O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
(urmare din „Loc de dat cu…epigrama” nr. 190) Dintre cele 18 poezii cu formă fixă pe care le-am inventariat în timp (e posibil să fie mai multe!), în recentul volum al lui Vasile Larco şi-au găsit locul doar cinci: sonetul, rondelul, pantumul, gazelul şi epigrama. Lor li se adaugă şi trei tipuri de combinaţii: fabula sonet, rondelo-sonetul şi pantumul urmat de câte o epigramă, semn că neastâmpărul creator al autorului e prezent şi-n arhitectura paginii. Doi factori importanţi, aflaţi într-un raport osmotic, se simt în poemele acestui volum: factorul local şi factorul umoristic. Ambele vin dinspre fibra acestui popor cu ale cărui trăsături se identifică acest scriitor cu origini botoşănene: “Portret” – “Ţăranu-i harnic, mândru, cumsecade, / În straie parcă-i floarea cea de măr, / Înconjurat de cinste şi-adevăr, / Trudeşte zilnic să adune roade. // În spuma laptelui muls în ciubăr / Vezi fruntea lui ridată în arcade / Vrând taina –mbătrânirii s-o deznoade / Şi cum de-i merge traiul în răspăr. // Îl ştiu: steajarul, bradul şi ţapina, / Din viu respect că duce munţii-n spate / Îşi pleacă fagul înspre el tulpina, // Dar sunt azi defrişori mulţi, din păcate, / Avizi, ce prind pe alţii să blesteme / Că urşii nu au habitat de-o vreme”.
Factorul local, locul naşterii ca areal restrâns (Bucecea), dar şi ca topos extins (Moldova, România), e tot mai prezent în creaţia lui Vasile Larco, el având priceperea de a extrage spiritul din formele fixe ale poemelor, cum este şi acest sonet: “Nostalgii” – “Îţi mai aduci aminte noaptea-n care / Întâia oară ne-am îmbrăţişat, / Eu stelele, pe rând, le-am încărcat / În Carul Mic, apoi în Carul Mare? // Târziu, doar eu rămas-am nemişcat, / Şi stelele plecat-au la culcare, / Pe-un ram o gingaşă privighetoare / Doar pentru tine, ştiu că a cântat. // Eram pe-atunci doar cânt şi poezie, / Apoi o nuntă mare am făcut, / Cotnari, dar şi Fetească s-au băut. // Toţi oamenii trăiau în armonie, / Şi n-auzeai de bârfe, vicleşuguri, / Iar vinul, încă, se făcea din struguri.”
După cum am mai afirmat cu diferite ocazii, creaţia lui Vasile Larco nu e una la întâmplare sau scrisă cu stridente scopuri elitiste, cum o fac mulţi dintre confraţii săi. Ea sedimentează tot mai insistent, dacă pot spune aşa, un „SEMNAL CULTURAL LARCO”. Opera sa poate fi un model de cercetare şi, din această perspectivă, o face bine atunci când apelează la o eterogenitate a formelor poetice ca şi a temelor abordate. Sunt mulţi cei la care abordarea eterogenităţii la nivelul formelor poetice nu face bine pentru că nu au acea artă a logicii, firul roşu conducător lipsind total. „Semnalului cultural Larco” i se poate asocia foarte bine un citat ce aparţine americanului Christopher P. Champbell într-o încercare de a defini un mit cultural: „este un creator de sens care serveşte la explicarea unor atitudini, comportamente şi ideologii ale unei societăţi”. Cum o face? Apelând la factorul umor în forma pe care şi-o doreşte Terry Eagleton (vezi volumul „Umor” – Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2019), fără „cazuri de anomalii, enigme nerezolvate, consecinţe jenante sau implicaţii incomode”. Într-un cuvânt, Vasile Larco trece dincolo de zeflemea, de băşcălie, forţând gândirea să conceapă expresii care impresionează, rime care sensibilizează, dând creaţiilor sale o încărcătură de uimire şi de încântare ce te obligă să zâmbeşti / râzi inteligent: „Precipitata” – „S-a întâlnit cu-n domn pe strada mare, / Având şi ea noroc o dată-n viaţă, / Prea bine nici nu l-a văzut la faţă, / Dar acceptă să meargă la plimbare. // El, mulţumit, i-a spus că e isteaţă, / I-a dat, ca drept avans, o sărutare, / Fiindcă mult dorea să se însoare, / Văzând atunci că traiul nu-l răsfaţă. // A fost o nuntă ca-n poveşti, se spune, / Cu invitaţi de nu-ncăpeau la masă / Şi se-ntreceau în daruri barosanii… // Alesul, când văzu aşa minune, / Râdea pe sub mustaţa lui stufoasă, / Iar, în final, a şi fugit cu banii.”
