O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
În 2017, Grigore Cotul ieşea în lumea iubitoare de umor cu „Optimismul resemnat”. Un umor serios, cu tentă filosofică, scris cu scopul de a face un feed-back specific celor cu o inteligenţă sobră. Poantele ţâşneau dintr-o arbaletă impregnată de tonuri intelectuale evidente. A urmat „Ironii homeopatice”(2019) în care Grigore Cotul apelează la principiul potenţării. Organizarea textului e făcută în „doze homeopatice” cu accent pe asocieri şi transferuri semantice. Cel de-al treilea volum, „Registru de intenţii”, este rezultatul minţii ca pornire interioară, un fel de modalitate de a defini epigrama din perspectivă psihologică. Poetul scrie mereu cu tendinţă, epigramistul scrie întotdeauna cu intenţie. Recentul volum, cel de-al patrulea, intitulat „Dureri de…COT” (Editura „George Coşbuc”, Bistriţa, 2022) , este unul care foloseşte în titlu trei cuvinte: „durere”, „de” şi „cot”. Primul cuvânt, „durere”, are conotaţii mult mai complexe, el supunându-se modelului biopsihosocial al durerii. Conţinutul volumului relevă ceea ce se cunoaşte prin folosirea conceptului de „durere totală”, definit ca sumă a unor dureri parţiale: fizice, psihologice, spirituale şi sociale. Cel de-al treilea cuvânt, „cot”, vine dinspre conotaţia umoristică pe care o poate impune numele autorului, dar şi dinspre expresia „mă doare în cot”, folosită cu înţelesul „nu îmi pasă”, nu e treaba mea”, “nu mă afectează”. Pentru a ieşi de sub semnul miserupismului pe care l-ar fi putut impune prepoziţia “ în”, Grigore Cotul foloseşte o altă prepoziţie: “de”. Asta înseamnă că autorului “ îi pasă” şi că “e şi treaba lui” faţă de ce se întâmplă în jurul său. Mă aştept ca următorul volum să aibă un titlu folosind cuvântul “şanţ”, altul cu o profundă valoare umoristică pentru poporul român şi care are legătură cu autorul. Rândurile acestea, de început, le-am scris şi cu scopul de a pune în evidenţă arta lui Grigore Cotul de a armoniza titlul unei cărţi cu substratul conţinutului ei, aspect care se întâlneşte la puţini epigramişti.
Prima parte a volumului dă şi titlul cărţii: „Dureri de…cot”. Epigramele acoperă o arie destul de mare supusă observaţiei autorului: pensionarii, pandemia şi efectele ei, femeia în toate ipostazele (iubită, amantă, soţie, soacră, bonă, mireasă, prostituată etc.), hoţii, drogaţii, proştii, beţivii, guvernanţii, protestatarii, plagiatorii („De guvernanţi, eu pot să spun / Că s-au cam solidarizat / Şi au atâtea în comun… / Prin tezele de doctorat.”), IT-iştii, analfabeţii funcţional, scumpirile, problematica sex-gen, preşedinţia, diaspora, magistraţii, televiziunile, războiul, zilele internaţionale etc.
