Loc de dat cu…EPIGRAMA (122)

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:​

Romanul propus de Dumitru Monacu, „Cronica Părinţilor Orfani” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2020, prefaţa: Lucia Olaru Nenati), este o frescă a satului românesc, a celui bucovinean în particular, pe întinderea a şase ani, începând cu 1939 şi sfârşind cu 1944 când a fost invadat de ruşi. Ducând şi spre o antropologie socială şi culturală a ruralului, un astfel de demers este binevenit astăzi când obiceiurile sănătoase ale ruralităţii sunt fecundate agresiv de străinii ajutaţi de cozile de topor româneşti. Timpul ales  în prezentarea faptelor este unul dominat de frământări politice şi istorice, autorul pornind de la convingerea că trecutul nu-i un sac plin cu vechituri care ar trebui aruncat. Toposul peste a cărui areal  se suprapune acţiunea,  (un sătuc aşezat la poalele Dealului Târgului, undeva în Bucovina), este unul locuit de un grup de marginali pe care politica vremii îi scoate  încet-încet din ritmul lor cu intenţia de a-i asimila ca purtători ai doctrinei. Obişnuiţi  ca ritmul de care vorbeam să le fie tulburat doar de stihiile naturii, de  lupi sau de haiducul Lucan, acum vine politica cu a cărei tenebre încearcă să se înveţe şi, ca şi când nu ar fi fost de ajuns, războiul cu interminabilele liste trimise  de pe front şi pe care sunt trecuţi tinerii căzuţi la datorie, sau invazia ruşilor.  Şi de aici şi inspiratul titlu al cărţii pentru că, spuneau cei dintr-un sat vecin, orfani nu sunt numai copiii cărora le mor părinţii, ci şi părinţii cărora  le mor copiii. Ori războiul lăsa mulţi părinţi orfani.

O dinamică impecabilă prezentă  în derularea faptelor rurale denotă  că Dumitru Monacu îi înţelege pe ţăranii lui.  Nimic nu lipseşte din viaţa satului acelor timpuri. Cele trei locuri de întâlnire, biserica, şezătoarea şi bodega sunt aducătoare de veşti şi generatoare de poveşti care nu au nici un grad de artificialitate. Modul de a trăi al celor din satul  ales  de Dumitru Monacu este unul obositor, chiar frustrant, şi aici autorul se transformă într-un etnolog de factură istorică.  Romanul este traversat de la un capăt la altul de forme culturale autentice precum: stâna, organizarea gospodăriei, construcţia unei case, nunta în toate etapele ei, portul, conflictele între tineri, tăiatul porcului,  claca şi şezătoarea. Toate sunt percepute de autor ca singurele ce  permiteau  sătenilor un grad de libertate şi de evaziune  atât de necesare psihicului. Lui Ion Vasiliu, personajul în jurul căruia este construit romanul, i se acceptă toate de către autor: seriozitate, umor sănătos, logică a acţiunilor, calmitate şi chiar unele momente de perfidie când situaţia o cere. Ion Vasiliu  debordează de raţionalism, autorul aşezându-i acţiunile pe doi mari piloni de echilibru, etica şi legile naturii,  şi  pe alţi doi de dezechilibru, politica şi războiul.  Personajul lui Dumitru Monacu are o gândire  liberală, e drept, în formare. Cu toate acestea timpul ales de romancier îl conduce pe Ion Vasiliu şi nu invers. Toţi ţăranii lui Dumitru Monacu   mişună de la un capăt la altul al romanului cu un rost. Ei sunt  pliaţi pe ţăranul impus de Sadoveanu, acel ţăran  a cărui dreptate, demnitate  şi adevăr îi  umplu sufletul. Spun aceasta fiindcă de nicăieri nu rezultă  că s-ar trage  din acei ţărani lăudaţi de Rebreanu şi pentru care pământul e un fel de „fiinţă vie” pentru care  ar lupta până la dezumanizare. Ţăranii lui Monacu stau în mijlocul naturii, e drept generoasă, şi îşi pregătesc cu calm acţiunile. Când nu găsesc soluţiile se raportează la intelectualitatea timpului: preoţi, doctori, avocaţi. Dacă ar fi să-i găsesc lui Ion Vasiliu un echivalent în literatura română, ca factură psihologică l-aş apropia  de Ilie Moromete. Și asta pentru capacitatea sa de a exprima multe prin cuvinte puține. Întreaga filo-zofie  a personajului impus de Dumitru Monacu stă  în cuvintele: „Dacă e zi, cum pot să spun că e noapte?”  Filozofia lui Ion Vasiliu capătă normalitate în primele două treimi ale romanului când timpul nu punea presiune pe el. În cealaltă treime, toţi ţăranii lui Dumitru Monacu, şi sunt destui prezenţi în roman, sunt tulburaţi fiindcă normalitatea satului bucovinean cu care erau învăţaţi devenea din ce în ce mai tulbure culminând cu venirea ruşilor şi distrugerea satului.

