Anecdota, echivalată adesea cu ruda sa bancul, sau chiar cu snoava, este încadrată de majoritatea teoreticienilor în genul epic. Gabriel Preda, spre exemplu, explică de ce este încadrată sferei literaturii epice: “În ciuda conciziei sale, identificăm narator, momente ale subiectului, personaje, minim două moduri de expunere (naraţiunea şi dialogul sunt cele recurente)”. A. I. Ghica, autorul culegerii “Istoria în anecdote” (vorbe de duh şi cu tâlc, Editura “Paul Editions”, Bucureşti, 2020), respectând mecanismul construcţiei unei anecdote, are ca scop să ne propună învăţarea istoriei prin subspecia anecdota istorică, despre care se poate spune că spre deosebire de apropiata sa, bancul, care se hrăneşte preponderant cu ficţiune, ea exprimă situaţiia mult mai aproape de realitate: RĂSPUNS USTURĂTOR – “Poate niciodată n-a fost dat un răspuns mai usturător decât Acela pe care l-a dat marele nostrum Eminescu unui ziarist, care având nevoie de el, se scuză că-l ofensase într-un articol: “Domnule, îi răspunse poetul, acum am aflat necuviinţa dumitale”; PLĂCEREA UNUI REGE – “La 1877, în războiul României pentru Independenţă, când regale Carol I auzi primul obuz tras de tunarii nostril la Calafat, suveranul exclamă, descoperindu-se: “Asta-I muzica ce-mi place!”; CAROL I ŞI CARAGIALE - “Banii au fost totdeauna marea preocupare a lui Caragiale. Moştenirile successive precum şi produsul scrierilor sale neajungându-I, marele scriitor era silit, adesea, să recurgă la adevărate expediente. Într-o zi, între altele, se adresă regelui Carol I, căruia, fără multe formalităţi, îi ceru o sută de lei împrumut. Oarecum surprins de forma neobişnuită a acestei cereri, Carol I îi oferi suma, spunându-i: “Regele nu împrumută, ci dă!”. Dar autorul “Scrisorii pierdute”, fără a-şi pierde cumpătul, răspunse imediat în vreme ce strângea mult dorita bancnotă: “Dar Caragiale nu ia, Caragiale numai împrumută”;
Se citesc cu interes anecdotele istorice culese şi propuse de A. I. Ghica, mai ales că ele produc acel umor suav care stârneşte zâmbete inteligente. Cartea este exact ce-i trebuie unui profesor, nu neapărat de istorie, pentru a condimenta demersul său pedagogic. Theodor Paleologu spunea într-un interviu: “Umorul este essential. Eu cred că nu poţi fi un bun profesor dacă nu ai umor. Pentru că ştiinţa de carte se transmite mai bine cu umor. Umorul e essential şi tine şi de filozofia de viaţă. Da, umorul ne salvează”.
Interesant este că anecdota, lipsindu-i metafora, se deosebeşte de parabolă şi, neavând o morală, se distinge şi de fabulă. Cu toate acestea, prin modalităţile de a concentra umorul, se apropie de epigramă, cuplet sau pamflet. Revenind la Gabriel Preda, din care am citat la începutul acestor rânduri, consideră că aprecierile lui Arghezi despre pamflet, ar fi valabile şi pentru anecdotă: “… trăieşte prin sine, ca romanul, satira sau epopeea. E un gen literar, jumătate actual, jumătae etern. E un gen iute şi viu…” Şi trebuie să-l credem pe Arghezi că pamfletul şi anecdota au în adeneul lor eternitate, atât timp cât prima antologie de glume datează din 1700 î. H. Marea calitate a enecdotelor din acest volum o constituie faptul că sunt o formă de artă cu funcţie social – instructivă: BERNARD SHAW ŞI LIBRARUL: “Bernard Shaw se adresă odată unui library, cerându-i informaţii despre o carte pe care voia s-o cumpere. – E interesantă? Întrebă autorul lui “Pygmalion”. – Nu ştiu, răsăunse sincer librarul. – Cum, dumneata vinzi cărţi fără să le citeşti? - Mă rog, răspunse librarul, dacă aş fi farmacist, mi-ai pretinde oare să gust toate medicamentele? Cartea se sfârşeşte cu un capitol ce conţine 46 de vorbe de duh şi cu talc, din care amintim: “Cutia Pandorei”, “Cântecul lebedei”, “După mine potopul”, “A pune la index”, “Alfa şi Omega”, “Ab urbe condita” etc. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
COAUTOR LA INVENŢII
De mult fiind pe şefu` supărat,
Că zeci de inovaţii mi-a furat,
Aflând că „proiectează”un fecior,
M-am implicat şi eu… coautor! (VIOREL MARTIN)
INADVERTENŢE FRATERNE
Ajunsă în Italia frăţească,
Plăcinta noastră bună românească
De pizza-nvinuită-i de desfrâu…
Aşa-i când eşti cu poalele în brâu. (GHEORGHE BÂLICI)
RIME CEFERISTE
Trenule, maşină mică,
Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii -
Să-l aduci pe Ionică
Şi să-i duci pe toţi Ivanii. (GHEORGHE BÂLICI)
PORTRETUL UNUI BOSS PARTINIC
Portretul şefului, tehuiul,
Stă pe perete într-un cui.
