Partea a doua a volumului lui Grigore Cotul, „Dureri de…Cot” (Editura „George CoÅŸbuc”, BistriÅ£a, 2022), intitulată „Tematice”, este una care se supune conceptului de bisociaÅ£ie. Autorul ÅŸi-a propus să pună în două contexte simultane: 1. funcÅ£iile epigramei (cu scopul de a produce emoÅ£ii ÅŸi corecÅ£ii); 2. organizarea tematică a textului ( cu rolul preponderent de a sistematiza gândirea). Dacă în prima parte a volumului domină umoristicul ca modalitate comică, în această secvenţă a cărÅ£ii domină ironicul.
Arta lui Grigore Cotul constă în a fi ironic fără a fi ipocrit. El are o filozofie a sa de care nu se dezice oriunde ar fi ÅŸi orice ar face. Se simte acest aspect în orice gest al său, nu neapărat numai în epigramă.
Cine citeÅŸte cu atenÅ£ie epigramele lui Grigore Cotul, cele pregătite pentru concursuri, poate observa că la baza fiecăreia stă un zâmbet picat acolo ca un fulger: Tema: „Covasna balneară” ( Expunere la risc – „Eu la Covasna nu mai vin, / Că am trecut prin clipe grele: / Am stat aproape de-un bazin, / Dar nu de al nevestei mele.”); Tema: „Acul ÅŸi seringa” ( Profesionalism – Asistenta se pricepe: / Ia seringa ÅŸi pe loc / Simte-o poftă să mă-nÅ£epe… / (Sentimentu-i reciproc.); Efect secundar – „Ac, seringă, înÅ£epat - / Nu mi-au provocat sechele / Ca atunci când mi-a intrat / Asistenta… pe sub piele.”; Prima noapte cu un tip robust – „Când să meargă la culcare, / Ea, zâmbind: „AÅŸ vrea să-Å£i zic: / Geaba e seringa mare, / Dacă-i acul foarte mic!”); Tema: „Relaxare” ( Cu soÅ£ia pe plajă – „Văd ce tipe-n jurul meu / Iau poziÅ£ii de bronzat / Åži îmi pare tot mai greu / S-o conving că-s relaxat.” ; La băi – Relaxată, prin bazine, / Soacra-i pusă pe-notat, / Chiar ÅŸi-n plută stă mai bine, / Semn că tocmai s-a-necat.”; Previziuni – „După-aceste relaxări, / Noul val ce va veni, / Nu-i un val de infectări, / Ci e de căsătorii.”; Itinerar – „În august, vreau să merg la hram, / La mănăstirea din HUMOR, / Åži văd că altă cale n-am, / Decât să intru-n…GURA lor.”). Tot în acest al doilea capitol se găsesc ÅŸi epigramele trimise la BotoÅŸani, cu Tema: „De-ale armenilor…” ( MIG-21 (proiectat de armeanul Artem Mikoyan) – Avion de vânătoare / Care-n vreme de război / Este proiectat să zboare / Până cade iar la noi.”; Utilitatea bancomatului (inventator: armeanul Luther Simjian) – „Eu sunt total securizat / De oriÅŸice năpastă, / Cât banii mi-s în bancomat / Åži cardu-i la nevastă.”; Ezitare – „Cu-armeni, am epigrame bune (De premiu, ca acum un an), / Le-aÅŸ fi trimis… dar dacă-l pune / În juriu pe Vosganian…!?”).
