După ce în prima parte a volumului său “Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plans!” (Editura SemnE”, Bucureşti, 2016) Viorel Martin ne-a invitat “La taraba epigramei” (“Cartea mea nu e aşa de mare, / Se citeşte dintr-o răsuflare, / După care, e adevărat, / Se preface-n râs… dar şi-n oftat! // Cititorule, îţi spun: / Cartea mea-i prieten bun! / S-o citeşti din când în când… / Să-ţi aducă   soare-n gând!”), ne propune în partea a doua o întâlnire cu fabula şi cu un calup de poezii umoristice.  Prima parte a volumului, despre care am  scris în “Loc de dat cu… epigrama” nr. 289, îl pot încadra în sfera mai restrânsă a dreptului procesual civil. Viorel Martin, ca epigramist, se transformă într-un veritabil judecător. Printr-o “citaţie” în patru versuri, care respectă mecanismul de creare a unei astfel de specii, cheamă la bară pe împricinaţii  care nu respectă normele morale. Poanta nu e o hotărâre judecătorească, însă poate fi o judecată corectă, pe care împricinaţii o iau sau nu o iau în seamă.  Un volum de epigrame  este, în ansamblul lui, un proces epigrammatic în care   reclamantul este epigramistul, iar pârâţii sunt personajele aflate în vizorul lui.  Judecata amintită  o putem asocia şi fabulelor lui Viorel Martin. Ele excelează prin procesul de  antropomorfizare prin care personajele sunt animale şi obiecte. Autorul scrie chiar o “Fabulă a epigramei” în care este pusă problema jurizării la concursurile de profil: “O epigramă  cam zurlie / Scâncea pe-o foaie de hârtie: / N-am pentru mine nici o stimă, / Că nu am ritm şi nu am rimă, / În creier n-am nici o scânteie, / N-am poantă, n-am nici o idee! // Da-i spune juriul din concurs: / - Ba eşti mai tare ca un urs! / Şi decât munţii eşti mai tare, / Că eşti catrenul lui CUTARE, / Epigramist de căpătâi / Şi şef… Şi-I dete premiu-ntîi!  // MORALĂ poţi să mai aduci? / Păi, poţi s-aduci că, din păcate, / Când juriile-s viciate… / Pun epigrama  pe butuci!”

Atitudinea  fabulistului este clar exprimată, în mare măsură indirect, prin personajele alese. Întîlnim aluzii subtile sau replici pline de miez care ne fură câte un zâmbet până ajungem la  o morală neverosimil de explicită,  cu referire la  proşti, olteni, fraţii moldoveni, unii prieteni etc. :

“Un obraz porcit la greu, / Se tot îngroşa mereu, / Punea biruri peste biruri, / Peste palmele muncite / Şi fura cu zeci de TIR-uri / Roadele blagoslovite. // Palma se scula de noapte / Şi trudea din greu, săraca, / Aduna la fructe coapte, / Caprele mulgea şi vaca… // Dar obrazul se-nbuibase / Ca un brontosaur gras, / Palmele sărăcăcioase / Nu-I mai ajungeau la nas! // Ca MORALĂ, zic, obrazul / Când s-a porcăit de tot, / Palma l-a lovit cu prazul… / Hotărât şi… peste bot!” (“Palma şi obrazul – fabulă oltenească”). La fel cum puteam alege  şi altă fabulă, am ales-o pe aceasta, pentru a pune în evidenţă  prezenţa unor elemente  preluate din simbolism. Deşi simbolismului  îi repugnă anecdotica sau fabula, la personajele lui  Viorel Martin  găsim elemente de sensibilitate pură şi chiar o fluiditate a stărilor sufleşteşti, cu precădere la nivelul conflictelor cu scopul de a simboliza relaţiile umane: “Bătrânul rege, fără poantă, / S-a însurat, vedem şi noi, / Cu o vulpiţă-apetisantă, / Vedetă mare în Play – Boy. // Pe la castel treceau, fierbinţi, / Măgarii, caii şi alţi prinţi / Şi iepurii veneau, se ştie, / S-ajute noua căsnicie. //  MORALA – dacă o înduri, / E şi haioasă şi parşivă, / Că leul se gândea la nuri, / Iar vulpea … numai la colivă!” (“Leul şi vulpiţa”).