Sunt fericit că trece cuiul
Măcar pe lângă… capul lui. (GHEORGHE BÂLICI)
DUPĂ ADERAREA LA UE
La a Europei priză
E românul conectat
Şi se plimbă fără viză…
Însă e mereu vizat. (VASILE LARCO)
URMĂRILE RĂZBOIULUI
Orişice război va strânge
Contradicţii peste ani:
După multe BĂI DE SÂNGE,
Mulţi se vor SCĂLDA ÎN BANI. (VASILE LARCO)
AERUL CONDIŢIONAT
Aerul, e-adevărat,
Disconfortul îl alungă,
Dar e… condiţionat
De câţi bani avem în pungă. (VASILE LARCO)
OPINIE
Părerea mi-o exprim cu rost,
Dar câte unul, din păcate,
De-i spun în faţă că e prost,
Mă muşcă grabnic pe la spate. (VASILE LARCO)
REBUTURILE IUBIRII (dactilic)
Omul cel slab chiar din fire,
Inima, greu și-o mai drege...
Iar de cerșește iubire,
Cu mărunțiș se alege. (MIHAI HAIVAS)
GUVERNE IRESPONSABILE (amfibrahic)
Observ cum românii au viață mai grea,
În țară, schimbări când guvernele-amână:
Căci una-i cu gura căscată să stea
Și alta-i, cu ea, tot așa să rămână! (MIHAI HAIVAS)
DRAMA UNEI FEMEI (anapestic)
Cu o spaimă cumplită de sânge,
A rămas permanent ... fată mare
Și-i sensibilă-atâta de tare,
Că la filmele porno chiar plânge.(MIHAI HAIVAS)
MĂRIA SA, ȚĂRANUL
După-atâta vânt și soare,
Fără ploaie, totu-i ars;
Numai traista lui ( se pare!)
Îl salvează c-un ...jinars! (MAX OPAIȚ)
AVIZ AMATOARELOR
Singură de mergi la mare,
Și adrenalina-ți crește,
Ține cont că dezlegare
Este în sezon la... pește! (MAX OPAIȚ)
CAMELEONISM
Atâția domni cu pălării,
Ce după vot sunt guvernanți,
Sau lideri pe la primării,
În teritoriu-s... elefanți! (MAX OPAIȚ)
TABLOU CU SOACRA, ÎN VIZITĂ
Dă năvală, ca tătarul,
Rupte-s lanțuri de la câini,
Jar, la SMURD, e girofarul,
Iară eu...mă spăl pe mâini. (AXENTE IUGA)
FABRICANȚI NESERIOȘI
Pentr-un "act" făcut-am rost
De un leac, din farmacie,
Însă nu mai e ce-a fost,
Sau o fi...chinezărie. (AXENTE IUGA)
PREFERINȚĂ
Adesea priveliști mă fură,
Tablou fabulos mi se-arată
Și-mi place enorm în natură,
Atunci când e vorba de...plată. (AXENTE IUGA)
MIRCEA LUCESCU, selecționer; îi trebuie
nervi de oțel
Antrenor de club, de zece,
Pe-aici nimeni nu-l întrece;
Dar greu cu patroni de cluburi,
Vor să le lansezi ciurucuri. (DUMITRU BUJDOIU)
OLIMPIADA: POLO ROMÂNESC S-A ÎNECAT
Pierdem tot la masculin,
N-avem lot la feminin;
Federalii-aruncă poante:
Fete-avem, nu știu să-înoate. (DUMITRU BUJDOIU)
METEO: VREMEA SĂRĂCIEI
Am suportat greu căldura,
Vine cod roșu: factura;
Trecu insolația,
Ne arde inflația. (DUMITRU BUJDOIU)
DE RÂSUL LUMII…ELECTORALE*
Eșec hazliu de candidat:
Niciun vot n-a încasat;
Hai, amicii l-au trădat,
Dar, nici el nu s-a votat ?! (DUMITRU BUJDOIU)
* Caz unic, de Guinness, la recentele alegeri de primar
în comuna Năieni-Buzău, nici un vot pentru un candidat.
DE CE E BUNĂ ARITMETICA?
Când ești bătrân, mai greșești,
Calculând câți ani trăiești;
Când ești tânăr, ne-nsurat,
Numeri… numerele-n pat. (DUMITRU BUJDOIU)
CARE-I EFICIENȚA CĂLĂTORIILOR CU AVION DE LUX?
Dacă tot ne-a pus pe harta Africii
Și-mpotrivă n-are niciun dinte,
Să ne spună domnul Președinte
Dacă-n iarnă dau în mugur laricii. (LERU CICOARE)
O AERONAVĂ PENTRU DEMNITATEA ȚĂRII
Dacă Țara ni-i ardoarea,
Să luăm o navă-n care
Nu doar șefii au să zboare,
Ci și cei ce-i duc onoarea. (LERU CICOARE)
CÂND MINFIN-UL SPUNE LUCRURI TRĂSNITE
Când copiii spun lucruri trăsnite,
Noi, adulții, ne-amuzăm, ne-ncingem.
