Cu predilecţia sa pentru distorsiuni lingvistice, scenarii fictive,  jocul anamorfotic al literelor în cuvinte, peratologie ca sistem şi adept al vorbirii aluzive, Gabriel Liiceanu publică  volumul „Ludice – exerciţii de umor criptic” (Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2019),  o descriere a unei specii rare de umor, pe care îl numeşte umor criptic. Obişnuit cu jocul paradoxurilor, joc ce se întoarce  de multe ori împotriva sa, Gabriel Liiceanu îşi începe volumul cu un citat din Hannah Arendt („Cred totuşi că trebuie să putem râde, pentru că asta înseamnă suveranitate”)  şi cu un cuvânt înainte plin de explicaţii în stilul specific autorului: „… am dat „Ludicele” la editură ca autor, după care le-am respins ca editor şi apoi m-am certat şi cu mine, şi cu editura”.  

Volumul este o alcătuire de 14 texte ocazionale scrise pe un ton glumeţ. Hazul din ele este o prezenţă intenţionată pusă sub semnul dedublării acestui autor, a melanjului dintre stilul lui  Pleşu şi cel al lui Patapievici.  În esenţă, Liiceanu vrea să pună în evidenţă soarta unui manuscris aflat sub jocul triadei autor – editor – director general de editură: „Aşadar nu uita dragă cititorule: acest volum a apărut fără acordul autorului. Din cauza lui m-am certat cu mine şi, ranchiunos şi supărăcios cum sunt, nu ştiu când şi dacă eu şi cu mine ne vom mai împăca vreodată. Aceste pagini nu mă reprezintă! De altfel, în locul meu CA AUTOR, contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu  CA  EDITOR. Nu mă îndoiesc că acest şiretlic va fi scos la lumină de instanţă. Voi cere şi expertiză grafologică, deşi, semnăturile fiindu-ne identice, nu ştiu cum vor ieşi din încurcătură doamnele şi  domnii judecători.” 

CITEȘTE ȘI: "Misiune contracronometru, în această dimineață: Bărbat scos din fântână, soț..."

Primul text este un fel de răspuns dat ziarului „Cotidianul” care a scris despre maşinile autorului cărora le-a dat şi un nume: Siegfried (un BMW albastru) şi Marcello (un Alfa Romeo negru). Liiceanu şi-a ales cele două maşini pornind de la o  echivalenţă între personalitatea sa şi a celor două   automobile.  Transferul sare în ochii cititorului, acesta ghicind  că, de fapt, lăudând ,maşinile, se laudă pe sine. Până la urmă  există o  veche butadă  care circulă printre români: „dacă nu te lauzi tu, nu te laudă nimeni!” Siegfried-ul lui Liiceanu este descris ca o „persoană”  cu naţionalisme nemţeşti, trufaşă,  reprezintă întruparea unui geniu,  are un muget tandru, un aspect de înalt funcţionar de bancă îmbrăcat în costum la două rânduri şi că n-ar fi o maşină de nasul Bucureştiului.  După această stilistică a lui Siegfried se poate recunoaşte un dialog al lui Liiceanu cu el însuşi, dar şi faptul că stilistica  BMW-ului i se potriveşte de minune autorului. Prea puţin însă despre Marcello, iar eu, ca cititor, mă întreb cine-o fi întruchiparea umană reprezentată de Alfa Romeo pe care s-a supărat Siegfried în momentul apariţiei în garaj.  O fi Eminescu? Zic şi eu!

