O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Am recitit o carte apărută  cu aproape zece ani în urmă, una care se doreşte a fi  un fel de călătorie prin întunecatele tunele ale prostiei omeneşti. Astfel de călătorii sunt făcute de doar doi exploratori ai universului uman: sociologul şi epigramistul. Ea a fost scrisă pe baza unor eseuri publicate de Nicu Gavriluţă, acum   prof. univ. dr.  la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Cartea se intitulează „Mama proştilor e mereu gravidă” (Editura „Institutul European”, 2010, Iaşi, cuvânt înainte: Ştefan Afloroaiei, cu un argument al autorului). Recunosc faptul că am recitit cartea pornind de la un impuls interior dat de mai toţi epigramiştii  spaţiului românesc de a se referi în creaţiile lor la prostie şi proşti. Textul cărţii este un construct dat de o serie de eseuri în care predomină idei  venind dinspre: 1. patologia socialului românesc; 2. noul model de ştiinţă numit biologia credinţei; 3. semnul destinal al veşnicei prostii omeneşti.

Privind patologia socialului românesc, Nicu Gavriluţă dă cărţii sale şi un  subtitlu deosebit de lămuritor, „sociologia patologiilor cotidiene”, autorul identificând  patru tipuri de patologii: politice, ale sacrului, religioase şi sociale.  Şi fiindcă toate  aceste patologii există, autorul concluzionează: „atunci am fi în măsură să formulăm un singur şi grav diagnostic destinal: în acea ţară  „Mama proştilor e mereu gravidă!”. Şi „acea  ţară”, după cum va observa cititorul, este România lui Nicu Gavriluţă.

Eseurile subsumate patologiilor politice se deschid cu Barack Obama, considerat a fi un creştin flexibil şi inteligent, şi se închid cu Băsescu, un beneficiar al puterii oculte dată de flacăra violet. Interiorul acestui interval mărginit de două personaje politice diametral opuse se întregeşte prin referinţe la divorţuri, infidelităţi şi avorturi.  Se continuă cu problematica bioterorismului, a violurilor în care ar fi „specialişti” românii, a atitudinii faţă de FMI considerat a fi un „asasin economic”, cu mişcarea „flower power” din Moldova sau cu epifaniile favorite în ziua de Rusalii coborâte din cultura noastră populară plină de făpturi stranii şi miraculoase. În completarea  intervalului  se aduce în discuţie şi intenţia de resacralizare a pământului ca nouă politică mondială.

Proştii şi prostia domină şi pretenţiosul domeniu al sacrului. În analiza lui Nicu Gavriluţă, simptomele ce constituie patologia sacrului sunt: frenezia cumpărăturilor de sărbători, crăciuniţele sexy, cadourile swarovski, impunerea Sfântului Valentin, văpaia Sfântului Ilie, pelerinajele organizate de ortodoxia românească,  Halloween-ul, superdistracţia românească sau reactivarea  religiozităţii cosmice.

Capitolul dedicat  patologiilor religioase debutează, ca de obicei, cu un model pozitiv. Este ales Bruce Lipton, şi asta pornind de la faptul că Nicu Gavriluţă este antropolog şi sociolog al religiilor, interesat fiind, după cum declară, de „interferenţa ştiinţelor cu religia, mai exact de abordarea interdisciplinară a misterului condiţiei umane”.  Mai mult, este fascinat  de o teorie a acestuia, cunoscută sub numele de biologia credinţei, şi pe care o descrie pornind de la „puterea minţii umane în a modela funcţionalitatea trupului, subtilitatea gândirii, intensitatea afectivităţii şi chiar comportamentul social-politic”. În caz contrar şi în  acest domeniu al religiosului prostia îşi va găsi locuri călduţe, autorul exemplificând  prin problematica paşapoartelor biometrice şi conspiraţiile fiarei apocaliptice, sau prin cultura pop ca religie alternativă ori ca instrument de manipulare. Sunt adăugate miturile Michael Jackson şi Madonna, desele invocări privind sfârşitul lumii, clarviziunile Babei Vanga („Zdranga” în accepţiunea autorului), apariţia nanodispozitivelor şi nanoimplanturilor, codul lui Dan Brown, islamizarea tăcută a Europei etc.