O analiză atentă a epigramelor, produsă dincolo de mecanismele creaţiei acestei specii, face vizibilă prezenţa elementelor sociologice prin punerea în evidenţă a „omului-masă”, tipar identificat de eseistul Ortega y Gasset. Omul-masă, după eseistul spaniol, se caracterizează în primul rând prin automulţumire şi gregarism. Omul-masă al lui Grigore Cotul, ca produs standardizat al „erei postrevoluţionare româneşti” şi al tranziţiei fără sfârşit, este ţinta predilectă (Distih patriotic – „Românul s-a născut poet… / La stat. Acum e la buget!”). Pe lângă umorul de afiliere, care este predominant, la Grigore Cotul este prezent într-o doză destul de mare umorul de self-defeating pe care psihologii îl traduc ca fiind umorul autoironic, când epigramistul se focalizează pe el: Declaraţie – „Eu, cu soţia, pot să spun / Că ne iubim ca-n prima zi / Şi-avem atâtea în comun… / Excepţie cei doi copii.”; Pentru o viaţă sănătoasă – „Eu şi soaţa consumăm / Cam doi litri de lichide, / Dar e greu să ne-ncadrăm / Până cârciuma se-nchide.”; Notorietate pe facebook – „Epigrame-am tot postat, / Like-uri am primit puţine, / dar succesu-i garantat, / Când pun pozele cu… mine!”; Excepţie de la regulă – „Eu mă consider vaccinat / Din clipa când m-am însurat, / Şi când un anticorp apare, E din…efecte secundare.”; Bucurie împărtăşită – „Nu ştiu dacă v-am mai zis: / Anul ăsta-ntâia oară, / Eu şi soaţa ne-am permis / Un sejur la noi în ţară.”; Soţia mea e o norocoasă – „Se tot ţinea în urma ei mereu / Un cerşetor înalt, cu ochii mari, / Şi când s-a-ntors spre el să-i dea un leu, / El i-a întins o sută de dolari.”
Însă epigrama din primul capitol nu este doar element component al unei analize sociologice, ci şi un scut psihologic care se manifestă prin puterea sa socială. Critica socială cu intruziuni psihologice prezentă la Grigore Cotul poate duce la o umanizare a celor satirizaţi: La psihiatrie – „Pacientul e bolnav, / Însă-i foarte norocos, / Că, fiind atât de grav, / L-au convins că-i sănătos.”; Gândire pozitivă – „Deşi am lipsuri ori dileme, / Sau întristări, aştept să treacă, / Şi n-are rost să-mi fac probleme, / Când sunt destui să mi le facă!”; Tratament eficient – „M-am dus la psiholog, umil, / În criză de identitate, / Şi-acum mă simt ca un copil / Cu dublă personalitate.”; Cogito ergo sum – „Îmi spun, în funcţie de stare - / Ca omu`, - câte o-ntrebare, / Dar simt că-s afectat profund, / Când mă întreb şi nu-mi răspund.”; Vindecarea de nostalgii – „Mă enervez extrem de crunt / Pe soaţa mea, nevinovată, / De mai întreabă: „Unde sunt… / zăpezile de altădată?”
Germanul Albert Schweitzer, care a fost de toate în viaţa lui, spunea că „durerea este un demon al omenirii, mai mare chiar decât moartea”. Am redat acest citat cu o tentă plină de seriozitate pentru că, în esenţă, epigrama din primul capitol este una care se supune conceptului de „durere totală”. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
JUSTIFICAREA UNUI PĂGUBAŞ
Pentru cardul cel furat,
Plângere n-am adresat:
Hoţul, sigur cheltuia
Mai puţin ca soaţa mea. (ELENA MÂNDRU)
S-A SCUMPIT BENZINA
Nu se ştie unde-i vina,
Dar de afirmat e cazul:
Cică s-a scumpit benzina
Că s-a ars o vreme gazul. (VASILE LARCO)
STATORNICIE POLITICĂ
La noi e totul ordonat,
Statornicia-i dovedită:
Chiar şi-un guvern când e schimbat,
Corupţia e neclintită. (VASILE LARCO)
SOCRU GENEROS
Vorbind de-o palmă de pământ,
Se cinsteau, cum e la sat.
Iar la sfârşit, cu jurământ,
Vreo trei palme el i-a dat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN PUŞCĂRIAŞ DEVENIT „SCRIITOR”
Pentr-un intelect sărman
Puşcăria este fastă
Fiindcă numai într-un an
Și-a făcut operă vastă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DOMNUL ŞI DOAMNA
El e mare cartofor
Și recunoscut trișor.
