Partea a doua a volumului lui Grigore Cotul, „Dureri de…Cot” (Editura „George Coşbuc”, Bistriţa, 2022), intitulată „Tematice”, este una care se supune conceptului de bisociaţie. Autorul şi-a propus să pună în două contexte simultane: 1. funcţiile epigramei (cu scopul de a produce emoţii şi corecţii); 2. organizarea tematică a textului ( cu rolul preponderent de a sistematiza gândirea). Dacă în prima parte a volumului domină umoristicul ca modalitate comică, în această secvenţă a cărţii domină ironicul.
Arta lui Grigore Cotul constă în a fi ironic fără a fi ipocrit. El are o filozofie a sa de care nu se dezice oriunde ar fi şi orice ar face. Se simte acest aspect în orice gest al său, nu neapărat numai în epigramă.
Cine citeşte cu atenţie epigramele lui Grigore Cotul, cele pregătite pentru concursuri, poate observa că la baza fiecăreia stă un zâmbet picat acolo ca un fulger: Tema: „Covasna balneară” ( Expunere la risc – „Eu la Covasna nu mai vin, / Că am trecut prin clipe grele: / Am stat aproape de-un bazin, / Dar nu de al nevestei mele.”); Tema: „Acul şi seringa” ( Profesionalism – Asistenta se pricepe: / Ia seringa şi pe loc / Simte-o poftă să mă-nţepe… / (Sentimentu-i reciproc.); Efect secundar – „Ac, seringă, înţepat - / Nu mi-au provocat sechele / Ca atunci când mi-a intrat / Asistenta… pe sub piele.”; Prima noapte cu un tip robust – „Când să meargă la culcare, / Ea, zâmbind: „Aş vrea să-ţi zic: / Geaba e seringa mare, / Dacă-i acul foarte mic!”); Tema: „Relaxare” ( Cu soţia pe plajă – „Văd ce tipe-n jurul meu / Iau poziţii de bronzat / Şi îmi pare tot mai greu / S-o conving că-s relaxat.” ; La băi – Relaxată, prin bazine, / Soacra-i pusă pe-notat, / Chiar şi-n plută stă mai bine, / Semn că tocmai s-a-necat.”; Previziuni – „După-aceste relaxări, / Noul val ce va veni, / Nu-i un val de infectări, / Ci e de căsătorii.”; Itinerar – „În august, vreau să merg la hram, / La mănăstirea din HUMOR, / Şi văd că altă cale n-am, / Decât să intru-n…GURA lor.”). Tot în acest al doilea capitol se găsesc şi epigramele trimise la Botoşani, cu Tema: „De-ale armenilor…” ( MIG-21 (proiectat de armeanul Artem Mikoyan) – Avion de vânătoare / Care-n vreme de război / Este proiectat să zboare / Până cade iar la noi.”; Utilitatea bancomatului (inventator: armeanul Luther Simjian) – „Eu sunt total securizat / De orişice năpastă, / Cât banii mi-s în bancomat / Şi cardu-i la nevastă.”; Ezitare – „Cu-armeni, am epigrame bune (De premiu, ca acum un an), / Le-aş fi trimis… dar dacă-l pune / În juriu pe Vosganian…!?”).
În ceea ce priveşte madrigalul, ca cerinţă obligatorie a unor concursuri, este abordat de Grigore Cotul respectând ceea ce presupune această formă poetică, în general un evident gest etic. Orice autor de madrigale trebuie să lase uitate armele epigramei undeva, într-un colţ al minţii, şi să devină un înţelept, un admirator, un izvor de idei rafinate plin de curtoazie faţă de subiectul ales, un fel de Cincinat care, după cum se ştie, a excelat în domeniu. Aspecte care se regăsesc cu asupra de măsură şi la Grigore Cotul: Madrigal: Vasile Voiculescu (Medicul sufletelor – „Un poet sortit iubirii / Pune-n suflet de profani / Poezia mântuirii: / „În Grădina Ghetsimani”.); Madrigal dedicat Iaşului ( Eternul Iaşi… - „A fost o capitală de război / Şi-n veci o capitală de cultură, / La Iaşi a fost sădită ţara-n noi / Spre-a fi păstrată-n starea cea mai pură.”); Plopagandă – madrigal dedicat oraşului Plopeni (Pădurea Plopeni – „Stejarii cu vechi rădăcini / Născute din Codrii Vlăsiei, / Privesc peste zare senini, / În ramuri cu seva mândriei.”).