În ceea ce priveÅŸte madrigalul, ca cerinţă obligatorie a unor concursuri, este abordat de Grigore Cotul respectând ceea ce presupune această formă poetică, în general un evident gest etic. Orice autor de madrigale trebuie să lase uitate armele epigramei undeva, într-un colÅ£ al minÅ£ii, ÅŸi să devină un înÅ£elept, un admirator, un izvor de idei rafinate plin de curtoazie faţă de subiectul ales, un fel de Cincinat care, după cum se ÅŸtie, a excelat în domeniu. Aspecte care se regăsesc cu asupra de măsură ÅŸi la Grigore Cotul: Madrigal: Vasile Voiculescu (Medicul sufletelor – „Un poet sortit iubirii / Pune-n suflet de profani / Poezia mântuirii: / „În Grădina Ghetsimani”.); Madrigal dedicat IaÅŸului ( Eternul IaÅŸi… - „A fost o capitală de război / Åži-n veci o capitală de cultură, / La IaÅŸi a fost sădită Å£ara-n noi / Spre-a fi păstrată-n starea cea mai pură.”); Plopagandă – madrigal dedicat oraÅŸului Plopeni (Pădurea Plopeni – „Stejarii cu vechi rădăcini / Născute din Codrii Vlăsiei, / Privesc peste zare senini, / În ramuri cu seva mândriei.”).
Se ÅŸtie că există o încântare produsă de definiÅ£iile rebusiste. Acestea l-au fermecat ÅŸi pe Grigore Cotul, propunându-ne un nou capitol intitulat „EpigRebus”. DefiniÅ£ia se referă strict la elementul propus a fi luat în vizor însă pusă în evidenţă cu elementele epigramei, ambele punând accent pe pista falsă: Aur – „Nouă sute dintr-o mie, / O să spuneÅ£i că-s perfid, / Dar o mare bogăţie / Tocmai a ajuns… partid.”; Å¢aÅ£e – „Le-ntâlneÅŸti adesea, la Å£ară, / Le găseÅŸti în parlament, / Chiar oriunde pot s-apară… / Evident.”; Om – „În anale n-au trecut / Cu exactitate data, / Însă-i clar c-a apărut / Când a năpârlit primata.”; Distant – „E un tip – aÅŸ spune eu - / Care-n starea sa normală, / Manifestă, mai mereu, / Forme-acute de răceală.”
Iar în final, ca un desert delicios, autorul ne propune câteva poezii care impresionează prin ritm, dar nu e de omis nici armonia creată de jocul silabelor închise ÅŸi deschise folosite în procente sensibil egale. Åži asta fiindcă este un artist al structurilor silabice: Turist (rondel) – „Atât de multe-aÅŸ fi ratat, / De nu treceam prin Bucovina, / Pe jos, cu trenul sau maÅŸina, / Dar tot mai am de vizitat. // Prin multe locuri m-am cazat, / Mai simt pe limbă prânzul, cina… / Atât de multe-aÅŸ fi ratat, / De nu treceam prin Bucovina! // De două zile-s relaxat / La Vama, numai cu vecina - / E măritată bat-o vina, / Eu, încă, nu m-am însurat… // Atât de multe-aÅŸ fi ratat!”
Caricaturile lui Costel Pătrăşcan se remarcă prin mesajul lingvistic pe care îl transmit, făcând astfel, împreună cu Grigore Cotul, un comentariu umoristic al actualităţii româneÅŸti. Cu toate acestea, profesorul de matematică Grigore Cotul pune o anumită gingăşie în descrierea, prin epigramă, a păcatelor semenilor săi, doar cu el pare a fi mai rău. Există un paradox în creaÅ£ia lui Grigore Cotul, unul care vine din construcÅ£ia sa psihologică: deÅŸi pare a-i înÅ£elege pe ceilalÅ£i, pe el nu se iartă. Iată un motiv care mă face să-l trec, alături de un alt profesor de matematică, Alexandru D. Funduianu, pe lista MARILOR AUTOIRONICI.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DILEMÄ‚ ÎNTR-UN DIVORÅ¢
Fără multe peroraÅ£ii –
Nu prea ÅŸtiu a cui e vina –
Ea stă-n firmă cu-angajaţii,
El, acasă, cu vecina. (ELENA MÂNDRU)
DACÄ‚-L BEI MAI MULTE LUNI,
UN COTNAR FACE MINUNI
A sosit, acum un an,
La Cotnari, un prostovan;
Până azi, încet-încet,
Prostu-a devenit poet. (DAN NOREA)
EPIGRAMA
Dac-ar fi de definit
Epigrama, ca idee,
E un foc bine-nteţit
Concentrat într-o scânteie… (DUMITRU MONACU)
D-ALE DEX-ULUI
După ce-am citit un tom,
Cred că m-am edificat:
„Expirat” este un om
Care-a fost cândva pirat! (DUMITRU MONACU)
PUDICUL STÂND LA PLAJÄ‚
Pe doamnele ce nu au rochii
Le tot admiră şi vă zic;
El ruşinos ridică ochii
Dar numai până la buric. (VASILE LARCO)
GUVERNUL ÅžI REFACEREA PODURILOR
N-am să intru-n amănunte,
Peste ape treci uÅŸor,
Dar pe când va face punte
Să ajungă la popor? (VASILE LARCO)
RUGA UNUI SOÅ¢
Femeii, care-i vorbăreaţă,
Fă, Doamne, un efort şi schimbă,
Ca ridurile de pe faţă
S-ajungă undeva pe limbă! (MIHAI HAIVAS)
SUPÄ‚RAREA SOÅ¢IEI
Bărbatu-i zise,-n zi nefastă,
Mai fă şi tu ceva, nevastă!