Ea, știindu-i tabietul
Îl trișează cu … valetul! (DUMITRU MONACU)
DAC-AR FI, DAR NU E…
Dac-ar fi boală prostia
Cu bolnavi în evidență,
Jumate din România
Ar fi spital de urgență! (DUMITRU MONACU)
PLATA LA WC-UL PUBLIC
Când ieşi satisfăcut
Afirmi, cu mult temei,
Că tocmai ai făcut
O treabă de doi lei. (GRIGORE COTUL)
PRECAUŢIE
Să nu alunec în păcat,
De când am angajat o bonă,
Nevasta mea a cumpărat
… o dronă. (GRIGORE COTUL)
GUVERNARE PREA DE DREAPTA?
De când conduc, aceşti tehui
Decrete dau ce duc la drame,
Căci unii crapă de sătui,
Iar cei mai mulţi crăpăm de foame. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNEI POLITICIENE “TUNATE” CARE “COMBATE BINE”
Cu figura-i de starletă,
Opunându-se naturii,
Nu ştiu blondă-i sau brunetă,
Dar e neagră-n cerul gurii. (PETRU-IOAN GÂRDA)
SCARA DE LA BLOC
Căzând pe trepte, într-o seară,
Vecina mea m-a ridicat,
Dar am căzut şi-a doua oară;
De data asta…în păcat. (ION DIVIZA)
UNUI SALARIAT
Nu suportă strâmbătatea –
Iată marele lui viciu:
Caută-ndârjit dreptatea
Şi pe urmă…alt serviciu. (ION DIVIZA)
TAXARE
Când îl prinse la nevastă
Gol ca la anatomie,
Cică i-ar fi rupt o coastă…
Taxă pentru lăcomie! (GEORGE EFTIMIE)
SCHIMBAREA PORŢILOR
(c-aşa-i în fotbal)
Ieri, la Poarta Otomană,
Se ducea câte-un mişel
Ca să ceară de pomană,
Azi… la „poarta” din Bruxelles! (GEORGE EFTIMIE)
UNUI AUTOR DE VOLUME DE EPIGRAME
Citindu-ţi cartea mai atent,
Constat că sunt în astă lume
Epigramişti ce au talent
Şi alţii care au volume. (ION MORARU)
RECENSĂMÂNTUL BĂRBAŢILOR
Degeaba bateţi pe la porţi
Că n-or să iasă-n bătătură
Fiindcă mulţi din ei sunt morţi
După femei şi băutură! (ION MORARU)
TOAMNĂ TRISTĂ PROFIRIE
Păsările, toamna, tac
Iar peisaju-i tot mai tern:
Moare frunza pe copac
Şi încrederea-n guvern. (CONSTANTIN PROFIR)
FLORILE ŞI OAMENII
Florile dezmiardă cerul
Şi îl scaldă-n rugăciuni;
Zboară peste noi misterul
Ce ne-ndoapă cu minciuni. (CONSTANTIN PROFIR)
DILEMĂ
Femeia este o ispită!
Bărbaţii, când o văd se roagă
Să afle cum de-i plăsmuită
Din coastă, când ea-i într-o ... doagă! (MAX OPAIŢ)
UNEI DOMNIŞOARE PE LITORAL
Luând în calcul că e criză,
S-a hotărât de cum se scoală,
Să fie permanent în priză,
De-aceea, umblă-aproape goală! (MAX OPAIŢ)
UNUI INDIVID CU PROBLEME DE ETICĂ
Omul are-un singur gând:
(Unii spun c-ar fi o toană!)
