După ce am citit câteva cărţi valoroase de epigrame scrise de George Eftimie, am în faţă, de data aceasta, un volum de poezii: „Reverberaţii din Ţara Luanei” (Editura „Teocora”, Buzău, 2024; prefaţa: Girel Barbu). E un volum care pune în opoziţie liniştea din Ţara Luanei cu zbaterile lumii. Acest topos este un loc pe care postmodernismul nu l-a atins. Există aici, în Ţara Luanei, o etică ortodoxă faţă de spiritul postmodernismului. Oamenii Luanei au o răbdare proverbială, ei dau totdeauna mai mult decât cer, mulţumindu-se cu ce le dă elementele locului. Ţara Luanei a răsărit pe solul ţării noastre, o ţară supusă acum efectelor globalizării şi ale postmodernismului (acest artificiu rupt de transcendent, cum ar zice Andrei Pleşu,) asemenea firului de iarbă care creşte din asfalt. Ţara Luanei a lui George Eftimie este cea descrisă în poemul „Tenacitate”: „Un fir de iarbă singur în drum se necăjeşte, / Dar Pronia cerească l-ajută şi-ndrăzneşte / Să se ridice falnic spre soare şi lumină / Ţinându-şi fruntea dreaptă pe mica sa tulpină. // Nu ţine cont că-n juru-i se-adevereşte iad / că alte milioane se-mbolnăvesc şi cad, / Stă dârz şi drept în cale, o mică lumânare, / Speranţă, scut de viaţă şi binecuvântare. // Ca el românu-şi face din veghea-i milenară / Şi sceptru dar şi casă şi piatră funerară, / Şi-a rezistat prin veacuri nedreptăţit mereu / Păstrându-şi neclintită credinţa-n Dumnezeu.”
Prin poemele lui George Eftimie treci dincolo de stresul zilelor noastre şi intri în Ţara Luanei ca într-o zonă a marilor speranţe, una care are propriile paradigme de acţiune şi de gândire: „În zare umblă plopii ca lumânări astrale / Pădurea căutând-o prin munţii plini de rugi, / Iar cerul îşi desface culorile astrale / Mirat peste puzderii de-aprinse buturugi. // Păcatele se-adună în dans clocotitor, / Apasă greu şi rupte-s zăgazurile toate, / Credinţa arde încă pe crengile uscate / Şi-n suflete se-adună adânc şi-nălţător.”
Natură meditativă, autorul nu-şi poate reprima emoţiile la gândul că Ţara Luanei ar putea cădea pradă civilizaţiei corporale, că globalizarea ar putea distruge rădăcinile sufletului oamenilor de aici, că postmodernismul pândeşte peste tot fiind gata să anuleze orice tentativă a lor însă, repetitiv, vine speranţa că fibra religioasă fiind preponderentă, toposul din discursul poetic îşi va păstra puritatea: „Mă las călcat şi astăzi de iluzii, / Simt greu aceasta la-nceput de veac, / Pe margini de caiet stau cu perfuzii, / Când pomul meu cu rime e sărac. // Mă ară plugul unui stres viclean, / Fiorul brazdei vine pân-la mine, / Mă-nchipui fan pe marele ocean / Când se întrec arpegii feminine. // Guvernul mondial l-aud cum vine / Şi îmi propune ferm un fel de troc, / Să caut viermii lumii prin ravine, / Să ne mâncăm de-acum reciproc.” („Reciprocitate”).
Ţara Luanei a fost adusă în spaţiul literar cu ceva timp în urmă de scriitorul Girel Barbu şi, iată, acum îl readuce George Eftimie. Este locul unde nu întâlneşti omul recent al lui Patapiecici, nici omul grăbit al lui Paul Morand şi nici măcar omul zar al lui Rhinehart. Pe acolo trăiesc oameni îngeri şi chiar îngeri veritabili care se hrănesc cu reverberaţiile armonizate de divinitate. Poet al reflexivităţii, George Eftimie este omul îmbinării a două timpuri: al vremii (în epigramă) şi al unui timp individual (în poezia din acest volum), pe care încearcă să le armonizeze cu timpul cosmic al Ţării Luanei: „/…/ E linişte şi-un verde se răsfăţa opac / Făcând bucăţi lumina ce mai plouă prin frunze, / Cum Marele Maestru cu pensula pe pânze / Dăduse formă lumii la început de veac. // Pe canava feeric se răsfăţau zeiţe / Şi faunii albaştri se avântau pe lac, / Iar nimfele pădurii făcându-le pe plac / Sminteau închipuirea cu blondele şuviţe. // Un rai făcuse domnul în clipele arare, / Pământul încă poartă însemnele fireşti / Şi parcă se adună sub merii mei domneşti, / Sfinţindu-mi răsăritul cu-arome şi cu floare. // Aici se-nstăpâneşte iubirea pe deplin, / E locul de-ntâlnire al clipelor de taină, / Când cerul nopţii-mbracă în stele ca o haină / Nelinişti răscolite pe ramuri de măslin.” („Peisaj”).