Rondelurile lui Vasile Larco mă determină să constat că acesta este conştient de faptul că râsul pe care doreşte să-l provoace nu vine numai dinspre situaţii comice, ci că trebuie transformat într-o formă de cunoaştere, mergând pe ceea ce filozoful şi omul de ştiinţă rus Mihail Bahtin spunea că „râsul are şi o semnificaţie filozofică profundă „ (citat de Terry Eagleton în „Umor”): „Cronică de primăvară” – „În urmă n-am lăsat regrete, / Sosită este primăvara, / Cu flori e inundată ţara, / Natura vrea să ne desfete. // Din zori şi până vine seara / S-adună ciutele în cete, / În urmă n-am lăsat regrete, / Sosită este primăvara. // Cum frigul n-o să se repete, / Un greier iese cu chitara, / La ţară-i plină ulicioara, / Venind şi berzele la…fete! // În urmă n-au lăsat regrete.”
Pantumul, ca element de bază al eterogenităţii acestui volum, este înnobilat, în finalul său, de câte o epigramă. Pentru păstrarea echilibrului, pantumul a fost mulat pe motivul epigramei şi nu invers. Şase parodii după Geo Dumitrescu, Carolina Baldea, Romulus Vulpescu, Mariana Moga, Dumitru Mălin şi Ion Cănăvoiu, cinci dintre ele păstrând titlurile originale, închid un volum în care vocea autorului nu e una orgolioasă şi, apelând la un calm creativ, pune sub lupă socialul având grijă să scoată în evidenţă arta exploratorie a poeziei cu formă fixă. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CONCURENŢI VANITOŞI
Mulţi confraţi, la festivaluri,
Nu se lasă mai prejos
Şi sfidând vechi ritualuri,
Ne şochează…zgomotos. (ELENA MÂNDRU)
UNUI AUTOR DE BESTSELLER
E scriitor, o duce bine,
Dar şi-a făcut în viaţă rost,
Ştiind că „rostul” se obţine
Atunci când cititoru-i prost. (GRIGORE COTUL)
DISCURS LA O LANSARE DE CARTE
Acum, aici, mărturisesc
Un lucru ce mă onorează:
Din toţi acei ce mă citesc,
Măcar un sfert mă plagiază. (GRIGORE COTUL)
DESTĂINUIRE
Cândva din plaiul bucecean
Plecat-am de la stâlpul porţii
Şi-s, fără voia mea ieşean
Căci i-am intrat în voie sorţii! (VASILE LARCO)
SOŢII SE MAI CEARTĂ
Aşa li-i soarta, cam precară,
Înaintând spre bătrâneţe,
Pe când începe să dispară
Ce-i împăca la tinereţe! (VASILE LARCO)
CINE RÂDE LA URMĂ…
Îndoiala mi se curmă
Şi concluzia o scriu:
Cel ce râde doar la urmă
Înţelege prea târziu. (EUGEN DEUTSCH
S.O.S. CULTURA!
