Anecdota, echivalată adesea cu ruda sa bancul, sau chiar cu snoava, este încadrată de majoritatea teoreticienilor în genul epic. Gabriel Preda, spre exemplu, explică de ce este încadrată sferei literaturii epice: “În ciuda conciziei sale, identificăm narator, momente ale subiectului, personaje, minim două moduri de expunere (naraÅ£iunea ÅŸi dialogul sunt cele recurente)”. A. I. Ghica, autorul culegerii “Istoria în anecdote” (vorbe de duh ÅŸi cu tâlc, Editura “Paul Editions”, BucureÅŸti, 2020), respectând mecanismul construcÅ£iei unei anecdote, are ca scop să ne propună învăţarea istoriei prin subspecia anecdota istorică, despre care se poate spune că spre deosebire de apropiata sa, bancul, care se hrăneÅŸte preponderant cu ficÅ£iune, ea exprimă situaÅ£iia mult mai aproape de realitate: RÄ‚SPUNS USTURÄ‚TOR – “Poate niciodată n-a fost dat un răspuns mai usturător decât Acela pe care l-a dat marele nostrum Eminescu unui ziarist, care având nevoie de el, se scuză că-l ofensase într-un articol: “Domnule, îi răspunse poetul, acum am aflat necuviinÅ£a dumitale”; PLÄ‚CEREA UNUI REGE – “La 1877, în războiul României pentru Independenţă, când regale Carol I auzi primul obuz tras de tunarii nostril la Calafat, suveranul exclamă, descoperindu-se: “Asta-I muzica ce-mi place!”; CAROL I ÅžI CARAGIALE - “Banii au fost totdeauna marea preocupare a lui Caragiale. MoÅŸtenirile successive precum ÅŸi produsul scrierilor sale neajungându-I, marele scriitor era silit, adesea, să recurgă la adevărate expediente. Într-o zi, între altele, se adresă regelui Carol I, căruia, fără multe formalităţi, îi ceru o sută de lei împrumut. Oarecum surprins de forma neobiÅŸnuită a acestei cereri, Carol I îi oferi suma, spunându-i: “Regele nu împrumută, ci dă!”. Dar autorul “Scrisorii pierdute”, fără a-ÅŸi pierde cumpătul, răspunse imediat în vreme ce strângea mult dorita bancnotă: “Dar Caragiale nu ia, Caragiale numai împrumută”;
Se citesc cu interes anecdotele istorice culese ÅŸi propuse de A. I. Ghica, mai ales că ele produc acel umor suav care stârneÅŸte zâmbete inteligente. Cartea este exact ce-i trebuie unui profesor, nu neapărat de istorie, pentru a condimenta demersul său pedagogic. Theodor Paleologu spunea într-un interviu: “Umorul este essential. Eu cred că nu poÅ£i fi un bun profesor dacă nu ai umor. Pentru că ÅŸtiinÅ£a de carte se transmite mai bine cu umor. Umorul e essential ÅŸi tine ÅŸi de filozofia de viaţă. Da, umorul ne salvează”.