Să nu uităm că Dumitru Monacu e şi un umorist de valoare,  un epigramist de excepţie. Întreaga ironie este transferată în roman pe femeie, aici neiertându-le starea de multiplicitate.  Din altă perspectivă,  în ţesătura romanului  Dumitru Monacu adaugă vorbe de duh („Nu-i treaba măgarului pe unde se pişă oaia”), replici deocheate („Pe calic să nu-l ajuţi şi pe proastă să n-o f…”), strigături neaoşe („Trece nunta pe şuşa / Şi miresi-i a pişa”; „Mirele de bucurie / a făcut în pălărie”; „Hopa-ţupaq-ţupa-ţupa / Tu desubt şi eu deasupra”; „Badea-l meu harnic cosaş / S-a făcut tare poznaş / Cum o vede pe flocoasa / Cum iute îşi scoate coasa!”; „Mă-nsurai, luai pe Ana / Cămaşa mi-o spală mama”;  etc.) sau întâmplări pline de umor cum ar fi cea prin care Tudor Pantea , primind o pereche de pijamale de la cineva de la Bucureşti şi, crezând că e costum, a venit îmbrăcat cu ele la nuntă spre hazul celorlalţi.

Până la urmă, de ce trebuie citit romanul lui Dumitru Monacu? Din mai multe motive. Mai întâi pentru că pune în lumină multitudinea factorilor ce compun civilizaţia rurală bucovineană. Apoi fiindcă Dumitru Monacu nu e numai antropolog cu tente evidente de etnolog, el este şi sociolog   pornind de la ştiinţa de a corela în text cultura rurală cu relaţiile sociale şi de la modul cum domină acest ansamblu. Romanul este scris cu scopul de a pătrunde în spiritul  bucovineanului anilor 1938-1944 şi a găsi substraturile care-l duceau spre impulsuri de modificare a percepţiei realului din cauza  politicii şi războiului.

Ţăranii lui Dumitru Monacu se alătură ţăranilor altui prozator botoşănean, Dorin Baciu.  La ambii, ţăranii nu dezaprobă moartea biologică. Ei urăsc doar moartea temporală, cea impusă de comunismul venit de la ruşi (la Dorin Baciu)  şi cea impusă de război (la Dumitru Monacu). (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

SPOVEDANIA GUVERNANŢILOR

Sunt mii de preoţi şi biserici,

Păcatul e iertat uşor,

Deşi avem atâţia clerici

Se spovedesc …la procuror! (GEORGE EFTIMIE)

 

CĂSNICIE FERICITĂ

Nu e loc de supărări,

Dragostea-i nătângă,

El mergea pe trei cărări

Ea călca…pe lângă! (GEORGE EFTIMIE)

 

DORINŢĂ

I-aş dedica femeii versul,

Aş umple cupele cu vin,

I-aş dărui şi Universul…

Dar teamă mi-e că-i prea puţin! (VASILE LARCO)

 

CARACTERIZARE

Femeia-i floare de-o priviţi,

Un îngeraş, de-o auziţi,

În voie de-i intraţi, e Rai,

Altminteri este…vai, vai, vai! (VASILE LARCO)