Åži i-a făcut, pe loc, păgâna,
Din prag, plecând, un semn cu mâna. (MIHAI HAIVAS)
SOCRU GENEROS
Vorbind de-o palmă de pământ,
Se cinsteau, cum e la sat.
Iar la sfârÅŸit, cu jurământ,
Vreo trei palme el i-a dat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN PUÅžCÄ‚RIAÅž DEVENIT „SCRIITOR”
Pentr-un intelect sărman
Puşcăria este fastă
Fiindcă numai într-un an
Și-a făcut operă vastă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CASTITATE
Pătruns de simţul datoriei,
Oricât pe stradă s-ar bârfi,
I-am fost mereu fidel soţiei...
Vecinului de vizavi. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DE ZIUA ARTILERIEI
Ca militar de carieră,
Trăiesc în mediul cel mai bun,
Că soacra-i tanc şi socru-i tun,
Iar fata lor... mitralieră! (PETRU- IOAN GÂRDA)
ÎN TOT RÄ‚UL E ÅžI-UN BINE…
DeÅŸi ploua necontenit,
Natura nu ne-a pedepsit,
Că soacră-mea, din bătătură,
S-a dus cu prima viitură. (GRIGORE COTUL)
VECINA
Timpul liber mi-l ocupă
Când pe muzică de-antren
Îmi închină câte-o cupă
De la noul sutien. (GRIGORE COTUL)
UNUIA
Dânsul s-a făcut de-ocară
Şi e demn de orice hulă
Fi-ndcă-i primul „pierde vară”
Care-a declarat-o … nulă! (ION MORARU)
FEMEI LA MUNCÄ‚
Lasă casa ÅŸi pământul
Şi-nspre UE prind să zboare,
Că în Å£ară suflă vântul
Iară ele sunt... uşoare! (MIHAI SĂLCUŢAN)
TOATE AU UN PREÅ¢
Fătuca asta, pe o sută,
Ţi-arată trupul dezgolit
Că e frumos şi fără-o cută...