Volumul se închide cu câteva poezii umoristice care nu ne anulează  chiar şi  plăcerea de a râde de moarte, prin “Autoepitaf” autorul supunînd ironiei propria condiţie: “Am strâns în viaţă mult şi bine / Am tras mereu ca un măgar, / Ca veşnicia care vine / S-o pot lăsa, ca pe un dar. // Plăcerile mi-au fost puţine / Şi m-am destrăbălat mai rar; / Am strâns în viaţă mult şi bine, / Am tras mereu ca un măgar. // Azi am plecat spre zări senine, / În templul meu de chihlimbar, / Dar n-am luat nimic cu mine… / Că mi-a fost lene să le car! // Am strâns în viaţă mult şi bine…”.

Deşi textele acestui volum se supun caracteristicilor unui umor spumos,  ca cititor am simţit un mesaj subliminal al autorului: lectura să fie însoţită de acel gram de seriozitate.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

REMARCĂ

E veşnică la noi lacuna

Ce se observă dintr-un foc:

Pământul se roteşte-ntruna,

Pe când prostia stă pe loc.(VASILE  LARCO)

LA RECITALUL DE EPIGRAME

E un prilej poetic, dar şi lung,

Cu versuri drept uluitoare;

Cuvintele la inimă mi-ajung…

De-aceea inima mă doare! (VASILE  LARCO)

“LOC  DE  DAT  CU…EPIGRAMA”

(interesantă zicerea)

E tăioasă cum e lama

Vorba, să mă ierte sfinţii:

O să dăm cu epigrama

Şi cu strălucirea minţii! (VASILE  LARCO)

REUNIUNEA  CHEFLIILOR

Observ la nuntă şi la-nmormântare

Mereu aceiaşi băutori de vin,

Dar trebuie să fac o constatare:

La groapă merg cu unul mai puţin. (ION  DIVIZA)

PARLAMENTARII

Toate-aceste personaje

Au prestanţă şi valoare:

Unii-s grei şi în sondaje,

Alţii numai pe cântare. (ION  DIVIZA)

MĂSURI  ANTICRIZĂ

Nu cred că vom trăi infernul,

Căci, pentru-a mai schimba decorul,

Aşa va mai munci Guvernul…

C-o să transpire doar poporul. (GHEORGHE  BÂLICI)

OMUL  DE  STAT

Din leafa lui a încercat

Ca să trăiască-un om de stat

Şi, în condiţii dificile,

A rezistat… vreo două zile. (GHEORGHE  BÂLICI)

LA OFTALMOLOG

Când mi-a zis doctorul cărunt

Că o pereche-i trei chenzine,

Mi-am zis: azi ochelarii sunt

Mai scumpi decât vederea-n sine… (DUMITRU MONACU)

MOTIVARE

Mișcarea e recomandată

De medic, pentru sănătate,

De-aceea-n viață, câteodată,

Se mișcă unii ... dând din coate! (MAX OPAIȚ)

UNUIA, LA DEBUTUL LITERAR

Citind întreg romanul tău,

Într-un final am constatat

C-ai procedat destul de rău

             ... că l-ai semnat!  (MAX OPAIȚ)

PROBLEMĂ FAMILIALĂ

Nu dau multe amănunte,

Că ideea-i personală;

Soața dusă iar la munte,

E tratată cu... răceală!   (MAX OPAIȚ)

MODESTIE
La Revista "EPIGRAMA",
Cea mai tare în umor,
Încă nu am scris, de teama
Unor răni, când mă cobor. (AXENTE IUGA()

CASNICĂ
Familie discretă am,
Că nu se-aude nicio muscă,
EU vase spăl cu PUR - balsam,
Și dup-aceea EA le uscă. (AXENTE IUGA()


ÎMBOGĂȚIRE
Epigrame am de-o carte ,
Cu "Ax(c)ente de umor",
Din câștig îmi pun deoparte
Bani de casă și tractor. (AXENTE IUGA()


LEAC
Când suferințele revin
Și capu-mi pare să plesnească
Eu îmi prepar un ceai din vin
Ca să mă doar-apoi la bască! (AXENTE IUGA()


AUTOBIOGRAFIE
Din satul meu natal, de jos,
De la nivelul de opinci,
Eu am crescut așa frumos
Și am...Un metru șapteș'cinci! (AXENTE IUGA()