 

CUPLUL POLITIC

Femeia şi bărbatul, împreună,

Fac şi-n politică o casă bună,

Scriind istorie, ideea-i clară:

El are „toc”, iar dânsa, „călimară”. (VASILE LARCO)

 

MOTIV SERIOS

Deşi-i ceruse mîna, cică-n fine

A renunţat, dar nu aşa-ntr-o doară,

Ci doar fiindcă n-o văzuse bine…

Că o peţise-n săptămîna chioară! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

LUPTĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI

Că orice baltă se privatizează,

E un abuz ce-ameninţă-ntr-atîta,

Încît se-ncalcă şi un drept de bază...

Că proștii n-au în ce să dea cu bîta! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

OASPETELE NEPOFTIT

Pe oaspetele nepoftit

Ce nelipsit e la festine,

Mi-am zis mai bine să-l invit,

Că el şi-aşa totuna vine… (GHEORGHE BÂLICI)

 

DATORNICUL

De-l împrumuţi, e-o fericire

Ce te marchează-n mod fidel,

Căci faci şi cură de slăbire,

Cât fugi pe urmă după el… (GHEORGHE BÂLICI)

 

ÎN POLITICA ROMÂNEASCĂ

„Un bou ca toți boii”, ajuns la putere,

Promise-n campanii doar lapte și miere,

Dar astăzi banditul, ne minte de stinge,

Iar pentru avere, el pupă și linge.(MIHAI HAIVAS)

 

UNEI TINERE MODESTE

Se observă, nu-i mister,

Domnișoara mult nu cere,

Nu vrea luna de pe cer...

Ci mai multe luni de miere!(MIHAI HAIVAS)

 

OPTIMISM FINANCIAR

Ne întristăm urmând clișeul

Că iar se prăbușește leul,

Dar păcălindu-i, îi șuntăm

Și-n Zona Euro... intrăm!(MIHAI HAIVAS)

 

ÎN COMPENSARE

Nu mai fumez de zece ani,

Greu m-am lăsat, cu sacrificii,

Dar nici acuma nu am bani

C-am investit în alte vicii. (GRIGORE COTUL)

 

CONSECVENŢĂ

Mă bazez pe cele zise,

Am idei la care ţin,

Am principii, am şi vise,

Însă nu prea le reţin. (GRIGORE COTUL)

 

IVAN TURBINCĂ ŞI „PĂMÂNTURILE RUSEŞTI” 

Tot chefuind vârtos la draci

Cu Lenin şi ai săi ortaci,

Din iad purcese cu ideea

Să-l anexeze la... Crimeea. (ION DIVIZA)

 

BOLŞEVICUL  

E-un tip cu percepţie dublă,

Din stirpe de „mari patrioţi”;

El n-are la suflet o rublă,

Dar vrea s-o împartă cu toţi. (ION DIVIZA)

 

KARL MARX   

În „Capitalul” său elaborat,

A calculat temeinic genialul

Cum să munceşti, util cu-adevărat,

Să-i iroseşti lui Engels capitalul. (ION DIVIZA)

 

EGOLATRĂ

La vinul bun, de razachie,

În fiecare zi mă rog

Dorind să am  în farfurie,

Când bujeniţă, când batog. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

CELIBATARII AU SPERANŢA DE VIAŢĂ MAI MICĂ

Studiu-i făcut cu mult temei

Şi ferm ca o papală bulă

Că-ntr-adevăr, fără femei,

Speranţa vieţii este nulă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

 NI-I BRANDUL O FRUNZĂ

Fraţi români, nu disperaţi

Căci duşmanii or să moară

Când umbla-vom îmbrăcaţi

Numai cu brandul de ţară! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

PENSIONARII NOŞTRI

Muncit-au, dar fără câştig,

Furaţi de guverne, pe faţă,

Sunt liberi la foame şi frig,

Dar fac închisoare pe viaţă. (VALENTIN DAVID)

 

VERBA VOLANT…

Minţită e o ţară-ntreagă,

Efectul e catastrofal:

Corupţii zburdă, căci pe şpagă

Nu se prea taie bon fiscal… (VALENTIN DAVID)

 

PE ŞOSELELE DIN ROMÂNIA

Prin ceaţa deasă, “englezească”,

Când nu se vede om cu om,

Încep încet să se zărească

Maşini parcate şi în pom. (VASILE MANOLE)

 

UNUI ACTOR ÎN VÂRSTĂ

Când e vorba de amor

C-o soţie-aşa frumoasă,

Cred că nu vă e uşor

Fără un “sufleor” de clasă. (VASILE MANOLE)

 

DEFINIŢII ÎN R: Recompensa

Bani primiți suplimentar

Pentru munca la serviciu

Ce ți-i ia din buzunar

Soața, vechiul ei, dar viciu! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN R: Rapacitatea

Lăcomie ce-i tradusă

Prin a-ți însușii un ban;

Bine că este exclusă

„Avaria”… la volan! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN R: Responsabilitatea

Sentiment pe care unii

Îl încearcă la serviciu

Ce-s tratați precum nebunii

De colegi… ce zic că-i viciu!(GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN R: Rugăciunea

E ceva de Doamne-ajută

Te pătrunde pân’ la os;

La o slujbă, dintr-o sută

Unul nu e credincios! (GHEORGHE GURĂU)

 

FĂRĂ ILUZII   

Dragoste la prima vedere?

Cum ochii mei au cam slăbit

Şi sunt în „liberă cădere”

Nu cred decât în pipăit. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

FECIOR DE BANI GATA 

Chiar de viaţa mi-e hoinară

Cu de toate mă îmbuib

(Până şi la barza chioară

Dumnezeu îi face cuib). (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

 „DEMOCRAŢIE”   

Papagalul întrebai:

-După gratii de ce stai?

Răspunse firesc:

-Pentru că vorbesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

SE SCHIMBĂ CLASA POLITICĂ
Bucuros votezi și-ți zici:
Iată, schimbăm guvernanții;
Să-nvețe-a fura și alții,
Odrasle, rude, amici. (DUMITRU BUJDOIU)

CĂUTAȚI SOLUȚII
Tu, cu masca pe figură,
Fii sincer, la un taifas:
Pe ger, faci condens pe gură,
Și niște țurțuri la nas? (DUMITRU BUJDOIU)

PROVERB FALS: CINE ARE CARTE ARE PARTE
Un caz: n-a prea fost la școală,
Dar, făcu o socoteală,
Că e bună-acea zicală,
Numai dacă ai royală. (DUMITRU BUJDOIU)


 NOTĂRIȚA
Are Dreptul ei, e fină;
Când vrei copii te servește;
După cum se străduiești,
Zici că-i...mamă eroină. (DUMITRU BUJDOIU)

ATENTAT LA INTEGRITATEA STATULUI  

I.Dodon nu se dă dus:

El în Cameră-a dispus

Dezmembrarea statului,

Rerusificarea lui.(NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

LI S-AU ÎNFUNDAT URECHILE?  

Toată lumea strigă: „SOS!”:

Chișinău, Dănceni, Costeștiul...

Șișul a ajuns la os!

Unde-s ÚE, Bucureștiul? (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

NU EXISTĂ PRECEDENT?  

Au stat rece ca Ikea

Când au ocupat Crimeea

Și-or cârmi spre sud-est prova

Când se bagă-n R.Moldova? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

INCULTURA NAŞTE MONŞTRI 

Prin beznă de când se plimbă,

A făcut din pix, păgâna,

Aromânii și-aromâna

Alt popor și altă limbă!  (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

STANDARD

Au încercat confraţi să-i spună

Că mai există un reper:

O epigramă e mai bună

Când are… sare şi piper! (MAX OPAIŢ)

MATEMATICĂ PARLAMENTARĂ

Între operaţii grele,

„Ridicarea la putere”

Te mai scapă de belele…

Chiar mai mult, faci şi avere! (MAX OPAIŢ)

 

EFECTELE PANDEMIEI

Noi trăim în pandemie

Ca la douăzeci de ani;

Multă lume astăzi ştie:

Cu speranţe, fără bani! (MAX OPAIŢ)

 

ASEMĂNARE / AVERTISMENT

Ca matematica-i femeie!

