După prezentarea funcţiilor argoului şi a diversităţii interne, Rodica Zafiu continua, în “101 cuvinte argotice” ( ediţia a II-a, Editura “Humanitas”, Bucureşti, 2023), prin aducerea în discuţie a variantelor regionale care, din cauza instabilităţii şi fărămiţării, sunt greu de delimitat. Din această perspectivă, reluăm punctul de vedere al autoarei cu privire la Republica Moldova: “Un caz cu totul aparte îl reprezintă argoul din Republica Moldova: deşi format tot pe baza limbii române, acesta are ca sursă principal de împrumut rusa, ba chiar argoul rusesc, în schimb, elementele ţigăneşti sunt aproape inexistente. În ultimii ani, prin intermediul tinerilor din Republica Moldova veniţi să studieze în Romînia, prin textele unor grupuri muzicale (mai ales Planeta Moldova) şi prin comunicarea pe internet, unii dintre termenii argoului basarabean au ajuns să fie destul de cunoscuţi: paţan – “băiat”; a pricăli – “a glumi, a păcăli”; a snimi – “a fugi” etc.”
Cercetările Rodicăi Zafiu evidenţiază argoul atât în situaţia lui de “beneficiar”, cât şi în cea de “donator”. În prima situaţie se remarcă: 1. “preluarea unor cuvinte din dicţionar şi transformarea lor în argou prin modificare semantică ( paraşută –“prostituată”; mălai – “bani”; a da colţul – “a muri”, a o lua pe ulei - “a se îmbăta” etc.); 2. prin preluarea unor regionalisme (a glojdi – “a mânca”); 3. preluarea din limbaje de specialitate (penal – “rău, prost”; caroserie – “corp”); 4. preluarea din limbajul IT (a da eject – “a alunga”).
Situaţia de “beneficiar” o întâlnim şi la epigramă. Autorii acestei specii au un apetit în a lua cuvinte din dictionar şi a le transforma prin modificare semantică, iar aici am putea exemplifica prin: paraşută (“prostituată”), cuc, pupăză (organe sexuale) etc.
Situaţia de “donator” a argoului, crede Rodica Zafiu, se evidenţiază în două situaţii: 1. intrarea în limbajul familiar (pilă, şpagă etc.); 2. intrarea în limbajul standard (banc – “anecdotă”, blat – “aranjament illegal”, tun – “afacere ilegală” etc.). În ceea ce priveşte capitolul delimitărilor stilistice privind limbajul familiar, cel popular şi vulgar, autoarea studiului explică: 1. “înainte de orice, limbajul argotic este parte a limbajului popular, de aceea majoritatea trăsăturilor şi procedeelor sale (metafore, metonimii, hiperbole, superlative, cuvinte vagi etc.) se regăsesc şi în limbajul traditional rural sau în cel familiar”; 2. “argoul foloseşte intens cuvintele considerate vulgare şi obscene”; 3. “vorbitorii obişnuiţi (dar adesea şi autorii de dicţionare de argou) nu operează distincţii clare între registrele argotic, colocvial, popular şi vulgar”. De aceea, explică autoarea, singura care ne poate ghida în identificarea statutului argotic al unor cuvinte sau expresii nu poate fi decât sociolingvistica.
Argoul românesc n-a avut o denumire stabilă, astfel că Rodica Zafiua a făcut şi un inventar al denumirilor acestuia. George Baronzi, în “Misterele Bucureştilor” (1863), l-a denumit “limba cârâitorilor”, în timp ce Haşdeu, încă din 1881, l-a denumit “limba hoţească”. A mai fost denumit “limba şmecherească”, “limba şmecherilor”, “limba miştocărească”, “jargoane de Ferentari”, „jargoane de stradă”, “limbaj de periferie”, “limbaj de mahala” sau “limbaj de cartier”.