Se ştie că există o încântare produsă de definiţiile rebusiste. Acestea l-au fermecat şi pe Grigore Cotul, propunându-ne un nou capitol intitulat „EpigRebus”. Definiţia se referă strict la elementul propus a fi luat în vizor însă pusă în evidenţă cu elementele epigramei, ambele punând accent pe pista falsă: Aur – „Nouă sute dintr-o mie, / O să spuneţi că-s perfid, / Dar o mare bogăţie / Tocmai a ajuns… partid.”; Ţaţe – „Le-ntâlneşti adesea, la ţară, / Le găseşti în parlament, / Chiar oriunde pot s-apară… / Evident.”; Om – „În anale n-au trecut / Cu exactitate data, / Însă-i clar c-a apărut / Când a năpârlit primata.”; Distant – „E un tip – aş spune eu - / Care-n starea sa normală, / Manifestă, mai mereu, / Forme-acute de răceală.”
Iar în final, ca un desert delicios, autorul ne propune câteva poezii care impresionează prin ritm, dar nu e de omis nici armonia creată de jocul silabelor închise şi deschise folosite în procente sensibil egale. Şi asta fiindcă este un artist al structurilor silabice: Turist (rondel) – „Atât de multe-aş fi ratat, / De nu treceam prin Bucovina, / Pe jos, cu trenul sau maşina, / Dar tot mai am de vizitat. // Prin multe locuri m-am cazat, / Mai simt pe limbă prânzul, cina… / Atât de multe-aş fi ratat, / De nu treceam prin Bucovina! // De două zile-s relaxat / La Vama, numai cu vecina - / E măritată bat-o vina, / Eu, încă, nu m-am însurat… // Atât de multe-aş fi ratat!”
Caricaturile lui Costel Pătrăşcan se remarcă prin mesajul lingvistic pe care îl transmit, făcând astfel, împreună cu Grigore Cotul, un comentariu umoristic al actualităţii româneşti. Cu toate acestea, profesorul de matematică Grigore Cotul pune o anumită gingăşie în descrierea, prin epigramă, a păcatelor semenilor săi, doar cu el pare a fi mai rău. Există un paradox în creaţia lui Grigore Cotul, unul care vine din construcţia sa psihologică: deşi pare a-i înţelege pe ceilalţi, pe el nu se iartă. Iată un motiv care mă face să-l trec, alături de un alt profesor de matematică, Alexandru D. Funduianu, pe lista MARILOR AUTOIRONICI.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DILEMĂ ÎNTR-UN DIVORŢ
Fără multe peroraţii –
Nu prea ştiu a cui e vina –
Ea stă-n firmă cu-angajaţii,
El, acasă, cu vecina. (ELENA MÂNDRU)
DACĂ-L BEI MAI MULTE LUNI,
UN COTNAR FACE MINUNI
A sosit, acum un an,
La Cotnari, un prostovan;
Până azi, încet-încet,
Prostu-a devenit poet. (DAN NOREA)
EPIGRAMA
Dac-ar fi de definit
Epigrama, ca idee,
E un foc bine-nteţit
Concentrat într-o scânteie… (DUMITRU MONACU)
D-ALE DEX-ULUI
După ce-am citit un tom,
Cred că m-am edificat:
„Expirat” este un om
Care-a fost cândva pirat! (DUMITRU MONACU)
PUDICUL STÂND LA PLAJĂ
Pe doamnele ce nu au rochii
Le tot admiră şi vă zic;
El ruşinos ridică ochii
Dar numai până la buric. (VASILE LARCO)
GUVERNUL ŞI REFACEREA PODURILOR
N-am să intru-n amănunte,
Peste ape treci uşor,
Dar pe când va face punte
Să ajungă la popor? (VASILE LARCO)
RUGA UNUI SOŢ
Femeii, care-i vorbăreaţă,
Fă, Doamne, un efort şi schimbă,
Ca ridurile de pe faţă
S-ajungă undeva pe limbă! (MIHAI HAIVAS)
SUPĂRAREA SOŢIEI
Bărbatu-i zise,-n zi nefastă,
Mai fă şi tu ceva, nevastă!
Şi i-a făcut, pe loc, păgâna,
Din prag, plecând, un semn cu mâna. (MIHAI HAIVAS)
SOCRU GENEROS
Vorbind de-o palmă de pământ,
Se cinsteau, cum e la sat.
Iar la sfârşit, cu jurământ,
Vreo trei palme el i-a dat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN PUŞCĂRIAŞ DEVENIT „SCRIITOR”
Pentr-un intelect sărman
Puşcăria este fastă
Fiindcă numai într-un an
Și-a făcut operă vastă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CASTITATE
Pătruns de simţul datoriei,
Oricât pe stradă s-ar bârfi,
I-am fost mereu fidel soţiei...