Vrând să ia doar ,, peste rând"
Văd probleme de ... ,,coloană"! (MAX OPAIŢ)
POLITICĂ FĂRĂ CAP
La discuţii, în incintă,
Au lucrat cu mare artă
Tot sperând să iasă CHINTĂ,
Şi-a ieşit, dar...CHINTĂ SPARTĂ ! (MAX OPAIŢ)
TABLOURI DUNĂRENE
Clocoteşte apa-ntruna,
Cum se zbate la Cazane;
Da-n comune riverine
La cazane fierbe pruna. (SORIN FINCHELSTEIN)
SOCOTEALA PLOPILOR
Pe lângă plopii legendari
Adesea eu am rătăcit;
Or fi cu soţ, or fi impair…
Nu prea mai ştiu… eram pilit. (SORIN FINCHELSTEIN)
PROFESORUL DE MATEMATICĂ
O profesie ingrate,
Dup-o foarte dură lege;
Nimeni însă n-o-nţelege
… Că-i cifrată! (EUGEN DEUTSCH)
PROFESORUL DE ROMÂNĂ
Te învaţă să vorbeşti –
Chiar cuvinte de la Daci –
Evident să şi citeşti,
Însă nu şi… cum să taci! (EUGEN DEUTSCH)
MOMENT DE DUIOŞIE ÎN FAMILIE
Nevasta plânge şi oftează
Pe braţul soţului iubit…
C-a aruncat în el c-o vază
Şi barem nu l-a nimerit! (GHEORGHE BÂLICI)
DUPĂ ANI ŞI ANI
Au râs cu mine doamne multe,
Frumoase, învăţate, culte,
Dar n-o să pot uita vreodată
Cum mi-a zâmbit, cândva, o fată… (GHEORGHE BÂLICI)
CAP DE LEMN, LIMBĂ DE LEMN
Vezi cum într-un mod nedemn
Pentru funcţii mari,
Chiar şi limba cea de lemn
Plină e de cari! (VALENTIN DAVID)
LECŢIA DE GEOGRAFIE
Plecat-a Oltul din Ardeal,
Cu Mureşul a fost ca fraţii,
Dar s-a schimbat, paradoxal…
Odată ce-a trecut Carpaţii! (VALENTIN DAVID)
ŞAHUL DRAGOSTEI
Într-un parc, sub clar de lună,
Unde tinerii se-adună
Să mute piesele de şah,
El spune: Ş… Ea spune: AH! (MIHAI ENACHI)
ŢEPIGRAME DE CONSTANTIN MANEA
(din ciclul PROFESORIADA)
PROF. MAX OPAIŢ-
INVITAT ÎNTR-O TABĂRĂ DE MATEMATICĂ LA HUŞI
De-aş ajunge-n Huşi cândva,
Aş umbla numai prin crame.
Doar Max n-are timp să bea,
El gândeşte… epigrame. (CONSTANTIN MANEA)
TABĂRĂ DE MATEMATICĂ ÎN ORAŞUL VIILOR
Pe cei ce-n calcule sunt tari
În Huşi i-a adunat destinul.
Din ei ieşi-vor cârciumari.
(Vor şti să înmulţească...vinul!) (CONSTANTIN MANEA)
ÎN TABĂRĂ, PROFESORII COMPUN PROBLEME
Nu vreau să intru în detalii,
Da-n tabără-n această vreme
Au fost poftiţi şi generalii,
Că doar şi ei ne fac probleme. (CONSTANTIN MANEA)
COMPARAŢIE
Un biet profesoraş îngână
Că el a priceput atâta:
La ISJ e ca la stână,
Că numai baciu’ dă cu bâta! (CONSTANTIN MANEA)
CONFIDENŢA INSPECTORULUI GENERAL
Ne-a făcut o confidenţă:
Ce director va schimba.
La Centrul de Excelenţă
Va fi excelenţa sa! (CONSTANTIN MANEA)
VOTUL ÎN CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
Şefa noastră, cu mult foc,
Cere să votăm în bloc.
De votatu-n bloc mi-e silă,
Mai bine votăm în vilă! (CONSTANTIN MANEA)
OPŢIUNEA INSPECTOAREI GENERALE
- Aş vrea să ştiu: din ce motiv,
Stimată doamnă profesoară,
Aţi pus director un beţiv?
- Să am pe cine da afară! (CONSTANTIN MANEA)
EXPLICAŢIE
Acel director cam anost
A fost reaşezat pe post.
- E liberal sau P.S.D.-ist?
- Nu, frate, e pupincurist! (CONSTANTIN MANEA)
FUGA DE RĂSPUNDERE
Nu m-a numit pe post perfidul
Şi nu vrea să-şi asume vina.
Mi-a zis c-aşa a vrut partidul…
De fapt, aşa a vrut… vecina! (CONSTANTIN MANEA)
BLONDA BLÂNDĂ
O ştiu: au dat-o-ai ei afară
Taman când fiu-i era grav.