În ceea ce priveşte istoricul fenomenului, Rodic Zafiu ne aminteşte că prima atestare a argoului românesc a fost făcută de umoristul N. T. Orăşanu printr-o listă “mai întâi nesemnată, în 1860, în revista “Coarnele lui Nichipercea” şi, apoi, în 1861, în volumul “Întemniţările mele politice”.În alcătuirea listei, Orăşeanu şi-a folosit: 1. experienţa carcerală; 2. multe cuvinte populare; 3. jargonul jucătorilor de cărţi; 4. terminologia hoţilor de buzunare sau a găinarilor. Imediat, în 1862, Baronzi foloseşte elemente din lista lui Orăşanu în romanul său “Misterele Bucureştilor”. Rodica Zafiu mai vede şi o legătură între argou şi limba păsărească. La nivelul anului 1906 este cunoscut un articol al lui V. Scântec în care erau prezente 300 de termeni argotici înregistraţi în Penitenciarul Central din Iaşi. Încă de atunci se foloseau argouri ca “barosan”, “mişto” sau “tun”. Din studiul Rodicăi Zafiu aflăm că şi în operele marilor nostri scriitori întîlnim argouri, numărul acestora fiind impresionant. Fiindcă autoarea îl nominalizează şi pe Nichita Stănescu (pagina 265) prin primele două versuri din poezia “În tei”, am căutat şi am găsit volumul “Argotice” din care redau poezia în integralitatea ei:
Papaciocari și geanabeți
se-ntoarnă cu ciomege, beți
De cap de om un chil de spirt
au gâlgâit în colț, la birt
Și-s răgăiți și cârni la bașcă
de după rang, de după gașcă,
c-așa-i dichisul de-a războiul…
Și geanabeți, papaciocari
(să-i trag în râlă de coțcari)
ți-au căpușit cu bocet ochii,
uda-i-ar râșna babei Dochii…
…Și ce e dacă-n caldarâm
gini cuvântul galgalâm?!
Sub baldachin de-i baeram,
să știi că-i baeram de săbii…
Gagico, fă, văzuși pe ram?
sunt șaptezeci și opt de vrăbii!!…
Cel de-al 73-lea argou din lista Rodicăi Zafiu este “papaciocar” despre care adaugă, făcând legătura şi cu poezia lui Nichita Stănescu: “Sensul nu e foarte clar în context, iar asocierea cu “geanabeţi” nu ajută la lămurirea sa. “Geanabet” sau “genabet” e un termen peiorativ, interpretat în dicţionarele noastre fie ca “tont, netot, prost” (Ciorănescu, 2001), fie ca “om rău, afurisit” (DLRM). Oricum, e de origine turcă: provine din “cenabet” – “om necurat” (Şăineanu, 1900). “Papaciocar” înseamnă însă, foarte probabil, în contextual dat, “beţiv”. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CE ESTE VINUL?
Definiţia s-a dat
Chiar din vremuri strămoşeşti:
Vinu-i soare concentrat,
Dacă-l bei te încălzeşti. (VASILE LARCO)
POLITICIANUL ŞI SUPLIMENTUL ALIMENTAR
Pastile, că e priceput,
El a luat, dar cu măsură,
Imunitatea i-a crescut…
Şi de atunci întruna fură. (VASILE LARCO)
LEGĂMÂNT UTOPIC
În viaţa multimilenară,
Cum omul pe pământ e sfânt,
Când ultimul va fi să moară,
Îl voi jeli eu la mormânt! (VASILE LARCO)
UNUI TÂNĂR NELINIȘTIT
Ca sportiv polivalent,
Sporturile le combină;
Parașuta, evident,
O mai schimbă la... piscină! (MAX OPAIŢ)
PROGRAME TURISTICE
Prețurile-n stațiune
Mari cum sunt, îți dau de știre
Că mai ai o opțiune:
Cura scurtă de ... slăbire. (MAX OPAIŢ)
TRADIȚIE BALCANICĂ
Vedem în mod neașteptat
Că între cei ce trag cu sapa,
Aleșii s-au orientat:
La mulți colegi, ei sapă... groapa! (MAX OPAIŢ)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
Iubito, dacă mă iubești
Şi ții într-adevăr la mine,
Te rog să te căsătorești
Şi-n trei ne-o fi la toți mai bine. (STELICĂ ROMANIUC)
Am o-ntrebare pentru tine
Și chiar dacă nu pică bine
Ți-o pun, deși îmi vine greu:
Tu ai trecut la curcubeu? (ŞTEFAN BAŞNO)
Să mă ferească Dumnezeu!
Doar știi că sunt un om integru
Și-mi place doar un curcubeu
... Alb-negru. (STELICĂ ROMANIUC)
Dacă te-aude-un progresist
Urgent îți spune extremist
Că negru cică nu există
Între culori nu e pe listă. (ŞTEFAN BAŞNO)
Suntem ca rătăciții, pe plaiul plin de dor,
Dar replica e tare și ascuțită - brici,
Că ne împungem, totuși, cu spinii de arici,
Dar umbra de tristețe se-alungă cu umor! (ANDREI RADU)
Că ne împungem intre noi
Este așa, nai mult în joacă,
Să dăm cu barda în ciocoi
Și-n lătrăi precum Șosoacă! (ŞTEFAN BAŞNO)
REPLICĂ LUI Constantin Alexoaie care spune:
„Mai bine să fii un băutor celebru decât un alcoolic anonim!”