Al doilea text debutează cu o promisiune: „să nu mai scrie despre Siegfried”.  Gestul a plecat de la comentariile făcute pe/în „piaţa electronică” (forumiştii) de o onomastică pitorească  de genul  Bombo Ilici, Nuţica Cocoşel, Obiwan, Froggy, Plischi, Tzepeshless etc. Dintre cele patru chestiuni importante puse de fauna forumistă, a patra merită reluată: „Nu cumva un asemenea articol vădeşte cabotinism, manierism, ratare, o stilistică de ciocoi şi o mentalitate de bişniţar? O apartenenţă la clasa maneliştilor, care se laudă şi se pozează cu prima lor maşină? O psihologie de intelectual deturnat, ieşit din mizeria comunismului şi care, în rând cu securiştii şi „oligarhii”, a dat dintr-o dată de gustul vilelor şi al maşinilor de lux?” Liiceanu este aproape  obligat să răspundă  insinuărilor acestora printr-o  sintagmă paradox a lui Vargas Llosa, că în fapt este vorba despre „minciuni adevărate”, precizând că de fapt a inventat totul, neuitând să adauge în trecere, ca să nu uite lumea,  că el este filozof. Şi dacă şi-a atribuit această titulatură, atunci trebuie să-şi asume toate  credinţele lumii despre filozofi: să fie cinstit şi sărac,  să se deplaseze pe jos, cu o roabă sau cel mult o bicicletă, să umble desculţ şi în zdrenţe, unul din scopuri fiind şi acela de a pune în valoare o vocaţie a jerpelirii. Şi gestul de a persifla forumiştii continuă:  „Adevărul e, dragii mei forumişti, că Filozoful trăieşte închis  într-o cameră cu draperiile trase, situată, de preferinţă, la subsol. El nu iese de acolo cu săptămânile, iar când iese miroase a mucegai şi a ierburi de baltă. Filozoful nu trebuie să ştie cum răsare soarele, nici cum miros cireşii înfloriţi, nici cum arată trupul unei femei. Iar dacă ajunge prin cine ştie ce rătăcire a vieţii, să mai afle cum mai toarce motorul unei maşini mai  răsărite sau ce gust are o faţă fiartă în coniac, societatea are toate temeiurile să-l azvârle dincolo de graniţele cetăţii pe acest îmbuibat care a uitat că filozofia se face cu năluciri şi fantasme şi că adevăratul filozof prelucrează vidul.”

Al treilea text se intitulează „Intempestive”. Fiindcă termenul „intempestivă”  nu se găseşte într-un dicţionar, el fiind inventat de Gabriel Liiceanu, acesta simte nevoie să vină cu o explicaţie: „O intempestivă este o iniţiativă verbală (până acum nu mi-a aparţinut decât mie) care trezeşte în cel căruia îi e adresată o stare de stupefacţie. Confruntat cu o intempestivă, omul luat prin surprindere ori nu ştie ce să răspundă, ori se enervează şi devine agresiv verbal”. În concluzie, intempestiva atribuită celui fără simţul umorului îl face să se considere jignit.  Eu aş merge mai departe şi aş pune o relaţie de congruenţă între intempestivă şi epigramă, fiindcă ambele sunt, în fapt, o stare de graţie ludică manifestată spontan. Mai mult, Gabriel Liiceanu observă că „autorul intempestivei nu se poate abţine să nu dea curs inspiraţiei care vine peste el”. Atunci vă întreb: nu acelaşi lucru se poate spune şi despre epigramist sau despre unii forumişti epigramişti?  Exersând  situaţii cu intempestive, multe descrise în  acest volum, lui Gabriel Liiceanu i se confirmă  comportamente umane  care i-au  întărit definiţia  dată conceptului inventat  de el.  Din perspectivă psihologică  Liiceanu  vine cu multe alte concluzii cum ar fi: 1. „umorul bucureşteanului nu face doi bani în Ardeal”; 2. „mintea omenească e capabilă să genereze în mod spontan intempestive”; 3. „ambiguitatea este o mijlocire verbală care îndepărtează de simplitatea şi naturalul vieţii”;  4. „cea mai dezarmantă privire e privirea inocentă”; 5. „orice intempestivă comportă un risc” etc. (VA URMA)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

ADEVĂR PREVIZIBIL

Aşa cum spun destui poeţi,

Când bucuria îi cuprinde,

„Românul are şapte vieţi”

Şi-o bătrâneţe… dac-o prinde! (FLORINA DINESCU)

CĂSĂTORIA

Uneori, mezalianţă

Pentru cei ce s-au pripit

Şi trăiesc doar c-o speranţă:

Că divorţul nu-i pornit! (ELENA MÂNDRU)

EVOLUŢIE   

Am ajuns, e evident,
Într-o ultimă etapă:
Cu-n picior în Occident
Şi cu celălalt în groapă! (VASILE LARCO)

DISCREŢIE

Se pare că ar fi prăpăd

Din est la vest, din nord la sud,

De-ar spune ochii tot ce văd,

Cum şi urechile ce-aud! (VASILE LARCO)

POLITICIANUL PERFID 

Permanent se bagă-n seamă,
Încercând acest pigmeu
Să ne fie ca o mamă...
Mama lui de derbedeu! (MIHAI HAIVAS)

27 DECEMBRIE –

ZIUA NOTIŢELOR DE MULŢUMIRE  

Încântat de-orice urare -
De Crăciun aşa se face,
Mulţumesc şi celor care
M-au lăsat (să dorm) în pace. (PETRU IOAN GÂRDA)

PARADOX MEDICAL

E drept că adevărul doare,

Dar ce se-ntâmplă-i nefiresc:

La noi, de obicei, se moare

Atunci când proştii se-nmulţesc. (GRIGORE COTUL)

UNUI POET SUPRAPONDERAL

E-un adevăr necontestat

El ca poet nu-i definit

Însă ca om e împlinit,

Dar nu vorbim la figurat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

SEPTUAGENAR

Am ajuns cu șapte-n față

Şi-mi tot spun că nu îmi pasă

Dar o frică mă îngheaţă

Că prea seamănă a coasă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

UNUIA LA VÂRSTA A TREIA

Convins fiind acum, la bătrâneţe,

Că n-a făcut în viaţă tocmai totul,

S-a hotărât, subit, să mai înveţe

Şi e coleg de clasă… cu nepotul! (ION MORARU)

UNEI ASISTENTE TV

Ar fi rămas cu vaca la păscut

Să îi mute priponul

Dacă nu ar fi apărut

Pe lume… siliconul! (DUMITRU MONACU)

SPITALUL PRIVAT

Când în spitalul cel privat

Se duce omul însurat,

El vrea, cu-atâtea dulci surori…

Să moară de mai multe ori. (GHEORGHE BÂLICI)

UNUI PARLAMENTAR

La o şedinţă-n Parlament,

Văd faţa lui de ,,alaun"

Şi-atunci, îmi pare evident

Că n-are scaun!... cum să spun? ( MAX OPAIŢ )

ALTERNATIVĂ ÎN CRIZA DIN UNIVERS

Nu ştiu cum va fi să fie,

Nici ideea dacă-i bună;

Se consumă energie,

Ce-o putem plăti pe... Lună! ( MAX OPAIŢ )

DICTATURA DEMOCRAŢIEI

Când totul e de mântuială,

La ce afaceri se mai fac,

Nu-ncape nici o îndoială;

Politic, unii pun ... capac! ( MAX OPAIŢ )

EFECTELE INFLAŢIEI

Dacă te mai trec fiori,

Este preferabil sportul,

Că-i mai rău atunci când mori,

Fi-ndcă-i scump la popă... ortul! ( MAX OPAIŢ )

CURSUL ZILEI

Problemele ţin astăzi de cultură

Economia este corolar,

Dar fetele sunt apte pe centură

Ca să ridice cursul… leu-dolar! (GEORGE EFTIMIE)

GLASUL ROŢILOR...

„A plecat un tren din gară,

Și cu el iubirea mea”,

Cui voi spune-n astă-seară:”

Scoate niscai bere, fa!” (SORIN FINCHELSTEIN)

PROFESORUL DE INFORMATICĂ

Te duce-n lumea virtuală

Prin poarta de la monitor,

Că-i plictisit de cea reală

În care-a fost… informator! (EUGEN DEUTSCH)

GARDA FINANCIARĂ LA COFETĂRIE

A venit la noi controlul,

Un economist citit –

Spune că profite-rolul

Are rolul de profit. (DAN NOREA)

UN MATEMATICIAN LA TG. JIU

Pe carte eu punând temei,

Brâncuşi stârnindu-mi apetitul,

M-am dus să văd cu ochii mei

De unde-ncepe infinitul. (VASILE MANOLE)

MAREA TRECERE

Maşinile din goana mare,

Se-opresc la zebră, uneori,

Scrâşnind nervoase din motoare…

Că pietonii-s…  trecători! (VALENTIN DAVID)

PESCĂREASCĂ

Dup-o zi pe lac, un ins –

Pescar la maturitate –

Îmi spunea că el a prins

Un baboi şi-un junghi în spate. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

PENSIILE MAJORATE?