 

ASTA, DA, ASEMĂNARE

Mulţi au comparat femeia

Cu o floare-agăţătoare,

Ce se-ntinde, vorba-ceea,

Spre… aracul cel mai tare! (IOAN MAMAISCHE)

SUNTEM ÎN PLINĂ DEZVOLTARE

Ştiinţa a ajuns departe,

Şi-i în continuă urcare,

Curând vom căuta pe Marte,

Şi prin gunoaie… de mâncare! (IOAN MAMAISCHE)

EFECTELE CRIZEI

Săracul n-are de o pâine,

Bogatului, ce-i pus pe jar,

Abia-abia de-i mai rămâne

De câte-un chil de caviar… (GHEORGHE BÂLICI)

CLARVIZIUNEA SĂRACULU

Am înţeles şi eu, cu anii,

Că rău de tot te strică banii

Şi-mi zic, ca toţi acei desculţi:

Măcar de m-ar strica mai mulţi… (GHEORGHE BÂLICI)

REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO

CLIENTA BLONDĂ

Farmacista nu zâmbea,

Când i-a spus imperativ

Test de sarcină să -i dea,

Dar să fie negativ. (RADU MIHAI)

Farmacista, cu lipici

I-a răspuns: „OK, domniță!

Vrei, atuncea, s-o aplici

Nepoatei de la grădiniță!” (ŞTEFAN BAŞNO)

LOGICĂ FEMININĂ

Când a luat-o, văduvă era

Și, după certuri dușmănoase,

El pașnic i-a propus divorț, dar ea

Îi cere… văduvă s-o lase. (RADU MIHAI)

Păi la divorț , cu legea nouă,

Averea se împarte-n două

Însă flăcăul care-o -„mpunge”

I-a zis că nu îi prea ajunge... (ŞTEFAN BAŞNO)

LUI DANIEL CRISTEA-ENACHE

Ești bun de critic literar

Când ai și minte, ai și har

Și nu doar să bălăcărești

Cu țâfnă ceea ce citești!(ŞTEFAN BAŞNO

POLITEŢE AVOCĂȚEASCĂ

Notarul i-a citit din testament

Tot ce-i lăsase soţul ei răpus

Şi-a încheiat, subtil, c-un compliment:

„Domniţă, eşti superbă ... eu dispus!” (STELICĂ ROMANIUC)

Atenție la ce-o să spună

Doamna, cu toti banii ei,

Că văd că are mână bună

La dus la groapă bărbăţei! (ŞTEFAN BAŞNO)

CE MAI ŞTIM DESPRE EPIGRAMĂ

Epigrama e surâsul

Ce-a pus ohii pe un viciu,

Ce îl face de tot râsul...

Şi se scrie... la serviciu! (GEORGICĂ MANOLE)

Epigramă ce se scrie

Doar așa, din datorie,

La serviciu-i rasoleală

Nu e zâmbet, e rânjeală! (ŞTEFAN BAŞNO)

COMASARE PREELECTORALĂ

Mult trâmbițata comasare,

E pentru un “mezel” mai mare,

Și e firesc, multi sant pe val,

În lupta pentru …..´cașcaval’! (IOAN PETRESCU)

Ei, gustul a evoluat,

Care mezel, ce cașcaval!

Acum vor caviar flambat,

Veneția în carnaval... (ŞTEFAN BAŞNO)

MATRIMONIALĂ CU SOS!

Dintr-un partid de nișă -afară dat

Fiind suspect ca a ´colaborat’,

Din practică ni se confirma o știre,

Orice bărbat e sub ‘acoperire’! (IOAN PETRESCU)

De unde, bre, atât tupeu?
Doar de te crezi un Dumnezeu,
Căci cine altul poa' să facă,
Să tacă pe madam Șoșoacă? (ŞTEFAN BAŞNO)

CANDIDAT UNIC LA PREZIDENȚIALE

Oponenți lui Putin la alegeri,

Nu credeau că țaru-i autocrat.