Îmi pun o întrebare: Ţara Luanei ar putea fi un vector cultural cu o orientare dată de un grup artistic? Sigur că da! George Eftimie şi Girel Barbu ar putea coagula la Pinu un astfel de grup, şi-mi vine acum în minte, ca un exemplu de bună practică, grupul „Prolog” când, în 1985, Paul Gherasim a adunat mai mulţi pictori în livada înflorită de meri de la Conacul Enescu de la Tescani, explicând: „Am zis – mergem într-o livadă, primăvara, să vedem cum înfloresc merii. Şi ne-am trezit în livadă dimineaţa. Ne-am trezit cu albinele. Era prima grădină, ca la facerea lumii. Mărul e simbol al Raiului. Am fost martori la ce vedem, fără a şti ce va ieşi din asta.”
Adept al ritmului şi rimei, versul lui George Eftimie izgoneşte frigul din noi, aspect care ar putea fi rezolvat şi de un program impus de un eventual grup artistic de la Pinu.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
FESTIVAL DE EPIGRAMĂ
Azi, pe criza asta cruntă,
Când n-am bani în buzunar,
Festivalu-i ca o nuntă…
Fără dar! (VIOREL MARTIN)
ÎNDEMN
De ţi-o fi sete, apă rece
Să nu mai bei, ca un hapsân,
Ci vin, ştiind că apa trece,
Iar pietrele-n ficat rămân! (VASILE LARCO)
UNUI BĂRBAT PRETENŢIOS
Tot amâna să se însoare,
Că aştepta o fată mare,
Aduse una o mătuşă…
Dar nu a încăput pe uşă. (VASILE LARCO)
CATALIZATORI
Cum despre-apocalipsă se vorbeşte,
Spune doar atât, să nu aprind scânteia:
Bărbatului sfârşitul i-l grăbeşte,
Tutunul, alcoolul şi femeia! (VASILE LARCO)
FEMEIE SELECTIVĂ (dactilic)
Plină de zâmbet și grație,
Ea se implică în mod regulat:
Face în sex echitație
Numai cu cine se crede... bărbat! (MIHAI HAIVAS)
REMEDIU (amfibrahic)
Spun celor cu mintea în nori:
Vaccinu-împotriva prostiei,
A lenei și-a grosolăniei
E cartea, stimați trăitori! (MIHAI HAIVAS)
ODĂ MATERNITĂȚII (anapestic)
În cuvinte, mai jos, prezentate,
Urmăresc doar să dau curs ideii:
Omenirii îi stă - pe dreptate -
Viitorul în burta femeii! (MIHAI HAIVAS)
SURPRIZELE OCCIDENTULUI
Din ţările iluziilor bete,
Cu fandoseli, momeală şi eresuri,
Bărbaţii se întorc pe motorete;
Doar fetele revin în mercedesuri… (GHEORGHE BÂLICI)
RECUNOŞTINŢĂ
La fostul boss, un tip mişel,
Cu “Am onoarea”-i sar în drum,
Căci i-am slujit şi de la el
E-aproape tot ce am acum… (GHEORGHE BÂLICI)
UN FEL DE FABULĂ
Măgarul, totdeauna prost,
În mintea lui e șeful turmei,
Uitând ciobanul, căci cu rost,
E șeful lui, la urma urmei! (MAX OPAIȚ)
PROIECT DE ȚARĂ
Cu proiectul „PAS cu PAS” ,
Azi, în ultimă instanță,
Constatăm: Cu ce-a rămas,
Ținem școala la... distanță! (MAX OPAIȚ)
DIALOG INTERIOR
În cabină , la votare,
Indecis, nu am de-ales;
Voi decide la-ntâmplare:
NU ȘTIU!, NU VOTEZ! sau ... YES ! ( MAX OPAIȚ)
DRAGOSTE CONTEMPORANĂ
Puțini mai cred azi în iubire,
Dar își doresc ireversibil
Un mariaj cu fericire,
Deși-i un duo… rar posibil! (IOAN MAMAISCHE)
TREI DOAMNE
După gripa aviară,
Am avut pandemică,
Iar acum, a treia oară,
Cea mai rea… politică! (IOAN MAMAISCHE)
LA DUEL
M-am dus la Cluj să dau atacul,
Epigramiștilor în zale,
Dar când am coborât Feleacul
Niciunul nu mi-a stat în cale! (AXENTE IUGA)
TELEFONICĂ
Te-aș invita-ntr-un loc retras,
Hormonii-mi se-nfierbântă iute,
Și ne-am iubi, nebuni, un ceas,
Dar, mama mă-sii...n-am minute!
