin în cete dorobanți.

Îl sacrifică pe unul,

Să-i salveze pe ceilalți! (LERU CICOARE)

 

ALEȘII EMPATIZEAZĂ CU SENIORII

Când își tunau salarii cu canopa,

Ei motivau că-așa e-n Europa,

Iar pensioara c-un șutic când ți-au crescut,

Te-alină că atâta s-a putut. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

DUPĂ UN MARATON OLIMPIC DE DISPUTĂ

PENSIA SE VA INDEXA  CU 11 LA SUTĂ!

Când prețul azi o ia spre Everest

Și viața un cortegiu ni-i funest,

Unșpe la sută nu e oareșce:

Iár muntele-a născut un șoarece! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

AȘA-ZISA MAJORARE A PENSIILOR CU 11 LA SUTĂ E,

 DE FAPT, O SCĂDERE A LOR LA TEJGHEA

Dacă prețurile-s douăzeci la sută,

Indexarea pensiilor – doar zece,

Trâmbițata creștere-i cusută

Cu-ață albă. Iar vor să ne frece! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

OARE CÂT SĂ MAI VORBIM ESOPIC?

Dacă unul nu-i vizat de plagiat,

Dac’-al doilea nu-i vizat de furluat,

Atunci cine-o fi vizat, măi dromadero,

Toleranța pentru cine cerem  zero?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

ACUM MAI DEMONSTREAZĂ-I CĂ-A FURAT

L-au prins ca pe-un tâlhar la plagiat.

Cu rața-n gur’, -a demisionat.

De-ndată ce s-a dus rața pe gât,

Să-i demonstreze, cere. N-au decât! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

UN OBSTACOL ÎN CALEA EVOLUȚIEI

Până la realizarea

„României educate”

Când vine finalizarea

„României plagiate”? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

UNDE S-AU PIERDUT PROIECTATELE „SPITALE REGIONALE”?

Ani la rând puneau la cale

Construirea de spitale.

Azi, când banii au venit*,

*Prin PNRR.

 

 

 

O NOUĂ CAMPANIE,

 altă ratare cu Burleanu și Iordănescu Jr. *

Frankfurt, tragere la sorți,

Oricum cădem, suntem morți;

Va fi tot chin și amar,

Poate-un ics prin…Gibraltar. (DUMITRU BUJDOIU)

* Cer scuze, poate cobesc, dar cu ăștia mă-ndoiesc.

 

 

PE VREMEA ALTUI PUTIN

Maiakovski, scriitor,

Atunci când s-a “sinucis”,

A apucat de a zis:

“Nu mai trageți fraților!”. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

 

GEMENII UNEI TINRERE AMERICANE AU TAȚI DIFERIȚI (Presa)

Caz foarte rar, cu scandal,

Dar posibil medical;

Sex cu primul, ca iubită

Și cu-al doilea…mulțumită. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

CREDINCIOȘII GAY

Geaba le transmiteți ura

Și le-ntoarceți spatele;

Ei cred ce zice Scriptura:

Să-ți iubești aproapele! (DUMITRU BUJDOIU)

 

IAR BLONDELE

Două blonde văd pe cer

Un astru ce pare luna;

- Crezi că-i soare, zice una?

- Nu știu, nu-s din cartier. (DUMITRU BUJDOIU)

 

BĂRBATUL INFIDEL

A jurat la cununie

Ca-n viaţă fidel să fie.

Lucrul e adevărat…

Soţiei altui bărbat. (ADRIAN TIMOFTE) 

 

LOGICĂ

Umbra ca să ţi-o vezi

E nevoie de soare.

Prost că eşti să realizezi,

Mintea trebuie să-ţi zboare. (ADRIAN TIMOFTE) 

 

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)