Speriați de riscul „marii treceri”,

N-a rămas decât un candidat. (LERU CICOARE)

DAR MAREA NEAGRĂ NU E LAC RUSESC

Anúme părți din Póntul Euxín

Rămân ce-au fost: internaționale,

Și doar Rusía, mare spadasín,

Le tot pretinde, apele, -ale sale. (LERU CICOARE)

MAMA LUI NAVALNÂI SĂPTĂMÂNI

 LA RÂND NU-ȘI POATE ÎNMORMÂNTA FIUL

Medicina zis’ legală

Greu să facă autopsie

Și-adevărul să-l adíe:

Poate-ajunge la dubală! (LERU CICOARE)

ASPIRANTUL LA PREȘEDINȚIA RM IGOR DODON

ÎN VIZITĂ SECRETĂ LA PATRIARHUL KIRIL DIN FEDERAȚIA RUSĂ

Pe minciuni pus, pe scornéli, pe ceartă,

Detronări, mișmáșuri cu trotíl,

E convins că Dumnezeu nu-l iartă

Și s-a dus cu ruga la Kiril. (LERU CICOARE)

SCHIȚĂ DE PORTRET PENTRU PRIMA PE LISTA COMUNĂ

DOAMNĂ APOLITICĂ-VÂRF DE LANCE AL

COALIȚIEI PSD-PNL LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE

Și fragílă, și de fier,

Și mărie, și mlădie,

Bărbátă la caracter,

Femeie la gingășe. (LERU CICOARE)

CE AU LISTELE COMUNE LA ALEGERILE

EUROPARLAMENTARE CU BUNĂSTAREA?

Comasarea kakí-prune

E la mintea orișicui,

Mai greu: listele comune

Și starea poporului. (LERU CICOARE)

TEMEIUL LISTELOR COMUNE

Și-mpart locurĭle pe liste?

Ba nu-i nicio împărțeală,

Scut e hidrei extremiste,

Armonie socială. (LERU CICOARE)

CONVINGERE – FOC, ASUMARE – IOC

Scorul de măcar cincizeci la sută

Nu mai cearcă nime-a-l asuma.

Toți te duc în stare de derută

Cu credința că le-or câștiga. (LERU CICOARE)

CALENDARUL SIGUR DE PROBABIL

ȘI ANÁPODA AL ALEGERILOR

În  iunie, în prag de estivále,

Alegeri europene și locale,

În prag de toamnă – prezidențiale,

Parlamentare – n prag de hibernále.

Mii de primari în funcții și aleși?

Doi președinți în drepturi simultan?

Nu poți măcar un păretár să țeși

Când unii vin, iar alții-s la amán! (LERU CICOARE)

PARTIDELE-SISTEM AU MEMORIE SCURTĂ?

O alianță, că-i majoritară,

Ignóră opoziția sumáră

Exact ca, ieri, partidul bolșevic,

Ce respingea partidul menșevíc. (LERU CICOARE)

CONCURENȚĂ NELOIALĂ ÎNTRE

ZÁHĂRUL UCRAINEAN ȘI CEL AUTOHTON

Nu-l poți căra direct din Ucraína.

Samsárii noștri-l trec pe la maghiári,

Apoi ni-l vând în țară, bată-i vina,

În timp ce-al nostru-i   ... slugă la măgari. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PREȚURI DE-ADORMIT ATENȚIA CUMPĂRĂTORULUI

„Méga Imáge”, mizând că te adoarme,

În dreptul unui pui gigant maghiár

A scris: „Cinci lei suta de grame”,

Da-ți cere două sute la cântar! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

UN SFAT PENTRU MÁNAGERUL DE LA ALIMENTARĂ

Când vezi cum rătăcește prin binoáme,

De milă, -ai vrea s-o sfătui pe madám:

La ce să scrii „Cinci lei suta de grame”,

N-ar fi mai potrivit - cât costă-un gram? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

TERTÍPURI NOI DE-ALE COMERCIANȚILOR

Sub un șoldán grăsun eviscerát

Îți râde-un preț: n lei suta de grame,

În loc să-i spui clientului curat:

Un iepure de-atâtea kilograme. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ȘMECHERIE LA PREȚUL PRODUSELOR DIN ALIMENTARĂ

Produse – aceleași, típic ambalajul

Și prețurile-aceleași, ca și ieri,

Dar ce nu spun samsárii pișichéri

E c-au redus mai mult c-un sfert gramájul! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MODA DE PROST GUST

E CA PÍRUL FRUST

Exemplu-amicilor învólți

De-l iau cei din galanteríe,

Nu ne-om trezi că scrie-n colț:

„Opt lei pe-un bor de pălărie”? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MANAGEMENT, NU GLUMĂ

Să cumperi vrei ceva la mall:

„N lei & 99 bani”

Și nimeni rest – niciun bănuț.