Eliberați din pușcării,
Abandonară scriitura,
Dar fără cărți în librării
Se duce naibii și cultura! (MIHAI HAIVAS)
ASPIRAȚIE ÎNALTĂ
Ai pornit ca țesătoare
Dar ai vise avântate;
Stofă ai de scriitoare
Însă-o fi... de calitate? (MIHAI HAIVAS)
IUBIRE CONDIȚIONATĂ A SOȚULUI
\cu tine, zilnic, sunt un tot,
Iubirea mea e pe măsură,
Căci te niubesc așa cum pot...
Atunci doar când mai taci din gură! (CONSTANTIN PROFIR)
FIUL CĂTRE TATĂ
Nu voi fi în viață ciot,
Chiar de sunt un repetent:
Vreau s-ajung, ca mafiot,
În Guvern sau Parlament. (CONSTANTIN PROFIR)
„ÎMPĂRATUL” POLITICIAN
Împăratul este gol
Fără de veşminte,
Mai mereu fiind matol.
Însă minte… minte… (MIHAI-BATOG BUJENIŢĂ)
ORBUL
Vestitul orb de la Brăila
Din plin şi mult s-a bucurat
Când nişte rude din Chitila
La revedere i-au urat. (MIHAI-BATOG BUJENIŢĂ)
PRIMARUL ŞI MINTEA DE PE URMĂ
Mai cred sătenii ce-l ascultă
Că are omul minte multă,
Pân’ văd că ea, încet-încet,
Îl duce iarăși la bufet. (ION DIVIZA)
MINTEA DE PE URMĂ
E pentru stirpea omenească
Speranța de la căpătâi,
Ea preferând să folosească
Doar ignoranța cea dintâi! (ION DIVIZA)
SOLUŢIE LA AGLOMERAŢIE
Cum zona noastră suburbană
A strâns de-a valma, om cu om,
Mi-am construit supraterană
…Oricum sunt eu de-o vreme-n pom. (PETRU-IOAN GÂRDA)
OPŢIUNE
Prefer acum, slăbit, cu burta goală,
Şi îmbrăcat cu-o haină-n coate roasă,
Decât „democraţie-originală”
Mai bine-o dictatură sănătoasă! (ION MORARU)
SĂRBĂTOARE AUTOHTONĂ
La Festivalul Gastronomic,
Străinii vin şi-aduc la noi,
Într-un spectacol care-i comic (!?)
Un brand...CÂRNATUL DE PLEŞCOI ! (MAX OPAIŢ)
MESERIE NOUĂ
Influeinceri, tot mai mulţi,
Joacă fiecare-un rol;
TU dai banii să-i asculţi,
EI, te cred cu capul...gol! (MAX OPAIŢ)
AVERTISMENT
Vine valul de scumpiri;
Nu-ţi ajunge o chenzină,
Mergi la muncă şi transpiri
Pentru plinul la benzină ! (MAX OPAIŢ)
UNUI CAP LUMINAT
Toţi i-admiră strălucirea,
I-a spus deseori soţia,
Însă calm, nu-şi pierde firea,
Fi-ndcă strălucea chelia ! (MAX OPAIŢ)
ŞAPTE ŢEPIGRAME… DE CONSTANTIN MANEA
1. MINISTRUL EDUCAŢIEI PROPUNE
ÎMPĂRŢIREA ANULUI ŞCOLAR ÎN 5 MODULE
Şase module-s necesare
Că-n Parlament se şi discută
Ca să le dea la fiecare
Din PIB exact unu la sută! (CONSTANTIN MANEA)
2. MINISTRUL EDUCAŢIEI PROMITE
CĂ SE VA RENUNŢA LA TEZE
De veţi renunţa la teze,
Toţi copiii, încântaţi,
Sigur or să vă voteze...
Dar vă-ntreb: Mai candidaţi? (CONSTANTIN MANEA)
3. VIITORII ABSOLVENŢI PARTICIPĂ (!?)
LA SIMULAREA EXAMENELOR NAŢIONALE
Primesc cu toată nepăsarea
Acest examen nou din viaţă.
Toţi sunt deprinşi cu simularea.