Interesant este că anecdota, lipsindu-i metafora, se deosebeÅŸte de parabolă ÅŸi, neavând o morală, se distinge ÅŸi de fabulă. Cu toate acestea, prin modalităţile de a concentra umorul, se apropie de epigramă, cuplet sau pamflet. Revenind la Gabriel Preda, din care am citat la începutul acestor rânduri, consideră că aprecierile lui Arghezi despre pamflet, ar fi valabile ÅŸi pentru anecdotă: “… trăieÅŸte prin sine, ca romanul, satira sau epopeea. E un gen literar, jumătate actual, jumătae etern. E un gen iute ÅŸi viu…” Åži trebuie să-l credem pe Arghezi că pamfletul ÅŸi anecdota au în adeneul lor eternitate, atât timp cât prima antologie de glume datează din 1700 î. H. Marea calitate a enecdotelor din acest volum o constituie faptul că sunt o formă de artă cu funcÅ£ie social – instructivă: BERNARD SHAW ÅžI LIBRARUL: “Bernard Shaw se adresă odată unui library, cerându-i informaÅ£ii despre o carte pe care voia s-o cumpere. – E interesantă? Întrebă autorul lui “Pygmalion”. – Nu ÅŸtiu, răsăunse sincer librarul. – Cum, dumneata vinzi cărÅ£i fără să le citeÅŸti? - Mă rog, răspunse librarul, dacă aÅŸ fi farmacist, mi-ai pretinde oare să gust toate medicamentele? Cartea se sfârÅŸeÅŸte cu un capitol ce conÅ£ine 46 de vorbe de duh ÅŸi cu talc, din care amintim: “Cutia Pandorei”, “Cântecul lebedei”, “După mine potopul”, “A pune la index”, “Alfa ÅŸi Omega”, “Ab urbe condita” etc. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
COAUTOR LA INVENÅ¢II
De mult fiind pe şefu` supărat,
Că zeci de inovaţii mi-a furat,
Aflând că „proiectează”un fecior,
M-am implicat ÅŸi eu… coautor! (VIOREL MARTIN)
INADVERTENÅ¢E FRATERNE
Ajunsă în Italia frăţească,
Plăcinta noastră bună românească
De pizza-nvinuită-i de desfrâu…
AÅŸa-i când eÅŸti cu poalele în brâu. (GHEORGHE BÂLICI)
RIME CEFERISTE
Trenule, maşină mică,
Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii -
Să-l aduci pe Ionică
Åži să-i duci pe toÅ£i Ivanii. (GHEORGHE BÂLICI)
PORTRETUL UNUI BOSS PARTINIC
Portretul ÅŸefului, tehuiul,
Stă pe perete într-un cui.
Sunt fericit că trece cuiul
Măcar pe lângă… capul lui. (GHEORGHE BÂLICI)
DUPÄ‚ ADERAREA LA UE
La a Europei priză
E românul conectat
Åži se plimbă fără viză…
Însă e mereu vizat. (VASILE LARCO)
URMÄ‚RILE RÄ‚ZBOIULUI
OriÅŸice război va strânge
Contradicţii peste ani:
După multe BÄ‚I DE SÂNGE,
MulÅ£i se vor SCÄ‚LDA ÎN BANI. (VASILE LARCO)
AERUL CONDIÅ¢IONAT
Aerul, e-adevărat,
Disconfortul îl alungă,
Dar e… condiÅ£ionat
De câÅ£i bani avem în pungă. (VASILE LARCO)
OPINIE
Părerea mi-o exprim cu rost,
Dar câte unul, din păcate,
De-i spun în faţă că e prost,
Mă muşcă grabnic pe la spate. (VASILE LARCO)
REBUTURILE IUBIRII (dactilic)
Omul cel slab chiar din fire,
Inima, greu și-o mai drege...
Iar de cerșește iubire,
Cu mărunțiș se alege. (MIHAI HAIVAS)
GUVERNE IRESPONSABILE (amfibrahic)
Observ cum românii au viață mai grea,
În È›ară, schimbări când guvernele-amână:
Căci una-i cu gura căscată să stea
Și alta-i, cu ea, tot aÈ™a să rămână! (MIHAI HAIVAS)
DRAMA UNEI FEMEI (anapestic)
Cu o spaimă cumplită de sânge,
A rămas permanent ... fată mare
Și-i sensibilă-atâta de tare,
Că la filmele porno chiar plânge.(MIHAI HAIVAS)
MĂRIA SA, ȚĂRANUL
După-atâta vânt È™i soare,
Fără ploaie, totu-i ars;
Numai traista lui ( se pare!)