Obrazul însă-i terfelit. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
APRECIEREA EPIGRAMEI
Am râs de toate fără să ezit,
Şi mulţi prieteni, care m-au citit,
M-au lăudat şi-au zis că scriu chiar bine,
Când mi-am permis să râd mai mult de mine!.. (GHEORGHE BÂLICI)
RECONVERSIE
Dup-un chef în miez de noapte
Într-un birt adăpostit,
Hoţii au trecut la fapte
Åži-au furat… în mod „cinstit”! (GEORGE EFTIMIE)
UNUI STUDENT LA PRIVAT
Sătul de-atâta-nvăţătură,
Cu BAC-ul promovat recent,
A încercat o ,, cotitură":
Dă bani acuma, şi-i... student! ( MAX OPAIŢ )
IUBIRE DE-O VARÄ‚
Recunosc_ îmi este greu,
Nu mai am acum nici glas,
Fi-ndcă am aflat şi eu
Că duduia a ... rămas! ( MAX OPAIŢ )
UNUI CAVALER TOMNATIC
Timpul nu l-a irosit
Tot umblând aÅŸa hai-hui,
Fi-ndcă-acuma a găsit
,,Ciuboţică"... ,,cucului"! ( MAX OPAIŢ )
EMANCIPARE
Fiind cu ,,studii" terminate,
Lucra mai nou cu impresari,
Plătita bine, cât se poate,
În euro, sau în dolari! ( MAX OPAIÅ¢ )
ZIUA ÎNGHEÈšATEI SPUMOASE ITALIENE
Pe asta dau aproape-un pol
Deși, constat, mai mult e spumă
Mai bine iau profiterole…
Vreo zece cu aceeași sumă! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „FII UN ÎNGER”
Curând, în cele câmpuri Elizee
Voi fi, probabil, înger autentic,
Dar de pe-acum mă bate-un gând frenetic:
Voi fi bărbat sau poate-oi fi femeie? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „MERGI CA VÂNTUL”
Mergi ca vântul sau mergi după
Cum acesta-n vremuri bate?
Riscul este să se rupă
Traista ce-ai ascuns-o-n spate… (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA RETROGRADÄ‚RII PLANETEI PLUTO
Pluto dacă dă-napoi
Sigur nimeni nu va plânge
Altă Stea poate ajunge
Campioană pe la noi... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SÄ‚RUTULUI
În piatră imortalizat
De un Rodin sau un BrâncuÈ™i
A fost pe-aicea transformat
În lins de clanÈ›e pe la uÈ™i. (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA APRECIERII CÂINELUI
Eu dacă am un colÈ› de pâine
Dau pe din două cu un câine
Aș face-o, poate, și c-un semen
Dar ce înseamnă acest termen? (ÅžTEFAN BAÅžNO)
BUGETARII
Cu năravuri de tâlhar,
În context european,
Tot sistemul bugetar
Nu-i decât un … cal troian! (MIHAI ENACHI)
DILEME TOPÂRCENE
„MiÅŸu Åžt. Popescu vrea să divorÅ£eze,
Lung prilej de vorbe ÅŸi de ipoteze”,
Pentru că tot omul ar dori să ştie
Dacă Mişu este soţ sau e soţie. (SORIN FINCHELSTEIN)
LA TÂRGUL DE FETE
Pensia ÅŸi-adrenalina
Cresc şi nu mai sunt pe geantă;
Pot să-mi cumpăr pe Găina
Şi nevastă şi-o amantă! (VALENTIN DAVID)
AMOR ÎN PANDEMIE
Privind spre nepoţelul drag,
El puse ferm picioru-n prag
Şi vru pe tată să-l cunoască:
- Nu-l ştiu nici eu, că purta mască. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
„ÎMPREUNÄ‚ ÅžI LA BINE ÅžI LA RÄ‚U”
Au băut de bucurie
Când i-a devenit soÅ£ie
Şi continuă să bea
Chiar şi divorţat de ea. (VASILE MANOLE)
DE LA „PROCESUL” GRUPULUI ILAȘCU LA CEL AL
PRIZONIERILOR DE RÄ‚ZBOI DIN BATALIONUL„AZOV”
Praxis, cert, au zoopáÈ›ii
De a ține leii-n cușcă.
Cu-ale gratiilor grații,
Leii, demascând, tot muÈ™că. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
LUI DE GHEBUL TÄ‚U SÄ‚-I ARDÄ‚??!
Ce uÈ™or îÈ™i poartă tara
Necunoscătorului,
Iar românii, grea, povara
A incompetenței lui! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DACÄ‚ N-ARE, DE CE NU DEMISIONEAZÄ‚?
Cum l-întrebi de energie,
Cum el competențe n-are.
Să nu strigi cu alergie:
Dar în ce domeniu are? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
PREȚUL ENERGIEI CREȘTE,
RANDAMENTUL SE VĂDEȘTE
Banul, după marile scumpiri,
Gâlgâind, în visterie vine.