N-au simulat online că-nvaţă? (CONSTANTIN MANEA)
4. LA DOROHOI SE PLANTEAZĂ PUIEŢI
Văzând şi fete şi băieţi
Plantând la Dorohoi puieţi,
Zicea o babă consternată:
-Pe vremea mea purtau cravată! (CONSTANTIN MANEA)
5. V. DĂNCILĂ A PĂRĂSIT P.S.D.
Îi dase inimioara ghes
Şi din partid recent ieşise,
C-abia acum a înţeles
Că el de mult o părăsise. (CONSTANTIN MANEA)
6. ACADEMIA MILITARĂ
Avem necazuri permanent,
Nu-i viaţa-n şcoală excelentă.
Prin multe trece un student,
Prin mulţi mai trece o studentă! (CONSTANTIN MANEA)
7. UNOR OFIŢERI
Am dezlegat în fine taina:
De ce sunt dânşii preferaţi_
Femeile le-admiră haina..
(Dar unii-s buni şi dezbrăcaţi!) (CONSTANTIN MANEA)
CONFRUNTARE
Doi făţarnici, faţă-n faţă,
Vor să-i credem că sunt sfinţi:
Unul minte de îngheaţă,
Altul şi-a ieşit din minţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CA LA TEATRU
Privind, cu ochiul critic,
La viaţa de partid constat:
Spectacolul politic
Egal cu spectacol-rahat. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
TABLOURI DUNĂRENE
Clocoteşte apa-ntruna,
Cum se zbate la Cazane,
Da-n comune riverane
La cazana fierbe pruna. (SORIN FINCHELSTEIN)
IERARHII ÎN GARNIZOANA BÂRLAD
Doi tablagii de la Bârlad
Se întrebau, mai ieri, la cină,
Cam care-o fi mai tare-n grad:
O ţuică sau o tescovină? (SORIN FINCHELSTEIN)
SOLUŢIE
În vremuri grele, ne-nţelese,
Au râs românii pe la mese,
Ducând chiar şi la pâine dorul…
Salvându-şi viaţa şi umorul. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎNTRAJUTORARE
Bărbaţii parcă au turbat
Fac datorii de mii de lei,
Iar datoria de bărbat
Şi-o mai achită…între ei! (GEORGE EFTIMIE)
ZIUA PAELLEI SPANIOLE
Aceasta este un ghiveci:
Orez, fasole verde, melci
Cu rozmarin și cu șofran
Și zici că ești valencian! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA MÂNCĂRURILOR PE BĂȚ
Pe băț se mâncă frigărui,
Sau mere coapte, piept de pui
Dar sunt și unii ce-au învăț
Să mânce doar... rahat pe băț! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA MAGIEI CU FUM ȘI OGLINZI
Care fum și ce oglinzi?
Este greu să te mai prinzi
Când aproape-ntreaga viață
Unii te-au ținut în ceață.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PLIMBĂRILOR ÎN PARC
Aș merge-n parc la o plimbare
Mergând așa, mai cătinel
Să trag pe nas aerul tare
Dar și pe gât ceva la fel! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA DISTRACȚIEI LA LOCUL DE MUNCĂ (1 aprilie...)
Azi la muncă e frumos
Cu guleai și cu pileală!
N-o luați în serios.
E o mare ... păcăleală! (ŞTEFAN BAŞNO)
BĂRBAŢII DE 1 APRILIE
Noi, cei păcăliţi tot anul,
Ca să ne mai şi călim,
De-astă zi, cu tot elanul,
Între noi ne păcălim. (VASILE MANOLE)
REPLICĂ LUI VASILE MANOLE
Ai uitat să spui, călirea
E cu țuică sau cu vin
Să-nțeleagă omenirea
Nu-i distracție, e chin! (ŞTEFAN BAŞNO)
1 APRILIE - ZIUA DISTRACŢIEI
LA LOCUL DE NUNCĂ
Izolarea-i plicticoasă,
Am la toate embargou:
Nu pot face chef acasă,
C-am palinca la birou! (DAVID VALENTIN)
REPLICĂ LUI VALENTIN DAVID
Nu doar dublu distilată
Ci și dublu descântată,
De-asta tansferai palinca
La birou e caterinca ! (ŞTEFAN BAŞNO)
PARADOX FEMININ
Vecina mea, se poate spune,
E-un paradox în felul său.