Și parcă nu-i niciun pârjol

La douăzeci de milioane

Cu șanse sau cu ghinioane.

Dar zi de zi și ani de ani

Împăduríre-am câți muntúți? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ÎN DREPTUL UNUI PREȚ LA RAFT RĂTĂCESC

 INTENȚIONAT PRODUSE C-UN PREȚ MAI MARE

Ce moșmondésc la rafturi lucrătoarele,

Vei înțelege ajungând la casă,

Când prețul unui ton, destul de márele,

Nu-i șapte lei, ci zece cincizeci șase. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ȘI PESCARII – BUNI CIRCÁRI

Vând rondéle – Ce tupeu! –

De novac drept „carp commón”,

Iar un păstrăv curcubeu

Ca pe cel mai cert somón. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MINT DE-NGHEAȚĂ APELE

Cum să-ți ții părerea fermă

Că îți vând, la pescărie,

Un somón crescut la fermă,

Nu unu-n sălbăticíe? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

DULAPURI DE N-AR FI SĂ FIE ÎN BIROU

La primărie candidat l-aveau în mâini.

Nici bine nu l-au scos din traistă-sac,

Că i-au găsit, cum dat e la români,

Schelete nu știu câte în dulap. (NICOLAE MĂTCAȘ)

LA PIAȚĂ CA LA MUZEU

Precupeața din Obor

Umflă prețul ca gogoașa:

Patru lei – un cimbrișor

Și tot patru lei – cireașa! (NICOLAE MĂTCAȘ)

LA CEL SĂRAC ȘI MÂȚA-I CHIOARĂ

Un barón are-o mămică,

Altul are o mamán,

Cel de-al treilea – o bunică

Să-i dea banii la amán.

Doar un ins ce n-are-un ban

Nu tu mâț, nici paraván. (NICOLAE MĂTCAȘ)

HUZÚRUL „BĂIEȚILOR DEȘTEPȚI” NEPRINȘI DIN ENERGIE

Pentru ei salariu-n euro

Nu-i decât un mizilíc

În raport cu míta-n euro

Burdușítă-n neț, nu-n plic. (NICOLAE MĂTCAȘ)

COPII PRECOCI ÎN VEAC MODERN GRĂBIT

Trec doi puștáni prin neauă în dulámă:

Puștoáica - slabă, púștiul, iar, fragíl,

Și nú știi: care dintre ei e mamă

Și care, Doamne sfinte, e copil. (NICOLAE MĂTCAȘ)

CÂND VREA AMARUL SĂ-I MAI TREACĂ,

TOT OMUL TRECE LA ABÁCĂ

Când a ajuns cinci lei sau șase

Un ou de rasă de la țară,

Să vezi acum câți au să sară

Să-i le socoátă lui Năstase! (NICOLAE MĂTCAȘ)

CÂND SOCOTEALA DE-ACASĂ

NU SE POTRIVEȘTE CU CEA DIN TÂRG

Vrând să scoată milioane

Din dările pe bacșíș,

DNA, prins de frisoáne,

S-a ales cu mărunțíș. (NICOLAE MĂTCAȘ)

MULGĂTORI DIN BUGETUL ȚĂRII

Nu cei din privát, chiar bugetárii

Întréc prezidéntul la salárii.

Nu v-ați întrebat, legiuitóri,

Cei cu soiul ăst de mulgători?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

O JUDECĂTOARE A ÎNTREBAT DACĂ LA PROCES

ESTE PREZENTĂ ȘI VICTIMA DECEDATĂ

Dosarul cauzei so short

Îl cunoștea pe dinafară,

Iar de prezența celui mort

A întrebat așa, -ntr-o doară. (NICOLAE MĂTCAȘ)

„COȘCIÚGURI ALBE PLUTITOARE

PE NEGRUL APELOR MURDARE...”

Cum ne mândream cu Amazoána noastră!

Dar azi, când vezi, extázul se topește,

Ce-a mai rămas din Dunărea albastră,

În care-i mai mult plastic decât pește. (NICOLAE MĂTCAȘ)