O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
(urmare din „Loc de dat cu epigrama” nr. 200). Conferinţele „Dilema veche” 2022 de la Oradea, organizate de Sever Voinescu sub genericul „Comedia lumii”, au continuat cu două piese de teatru: „Rosto” (după I. L. Caragiale) şi „Moş Nichifor” (după I. Creangă), ambele fiind adaptări în regia lui Alexandru Dabija. După fiecare spectacol au urcat pe scenă criticul de teatru George Banu şi actorul Marcel Iureş, provocaţi de Sever Voinescu. Intervenţia lui George Banu aduce ceva nou faţă de celelalte conferinţe. Spre exemplu, între cele două tipuri de râs impuse de Milan Kundera (al îngerilor şi al demonilor) el ar introduce încă un tip, unul cu specific românesc, denumit râsul absurd, susţinut şi de faptul că „geniul lui Caragiale îşi găseşte un ecou în geniul lui Ionesco”. Continuă George Banu: „În acelaşi timp, acest comic absurd nu este străin vieţii şi tocmai păstrarea acestei legături cu viaţa este, la Caragiale, remarcabilă. Caragiale are mereu această priză la viaţă şi el ne spune, de fapt, că ceea ce ne ameninţă pe toţi este tocmai faptul de a vorbi fără viaţă, de a vorbi fără fluiditate, de a fi prizonieri în stereotipuri de limbaj”. George Banu se opreşte la o definiţie a râsului formulată de Bergson prin care se spune că „râsul provine din mecanica aplicată vieţii”. Dar ce înseamnă mecanică aplicată vieţii? Răspunde tot George Banu: „Înseamnă că, în timp ce viaţa noastră, a spectatorilor, trece mai departe sau mai încet, viaţa personajelor stagnează. De pildă, acest lucru se simte extraordinar de bine la Ionesco, pentru că el a fost, în opinia mea, cel mai bun şi cel mai inspirat cititor al lui Caragiale”. Cred că aspectul se poate transfera şi la creatorul şi cititorul de epigrame. E prezentă şi aici ipocrizia. După ce citim epigrama, râdem şi îi dăm dreptate autorului pentru că înţelegem bine unde „bate”, trecem la ale noastre şi facem la fel.
George Banu îl consideră pe Caragiale un geniu, explicând şi de ce: a) „pentru că a practicat excelent şi comicul politic şi comicul ludic”; b) „pentru că el practică un comic care se află la frontiera dintre vechea epocă a comicului de situaţie şi comicul modern al absurdului”; c)pentru că opera comică a lui Caragiale e o sinteză a diferitelor tipuri de comic”; d) „pentru că la Caragiale vedem amestecul de modernitate şi de mahala, avem o lume impură”; e) „pentru că la Caragiale se simte tranziţia care se simte şi acum în societatea românească”; f) „pentru că totul este comic la Caragiale, deoarece oamenii sunt extraordinari de variaţi, de complecşi şi de umani”. Aceleaşi caracterizări cred că sunt valabile şi pentru Păstorel şi de aici aserţiunea că poate fi considerat un geniu al epigramei româneşti.
Marcel Iureş îl vede pe Caragiale din perspectiva actorului: a) „Caragiale îşi iubeşte poporul fiind adesea critic cu el”; b) „acum, însă, Caragiale este pentru români un motiv de mândrie pentru că opera lui este validă oriunde în lumea asta”; c) „eu nu spun că nu e greu cu Caragiale, dar mă uit la unii şi văd, de pildă, cât de liniştiţi şi împăcaţi trăiesc francezii cu Moliere, care şi el a fost crud cu ei – e drept, o cruzime de alt nivel şi de alt vocabular”; d) „Caragiale este un instrument din păcate neapreciat, pentru că preferăm să-i dăm nume şi să vedem la ce foloseşte. Noi instrumentalizăm şi sentimentele, şi conceptele până devin obiecte”; e) „e multă ştiinţă şi multă putere în ce a scris Caragiale”; f) „mă tem că nu e atât de puternic Caragiale. Noi trăim cu el cum trăim cu o doctorie, avem nevoie de o doctorie şi mai puternică”.