Îl salvează c-un ...jinars! (MAX OPAIÈš)
AVIZ AMATOARELOR
Singură de mergi la mare,
Și adrenalina-ți crește,
Ține cont că dezlegare
Este în sezon la... peÈ™te! (MAX OPAIÈš)
CAMELEONISM
AtâÈ›ia domni cu pălării,
Ce după vot sunt guvernanți,
Sau lideri pe la primării,
În teritoriu-s... elefanÈ›i! (MAX OPAIÈš)
TABLOU CU SOACRA, ÎN VIZITÄ‚
Dă năvală, ca tătarul,
Rupte-s lanÈ›uri de la câini,
Jar, la SMURD, e girofarul,
Iară eu...mă spăl pe mâini. (AXENTE IUGA)
FABRICANȚI NESERIOȘI
Pentr-un "act" făcut-am rost
De un leac, din farmacie,
Însă nu mai e ce-a fost,
Sau o fi...chinezărie. (AXENTE IUGA)
PREFERINȚĂ
Adesea priveliști mă fură,
Tablou fabulos mi se-arată
Și-mi place enorm în natură,
Atunci când e vorba de...plată. (AXENTE IUGA)
MIRCEA LUCESCU, selecÈ›ioner; îi trebuie
nervi de oțel
Antrenor de club, de zece,
Pe-aici nimeni nu-l întrece;
Dar greu cu patroni de cluburi,
Vor să le lansezi ciurucuri. (DUMITRU BUJDOIU)
OLIMPIADA: POLO ROMÂNESC S-A ÎNECAT
Pierdem tot la masculin,
N-avem lot la feminin;
Federalii-aruncă poante:
Fete-avem, nu È™tiu să-înoate. (DUMITRU BUJDOIU)
METEO: VREMEA SÄ‚RÄ‚CIEI
Am suportat greu căldura,
Vine cod roșu: factura;
Trecu insolația,
Ne arde inflația. (DUMITRU BUJDOIU)
DE RÂSUL LUMII…ELECTORALE*
Eșec hazliu de candidat:
Niciun vot n-a încasat;
Hai, amicii l-au trădat,
Dar, nici el nu s-a votat ?! (DUMITRU BUJDOIU)
* Caz unic, de Guinness, la recentele alegeri de primar
în comuna Năieni-Buzău, nici un vot pentru un candidat.
DE CE E BUNÄ‚ ARITMETICA?
Când eÈ™ti bătrân, mai greÈ™eÈ™ti,
Calculând câÈ›i ani trăieÈ™ti;
Când eÈ™ti tânăr, ne-nsurat,
Numeri… numerele-n pat. (DUMITRU BUJDOIU)
CARE-I EFICIENÈšA CÄ‚LÄ‚TORIILOR CU AVION DE LUX?
Dacă tot ne-a pus pe harta Africii
Și-mpotrivă n-are niciun dinte,
Să ne spună domnul Președinte
Dacă-n iarnă dau în mugur laricii. (LERU CICOARE)
O AERONAVĂ PENTRU DEMNITATEA ȚĂRII
Dacă Țara ni-i ardoarea,
Să luăm o navă-n care
Nu doar șefii au să zboare,
Ci și cei ce-i duc onoarea. (LERU CICOARE)
CÂND MINFIN-UL SPUNE LUCRURI TRÄ‚SNITE
Când copiii spun lucruri trăsnite,
Noi, adulții, ne-amuzăm, ne-ncingem.
Când minfin-ul vreun ucaz emite,
Urcă brusc sterolul, iar noi ... plângem. (LERU CICOARE)
CU PROMISIUNILE STÄ‚M BINE
Ni se spune că recalcularea
S-a sfârÈ™it mai repede, dar stai:
Cred ei c-am uitat de angajarea
Că va fi-ncheiată-n luna ...mai? (LERU CICOARE)
POȘTA ROMÂNÄ‚, BROASCA ÈšESTOASÄ‚ ȘI PENSIONARII
Săptămâna viitoare
Zi și noapte stăm acasă:
Ne-aduce PoÈ™ta Română
Actul de recalculare.
Să fi fost broasca țestoasă,
Într-o zi l-aveam la mână. (LERU CICOARE)
DE CE EROAREA DE RECALCULARE A PENSIEI
DE CÄ‚TRE CASA DE PENSII SÄ‚ I-O REPARE
PENSIONARUL ÎN INSTANȚĂ?
