Cu predilecÅ£ia sa pentru distorsiuni lingvistice, scenarii fictive, jocul anamorfotic al literelor în cuvinte, peratologie ca sistem ÅŸi adept al vorbirii aluzive, Gabriel Liiceanu publică volumul „Ludice – exerciÅ£ii de umor criptic” (Editura „Humanitas”, BucureÅŸti, 2019), o descriere a unei specii rare de umor, pe care îl numeÅŸte umor criptic. ObiÅŸnuit cu jocul paradoxurilor, joc ce se întoarce de multe ori împotriva sa, Gabriel Liiceanu îÅŸi începe volumul cu un citat din Hannah Arendt („Cred totuÅŸi că trebuie să putem râde, pentru că asta înseamnă suveranitate”) ÅŸi cu un cuvânt înainte plin de explicaÅ£ii în stilul specific autorului: „… am dat „Ludicele” la editură ca autor, după care le-am respins ca editor ÅŸi apoi m-am certat ÅŸi cu mine, ÅŸi cu editura”.
Volumul este o alcătuire de 14 texte ocazionale scrise pe un ton glumeÅ£. Hazul din ele este o prezenţă intenÅ£ionată pusă sub semnul dedublării acestui autor, a melanjului dintre stilul lui PleÅŸu ÅŸi cel al lui Patapievici. În esenţă, Liiceanu vrea să pună în evidenţă soarta unui manuscris aflat sub jocul triadei autor – editor – director general de editură: „AÅŸadar nu uita dragă cititorule: acest volum a apărut fără acordul autorului. Din cauza lui m-am certat cu mine ÅŸi, ranchiunos ÅŸi supărăcios cum sunt, nu ÅŸtiu când ÅŸi dacă eu ÅŸi cu mine ne vom mai împăca vreodată. Aceste pagini nu mă reprezintă! De altfel, în locul meu CA AUTOR, contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu CA EDITOR. Nu mă îndoiesc că acest ÅŸiretlic va fi scos la lumină de instanţă. Voi cere ÅŸi expertiză grafologică, deÅŸi, semnăturile fiindu-ne identice, nu ÅŸtiu cum vor ieÅŸi din încurcătură doamnele ÅŸi domnii judecători.”
Primul text este un fel de răspuns dat ziarului „Cotidianul” care a scris despre maÅŸinile autorului cărora le-a dat ÅŸi un nume: Siegfried (un BMW albastru) ÅŸi Marcello (un Alfa Romeo negru). Liiceanu ÅŸi-a ales cele două maÅŸini pornind de la o echivalenţă între personalitatea sa ÅŸi a celor două automobile. Transferul sare în ochii cititorului, acesta ghicind că, de fapt, lăudând ,maÅŸinile, se laudă pe sine. Până la urmă există o veche butadă care circulă printre români: „dacă nu te lauzi tu, nu te laudă nimeni!” Siegfried-ul lui Liiceanu este descris ca o „persoană” cu naÅ£ionalisme nemÅ£eÅŸti, trufaşă, reprezintă întruparea unui geniu, are un muget tandru, un aspect de înalt funcÅ£ionar de bancă îmbrăcat în costum la două rânduri ÅŸi că n-ar fi o maÅŸină de nasul BucureÅŸtiului. După această stilistică a lui Siegfried se poate recunoaÅŸte un dialog al lui Liiceanu cu el însuÅŸi, dar ÅŸi faptul că stilistica BMW-ului i se potriveÅŸte de minune autorului. Prea puÅ£in însă despre Marcello, iar eu, ca cititor, mă întreb cine-o fi întruchiparea umană reprezentată de Alfa Romeo pe care s-a supărat Siegfried în momentul apariÅ£iei în garaj. O fi Eminescu? Zic ÅŸi eu!