În ceea ce-l priveşte pe Creangă, George Banu descoperă un umor bazat pe afectivitate împărtăşită şi unde va domina surâsul în detrimentul râsului. Concluzionează criticul de teatru: a) „nu mai suntem în situaţia să judecăm mizeriile lumii politice, ci suntem în situaţia de a ne bucura mai degrabă de o complicitate afectivă”; b) cu Creangă „râdem împreună, dar surâdem singuri”; c) „la Creangă este faptul că auzim o altă limbă – o limbă care nu e o limbă în formol, ci o limbă a memoriei noastre. Emoţia limbii lui Creangă provine dintr-un fel de memorie fericită a Moldovei”; d) „la Creangă nu există nici un stereotip, căci el produce un umor de o mare tandreţe”. Marcel Iureş vede la Creangă: a) „un umor al unui mare povestitor, un umor abisal al unui povestitor de nivelul lui Melville, peste nivelul unor Ispirescu sau Fraţii Grimm. Creangă este abisal. În el simţi un abis al satului, un abis în care eu cred că noi încă locuim”; b)”are ceva în plus domnul Creangă, şi anume e atât de deştept şi atât de natural, încât ne ia de multe ori peste picior. El aruncă o piatră în acest abis şi ne face atenţi la momentul când face „plici!” piatra în neant”.
Concluzia acestei dezbateri este că: „Ne simţim bine cu Creangă, dar ne simţim lucizi cu Caragiale”. Extrapolând, pot spune că şi la nivelul epigramiştilor există această concluzie: ne simţim bine cu Petru-Ioan Gârda, dar ne simţim lucizi cu Grigore Cotul; ne simţim bine cu Vasile Larco, dar ne simţim lucizi cu Mihai Haivas; ne simţim bine cu Ştefan Başno, dar ne simţim lucizi cu Al. D. Funduianu. Şi diada poate continua cu alte exemple. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
AXIOMATICĂ
Peste tot, în orice ţară,
Nimeni nu-i bătut în cuie,
Iart când unul trist coboară,
Altul, vesel se tot suie. (ELENA MÂNDRU)
UNUI EPIGRAMIST LIPSIT DE UMOR
Precum poetul exilat
La Pont plângându-şi numele
Tu ne citeşti cam afectat
Mai triste decât Tristele. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RECLAMA SUFLETUL COMERŢULUI
Cu trup felin şi părul coamă,
Precum uleiul din vitrină
Deşi-i o cunoscută poamă,
Ea e mereu extravirgină! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DULAPULUI DE HAINE
De-i intri în intimitate,
E bine ca să-ţi iei calmantul:
Că hainele stau răsfirate,
Şi-atât de ghemuit amantul! (VASILE LARCO)
LA EXAMENUL AUTO
Eu frică n-am avut, vă jur,
Ştiindu-mă şi norocos,
Dar m-a respins din primul tur,
Că prea vorbeam…politicos. (VASILE LARCO)
„TOT ROMÂNUL E POET”
De-i dreaptă-această zicătoare,
Avertizăm pe editori:
Va trebui, pe cititori,
Să-i căutați peste hotare! (MIHAI HAIVAS)
NELINIȘTEA (amfibrah)
În lumea aceasta geloasă,
E-așa cum arată prelații:
„Impozit” plătit de bărbații
C-o foarte frumoasă nevastă. (MIHAI HAIVAS)
IPOTEZĂ
Din iad, cum nimeni n-a venit,
Şi, logic, nicidecum din rai,
E clar că toţi care-au murit,
Au dat de alt nivel de trai. (GRIGORE COTUL)
FOTODISIMULARE
Sunt specii multe de jivine,
Ascunşi cameleoni vicleni,
Schimbând culoarea precum vine
Lumina de la Cotroceni! (VALENTIN DAVID)
PARADOX
Iată paradoxul glumii
Cunoscut de toţi inepţii,
Google este prostul lumii
Ce-l consultă toţi deştepţii! (GEORGE EFTIMIE)
SFAT PENTRU UN VIITOR PREŞEDINTE
Te vezi în vis un faraon
În astă ţară de netoţi?
Ai prins un loc la microfon?