Privind cel de-al patrulea tip de patologii, cele sociale, Nicu Gavriluţă e convins că prind viaţă din cauza „sângelui latin ce continuă să ne gâlgâie prin vene”. La români e mult loc pentru frustrări, pentru manifestarea dispreţului faţă de ceilalţi ( vezi Băsescu vs. filosofi), pentru neimplicare. Sunt amintite  problemele învăţământului românesc, nivelul bacalaureaţilor sau al studenţilor, fotbalul ca o mare neputinţă românească, violenţa, prostituţia etc.

Sociolog de forţă, aplecat cu acribie asupra mentalul românesc, Nicu Gavriluţă poate şi are dreptul să  concluzioneze: „Prostia – această constantă a naturii umane – ne surprinde oricând cu expresii proaspete, vii, de incontestabilă actualitate. Tocmai în acest sens „mama proştilor e mereu gravidă”. Este şi normal din moment ce prostia se naşte clipă de clipă. N-are moarte.”  

Făcând această călătorie  prin cotloanele întunecate ale prostiei,  Nicu Gavriluţă  aduce în faţa cititorului  cel puţin  şapte înfăţişări ale acestei patologii: 1. prostia ca necunoaştere şi omenească ignoranţă; 2. prostia ca handicap social;  3. prostia ca privare; 4. prostia ca „seninătate a imbecililor” (după Flaubert); 5. prostia aristocratică; 6. prostia ca insuficienţă mentală; 7. prostia ca „încremenire în proiect” (după Liiceanu).

„Mama proştilor e mereu gravidă” este o carte  care este valabilă şi azi, după zece ani de la apariţie,  rămânând o veritabilă sursă de inspiraţie atât pentru sociologi cât şi pentru epigramişti. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

EXISTENŢIALĂ

În această lume trecătoare,

Constatăm un paradox firesc:

Geniile sunt nemuritoare,

Însă proştii şi mai mult trăiesc. (ION DIVIZA)

 

ASTA-I SITUAŢIA!

În guvernul nostru-ncap

Doar miniştri fără cap,

Fiindcă cei mai sclipitori

Sunt mereu cu capu-n nori. (ION DIVIZA)

 

MOTIV DE SATISFACŢIE

Cum şi „baronii” trec prin multe drame,

Acum precis se vor simţi flataţi

Că-i bagă umorişti-n epigrame…

Că doar acolo n-au mai fost băgaţi!  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

EXPLICAŢIA COCOŞULUI

O las să cânte, nu de frica ei,

Ci din patriotism − nu-mi faceţi vină −

Să n-aibă timp de-a promova idei

Că poate fi ministru... şi-o găină!  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

DACII LIBERI

Din vinul lor miraculos când beau,

Ca leii aprigi, ne-nfricaţi de moarte,

În lupte corp la corp se dovedeau

Vânjoşi... cu-ale romanilor consoarte!  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

LA NOI

Azi ştiinţa progresează,

Cibernetica e-n  toi:

Şapte trudnici calculează

Retribuţia la doi. (VASILE LARCO)

 

TAINĂ

Tot ce se-nvârte are-un rost,

De te cuprinde-ades’ fiorul,

Şi-ntreb, de nu cumva a fost,

C-un timp în urmă…viitorul? (VASILE LARCO)

 

OMUL BUN

Plânge dumnealui în barbă,

Nici nu se mai recunoaşte,

C-a ajuns precum o iarbă:

Cineva mereu îl paşte! (VASILE LARCO)

 

CA PASĂREA PHOENIX

De vrei, ca după zeci de ani nefaști,

În care te-ai luptat cu revanșarzi,

Din propria cenușă să renaști

E necesar ca, mai întâi, să arzi! (MIHAI HAIVAS)

 

CONSTATARE JUDICIARĂ

Inși cu minți cam rătăcite

Procedează, cum nu-i bine:

Judecă din auzite,

Dar aud... ce le convine. (MIHAI HAIVAS)

 

BAHICĂ

Că „adevărul stă în vin”,

Eu cred că nu-i proverb banal

Și, prin urmare, vă previn:

Nu-l căutați în tribunal! (MIHAI HAIVAS)

 

PRESA LIBERĂ

Azi mediei nu prea îi pasă

De morţi, de vii, de cele sfinte:

Reporterii-şi dau foc la casă…

Să aibă-un subiect fierbinte! (VALENTIN DAVID)

 

STOICISM

N-o să mă plâng precum o ţaţă,

Ştiind de moarte că-s vizat:

Cum vine doar odată-n viaţă,

Nu e aşa exagerat! (VALENTIN DAVID)

 

ÎNGRIJORARE

Oare e adevărat

Că se are în vedere

Să devină-ncriminat

Şi abuzul de tăcere? (VASILE MANOLE)

 

PROGNOZĂ PE 4 ANI

Un ciclon, un vânt mai tare,

Pentru noi nu e nimic,

Bun e pentru guvernare

Că se mai urneşte-un pic. (VASILE MANOLE)

 

PROFESIONALISM

Azi avocaţii din barou

Pot face dintr-un infractor,

De multe ori şi un erou…

Depinde doar de gura lor. (VASILE MANOLE)

 

DIN VIAŢA DE CUPLU

Când o ceartă se-nfiripă,

Soaţei nu prea ai ce-i face,

Nu te-ngrijora când ţipă,

Teme-te atunci când tace! (GRIGORE COTUL)

 

PERECHE POTRIVITĂ

Şi-a găsit un soţ tenor,

În sfârşit, e măritată;

Lui i-a fost cel mai uşor

Să-nţeleagă o sonată. (GRIGORE COTUL)

 

ANTICHITĂŢI

Recunoaşte fiecare –

Şi o spun şi eu – că-n artă,

Cum vechimea e valoare,

Râde hârb de oală spartă. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

BĂUTOR STĂPÂN PE SINE

Eu chiar că n-am nevoie de-o fiinţă

Divină să mă-ndrume pas cu pas,

Doar sunt un om dotat cu conştiinţă…

Mai beau vreo zece halbe şi mă las! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

SLOGAN ELECTORAL ONEST

Vreau

Vot!

Iau

Tot. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

UNOR “VORBĂ LUNGĂ”

Rătăciţi ca într-o dramă

Printre-al vorbelor festin

Vă propun ca-n epigramă:

Spuneţi mult, vorbiţi puţin! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

FACHIRUL

Te-am văzut mâncând, nea Nae,

Tot ce zgârie şi taie

Şi-mi veni pe loc ideea:

Ce-ar fi să-mi înghiţi femeia? (GHEORGHE BÂLICI)

 

ÎNTORS DIN DEPLASARE

La nevestica-i voluptoasă

Când vine mai devreme-acasă,

Constată soţul fistichiu

Că este totuşi…prea târziu. (GHEORGHE BÂLICI)

 

DEFINIŢII ÎN L: Lenevirea

Stare zisă de-oboseală

Cronică, deși se pare

Este vorba de chiuleală

Dinspre mic spre cel mai mare! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN L: Leoaica

Animal ce urlă în deșert

Și vânează în același loc

Eroină ce în mod alert

Trece pentru puii ei prin foc! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN L: Luptătorul

La costum kaki și la cravată

Umblă la servici cu limba scoasă;

Este om de ordine-n armată

Și de haos când este acasă! (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIŢII ÎN L: Limbutul

Persoană ce vorbește mult

Exprimă vrute și nevrute

Mă tem de dânsul să-l ascult

Și când vorbește pe tăcute! (GHEORGHE GURĂU)

 

ÎN BUCĂTĂRIE 

-Ce mâncăm la prânz, Mărie?

Răspunde cu voce cochetă:

-Habar n-am! O fi iahnie?!

N-avea conserva etichetă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

CUM O FI MAI BINE?  

Dacă vrei să te grăbeşti

De toţi proştii te loveşti.

Graba însă de-o amâi

Printre ei rişti să rămâi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

JUSTIFICARE 

Soţia mă acuză (ce coşmar!)

Că merg adesea, fără ea, la bar.

Ca să-nţelegeţi, e un procedeu

Când simt nevoia să vorbesc şi eu. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

FĂRĂ PENALI, O MINCIUNĂ DE ȘACALI
Printre aleșii locali
Sunt și vechi corupți, penali;
Vor fi și parlamentari apoi,
Să-i “educe” pe cei noi. (DUMITRU BUJDOIU)

 

O ROMÂNIE FĂRĂ HOȚIE
Alt slogan, miștocărie,
O minciună străvezie;
Cine crede-așa peltea?
Nici Vlad Țepeș, de-ar putea. (DUMITRU BUJDOIU)


BURLEANU ȘI TOT STAFUL FRF
Aveți bun simț, ca Rădoi,
Lăsați locul gol și voi;
E normal, v-ați făcut treaba,
De-a vă-mbogăți degeaba. (DUMITRU BUJDOIU)