Hai să îți spun ce n-ai știut,
Chiar dacă sună cam funebru:
Alcoolicul necunoscut,
A fost un băutor celebru! (ŞTEFAN BAŞNO)
1 - 9 MARTIE - BABELE
EXEMPLIFICARE
Iubita mea, să mă-nţelegi
Că nu-mi doresc mereu dispute,
Te duc la Babele-n Bucegi,
Să vezi grandoarea unor mute. (STELICĂ ROMANIUC)
Dar ce te faci Stelică tată
Dacă la poantă ea s-a prins
Și îți va cere deîndată
Să fii măreț precum un sfinx? (ŞTEFAN BAŞNO)
FEMEIE, TU…
oate în tine sunt așa de-amestecate,
Că tot au încercat multe minți luminate
Și s-au tot chinuit misterul să-l dezlege
Cum dintr-un vagabond, tu poți face un rege!(KARELIA MIHAELA NEACŞU)
Şi tot așa, din rege să faci un vagabond
Cu sânii tăi obraznici și părul tău cel blond... (ŞTEFAN BAŞNO)
Doar de este din Bacău
Altfel nu se poate, zău!(KARELIA MIHAELA NEACŞU)
Karry, vreau să înțelegi,
Nu vorbesc numai de regi
Lumea plină e de blegi
Care pentr-un fund și-o țăță
Etalate de o fâță
Pierd avere și prestigiu
Și ajung la un ospiciu! (ŞTEFAN BAŞNO)
LA 8 MARTIE
(Din experiență)
Stau flămând pân' ce se face
Întunericul adânc,
Că, de-o vede și nu-i place,
Soața, floarea-mi dă...s-o mânc! (AXENTE IUGA)
ÎN ÎNTÂRZIERE
Ca să ajungă la concurs
O epigramă minunată,
Cum timpul e aproape scurs,
Eu de aici...o șterg îndată! (AXENTE IUGA)
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR
Politicos eu vreau să fiu
Și-mi scot domneasca pălărie
În fața tuturor ce scriu
Și-a celor care scriu...să scrie! (AXENTE IUGA)
3 MARTIE – ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR
Scriitori ca mine-n viață
Tot mai rar ii are Blajul,
Zi de zi, de dimineață,
La serviciu scriu pontajul. (AXENTE IUGA)
INTERNAREA ÎN SPITAL
La internarea-n spital
Vii cu doctor personal
Și ca să te facă bine
Ia și-o traistă de pastile...
Dar cu-așa tratare-aleasă
Poți să te tratezi și-acasă...! (IOAN TIMOFTE)
UNUI PRIMAR BEȚIV
Dacă ai ajuns primar
Și nu te lași de pahar
Umblând toată ziua beat
Nu mai prinzi un alt mandat...! (IOAN TIMOFTE)
PROMISIUNI ELECTORALE
Le-a promis marea cu sarea...
Și c-o aduce ...și-n sat
Azi ...toți își pun întrebarea :
Proști am fost că l-am votat ! (IOAN TIMOFTE)
PARIEM CĂ VOM INTRA ÎN SCHENGEN,
DAR, DE FACTO, CÂND NE VOR PRIMI
În ăst an accedem și terestru.
Argumentul? Pentru că-i normal.
Nu ne spune niciun bronz ecvestru
Ani la rând de ce-a fost anormal. (LERU CICOARE)
CU CIURU-N DOUĂ LUNTRE
În el nu-ți pune-ncredere prea mare,
La Viena că-i, la București, la Londra:
Votează la Congres pentru intrare,
Da la Bruxelles – de parcă-i Gică Contra. (LERU CICOARE)
„ARGUMENTE” PUERILE
Alegerĭle le comasăm
S-avem stabilitate-n țară,
Iar noi, prostimea, întrebăm:
De nu, o distrugea ce fiară? (LERU CICOARE)
STĂVILIRE A EXTREMISMULUI ORI SETE
NEPOTOLITĂ DE ACAPARARE A PUTERII?
Noi alianțe vechi și comasări,
Schimbare bruscă-a datei de votare,
Atâta tărăboi și frământări,
Căci setea de putere capăt n-are. (LERU CICOARE)
LA ÎNAINTARE – INDEPENDENȚI-„ȘAMPON”
Prestigiul de partid s-a dus de râpă?
Pentru râvnitul post nu-i candidat?
Nu-i bai, găsim vedetă de o clipă,
O sprijinim – și votu-i garantat! (LERU CICOARE)
DEMOCRAȚIA NU SE ȘUBREZEȘTE?