…Să minţi, dar să te creadă toţi! (ION DIVIZA)
ECOLOGICĂ
Pe pădurile alpine,
Cu puştoaice când petreci,
Nu mai vezi poteci virgine,
Nici virgine pe poteci. (ION DIVIZA)
ALTERNATIVĂ ÎNTRE PRIETENI
Vreau cumva să vă previn
Că la orice caterincă,
Dacă-i cald, atuncea VIN,
Dacă nu, prefer...PĂLINCĂ! (MAX OPAIŢ)
PROFIL DE POLITICIAN
Orgolioşi fiind,pretind
Că pot produce un miracol,
Dar, între noi acum vorbind,
Se dau aleşii în spectacol! (MAX OPAIŢ)
PLANURI DE VACANŢĂ
Fac concediul relaxat;
Bat mai nou acuma ţara
De doi ani, şi-s împăcat,
Că plec doar cu...secretara! (MAX OPAIŢ)
UNUI NESERIOS
N-am să-i caut eu pricină,
Fi-ndcă nu mi-e de folos,
Însă cea mai mare vină
E obrazul lui,cam... gros! (MAX OPAIŢ)
PRIMĂVARA, ÎNCEPUTUL TUTUROR GRIJILOR
E cel mai greu în aste timpuri,
Atunci când vine primăvara
Şi cel mai greu e-n toată ţara
În celelalte anotimpuri… (GHEORGHE BÂLICI)
SCARA IERARHICĂ
Constat că mulţi au tot urcat
Pe a ierarhiei scară,
Doar după ce-au acumulat
Incompetenţa necesară… (GHEORGHE BÂLICI)
„SANITARII” PĂDURII
Când păduri îmbătrânite
Stau pe muchii de cuţite,
Pădurari ce ţin la slujbe
Le salvează-acum cu drujbe. (VASILE MANOLE)
NOI, MASCULII
Prin al vieţii câmp purtaţi,
Ne dorim un nimb de zei,
Cucerind mereu femei
„Tocătoare” de bărbaţi. (CONSTANTIN PROFIR)
FEMEIA ENORIAŞ
Este demonul etern
Din aria traiului
Ce ne trimite-n Infern
Prin portiţa Raiului. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MUZICA STIMULEAZĂ CREŞTEREA PLANTELOR
Aceste plante se-nfioară
Şi cresc: la muzica uşoară,
La vals, tangou şi cea-cea-cea
Dar cel mai tare la…MANEA! (ION MORARU)
ŢEPIGRAME de…CONSTANTIN MANEA
(ÎN ŢARA LECŢIILOR NEÎNVĂŢATE)
PROFESORII DIN PARLAMENT
Pentr-un buget mai opulent
N-au fost în stare să se zbată,
Că ei s-au dus la Parlament
Cu lecţia neînvăţată! (CONSTANTIN MANEA)
MINISTRUL CÎMPEANU
A susţinut într-un discurs
C-ar trebui, neapărat,
Directorii să dea concurs.
Dar, ca ministru, el a dat? (CONSTANTIN MANEA)
MINISTRUL CÎMPEANU ANUNȚĂ CĂ PROFESORII
VOR DEVENI „FACILITATORI”
Ideea lui ne dă fiori,
Sfârşitul nostru e aproape:
Ne face “facilitatori”,
Că de profesori vrea să scape! (CONSTANTIN MANEA)
PROFESORII CARE-ŞI MEDITEAZĂ ELEVII
VOR FI DESTITUIŢI
Spun elevii cu uimire:
-Doamna noastră profesoară
Ne-a chemat la pregătire…
- Sigur or s-o dea afară! (CONSTANTIN MANEA)
SANCŢIONAREA PROFESORILOR CARE FAC MEDITAŢII
Directoru-i somase:
Iubiţii mei confraţi,
Când veţi intra în clase,
Vă rog nu meditaţi! (CONSTANTIN MANEA)
DIGITALIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
Şcolile rurale
Către ce acced?
Fi-vor digitale,
Însă şcoli...nu cred! (CONSTANTIN MANEA)
SORIN CÎMPEANU, ÎNGRIJORAT DE NUMĂRUL ELEVILOR
CARE SUSȚIN EXAMENUL DE BACALAUREAT
Nu-i face plăcere
Domnului Sorin
Că sunt în scădere
Cei care-l susţin. (CONSTANTIN MANEA)
SORIN CÎMPEANU : A FI ÎNVĂŢĂTOR ÎNSEAMNĂ
A TE REINVENTA ZILNIC
Reinventează cu succes,
Că dascălul e minte trează,
Dar din păcate, cel mai des,
Reforma se reinventează! (CONSTANTIN MANEA)
EPIGRAMISTUL MAX OPAIŢ ESTE
PROFESOR DE MATEMATICĂ PENSIONAR
L-au tot lăudat mai marii.