GEOMETRIE SEXUALĂ
Să fiu modern și de bonton,
Am acceptat în final
Și triunghiul conjugal;
Și-am ajuns la...Hexagon. (DUMITRU BUJDOIU)

 

TABLOU POLITIC

Numai în democraţie,

Parlamentul de la noi

Seamănă în pandemie

Cu un care ce-i tras de…boi! (MAX OPAIŢ)

 

EFECTE COLATERALE

Într-un necaz este şi-un lucru bun

Şi-n pandemie totul are rost,

Ce mi se pare limpede să spun,

E că deosebeşti uşor un prost! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI SOŢ

Autrecut luni (câteva!)

Până când el a aflat

Că soţia, undeva,

Face deseori…şpagat! (MAX OPAIŢ)

 

INEGALITATE

Nu ştiu, zău, asta cum sună:

(Eu vă relatez doar fapte!)

Cât câştigă el o lună,

Ea câştigă într-o noapte! (MAX OPAIŢ)

 

SĂ TE FEREASCĂ DUMNEZEU   

Nu la noi doar cioandele-s fierbinți.

Se mai pișcă și la case mari,

Unde,-n pandalíi, din președinți

Pot ajunge nesperați birjari. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

DE CE ROMÂNIA NU ARE CORVETE

MULTIFUNCŢIONALE? 

Pentr-un tron război se dete,

Cum se știe,-o sut' de ani,

D'apoi lupta pe corvete,

Că nici ea nu-i de doi bani?! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

RUGĂ DE GUVERN ÎNAINTE DE ALEGERI  

Doamne, vremea cu noi ție

Cât să trecem bine hopul,

După care pot să vie

Și COVID-ul, și potopul. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

POTENTAŢII ŞI CONFLICTUL DE LA

MOAŞTELE CUVIOASEI PARASCHEVA 

Au cercat să-i eludeze,

Dar cu popii nu te pui:

Ei pot turma s-o ghideze

Chiar și contra lupului. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

POTENTAŢII ŞI PELERINAJUL CREŞTINILOR

DE SFÂNTUL DIMITRIE CEL NOU  

Cearcă busuiocu-a-l drege:

Ca să dispersezi mulțimea

Este bine-a te-nțelege

Dinainte cu popimea. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CE NU ŞTIE MOŞ ILIE  

Le-ai dat - lumea să priceapă -,

Doamne, ce medicament,

Încât unii-s duși la groapă,

Iară alții -n Parlament? (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ÎN LIPSĂ DE LOCURI LA ATI  

N-ați extins decât în predici

Terapia intensivă.

Azi decid tot bieții medici

Cui să-i pună de colivă. (LERU CICOARE)

 

CONFESIUNE 

Se moare, azi, de ayauască,

Nitrozepam, diampromid...

Eu mor supraerou, cu mască.

Nu de morfină. De COVID! (LERU CICOARE)

 

NU MAI EŞTI „ORGAN ALES”  

Nea Mitică de la Ligă,

După ultimul divan,

Cearcă de te mai bârligă,

C-ai rămas fără organ! (LERU CICOARE)

 

A FI DEPUTAT E MESERIE?!  

La scandalul suculent,

N-ar fi să ne spui, bădie,

De când locu-n Parlament

A ajuns o meserie? (LERU CICOARE)

 

GEST ABIL DE LIDER  

Când văzu că naufragiul

Brícului e iminent,

A propus, stopând ravagiul,

Fețe pure-n Parlament. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

CUM NU-I MAI ŢINE LA TREUCĂ (ÎN PARLAMENT) 

Ia priviți-i cum turbează,

Ia priviți-i cum se duc,

Măcelari de legi de groază,

Bădărani puși pe bucluc. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

GROPARII LEGILOR JUSTIŢIEI  DIN VECHIUL

PARLAMENT NU MAI SUNT PE LISTE   

Faptei lor, mereu nedreaptă,

I-au dat foc prin înțeleapta

Hotărâre, cea mai dreaptă:

Au fost trași nițel pe dreapta! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

TRAS NIŢEL? S-O CREDEŢI VOI!  

N-a mai nimerit pe liste:

Era mult prea compromis.

Dar nu-i loc de clipe triste:

Fu înfipt pe-un post de vis! (NICOLAE CRIHĂNEANU)