Închide gura opoziției
Nu doar un stat autoritar.
Nu i-ar plăcea și coaliției
Să guverneze-un centenar? (LERU CICOARE)
ÎN VAN TĂLĂNCĂNESC PĂREROLOGII
La Bruxelles plecat, ca prin minune,
Țara, draga, cui s-o fi lăsat?
Dacă președintele nu spune,
Asta-nseamnă că-i secret de stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FIECARE DINTRE PRETENDENȚI ESTE DE ACORD
CU UN CANDIDAT UNIC LA PREZIDENȚIALE
Ca-n preajma unui război punic,
Orice soldat se crede leu:
„Cu două mâini – candidat únic,
Doar că acela să fiu eu!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CAUTĂ-L DE UNDE NU-I
Se căuta un paznic (dar la rai!)
Și l-au găsit: ghiduș, Ivan Turbincă.
Acum – un candidat la cap de plai,
Dar parcă l-a ascuns dracu-n turbincă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TRIEREA CANDIDAȚILOR LA PRIMĂRIE
Prea pare-acest triaj de trei parale,
Se iau când, la sondare, sub lunetă
Nu competențe manageriale,
Ci o anume faimă de vedetă... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CE DEMN PE CÂMPUL DE BĂTAIE
ȘI-N RETRACTARE-O FACI DE OAIE?
Ne jenam când spuneai
Ceea ce nu credeai.
În lupte-al tău nume-l
Schimbași în renume.
Dacă tăceai,
General rămâneai... NICOLAE CRIHĂNEANU)
ANAF-UL, BIETUL, PRINS ÎNTRE DOI POPI
Când să ceară popa prostu’
Drept - ca ei să poarte armă,
Altul – tuns! -, din presă, - al nostru,
Îl sfinți cu o sudalmă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SALARIILE ȘI PENSIILE SPECIALE
Băbane, grase, nu la Constituție
Au apelat atunci când și le-au dat,
Ci te trimit la ea – Ce prostituție! –
Când să le tai: un drept ce-i câștigat... (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂT SĂ MAI STĂM CU OCHII LEGAȚI?
Șoferi rânzoși ce se-agresează-n trafic,
Bătăi de clanuri cu macete-n drum,
Elevi drogați în cerc dantesc extatic,
Tâlhari coșmaga să ți-o facă scrum
Și tu, de toate preanevinovată,
S-o dai drept Românie educată? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC
Cu ce tam-tam se-aduc în țară trei pârliți
Pedepsele pe drept să l’-execute
Și pe coclauri granguri câți rămân fugiți
De-al căror chef organele sunt mute! (NICOLAE MĂTCAȘ)
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ
De-aceea-i artificială
Pentr-un dovleac de mântuială:
Nu ca s-o aibă în dotare,
Ci ca să-i ia și ce mai are. (NICOLAE MĂTCAȘ)
FUNCȚIE DE MĂRIMEA IȘLICULUI
Ușor să dai drumul la gură
Tu, dítai ghérmăn, c-o flexură,
Dar și ce mut, semn de-ntrebare,
În fața unui boss mai mare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN ZIUA DE AZI LA PIAȚĂ SE DISCUTĂ ȘI GUSTURILE,
NU NUMAI PREȚURILE
Soața trufandale-ar vrere,
Dar, decât să te urzici,
Nu-i mai bine, lângă-o bere,
Să te-nfrupți cu niște mici? (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUNTEM ȘI NOI PRIMII ÎN UE
Pe șosele, tropa-tropa,
Suntem primii-n Europa;
Din păcate, la belele:
Accidente pe șosele. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ 8 MARTIE
Trecu și ziua femeii,
Mă uit pe gaura cheii
Și văd vraiște dormitorul,
Și-un striper ce-mi bea lichiorul (DUMITRU BUJDOIU)
VREAU, IUBI, SĂ TE SĂRUT
- Niciodată n-ai făcut,
De când eu te-am cunoscut,
Asemenea mișto cafea;
- Nu mai bea, e ceașca mea!
DOUĂ BLONDE DESPRE VIITORII SOȚI
- Să fie medic- primar,
Două lefuri, n-am habar;
- E bun și-un consilier,
Chiar dacă-i brancardier. (DUMITRU BUJDOIU)
DIALOG ÎNTRE AMICI
- Cin’ te-a demolat așa?
- Ce ști tu ce-i dragostea?!
- Te-a prins la nevastă-sa?
- Nu, bă, la…nevastă-mea! (DUMITRU BUJDOIU)