Şi-au dat seama, presupun:
Pentru-a lumina şcolarii,
Şi-un OPAIŢ a fost bun! (CONSTANTIN MANEA)
ÎN SUSŢINEREA PROFESORULUI PENSIONAR MAX OPAIŢ
Opaiţ Max, fără-ndoială,
E-un dascăl bun, de meserie.
Vă rog să-l reprimiţi în şcoală!
(Să nu mai aibă timp să scrie!) (CONSTANTIN MANEA)
LOC DE DAT CU...EPIGRAMA
A TRECUT DE NUMĂRUL 200
De două sute a sărit.
Trei ani de zile-au trebuit,
Dar cititoarele-ar dori
Mai multe numere pe zi! (CONSTANTIN MANEA)
ZIUA MEDIULUI
N-avem griji, duduca Greta
Sigur va salva planeta!
Smiorcăie la microfon,
Mai câștig-un milion... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI
Pe vremea mea, pe doamna-nvățătoare
O respectam, chiar îi știam de frică
Acum o vrem un fel de servitoare
Că altfel îi vom pune notă mică. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA VIZIONĂRII FILMELOR ÎN AER LIBER
Flăcău fiind mergeam la o „grădină”
Și de erau săruturi pe ecran
Se auzea o liniște deplină
Și le vedeai și-n public, simultan! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CASETELEOR VIDEO
O, câte nopți am stat lipiți
Cu toți vecinii mei din bloc!
Acum, de filme plictisiți
Stăm toată ziua pe Tik Tok... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA RĂȚOIULUI DONALD
Pe Donald, sincer, îl regret!
Nu pe rățoi, pe președinte,
Palavragiu și indiscret
Dar, dovedit, un om cu minte! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CEAIULUI CU GHEAȚĂ
Ceai cu gheață n-am băut
M-a-nvățat un președinte
Ce la gheață-i priceput :
Ceaiu-i bun numai fierbinte! (ŞTEFAN BAŞNO)
GRIGORESCU
Plin de dezamăgire şi revoltă,
`Nainte de-a muri, el şi-a retras
Şi Carul Mare şi cel Mic, pe boltă…
Dar din păcate, boii au rămas. (DAN NOREA)
GLASUL ADEVĂRULUI
Degeaba strigă unii-ntr-una
Că lupu-şi schimbă numai părul;
De n-ar fi existat minciuna
N-am şti ce este adevărul! (EUGEN DEUTSCH)
BOALA MAIMUȚEI
Iar ne plângem d-un blestem,
Dar maimuțe nu avem;
Periculoși pentru noi
Sunt aleșii maimuțoi. (DUMITRU BUJDOIU)
TOTUL DESPRE FOTBAL:
(Galaxia nebuloasă a fotbalului românesc)
După mii de ani lumină,
Ne-au dus în gaura neagră
Impotenții de duzină;
Geaba iau burleni viagră. (DUMITRU BUJDOIU)
DINAMO : 60 fotbaliști, 5 antrenori, mulți fripturiști
Au dus lupte seculare,
Care au durat…un an;
Și-au ajuns, problemă mare,
Să joace-n teren cu Hâldan. (DUMITRU BUJDOIU)
FCSB: Orice Clasament începe cu locul întâi
Poate-acum, după Rusalii,
Se deșteaptă și Becali;
Să nu vândă jucători,
Să nu-i fu..(g)ă pe-antrenori. (DUMITRU BUJDOIU)
FC BOTOȘANI: ANTRENOR DE TOP, STOP
V-am iubit, v-am laudat,
C-aveați echipă pe val;
Dar l-ați…croitorit, păcat!
Pierdeți tot, cu el rival. ( DUMITRU BUJDOIU)
LEGILE INTERNAȚIONALE NU MAI FUNCȚIONEAZĂ?
Un nebun mimând pe facebook un atac - e arestat.
Un dement de șef călare pe-o rachetă nucleară
Ce-amenință țări din NATO nu-i măcar avertizat.