Pensiile majorate?

Sunt cuvinte fără rost...

Când vor fi impozitate

Vor  rămâne cum au fost...! (IOAN TIMOFTE)

IMPOZIT PE BACŞIŞ 

Nu cred că va fi vreodată

Bacşişul impozitat.

Nu se va şti niciodată

Ce-am platit şi cât am dat...(IOAN TIMOFTE)

DESPRE PENSII SPECIALE

Despre pensii speciale

De mult timp se tot vorbeşte

Guvernul o lasă  moale,,.

Căci din astea se hrăneşte...! (IOAN TIMOFTE)

ZIUA PURTĂRII PANTOFILOR MARO

Sunt multe sărbători ciudate

Dar asta le-ntrecu pe toate!

Maro? De ce e musai, nene,

Se asortează la izmene?... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA LUPTĂTORILOR NINJA

Eu de ninja nu sunt bun,

Nu dau palme cu piciorul

Și apoi, nu sunt nebun

Să mă bat așa, ca chiorul! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CUPTORULUI CU MICROUNDE

Păi ăsta merge cu curent

Și când văd cifra din factură

Mă fac degrabă abstinent

Și o dau dracu' de friptură!. (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA PRETINDERII CĂ EȘTI CĂLĂTOR ÎN TIMP

Călători în timp suntem

Și că vrem, și că nu vrem.

Iată cum e șmecheria:

Cum lungim călătoria? (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA PASTELOR FĂINOASE SUB FORMĂ DE INEL

La prețul de la magazin

Vom cumpăra doar găuroiul,

Inelul care este plin

E pentru cei cu euroiul... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CĂSUȚELOR DE TURTĂ DULCE

Păi astea-s bombe-alimentare!

Zaharuri și carbohidrați...

Mai bine-un ceai de sunătoare,

De mușețel, trei frați pătați... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA TRICOURILOR DE CRĂCIUN

La cât ne costă-acuma gazul

Mai potrivit e-un hanorac

Sau să mai îndulcim necazul

Vreo patru - cinci tricouri vrac! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA MAIMUȚEI

Maimuțele-au făcut conclav

Și într-un glas au zis, cu ciudă,

Că Darwin a comis-o grav

Spunând că omul le e rudă! (ŞTEFAN BAŞNO)

CU UNII – CONTRA EXTINDERII SPAȚIULUI SCHENGEN,

CU ALȚII – PENTRU EXTINDERE

El la țesut* întrece sondra**

Și-o țese, intriga, din centru:

Cu-austriecii este contra

*Weber (germ.) – țesător.

**Sondra – specie de păianjen.

PERFIDIE

Când veneau, zâmbind, cu șișul, pe la spate să-l înfigă,

Să le treacă nici prin gând că ar putea ca să se frigă.

Nu știau un singur lucru atipíile vieneze:

Că și mămăliga, moale, ar putea să explodeze! (NICOLAE MĂTCAȘ)

„EFICIENȚA” SOLIDARITĂȚII

Ce folos că membrii ÚE

Știu că-i vorba de-o greșeală,

Da-n unímea lor tehuie

N-o repară! Nu-i fatală??? (NICOLAE MĂTCAȘ)

BOICOTARE A COMPANIEI AUSTRIECE OMV PETROM?

Are nas vreun ins să ceară

Să-i frecăm pe-austrieci,

Când nu-i ins să n-aibă-o tară

Pusă la Petrom pe veci??! (NICOLAE MĂTCAȘ)

DUPĂ RESPINGERE ÎN SCHENGEN,

NIMENI NICI O REMUȘCARE?