Acum, când iar o avansară,
Nu mă-nţelege că-s bolnav! (CONSTANTIN MANEA)
UNUI FOST ŞEF
A încetat al tău mandat
Şi nu mai eşti ceea ce-ai fost.
Te simţi, se pare, dărâmat.
Normal ar fi să te simţi prost! (CONSTANTIN MANEA)
ZIUA STÂNGACILOR
Stângaci am fost de când mă știu
La propriu, și la figurat
Probabil și atunci când scriu,
Scriu cu piciorul celălalt... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CREAMSICLE
Mă-ntreb ca prostu' :Vania-n lotcă
Ar accepta smântână-n votcă?
Și cu sifon portocaliu!
Va zice lumea că-i diliu.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA RELAXĂRII
Cum astăzi e și sărbătoare
E foarte bună-o relaxare!
Deci pot să lenevesc în tihnă
După o lună de odihnă.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SPUNERII DE BANCURI
(Avem libertatatea cuvântului! Și?...)
Spuneai ceva de guvernare
Și te uitai cu teamă-n jur,
Acum îl spui în gura mare
Pe guvernanți îi doare-n... spate! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CUMPĂRĂRII LUCRURILOR VECHI ȘI IEFTINE
He, pentru noi, pensionarii
Această zi e zi de zi,
Avură grijă demnitarii
Să nu sperăm a lăfăi.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CATALOAGELOR DE COMENZI POȘTALE
Ooo, de-astea sunt acuma gârlă
Și toate-ți bagă-aceeași spârlă:
Ofertele sunt epocale!
Nu-ți spune și cu ce parale... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA FOTOGRAFIEI
Doar fotograful avea voie,
Pe aparat era patron,
Acum de el nu e nevoie,
Îți faci un selfy și pe tron.. (ŞTEFAN BAŞNO)
UNUI DICTATOR
De la tribună, zi de zi,
Ne dă speranţe cu pipeta;
Eu nul văd bine; - ar trebui
Să mai reglez un pic luneta. (DAN NOREA)
IN VINO VERITAS
După ce-am băut, susţin
Fără teama de vendetă:
Adevărul stă în vin
Şi minciuna-n etichetă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
EU ŞI CRÂŞMĂRIŢA
(după o idee de Fănuş Neagu)
Dânsa-ntreabă cu temei
Când pe lângă mine trece:
- Cum preferi vinul să-l bei?
- Îl vreau gratis, mult şi rece. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
BEIZADEAUA
Cum e cel mai tare-n tată
Nu s-a plâns de bani vreodată,
Nici de minte nu se plânge,
Că mereu minte de stinge. (VASILE MANOLE)
AM AJUNS PE NULA-NULA, ÎN FOTBALUL EUROPEAN…
Trei echipe-n play-off, proaste,*
Cu cine să pleci la oaste?
E fotbalul Becal-Burlean,
Ați văzut mai proști vreun an? (DUMITRU BUJDOIU)
* Scoruri de rahat, FCSB, CRAIOVA ȘI CFR: 1-2, 1-1, 0-0, cu Viking, Hapoel și Maribor
INFLAȚIE DOAR 15%
A dracu’ statistica,
Scoate cifrele din burtă;
Energia și păpica
S-au scumpit sută la sută! (DUMITRU BUJDOIU)
CUM DEVII MILIONAR
O nevastă perspicace,
Azi, milionar te face;
Știe Pinul, n-ai habar,
Ieri ai fost miliardar. (DUMITRU BUJDOIU)
RUGA BEȚIVULUI
Ferește-mă, Doamne, de rele,
Parkinson, prima din ele;
Iau pastile, în zadar,
Tot vărs juma de pahar. (DUMITRU BUJDOIU)
LA SEXOLOG
Precaut, cu grijă mare,
Să nu devin impotent,
I-am cerut întăritoare;
Mi-a dat un sac de…ciment. (DUMITRU BUJDOIU)
EPITF - UNEI FEMEI VORBĂREŢE
Sub această piatră zace
Doi iubiţi ce i-a avut.