Parcă-i vezi hlizindu-se-n priviri
C-au lucrat și-n pandemie bine. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE-I ATÂT DE MARE PENSIA SPECIALÄ‚?
Îi scot ochii pensioarei
Că-i exagerat de mare,
Dar nu-ntreabă nimeni care-i
Modul ei de calculare! (LERU CICOARE)
DIN NOU RÄ‚SARE CULTUL
Doar întuneric, Doamne, în fieful
Unui primar pârlit nevoie mare
Și doar când vine de la centru È™eful,
Numai atunci și soarele răsare. (LERU CICOARE)
UNUI ȘEF DE LA ISU
I-a intrat nemintea-n grații:
Igrasie la mansardă:
„Cum de îndrăznesc să ardă,
Dacă n-au autorizaÈ›ii??!” (LERU CICOARE)
AUTOSTRADA FÄ‚RÄ‚ DE SFÂRȘIT COMARNIC BRAȘOV
(sau VA AJUNGE AHILE VREODATÄ‚ BROASCA ÈšESTOASÄ‚?)
Dacă studiul proiectării
Ne mănâncă-un cincinal,
Stadiul executării
Minim un …vicesimal. (LERU CICOARE)
TRIERE LA ANGAJARE LA TV
Se dau spirite hârÈ™ite,
Doar că-s toți trecuți prin piclă:
Cei ce spun lucruri trăsnite
N-au ce căuta pe sticlă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM ÎȘI SCHIMBÄ‚ VANGA TANGA
Ce miraj le joacă feste,
De le schimbă ca pe blide:
Unii – câte cinci neveste,
AlÈ›ii – câte cinci partide? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
UNA ȘTIAM, ALTA AFLĂM (de pe copertă)
Avea Biblia autori
Legiuni de scriitori.
Ne contrează un jupân:
„Unul singur. Și … român!” (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
LA NUNTA DEPUTATULUI GEORGE SIMION
Baci semeÈ› din neam de daci,
Are, românaÈ™ul, rânză:
Mânce, cine vrea, gândaci,
Mămăligă – noi – cu brânză! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
UNEI FOSTE BIBLIOTECARE
Printre cărţi o viaţă a stat,
Să citească s-a-nvăţat;
Beat bărbatul când soseÅŸte
De la uşă îl citeÅŸte. (ADRIAN TIMOFTE)
ÈŠN DRAGOSTE
Când iubirea ta cea mare
Te alintă că eşti pui,
Să gândeÅŸti că fiecare
E cu experienţa lui. (ADRIAN TIMOFTE)
DOUÄ‚ DIN TREI, CFR ȘI FCSB, calificate în grupele Conference Leaque
În sfârÈ™it, sunt pe cai mari,
Dar, de-acu dau piept cu-ăi tari;
La Craiova, nor năprasnic,
I-a bătut…Ivan cel groaznic. (DUMITRU BUJDOIU)
CINE-I MINTE PE ROMÂNI? (Întrebare la Antena 3)
Știm răspunsul dinainte,
(Asta nu de azi, de ieri):
Miniștri și premieri;
Te și-ntrebi, cine nu-i minte?! (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI: - CE SÄ‚-I IAU NEVESTEI DE ZIUA EI?
- Ia-i o poșetă Versace,
- Are una, dar nu-i place;
- Atunci, ia-i o carte, frate;
- Are una…de bucate. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE DOI BEÈšIVI
- Ce ți-a zis nevasta-n zori,
C-ai venit pe trei cărări?
- “Iar făcuÈ™i înc-o trăznaie?”
- Și…ai luat altă tigaie? (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDÄ‚ DÄ‚ DOUÄ‚ TELEFOANE LA 112
Veniți, mi-au prăduit Fordul,
Nu găsesc volanul, bordul;
Apoi, sună cu noi date:
ScuzaÈ›i, m-am urcat în spate. (DUMITRU BUJDOIU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)