Geaba curg glosările stângace,

Rana umilirii n-a trecut.

Toți, futil, explică ce vor face

Și nici unul, critic, ce-a făcut. (NICOLAE MĂTCAȘ)

DIN SOLILOCVIUL MINISTRULUI FINANȚELOR,

CARE A ALOCAT ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PENTRU 2023

CEL MAI MIC PROCENT DIN PIB

Că doar n-or vrea ca s-o astruce,

O, țara-mi c-o eboșă* mată!

De ce, atunci, s-o mai educe,

Când ea demult e educată?! (LERU CICOARE)

____________________________________________________

*Eboșă – plan; proiect. Aici: aluzie la proiectul de 6 ani

în derulare „România educată”.

NOUL MINISTRU AL EDUCAȚIEI E

FERICIT CU PROCENTUL ALOCAT

Cu-așa procent nici personalul

Nu poți a-l scoate din impas.

Pentru ministru, actualul,

Bani sunt de-ajuns și de rămas! (LERU CICOARE)

CE FEL DE EDUCAȚIE NE DORIM?

Mintea-n post înșurubată

Face legile când  știe.

România educată

Se amână sine die? (LERU CICOARE)

NOAPTEA, CA HÓȚII?

Au închis termocentrale

Nu pe față – pe la spate,

Deși  nu au pus la cale

Alte energii: curate. (LERU CICOARE)

FIECARE DĂ DIN TRAISTA SA?

Dacă PSD a dat cât a putut,

PNL a vrut mai mult și n-a putut,

Iar UDMR-ul, néstor,  a tăcut,

Coaliția, atuncea, ce-a făcut? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PĂSTRÂND PROPORȚIILE

Când un prost aruncă-n baltă-o piatră,

Câți deștepți nu pot s-o scoată? Zeci!

Mijlocește când PNRR-u-o voatră,

Pensiile nu cresc n’-un an -  cincizeci! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PNRR-UL NU TREBUIA APROBAT

DE GUVERN ȘI DE PARLAMENT?

Toți se vaită: „Vai, seniorii, bieții!

Ajuta-i-am – planul* nu ne lasă!...”

Pus la punct când fu cu toți ereții,

*Planul – PNRR.

ȘUBREDĂ, GRANIȚA

Sânii tăi, ce-și ies din matca

Râului, ne bagă-n boale.

De nu ne-ar băga și-n platca

Hărțuirii sexuale! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

APROPO DE SCHENGEN:

CROAȚIA BATE AUSTRIA, NU NUMAI LA FOTBAL

Croații, mult mai isteți,

Nu ca noi, niște ciumeți;

Le-a PASAT dure condiții:

Nu votați, STOP  investiții! (DUMITRU BUJDOIU)

LA FOSTELE NOASTRE STAȚII PECO

Nu dăm pe lei, prostălăi,

Pe valută-i altceva;

V-am dat șpagă dolărăi,

Dați voi hruble și-OM Vedea… (DUMITRU BUJDOIU)

ȚUȚEA: “BALCANII SUNT CURUL EUROPEI”

Nu mai blamați Austria;

Cine-a distrus industria?

Cine-a dat petrol, păduri?

Iată ce-ați votat: scursuri. (DUMITRU BUJDOIU)

DIALOG ÎNTRE VECINI

- Nu te mai văd pe-acas’, Niță?!

- Petrec mult timp cu nevasta;

- Unde,-n pat, cum vine asta?

 - Aș, acum e bărmăniță. (DUMITRU BUJDOIU)

NIHIL SINE SEX

N-ai timp, sau n-ai altceva?

I-a reproșat ea cândva;

I-a dat și-un cadou giugiuc:

Ceas de cameră cu…cuc. (DUMITRU BUJDOIU)

CONSTATARE – DE ACTUALITATE

Ȋn Schengen să intrăm

Ca-ntr-un cor noi să luptăm!

Tara-ntreagă îşi doreşte –

Dirijorul ne lipseşte. (ADRIAN TIMOFTE)

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)