Între ei, ea astăzi tace
Că în viaţă n-a putut. (ADRIAN TIMOFTE)
CELUI CE A DISPUS COBORÂREA
DRAPELULUI ROMÂNIEI DE PE
CLĂDIREA GUVERNULUI
(motivând că nu suportă culoarea roşie)
La roşu taurii sunt zmei
Căci lupta-i artă pentru ei.
Prin fapta-i se crede un erou.
El nu este taur – este BOU. (ADRIAN TIMOFTE)
DAR CU SUVERANITATEA CUM RĂMÂNE?
Nu poate nimeni să ne-nchinge,
Țări suverane, în UÉ.
Un boss încearcă-a ne convinge
C-a fost, dar astăzi nu mai e. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN TANCHIST ȘANTAGIST
În cap îi intră gărgăunul:
La ce să iei o-ntreagă țară?
Nu-i mai dihai să stai cu tunul
Lâng’- o centrală nucleară? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ACEȘTI UCRAINENI N-AU ȚARĂ?
Când țara-și apără plăieșii,
Uitând de tihnă și huzur,
Doar oligarhii și aleșii
Sticlesc pe Coasta de Azur. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE ȚĂRII LUI PEȘTE PRĂJIT
Cum explici tu unor minți neroade,
Conform cărei legi, țară-a lui pește,
Când consumul energiei scade,
Șod, profitul companiilor crește? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE SĂ FIE MONOVALENTĂ?
Orășean sosit la țară,
A făcut, purtând și-o lentă,
Dintr-o casă mortuară
O sală polivalentă. (LERU CICOARE)
MATUSALEMUL DIN FRUNTEA BĂNCII NAȚIONALE
ȘI BALUL BĂNCILOR COMERCIALE
Cum le-a spus c-au sărit calul,
Cum a stins ROBOR-ul balul.
Dar dobânzii lui Matús
N-o fi chip un ac de pus? (LERU CICOARE)
CINE S-A ÎMBOGĂȚIT PE PIELEA
CONSUMATORULUI DE ENERGIE?
Companiile de stat
Nici un deget n-au mișcat,
Și-au triplat profiturile
Și statul – veniturile. (LERU CICOARE)
DE CE OFICIALITĂȚILE TOLEREAZĂ
O ASEMENEA ÎNȘELĂCIUNE?
Cum crește prețul la baril,
Cum explodează carburantul.
Când prețul scade, prin ce șpil
La pompă-l umflă speculantul? (LERU CICOARE)
UN PRIMAR, ÎN SECETĂ, ÎN AȘTEPTAREA PLOII
Sus, o escadrilă NATO
Norii-alungă, ploile.
„La harbuji mergi, nechemato,
Ca să sperii ciorile!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CAMPIONII ROMÂNI LA CANOTAJ N-AU FOST
ÎNTÂMPINAȚI DE OFICIALITĂȚI
Nu vă-ntâmpină cârmacii
Aur aducând în țară?
Ia-ncercați a-l scoate-afară
Și-ți vedea cum vin gonacii! (NICCOLAE CRIHĂNEANU)
BIETUL MINISTRU AL SPORTULUI
Ar fi venit să-ntâmpine eroii.
Sportiv și el, onorul le-ar fi dat,
Greu buchisind salutu-n câmpul foii,
Dar dacă nimeni nu l-a invitat… (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CA SĂ NU AJUNGI CIUCA BĂTĂILOR
Taină, -n tenisul cel mare,
Nu-i să simți când să te bagi,
Ci e marea luminare
De-a ști când să te retragi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NATURĂ MOARTĂ
Ei pădurile retează,
Îşi fac vile mari, cu turle,
Urşii nu mai hibernează,
Uită lupii să mai urle. (TEODOR JACOTĂ)
OLTENII
Buni din cobză şi din liră,
Făcători de alivence,
Gâtul lor li se lărgiră
Mustăcind spre moldovence. (TEODOR JACOTĂ)