Vecinului de vizavi. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DE ZIUA ARTILERIEI
Ca militar de carieră,
Trăiesc în mediul cel mai bun,
Că soacra-i tanc şi socru-i tun,
Iar fata lor... mitralieră! (PETRU- IOAN GÂRDA)
ÎN TOT RĂUL E ŞI-UN BINE…
Deşi ploua necontenit,
Natura nu ne-a pedepsit,
Că soacră-mea, din bătătură,
S-a dus cu prima viitură. (GRIGORE COTUL)
VECINA
Timpul liber mi-l ocupă
Când pe muzică de-antren
Îmi închină câte-o cupă
De la noul sutien. (GRIGORE COTUL)
UNUIA
Dânsul s-a făcut de-ocară
Şi e demn de orice hulă
Fi-ndcă-i primul „pierde vară”
Care-a declarat-o … nulă! (ION MORARU)
FEMEI LA MUNCĂ
Lasă casa şi pământul
Şi-nspre UE prind să zboare,
Că în ţară suflă vântul
Iară ele sunt... uşoare! (MIHAI SĂLCUŢAN)
TOATE AU UN PREŢ
Fătuca asta, pe o sută,
Ţi-arată trupul dezgolit
Că e frumos şi fără-o cută...
Obrazul însă-i terfelit. (MIHAI SĂLCUŢAN)
APRECIEREA EPIGRAMEI
Am râs de toate fără să ezit,
Şi mulţi prieteni, care m-au citit,
M-au lăudat şi-au zis că scriu chiar bine,
Când mi-am permis să râd mai mult de mine!.. (GHEORGHE BÂLICI)
RECONVERSIE
Dup-un chef în miez de noapte
Într-un birt adăpostit,
Hoţii au trecut la fapte
Şi-au furat… în mod „cinstit”! (GEORGE EFTIMIE)
UNUI STUDENT LA PRIVAT
Sătul de-atâta-nvăţătură,
Cu BAC-ul promovat recent,
A încercat o ,, cotitură":
Dă bani acuma, şi-i... student! ( MAX OPAIŢ )
IUBIRE DE-O VARĂ
Recunosc_ îmi este greu,
Nu mai am acum nici glas,
Fi-ndcă am aflat şi eu
Că duduia a ... rămas! ( MAX OPAIŢ )
UNUI CAVALER TOMNATIC
Timpul nu l-a irosit
Tot umblând aşa hai-hui,
Fi-ndcă-acuma a găsit
,,Ciuboţică"... ,,cucului"! ( MAX OPAIŢ )
EMANCIPARE
Fiind cu ,,studii" terminate,
Lucra mai nou cu impresari,
Plătita bine, cât se poate,
În euro, sau în dolari! ( MAX OPAIŢ )
ZIUA ÎNGHEȚATEI SPUMOASE ITALIENE
Pe asta dau aproape-un pol
Deși, constat, mai mult e spumă
Mai bine iau profiterole…
Vreo zece cu aceeași sumă! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „FII UN ÎNGER”
Curând, în cele câmpuri Elizee
Voi fi, probabil, înger autentic,
Dar de pe-acum mă bate-un gând frenetic:
Voi fi bărbat sau poate-oi fi femeie? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „MERGI CA VÂNTUL”
Mergi ca vântul sau mergi după
Cum acesta-n vremuri bate?
Riscul este să se rupă
Traista ce-ai ascuns-o-n spate… (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA RETROGRADĂRII PLANETEI PLUTO
Pluto dacă dă-napoi
Sigur nimeni nu va plânge
Altă Stea poate ajunge
Campioană pe la noi... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SĂRUTULUI
În piatră imortalizat
De un Rodin sau un Brâncuși
A fost pe-aicea transformat
În lins de clanțe pe la uși. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA APRECIERII CÂINELUI
Eu dacă am un colț de pâine
Dau pe din două cu un câine
Aș face-o, poate, și c-un semen
Dar ce înseamnă acest termen? (ŞTEFAN BAŞNO)
BUGETARII
Cu năravuri de tâlhar,
În context european,
Tot sistemul bugetar
Nu-i decât un … cal troian! (MIHAI ENACHI)
DILEME TOPÂRCENE
„Mişu Şt. Popescu vrea să divorţeze,
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze”,
Pentru că tot omul ar dori să ştie
Dacă Mişu este soţ sau e soţie. (SORIN FINCHELSTEIN)
LA TÂRGUL DE FETE
Pensia şi-adrenalina
Cresc şi nu mai sunt pe geantă;
Pot să-mi cumpăr pe Găina
Şi nevastă şi-o amantă! (VALENTIN DAVID)
AMOR ÎN PANDEMIE
Privind spre nepoţelul drag,
El puse ferm picioru-n prag
Şi vru pe tată să-l cunoască:
- Nu-l ştiu nici eu, că purta mască. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
„ÎMPREUNĂ ŞI LA BINE ŞI LA RĂU”
Au băut de bucurie
Când i-a devenit soţie
Şi continuă să bea
Chiar şi divorţat de ea. (VASILE MANOLE)
DE LA „PROCESUL” GRUPULUI ILAȘCU LA CEL AL
PRIZONIERILOR DE RĂZBOI DIN BATALIONUL„AZOV”
Praxis, cert, au zoopáții
De a ține leii-n cușcă.