Cum se fălește falnic, cu prestanță
Că-a finisat râvnita calculare,
Iar dacă-a fost comisă vreo eroare,
Pățitul s-o repare în instanță.
Imparțială, titanidă Themis,
Să nu i-l pipăi, cerebellum vermis? (LERU CICOARE)
APELE ROMÂNE L-AU BÄ‚GAT LA APÄ‚
Director pus la „Apele Române”,
Cu firme statului să-I tragă clapă
(Contractele cu statul n-aveau frâne!),
Deodată a intrat și el la apă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
S-A DAT STARTUL LA PRECAMPANIE?
Un preludiu c-o șampanie,
După care vine-atașul,
Tot așa și-n precampanie:
Primu-ntâi este ostaÈ™ul. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
PARTIDELE ÎȘI SUBVENÈšIONEAZÄ‚ SCRIITORII?
Mai găsiți, printre rapoarte,
Când vreun membru insipid
Și-ar fi publicat o carte
Din subvenții de partid? (NICOLAE CROHĂNEANU)
BESTSELLER PE BANI PUBLICI?
Unei cărți neterminate,
Fie meteor fervid,
Cum să-i faci publicitate
Cu subvenții de partid? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
,
MOȘMONDEALĂ DE MINISTRU
Câte să mai treacă luni, câÈ›i guelfi
În spital cu zile să mai moară
Ca ministrul nostru doar să ceară(?!)
O pe loc demitere de șefi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VINOVAT E-AVERTIZORUL
Un medic dintr-un nou spital
A semnalat la minister
Un act de-a dreptul criminal:
Colegii lui „de È™antier”
Pe loc aveau să hotărască:
Să moară cine, să trăiască…
Un corp trimis – hic – de control
L-a expulzat … pe-avertizor. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU))
UN MINISTRU INTANGIBIL
Nu e ordine-n spitale,
Leacuri nu-s în farmacii,
Bolile îÈ›i dau târcoale,
Intră coasa printre vii,
Nu-i „Salvarea” să te ia?
Nu-i de competența sa!
Cum să-și dea demisia,
Alta când i-i misia?! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
LEȘIE PE SUFLET
Ex-preÈ™edinte dând în judecată
Un stat ce l-a condus cam soldățoi?
Nu ne-ar durea, prea poate, niciodată,
Dar când aflăm că statul súntem noi… (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
NE LĂSĂM PĂGUBAȘI
În Postul Adormirii Maicii Domnului
O dezlegare este doar: la pește,
Dar cum să savurezi azi gustul somnului,
Când preÈ›ul lui te È›ine ca-ntr-un cleÈ™te?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
VREI SÄ‚ URCI PE PODIUM LA JOCURILE OLIMPICE?
Èši-ai întrecut rivalul doar c-o talie?
Nu cred că-n juriu e vreun gând ocult,
Dar dacă eÈ™ti român È™i vrei medalie,
S-alergi ar fi de două ori mai mult. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DEZAMÄ‚GIRE DE IDEALURILE LUI PIERRE DE COUBERTIN
Dacă scrii cumva pe Instagram
Că gimnastele românce de la sol
Ar fi fost, de drept, nedreptățite,
Riști să nu-ți mai bată ramu-n geam,
În stomac să se deschidă-un gol,
Iar mesaju-È›i hău-l va înghite. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
PRÄ‚DÄ‚TORUL SEXUAL ÎI INTENTEAZÄ‚ PROCES VICTIMEI
Cum, la vremea ei, ondinei
I-a fost jenă să-l traducă
C-a fost mârÈ™av violată,
Primul azi coada prăjinei
El cu grabă o apucă:
I-a fost onoarea lezată! (NICOLAE MĂTCAȘ)
OMNIPREZENȚĂ ALARMANTĂ
Hărțuirea sexuală
Nu-i un caz doar într-o È™coală.
Ea e-n orice șopronuț
Cu un fustangiu șefuț. (NICOLAE MĂTCAȘ)