10 MAI
Când într-un Mai, demult, pierdut,
În tren ți-am dat un PRIM sărut,
Cu ochii-n calendar șopteai:
-- No...ZECE mai! (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
- PARADISUL UNUI FAMILIST –
Nu cunoști de ce-i în stare,
După sacrul legământ,
O nevastă… iubitoare,
Până… nu-i ieși din cuvânt!(NELU MATER)
Asta e nimic ce zici !
Să vezi dac-o contrazici
Cum dansează giamparale
Făcălețul pe spinare! (ŞTEFAN BAŞNO)
CE FACI DUMINICĂ LA PRÂNZ?
Te-aștept în raiul specios,
Să facem dragoste-n caimac.
Și-n lapte crud de turturea,
În care s-a-necat un mânz.
-Și apropo iubita mea:
Ce faci duminică ...la prânz!!!? (MARIOARA NEDEA)
Constat, duminică la prânz
Îți cauți loc de adăstare
Să poți să pui ceva în rânz
Din lene, n-ai făcut mâncare!
La întrebarea ta deschisă
Răspunsul meu e cam nasol
Degeaba vii, ușa-i închisă
Iar frigiderul meu e gol! (ŞTEFAN BAŞNO)
Sunt un boem sentimental,
Timid și oarecum banal,
Ce dragostea purtata-n ganduri
Si-o asterne simplu rânduri...rânduri... (TONI IONESCU)
Nici catedrală și nici dom
Și nici bisericii o turlă,
Ce mult contează să fii om
Ce modestia nu și-o urlă... (ŞTEFAN BAŞNO)
CURĂ DE SLĂBIRE
La salon i-a zis o babă
Soaţei, că orice-ar mânca,
Negrul o va face slabă
Şi-a plecat cu ... Mustafa. (STELICĂ ROMANIUC)
Mustafa e mai „pârlit”
Dar nu-i negru – antracit
Cel ce place mult la babe
Se numește Mbappe! (ŞTEFAN BAŞNO)
·
ECOLOGIST?!
Un mediu mai curat visează,
Dar cred că face pe nebunul
Prin felu-n care procedează:
El folosește rar săpunul. (TONY ANDREESCU)
Săpunu-i ocolește, dar
E și mai grav că și de apă
Se-aproie la fel de rar,
Numai atunci când se adapă! (ŞTEFAN BAŞNO)
FINAL DE FUTBOL, DOMOL
Fu tot un circ slab, cu play,
Că așa vor proști și lachei ;
Burlenii-s votați pe veci,
Pagubă-n ciuperci la meci. (DUMITRU BUJDOIU)
STRIP-TEASE LA 101 ANI*
Actriță și cântăreață,
Știe ce-i frumos în viață;
O laudă-amici, vecini,
Că-i stă bine în bikini. ( DUMITRU BUJDOIU )
* Ruth Megary, din München, cel mai în vârstă foto-
model, pozează în costum de baie. (Libertatea)
SĂ RUPEM PISICA
Ce-ți făcu, bă, mititica?
Toarce toată ziulica;
Ți-ar putea fi o gagică,
Fin’că o ai așa mică. (DUMITRU BUJDOIU)
PE CENTURĂ
I-am dat o mini fustiță,
Să arate a pipiță;
Și o roșie helancă,
Să semene-a pițipoancă. (DUMITRU BUJDOIU)
MIRAJUL GĂGĂUȚILOR
De la Nistru la Tamisa,
Tot Raiul li se promis-a;
Dar s-au convins și au zis
Că i-a păcălit un vis. (DUMITRU BUJDOIU)
NU DURERILE TALE, INTERESELE SALE
De-ar fi-ntr-o ziuă comasate
Nu două, patru chiar scrutinuri,
El ar participa la toate,
La cât e ahtiat de cinuri. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA PRIMĂRIE CU-NTREAGA FAMILIE
Un fost primar, ce vrea un nou mandat,
Și-a pus pe liste-ntreg familionul:
În caz că unul, doi vor fi clacat,
Să treacă buni, tati, mami și coconul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE STĂ CU CIURU-N DOUĂ LISTE?