Dacă e greu ca să-ţi explici,

Reţine, dacă vrei, ideea:

Nu încerca s-o contrazici! (MAX OPAIŢ)

 

NU NE LĂMURIM DACĂ BANII VIN 

Un tandem dur din UÉ

A pus cruce pe PIRÉ*.

Numai noi vindem, de iure,

Blana fiarei din pădure. (NICOLAE MĂTCAŞ)  

___________________________________

*PIRÉ (abrev.) - Planul de Investiții și Relansare Economică.

 

PREŞEDINTELE MACRON INTERVIEVAT

DE UN ZIARIST PROTESTATAR  

Polițiștii? Lasă să vă bată!

Nicio poză să nu dați cu ei.

Púneți-i mai bine mască, tată,

Libertății - a expresiei. (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

PREŞEDINTELE ŞI SFINTELE MOAŞTE

Voie-a fost la sparanghel,

La alegeri iar - la toate,

La-ntâlniri - testați! - cu el,

Dar la moaște nu se poate. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ÎNALTPREASFINŢITULUI

 Părinte Arhiepiscop Teodosie

Înaltpreasfinția Voastră,

Scut pentru credința noastră,

Legile-ascultăm cerești,

Dar pe cele pământești? (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

DAR AL CÂTULEA?               

Numai o candidatură,

Cóciș unanim ales...

Și o singură fractură:

Nu-i al paișpelea Congres. (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

ASTA DA REFORMĂ!    

Ai dat de pe capră-o toantă,

Smârzii-n pâine i-ai băgat

Și acum ne spui o poantă:

Că partidu-i   ... reformat??! (NICOLAE CRIHĂNEANU)   

 

ANAMNEZA UNUI FOST MINISTRU

AL JUSTIŢIEI   

Câți ani, Doamne, să mai treacă,

Să mai - ce mister? - dezlegi,

Să-nțeleagă și moș Teacă

De ce-i comandau noi legi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)   

 

ANGAJAŢI ÎMBUIBAŢI LA STAT    

Dacă toată viața lor

Au muncit, cum spun, la stat,

Cum de mama ciorilor

Au mâncat pân-au crăpat?! (NICOLAE CRIHĂNEANU) 

  

UNUI MEDIC INTRAT ÎN POLITICĂ    

Sănătatea mea i-i dragă,

Nu i-i de politichie.

Chiar??! Atunci, de ce se bagă?

De ce-mi cere votul mie? (LERU CICOARE)

 

LUI MARADONA, LA PLECARE     

Píbe, despedída*, frate,

Nu-i ierta pe impostori:

Cu regrete plagiate,

Nu te lasă nici să mori. (LERU CICOARE)

________________________________________

*Pibe, despedida! (span.) - Adio, copile! (aluzie la expresia „el pibe d'oro~-

„copilul de aur”, cu care îl supranumiseră fanii în timpul vieții).

 

„PRODUCĂTOAREA”    

Cică-o lume-ar fi sedus.

Cine-i pupăza din tei?

Ce-a produs la viața ei?

Ea și-acuma-i la ... produs. (LERU CICOARE) 

 

TROMPETĂ “VEDETĂ”         

Am văzut-o-n dans lasciv.

Baiaderă? O trompetă!

Azi tot postul respectiv

Ne-o prezintă ca   ... vedetă. (LERU CICOARE)   

 

UNEI PSEUDOVEDETE

Îmi tot cântă: „Sunt o stea!”

Eu o cat pe cer şi-mi pare

C-o zăresc. Păi chiar e ea –

Roată-n plus la… Carul Mare! (EFIM TARLAPAN)

 

IARNĂ BASARABEANĂ

Ninge,-albind mizeria,

Bate viscolul în uşi -

A venit Siberia!

- După noi, ori după ruşi?... (EFIM TARLAPAN)