Cu-ale gratiilor grații,
Leii, demascând, tot mușcă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LUI DE GHEBUL TĂU SĂ-I ARDĂ??!
Ce ușor își poartă tara
Necunoscătorului,
Iar românii, grea, povara
A incompetenței lui! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DACĂ N-ARE, DE CE NU DEMISIONEAZĂ?
Cum l-întrebi de energie,
Cum el competențe n-are.
Să nu strigi cu alergie:
Dar în ce domeniu are? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PREȚUL ENERGIEI CREȘTE,
RANDAMENTUL SE VĂDEȘTE
Banul, după marile scumpiri,
Gâlgâind, în visterie vine.
Parcă-i vezi hlizindu-se-n priviri
C-au lucrat și-n pandemie bine. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE-I ATÂT DE MARE PENSIA SPECIALĂ?
Îi scot ochii pensioarei
Că-i exagerat de mare,
Dar nu-ntreabă nimeni care-i
Modul ei de calculare! (LERU CICOARE)
DIN NOU RĂSARE CULTUL
Doar întuneric, Doamne, în fieful
Unui primar pârlit nevoie mare
Și doar când vine de la centru șeful,
Numai atunci și soarele răsare. (LERU CICOARE)
UNUI ȘEF DE LA ISU
I-a intrat nemintea-n grații:
Igrasie la mansardă:
„Cum de îndrăznesc să ardă,
Dacă n-au autorizații??!” (LERU CICOARE)
AUTOSTRADA FĂRĂ DE SFÂRȘIT COMARNIC BRAȘOV
(sau VA AJUNGE AHILE VREODATĂ BROASCA ȚESTOASĂ?)
Dacă studiul proiectării
Ne mănâncă-un cincinal,
Stadiul executării
Minim un …vicesimal. (LERU CICOARE)
TRIERE LA ANGAJARE LA TV
Se dau spirite hârșite,
Doar că-s toți trecuți prin piclă:
Cei ce spun lucruri trăsnite
N-au ce căuta pe sticlă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM ÎȘI SCHIMBĂ VANGA TANGA
Ce miraj le joacă feste,
De le schimbă ca pe blide:
Unii – câte cinci neveste,
Alții – câte cinci partide? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNA ȘTIAM, ALTA AFLĂM (de pe copertă)
Avea Biblia autori
Legiuni de scriitori.
Ne contrează un jupân:
„Unul singur. Și … român!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA NUNTA DEPUTATULUI GEORGE SIMION
Baci semeț din neam de daci,
Are, românașul, rânză:
Mânce, cine vrea, gândaci,
Mămăligă – noi – cu brânză! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNEI FOSTE BIBLIOTECARE
Printre cărţi o viaţă a stat,
Să citească s-a-nvăţat;
Beat bărbatul când soseşte
De la uşă îl citeşte. (ADRIAN TIMOFTE)
ȊN DRAGOSTE
Când iubirea ta cea mare
Te alintă că eşti pui,
Să gândeşti că fiecare
E cu experienţa lui. (ADRIAN TIMOFTE)
DOUĂ DIN TREI, CFR ȘI FCSB, calificate în grupele Conference Leaque
În sfârșit, sunt pe cai mari,
Dar, de-acu dau piept cu-ăi tari;
La Craiova, nor năprasnic,
I-a bătut…Ivan cel groaznic. (DUMITRU BUJDOIU)
CINE-I MINTE PE ROMÂNI? (Întrebare la Antena 3)
Știm răspunsul dinainte,
(Asta nu de azi, de ieri):
Miniștri și premieri;
Te și-ntrebi, cine nu-i minte?! (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI: - CE SĂ-I IAU NEVESTEI DE ZIUA EI?
- Ia-i o poșetă Versace,
- Are una, dar nu-i place;
- Atunci, ia-i o carte, frate;
- Are una…de bucate. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE DOI BEȚIVI
- Ce ți-a zis nevasta-n zori,
C-ai venit pe trei cărări?
- “Iar făcuși înc-o trăznaie?”
- Și…ai luat altă tigaie? (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDĂ DĂ DOUĂ TELEFOANE LA 112
Veniți, mi-au prăduit Fordul,
Nu găsesc volanul, bordul;
Apoi, sună cu noi date:
Scuzați, m-am urcat în spate. (DUMITRU BUJDOIU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)