Pentru el nu-i lege-n lume, zee, tu, justițiară?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
KREMLINUL AMENINȚĂ SĂ DISTRUGĂ NOUL AJUTOR MILITAR
PROMIS DE CĂTRE SUA UCRAINEI
Cu sistemul, vreți, HIMÁRS,
Să ne púneți pe butuci?
Dinainte v-ați și ars:
Îl vom sparge ca pe nuci! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SPIONII: ÎNTRE POLONIU ȘI COVID
Viața-i luă – fratricidul –
Cu un ceai colegului,
Dar blestemul și COVID-ul
I-au venit de hac și lui. (NICOLAE MĂTCAȘ)
RUSOAICE TINERE DEFILEAZĂ ÎN ROCHIA EVEI,
SILICONATE CU DRAPELUL ȚĂRII
Ioc te mai îmbeți de ele,
Căci, de când sunt patrioate,
Sânii-stat parcă-s ghiulele,
Frunza – glonț țintind în spate. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SĂ FI PUS LA ÎNCERCARE
CAPACITATEA DE RĂSPUNS A ȚĂRILOR NATO?
Ca un cioroi, un avion străin
Zbura pe cerul liber din Balcani,
Iar patru țări, c-un gest extrem de fin,
Au cam picat, în speță, de fazani. (NICOLAE MĂTCAȘ)
„NOI AM SCHIMBAT LÂNGĂ BALCANI
PORECLA ÎN RENUME” (V.ALECSANDRI)
(În legătură cu schimbarea numelui unei țări din Anatolia)
Cică lor nu le convine
A plana printre curcani.
Și curcani, noi súntem bine
Între romi și-ntre romani. (LERU CICOARE)
LEI – ACASĂ, IEPURI – LA BRUXELLES
Folosim doar fontul tífdruc.
Toți avem marca XL.
Ce viteji suntem pe facebook,
Ce bicisnici – la Bruxelles! (LERU CICOARE)
CUM SE FABRICĂ UN FALS LA DIGI 24
Tineri ruși dialoghează:
„Muzica-i devastatoare!”,
Iar redacția titrează:
„Noi vrem denazificare!” (LERU CICOARE)
O ȘTIRE DESPRE „DIVORȚUL” DINTRE ACARUL PĂUN ȘI DIGI 24
De gafă vrei să știi, Narciso?
Sinceramente-ți spun, surato:
Nu-i vinovat cine-a comis-o,
De vină-i cel ce-a criticat-o. (LERU CICOARE)
CINE GARANTEAZĂ CALITATEA REPARĂRII?
Un inginer pe vremuri, când da-n primire-un pod,
Stătea sub pod când trenu-l punea la încercare.
De ce n-ar sta și-acuma garant un șef nerod
Vestind cu fast și surle-o riscantă reparare? (LERU CICOARE)
NU-I CONFLICT DE INTERESE?
Nu vrei pensii sociale?
Condamni aprig plagiatul?
S-o crezi, úică, dumitale,
Când ești chiar împricinatul! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FURNIZORII DE ENERGIE ÎȘI RECOMPENSEAZĂ
„PIERDERILE” ARTIFICIALE SUB FORMĂ DE AJUTOR DE LA STAT
Furnizorii au umflat
Prețul cât le-a cășunat.
La cei casnici plafonat,
Ei mulg restul ... de la stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IEFTIN, SCUMP – PROFIT SĂ IASĂ!
Șmecherii din energie din structurile de stat
O vând vara pe nimica prin băieți de la privat,
Care iarna, la nevoie, vor plăti pe ea-ntreit.
Fraieri, noi, din greu, factura. Lor – profitul nesimțit. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CE NE PRISOSEȘTE NE ȘI SĂRĂCEȘTE
Ne dedăm întruna la extaze
Că ulcior ni-i solul cu țechini.
Ce folos că-o mare-avem de gaze,
Ni le vindem când ca la străini! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN MARE DREGĂTOR DESPRE „DELICTUL” PRESEI DE A FI DEZAVUAT
PROIECTUL LEGII PRIVIND SIGURANȚA NAȚIONALĂ
Au furat - și știm noi cine! – chiar din seif un draft de lege,
Bun prilej să mai bârfească pe la colț Securitatea,
Doar că pohta ce-au pohtit-o: limbile să mai dezlege –
Le-o va stinge-o calda lege ce condamn’ ostilitatea. (NICOLAE CRIHĂNEANU)