După o viaţă dedicată matematicii, începând cu anul 2000 Mihai Haivas s-a dedicat total umorului. Cele zece cărţi scrise o confirmă: „Tangoul poantelor în pas de vals”(2009), Haşmişuri unoristice” (2010), „Restituiri în patru rânduri” (2011), „Triumful epigramei”(2012), „Geometrie conjugală” (2013), „Seminţe din dovleacul meu” (2015), „Joc de picioare în cinci ritmuri” (2017), „Cel mai iubitdintre epigramişti – Păstorel” (2017), „Cel mai iubit dintre epigramişti – Păstorel (autori contemporani)” (2019) şi „Epigrame mihăilene” (2020).
Lor li se adaugă „444 epi(afori)grame (Editura „Pim”, Iaşi, 2022). Mihai Haivas crede, ca şi Nietzsche, că, dintre toate câte există, râsul este singurul care are viitor. El vine din zona Dorohoiului de unde au pătruns în lumea umorului românesc Păstorel, Mihai Schweitzer, Octavian Cotescu sau Vasile Larco. Despre opera sa umoristică au scris şi câţiva botoşăneni, Silvia Lazarovici oferindu-i un loc în dicţionarul său biobibliografic „Scriitori şi publicişti botoşăneni” (Editura „Agata”, Botoşani, 2018, p. 221-222). Florentina Toniţă, scriitoare şi publicistă ataşată cu toată fiinţa sa spaţiului botoşănean, consideră că drumul de la cifre la litere al lui Mihai Haivas: 1. „…s-a făcut fără zdruncinări vizibile, fără spectaculoase transformări ale fiinţei. A fost, mai degrabă, o trecere firească, o asumare a unui tumult interior, care se cere dezvăluit”; 2. „a început să scrie epigrame, poeme umoristice, să descopere în sine acea lejeritate a expresiei, care îi deschide drumul spre creaţie”.
Din Dorohoi, Dorina Mandachi, într-un eseu de întindere despre Mihai Haivas, scrie: „Harul umoristic dorohoian a poposit la un profesor de matematică. Cu o gândire strălucită şi ageră, a jonglat nu doar cu compasul, echerul, ecuaţiile, formulele, lemele, logaritmii, ci a săgetat şi racilele vieţii cotidiene”. Vasile Larco, născut „la doi paşi” de Ipoteşti şi „la trei paşi” de Dorohoi, sau invers, vede în epigramele lui Mihai Haivas „…migala specifică matematicianului, cunoscând şi respectând rigorile acestei bijuterii a poeziei: rimă, ritm, adresabilitate, muzicalitate etc.”
Pus la punct cu mecanismele creaţiei epigramatice, atât în teorie cât şi în practică, Mihai Haivas este o nucă greu de spart când face parte dintr-un juriu. Aici descoperim partea normativă a eului său prin principiile pe care le emite, judecând, criticând, iar acolo unde e cazul devalorizând. Şi n-am putea spune că nu are dreptate, analizând numai intervenţiile sale la multitudinea de epigrame publicate pe facebook. Din altă perspectivă, rămân la o mai veche constatare a mea: din galeria marilor epigramişti români el este cel mai freudian.
Orice epigramă a sa, care are ca temă femeia, pleacă de la faptul că la baza comportamentului acestora se află o dinamică a pulsiunilor. Se vede clar că deşi poanta este devastatoare, Mihai Haivas nu este un misogin. El iubeşte femeie şi, în afara epigramei, îi acordă tot respectul, asociind-o cu un sentiment al satisfacţiei, transformarea ei în obiect al atracţiei fiind evidentă.
Se mai poate constata un alt aspect pe care l-am mai spus cândva: Mihai Haivas este şi un artist în folosirea cu diplomaţie a libertăţii cuvântului, şi aici e de remarcat cum îşi fac loc omonimia şi polisemantismul, sinonimele şi antonimele sau paronimele corelative.