Se vrea primar. El pentru tine
Nu starea – viața și-o ar da,
De nu-l alegi primar, vezi bine,
În parlament te-o apăra. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CARE-A FOST SCOPUL COMASĂRII ALEGERILOR?
Se-agită, se foiesc doar la locale,
Se ceartă la TV de-i doare gura.
Tăcere la europarlamentare.
Pe liste sunt? Deci, e și sinecura! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CUM MAI STĂM CU CEA MAI AMBIȚIOASĂ
REFORMĂ A APARATULUI BUGETAR?
Ușor să spui că vor dispare
Din aparatul bugetar
Nu zeci, ci mii de posturi, care
Bugetu-l fac falimentar,
Iar între timp – prin ce chimíi? –
Să-l mai mărești cu alte mii? (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂND BUCURIA TRECE-N SCÂRBĂ
A scăzut ușor inflația.
Ce mai zgomot! Ce mai fum!
Deprimată, populația:
Nu și prețul de consum! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂT O SĂ ȚINĂ LUMEA-N STARE DE-NFRICARE?
Au ce stafie-o fi intrat poltronă
În ministerul nostru de doi bani,
Încât să-anunțe c-a picat o dronă
La frontieră-abia după doi ani?! (LERU CICOARE)
CÂT SĂ NE MAI ÎNVÂRTIM ÎN JURUL COZII?
Ce tot spui cu siguranță
Că vom face, că vom drege?
Spune-o clar, cu nonșalanță:
Am făcut – aceasta-i lege! (LERU CICOARE)
CREVEDIA NU NE-A ÎNVĂȚAT NIMIC?
Ars case, oameni, Crevedia...
Măsúri? Exclusă tragedia?
Azi stă să ardă Feldioara.
Dar dacă, mâine, toată țara?! (LERU CICOARE)
ALIMENTARELE PRINSE CU OCAUA MICĂ
Pachetu-același, prețul iar – cel vechi,
Gramaju-i doar mai mic cu zeci de grame.
De ce guvernul taie ca-n curechi
Să te-anunțăm de cursele infame? (LERU CICOARE)
ȘI LA CORNULEȚE NE-AU PUS COARNE
Parcă-s aceleași cornulețe
Și prețu-același e la raft.
Relevi gheșefturĭle istețe
Le-ncerci când. Nu-s decât un draft. (LERU CICOARE)
CE SFATURI NE DAU NUTRIȚIONIȘTII
ÎN MOMENT DE CRIZĂ?
De ce nu se alarmează
Profii de nutriție
Când seniorii noștrĭ clachează,
Morți de inaniție?! (LERU CICOARE)
PE CE SE BAZEAZĂ AUTOGESTIUNEA LOR?
Asociațiile create
Pe bază de-autofinanțare
Își iau salariile umflate
Muncind pân-la extenuare?
Tot de pe ghebul bietei gloate! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SPORURI DE PERFORMANȚĂ?
Spor că-ți rozi fundul pe scaun,
Soarele că-ți dă în ochi,
Navighezi pe Net c-un faun
De-ți faci ochii bazaochi,
Că-ți pui semnul pe izvod,
Șlipa c-o cădea din pod... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CORUL SCRIBILOR DIN GUVERN
Doamne, au ce hleab de
Trai decent șefii ne-aștern,
Dacă nu mai pot să rabde
Pân’ și scribii din guvern? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NICI MOARTEA NU-I ÎNTREABĂ DE-AVEREA ILICITĂ
La-nmormântarea unui interlop
Din cer ploua cu dolărași și euro,
Iar statu’, -n loc să-i spună farsei „Stop!”,
Se amuza de noul romanséro. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CA BÚNELE, ÎȘI SPALĂ RUFELE LA RÂU
Cum detergentu-i azi produs de lux
Și n-o să umble-n lume ca matúfe,
Țărăncile revin la linia de fux:
Își scot din pod săpunul vechi de rufe. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
A ÎNNEBUNIT LUMEA: TRENDUL „FURRY”
Sunt oameni ce s-ar vrea a fi obiecte:
Păpuși, pisici, dulapuri, papagali,
Ba și mai și: aceste noi subiecte
Și-ar vrea soțíi veioze, oi, șacali... (NICOLAE CRIHĂNEANU)