Am despre ea doar gânduri bune
Dar când o văd, îi pun gând rău. (DAN NOREA)
NEDUMERIRE
Dac' atacul nu-i război
Și nici trupele-agresoare,
Cum să-i ceri tu, soldățoi,
O - pe loc - capitulare?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DEMONSTRAȚIILE CONTRA RĂZBOIULUI LE-AR VREA INTERZISE
Te uiți cum bombardează și ucid
O țară suverană și-un popor,
Iar de condamni agresiunea lor,
Ei și pe tine, iar, te pun la zid. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SANCȚIUNI ȘI REACȚII
Sancțiuni curgându-i duble,
A pornit și el baletul:
Plata gazelor - în ruble,
De nu, -nchide robinetul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LUMEA RUSĂ PE MAPAMOND
Tungus sau rus, cecen ochind tigrește,
Ciúccea-n amonte, néneț în aval,
Plecat în lume, dar vorbind rusește,
Tot rusian ești, conațional. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CUM SĂ NU?
Ne roagă domn' primar să-l înțelegem
Că prețul gigacaloriei l-a dublat,
Dar când o fi - nu-i mult - să-l realegem,
Să nu-l zvârlim și noi la ... fier uzat? (LERU CICOARE)
DELOC CLAR
De ce când, de bună seamă,
A scos țara din gunoi,
Orice om îi este teamă
Că se-ntoarce printre „NOI”? (LERU CICOARE)
SURPRIZĂ LA ÎNTOARCEREA DIN SUA
Nici nu s-a-ntors bine-acasă
Dintr-o automisiune
Că o veste mut îl lasă:
Sfatul de ... demisiune. (LERU CICOARE)
DE CÂND UN FORMATOR DE CONȘTIINȚĂ NAȚIONALĂ E ... PUTINIST?
Să ai în sânge cât acid sulfuric,
S-ajungi la care grad de cretinism
Și cât de tare să te piște-un puric,
Ca să-l acuzi briant de ...putinism? (LERU CICOARE)
VIZITĂ INOPINATĂ
Sosită fortuit la nacafá:
Cumătru-n colț, legat c-un lanț de zgardă...
Nervoasă, gazda, brusc: - Da nu vezi, fa,
Că are igrasíe la mansardă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IDEE OBSESIVĂ
Are drept obsesie
Să facă impresie.
Și o face-n plastă,
Doar că ... foarte proastă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
OMUL
Toată viața de-a părânga,
Nici să dea la șoareci apă,
Hâț în dreapta, hâț în stânga,
Până cade drept în groapă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LESNE-NVĂŢUL, GREU DEZVĂŢUL
Azi o dușcă, mâine-o dușcă,
De, palinca nu te mușcă.
Greu e viciul a-l înfrânge:
I-a intrat năravu-n sânge. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IORDĂNESCU, DEBUT CU STÂNGUL:
un punct în două meciuri.
Ăștia se fac că plouă;
Cu așa conducători,
Trebui unșpe jucători,
Antrenor…și-o minge nouă. (DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDĂ ȘI FOTBALIȘTII DE LA FC BOTOȘANI
Ne-am cunoscut la Galați:
- Eu sunt Roman, - Eu sunt Nuți;
Io știam c-ar fi doi frați,
Pe teren văd…unșpe trutzii. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNJURĂTURI LA ROMÂNI
Nu știu alții cum se-njură,
Noi suntem slobozi la gură;
Tam-nesam, la orice pricini,
Ești băgat, oblu,-n origini. (DUMITRU BUJDOIU)
INVIDIE SAU GELOZIE
Te-a păcălit, Aurico!
Io-l lăsai că-i impotent,
Tu-l crezi că-i cocoș potent;
E puţoi de cocorico. (DUMITRU BUJDOIU)