Succedând calităţii de matematician, cele de epigramist şi istoric al epigramei au venit din nevoia de sinteză a lui Mihai Haivas. Mai mult, atunci când în epigramă a abandonat gândirea liniară (pe abscisă) şi a trecut la o înnobilare prin reflexii / reflecţii (urcând pe ordonata gândirii), a dat naştere epi(afori)gramei. De ce şi-ar denumi astfel creaţiile acestui volum, unele dominate de o reflexivitate maximă? Eu văd aici o cale de a se conceptualiza pe sine printr-o balansare între a fi normativ sau binevoitor. Dacă în primele cărţi de epigrame este un schopenhauerian („Lumea este reprezentarea mea”) , un normativ zicem noi, în ultimul timp e din ce în ce mai amiabil, Mihai Haivas descoperind şi altceva decât o lume a faptelor, şi o lume a indivizilor. De aici, cred, se poate discuta ultima carte scrisă de Mihai Haivas şi intitulată „444 epi(afori)grame” (Editura „Pim”, Iaşi, 2022). (VA URMA).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
FRATERNITATE VS. POLITICĂ
Se pare c-am uitat trecutul –
Când ne doream toţi libertate –
Şi am rămas doar cu bătutul
Din palme,-n adunări trucate! (ELENA MÂNDRU)
SPERANŢĂ
Partidul face, drege, trage
Nădejde c-o găsi-ntre noi
Suficienţi ce vor s-o bage
…în turul doi. (GRIGORE COTUL)
ROSTUL UNIRII
Săraci, bolnavi şi umiliţi,
Ne ducem tot mai greu povara,
Dar sunt într-adevăr uniţi
Atunci când vor să vândă ţara. (GRIGORE COTUL)
UN CRITIC ORIENTAT
De-i întrebat de epigramă
Răspunde, fără de umor,
Tot ascuţindu-şi dura lamă:
„Nu ştiu s-o fac…deci o omor!” (EUGEN DEUTSCH)
VÂNZARE EȘUATĂ
Dacă-ar fi să-mi vând nevasta -
Cum se face rar în trib -
Nedorind să mă inhib,
Drept cadou o fac și... basta! (MIHAI HAIVAS)
DEZASTRU PENTRU MIRE
Cheltui-n aprinsă vervă
Bani, o sumă foarte mare,
Pe-un costum frumos pe care
Nimeni însă nu-l observă.(MIHAI HAIVAS)
CARACTERIZARE
Afirm, căci e imperios,
Văzând nereguli multe-n viaţă:
Că astăzi lumea e pedos…
Dar, oare, când a fost pe faţă? (VASILE LARCO)
O NOUĂ CAPODOPERĂ SCULPTATĂ
(brâncuşiană)
De-ar fi să dau curs fanteziei,
Spre o coloană m-ar conduce,
Ce s-ar numi a “SĂRĂCIEI”,
Că tot spre infinit se duce. (VASILE LARCO)
EROAREA POPORULUI, ÎN ANUL COCOŞULUI
Poporul nostru ştim că e isteţ,
Dar astfel n-o s-adune mare-avere:
Sacrificând cocoşul din coteţ
În locul unui porc de la putere! (ION DIVIZA)
METAMORFOZĂ
În sat basarabean, supus,
La horă nu avem noroc:
Destul să intre-n ea un rus
Şi o preface-n cazacioc. (ION DIVIZA)
REVENIREA VEDERII
Eram orbit şi-mi fierbea fierea
Când am cerut-o de nevastă!
Spunea că e fecioară, castă…
Târziu mi-a revenit vederea…(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUIA CARE ÎNTÂRZIE
Printr-al orelor tumult
Întârzie regulat
Nu prea poţi să-i ceri mai mult
Fiind un „întârziat”! …(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SUPERIORITATEA FEMEII
Confruntați cu-al vieții val,
Toți bărbații cam dau chix:
Înzestrată cu X X,
Cert, femeia e pe cal.(CONSTANTIN PROFIR)
VINUL DE VIAȚĂ LUNGĂ
Toate cele îmi sunt treze,
Mai nimica nu mă doare;
Brav voi fi pe metereze...
Dacă voi mai sta-n picioare! (CONSTANTIN PROFIR)
MASĂ ROTUNDPĂ LA TV
Vreo şase inşi lăţiţi în fese,
Cu doctorate fără şcoală,
Uniţi în jurul unei mese,
Vorbesc de cinste şi morală. (PETRU-IOAN GÂRDA)
SĂNĂTATEA ROMÂNEASCĂ
Eu mă cutremur astăzi pentru
Că sunt atâţia prin spitale
Şi simt ades un EPOICENTRU
Deasupra SCOARŢEI…cerebrale! (ION MORARU)
PERICOLUL ASCUNS
Căsătoria monogamă,
Votată de parlamentari,
Se poate termina c-o dramă…
Căci mirii-au două soacre mari! (VALENTIN DAVID)
CONDAMNAREA BAŞTANULUI
După ditamai anchetă,
L-au găsit că-i vinovat,
Şi pe loc i-au confiscat
Caii de la bicicletă. (SORIN FINCHELSTEIN)
NATALITATE
Băieţi şi fete mai puţine
Se nasc, fiindcă-aşa ni-i datul,
Când ştim că pe la noi revine
O barză-două în tot satul. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎN FAŢA ISPITEI
Nerăbdătoare fire, omul,
Pe-ascuns, fixează câte-o ,, pradă"
Când simte c-a venit la pomul
Cu fructe, însă ... stă la coadă ! ( MAX OPAIŢ )
PROBLEMĂ DE MORALĂ
Ocolit în mod frecvent,
Şi scăpat de sub control,
ADEVĂRUL, permanent
E timid, fiindcă-i ...gol! ( MAX OPAIŢ )
REFORMĂ CONTINUĂ
Gata-i şcoala cu semestre,
Încercăm şi cu module,
Pline toate de ,, ferestre"
.................dar...destule !! ( MAX OPAIŢ )
MATEMATICĂ
Dacă lumea o va cere,
Revenirea la normal
Pentru cei de LA PUTERE,
Se rezolvă...RADICAL! ( MAX OPAIŢ )
FIDELITATE
Românul e creştin fidel
Oricât de mult a suferit,
Apusul i-a tot fost model
Dar s-a-nchinat la…Răsărit!(GEORGE EFTIMIE)
ZIUA SPUNERII DE MINCIUNI
Doar o dată într-un an?