Când minfin-ul vreun ucaz emite,
Urcă brusc sterolul, iar noi ... plângem. (LERU CICOARE)
CU PROMISIUNILE STĂM BINE
Ni se spune că recalcularea
S-a sfârșit mai repede, dar stai:
Cred ei c-am uitat de angajarea
Că va fi-ncheiată-n luna ...mai? (LERU CICOARE)
POȘTA ROMÂNĂ, BROASCA ȚESTOASĂ ȘI PENSIONARII
Săptămâna viitoare
Zi și noapte stăm acasă:
Ne-aduce Poșta Română
Actul de recalculare.
Să fi fost broasca țestoasă,
Într-o zi l-aveam la mână. (LERU CICOARE)
DE CE EROAREA DE RECALCULARE A PENSIEI
DE CĂTRE CASA DE PENSII SĂ I-O REPARE
PENSIONARUL ÎN INSTANȚĂ?
Cum se fălește falnic, cu prestanță
Că-a finisat râvnita calculare,
Iar dacă-a fost comisă vreo eroare,
Pățitul s-o repare în instanță.
Imparțială, titanidă Themis,
Să nu i-l pipăi, cerebellum vermis? (LERU CICOARE)
APELE ROMÂNE L-AU BĂGAT LA APĂ
Director pus la „Apele Române”,
Cu firme statului să-I tragă clapă
(Contractele cu statul n-aveau frâne!),
Deodată a intrat și el la apă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
S-A DAT STARTUL LA PRECAMPANIE?
Un preludiu c-o șampanie,
După care vine-atașul,
Tot așa și-n precampanie:
Primu-ntâi este ostașul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PARTIDELE ÎȘI SUBVENȚIONEAZĂ SCRIITORII?
Mai găsiți, printre rapoarte,
Când vreun membru insipid
Și-ar fi publicat o carte
Din subvenții de partid? (NICOLAE CROHĂNEANU)
BESTSELLER PE BANI PUBLICI?
Unei cărți neterminate,
Fie meteor fervid,
Cum să-i faci publicitate
Cu subvenții de partid? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
,
MOȘMONDEALĂ DE MINISTRU
Câte să mai treacă luni, câți guelfi
În spital cu zile să mai moară
Ca ministrul nostru doar să ceară(?!)
O pe loc demitere de șefi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VINOVAT E-AVERTIZORUL
Un medic dintr-un nou spital
A semnalat la minister
Un act de-a dreptul criminal:
Colegii lui „de șantier”
Pe loc aveau să hotărască:
Să moară cine, să trăiască…
Un corp trimis – hic – de control
L-a expulzat … pe-avertizor. (NICOLAE CRIHĂNEANU))
UN MINISTRU INTANGIBIL
Nu e ordine-n spitale,
Leacuri nu-s în farmacii,
Bolile îți dau târcoale,
Intră coasa printre vii,
Nu-i „Salvarea” să te ia?
Nu-i de competența sa!
Cum să-și dea demisia,
Alta când i-i misia?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LEȘIE PE SUFLET
Ex-președinte dând în judecată
Un stat ce l-a condus cam soldățoi?
Nu ne-ar durea, prea poate, niciodată,
Dar când aflăm că statul súntem noi… (NICOLAE MĂTCAȘ)
NE LĂSĂM PĂGUBAȘI
În Postul Adormirii Maicii Domnului
O dezlegare este doar: la pește,
Dar cum să savurezi azi gustul somnului,
Când prețul lui te ține ca-ntr-un clește?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
VREI SĂ URCI PE PODIUM LA JOCURILE OLIMPICE?
Ți-ai întrecut rivalul doar c-o talie?
Nu cred că-n juriu e vreun gând ocult,
Dar dacă ești român și vrei medalie,
S-alergi ar fi de două ori mai mult. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DEZAMĂGIRE DE IDEALURILE LUI PIERRE DE COUBERTIN
Dacă scrii cumva pe Instagram
Că gimnastele românce de la sol
Ar fi fost, de drept, nedreptățite,
Riști să nu-ți mai bată ramu-n geam,
În stomac să se deschidă-un gol,
Iar mesaju-ți hău-l va înghite. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PRĂDĂTORUL SEXUAL ÎI INTENTEAZĂ PROCES VICTIMEI
Cum, la vremea ei, ondinei
I-a fost jenă să-l traducă
C-a fost mârșav violată,
Primul azi coada prăjinei
El cu grabă o apucă:
I-a fost onoarea lezată! (NICOLAE MĂTCAȘ)
OMNIPREZENȚĂ ALARMANTĂ
Hărțuirea sexuală
Nu-i un caz doar într-o școală.
Ea e-n orice șopronuț
Cu un fustangiu șefuț. (NICOLAE MĂTCAȘ)