Ăsta nu-i eveniment
Că la noi, în parlament,
E ceva cotidian! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PRIMULUI CONTACT ( CU EXTRATEREȘTRII)
Suntem avizi de ciudățenii?
Nu tre' să vină marțienii,
Suficient să ieși din bloc
Aici, acasă, pe cocioc! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CITIRII SEMNELOR RUTIERE
După mintea mea, nătânga,
Nu mai știu un' să mă duc
Și la dreapta, și la stânga
Totul e acum caduc... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PĂRERII DE RĂU PENTRU RESPINGERI
(Apropo de ofertele bancare)
Cum adică ? A, m-am prins
Să regret că n-am respins
O ofertă „generoasă”
Care-n fundul gol mă lasă! (ŞTEFAN BAŞNO)
LA SPOVEDANIE
-Am minţit şi am furat,
Pe mulţi inşi i-am înşelat,
Le-am distrus poate un vis.
- În ce partid eşti înscris? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REGIZORUL ACTOR
Într-o piesă dacă joacă
Regizorul are tact,
O actriţă de-o să-i placă
Îi adaugă un act. (VASILE MANOLE)
OBICEIURI PARIZIENE
O franţuzoaică pură
Îşi ceartă fata bine:
- Ca să te fac pe tine
Mi-am luat-o de la gură! (DAN NOREA)
PENTRU-O LUME - TRAGEDIE,
PENTRU DÂNȘII - COMEDÍE
Tragedie-ntruchipată
Doar de niște antihriști.
Comedie orchestrată
De comedianți naziști! (NICOLAE MĂTCAȘ)
TACTICA „DENAZIFICATORILOR”
Să nu dea lumii teméi
De instinctul lor de turmă,
Crematoriu-l iau cu ei
Pentru-a șterge orice urmă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
JEFUIREA POPULAȚIEI CIVILE DIN LOCALITĂȚILE OCUPATE
Poștă, poștă, nea poștare,
Stopați jafurile, grele,
Nu-s obiecte ca oricare:
Curge sângele din ele. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ULTIMUL SELFIE ÎN CALITATE DE LIDER DE PARTID
Convocă pe dată BEx-ul,
Ultimul său giumbușluc,
Doar că BEx-ul, circumflexul,
Îl lăsase singur cuc! (LERU CICOARE)
CINE ABSENTEAZĂ DE LA ȘEDINȚELE SENATULUI?
Or sta de-un care oare toi ocult
Sau ce orbire oare îi seduce,
Că senatorii nu mai văd demult
Că primu-absent e cel care-i conduce? (LERU CICOARE)
NEDUMERIRE
Dacă până și partidul
L-a din fruntea sa suflat,
Pentru ce merit murdul
Mai e-al doilea om în stat? (LERU CICOARE)
DEMOCRAȚIE REALĂ?
Candidat fără rivali,
Derogări de la statut,
Tot din BEx - cei mai vocali...
Nu vă sună cunoscut? (LERU CICOARE)
UNEI JURNALISTE SPECIALIZATE
ÎN DESCOPERIREA PLAGIATELOR
Așa e când sistemu-i viciat:
Omul onest ajunge măscărit.
De vină nu sunt cei ce-au plagiat,
De vină-i cel ce i-a ...descoperit! (LERU CICOARE)
SFÂNTA NAIVITATE
A crescut în mahala,
Dar, când colo, nu-i așa:
Unu-l roade, altu-l sapă.
A intrat, bietul, la apă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CONTRAR AȘTEPTĂRILOR
Se cerea o lege dată
Să-l scoată basma curată.
Și-a intrat legea-n vigoare,
Doar că neica-i la ... răcoare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FETE MARI, GRIJI MARI
Strâng părinții la părâng
Cât le cresc căprițele.
Când prind a zburda prin crâng,
Li se-ncurcă ... ițele. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ODRASLĂ PISĂLOAGĂ
Cu rugile-i, véchile,
Le-a umflat urechile.
Dacă nici cu noile
Nu-și mai prind nevoile. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)