Al doilea text debutează cu o promisiune: „să nu mai scrie despre Siegfried”. Gestul a plecat de la comentariile făcute pe/în „piaÅ£a electronică” (forumiÅŸtii) de o onomastică pitorească de genul Bombo Ilici, NuÅ£ica CocoÅŸel, Obiwan, Froggy, Plischi, Tzepeshless etc. Dintre cele patru chestiuni importante puse de fauna forumistă, a patra merită reluată: „Nu cumva un asemenea articol vădeÅŸte cabotinism, manierism, ratare, o stilistică de ciocoi ÅŸi o mentalitate de biÅŸniÅ£ar? O apartenenţă la clasa maneliÅŸtilor, care se laudă ÅŸi se pozează cu prima lor maÅŸină? O psihologie de intelectual deturnat, ieÅŸit din mizeria comunismului ÅŸi care, în rând cu securiÅŸtii ÅŸi „oligarhii”, a dat dintr-o dată de gustul vilelor ÅŸi al maÅŸinilor de lux?” Liiceanu este aproape obligat să răspundă insinuărilor acestora printr-o sintagmă paradox a lui Vargas Llosa, că în fapt este vorba despre „minciuni adevărate”, precizând că de fapt a inventat totul, neuitând să adauge în trecere, ca să nu uite lumea, că el este filozof. Åži dacă ÅŸi-a atribuit această titulatură, atunci trebuie să-ÅŸi asume toate credinÅ£ele lumii despre filozofi: să fie cinstit ÅŸi sărac, să se deplaseze pe jos, cu o roabă sau cel mult o bicicletă, să umble desculÅ£ ÅŸi în zdrenÅ£e, unul din scopuri fiind ÅŸi acela de a pune în valoare o vocaÅ£ie a jerpelirii. Åži gestul de a persifla forumiÅŸtii continuă: „Adevărul e, dragii mei forumiÅŸti, că Filozoful trăieÅŸte închis într-o cameră cu draperiile trase, situată, de preferinţă, la subsol. El nu iese de acolo cu săptămânile, iar când iese miroase a mucegai ÅŸi a ierburi de baltă. Filozoful nu trebuie să ÅŸtie cum răsare soarele, nici cum miros cireÅŸii înfloriÅ£i, nici cum arată trupul unei femei. Iar dacă ajunge prin cine ÅŸtie ce rătăcire a vieÅ£ii, să mai afle cum mai toarce motorul unei maÅŸini mai răsărite sau ce gust are o faţă fiartă în coniac, societatea are toate temeiurile să-l azvârle dincolo de graniÅ£ele cetăţii pe acest îmbuibat care a uitat că filozofia se face cu năluciri ÅŸi fantasme ÅŸi că adevăratul filozof prelucrează vidul.”
Al treilea text se intitulează „Intempestive”. Fiindcă termenul „intempestivă” nu se găseÅŸte într-un dicÅ£ionar, el fiind inventat de Gabriel Liiceanu, acesta simte nevoie să vină cu o explicaÅ£ie: „O intempestivă este o iniÅ£iativă verbală (până acum nu mi-a aparÅ£inut decât mie) care trezeÅŸte în cel căruia îi e adresată o stare de stupefacÅ£ie. Confruntat cu o intempestivă, omul luat prin surprindere ori nu ÅŸtie ce să răspundă, ori se enervează ÅŸi devine agresiv verbal”. În concluzie, intempestiva atribuită celui fără simÅ£ul umorului îl face să se considere jignit. Eu aÅŸ merge mai departe ÅŸi aÅŸ pune o relaÅ£ie de congruenţă între intempestivă ÅŸi epigramă, fiindcă ambele sunt, în fapt, o stare de graÅ£ie ludică manifestată spontan. Mai mult, Gabriel Liiceanu observă că „autorul intempestivei nu se poate abÅ£ine să nu dea curs inspiraÅ£iei care vine peste el”. Atunci vă întreb: nu acelaÅŸi lucru se poate spune ÅŸi despre epigramist sau despre unii forumiÅŸti epigramiÅŸti? Exersând situaÅ£ii cu intempestive, multe descrise în acest volum, lui Gabriel Liiceanu i se confirmă comportamente umane care i-au întărit definiÅ£ia dată conceptului inventat de el. Din perspectivă psihologică Liiceanu vine cu multe alte concluzii cum ar fi: 1. „umorul bucureÅŸteanului nu face doi bani în Ardeal”; 2. „mintea omenească e capabilă să genereze în mod spontan intempestive”; 3. „ambiguitatea este o mijlocire verbală care îndepărtează de simplitatea ÅŸi naturalul vieÅ£ii”; 4. „cea mai dezarmantă privire e privirea inocentă”; 5. „orice intempestivă comportă un risc” etc. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ADEVÄ‚R PREVIZIBIL
Aşa cum spun destui poeţi,
Când bucuria îi cuprinde,
„Românul are ÅŸapte vieÅ£i”
Åži-o bătrâneÅ£e… dac-o prinde! (FLORINA DINESCU)
CÄ‚SÄ‚TORIA
Uneori, mezalianţă
Pentru cei ce s-au pripit
Şi trăiesc doar c-o speranţă:
Că divorÅ£ul nu-i pornit! (ELENA MÂNDRU)
EVOLUÅ¢IE
Am ajuns, e evident,
Într-o ultimă etapă:
Cu-n picior în Occident
Åži cu celălalt în groapă! (VASILE LARCO)
DISCREÅ¢IE
Se pare că ar fi prăpăd
Din est la vest, din nord la sud,
De-ar spune ochii tot ce văd,
Cum ÅŸi urechile ce-aud! (VASILE LARCO)
POLITICIANUL PERFID
Permanent se bagă-n seamă,
Încercând acest pigmeu
Să ne fie ca o mamă...
Mama lui de derbedeu! (MIHAI HAIVAS)
27 DECEMBRIE –
ZIUA NOTIÅ¢ELOR DE MULÅ¢UMIRE
Încântat de-orice urare -
De Crăciun aşa se face,
Mulţumesc şi celor care
M-au lăsat (să dorm) în pace. (PETRU IOAN GÂRDA)
PARADOX MEDICAL
E drept că adevărul doare,
Dar ce se-ntâmplă-i nefiresc:
La noi, de obicei, se moare
Atunci când proÅŸtii se-nmulÅ£esc. (GRIGORE COTUL)
UNUI POET SUPRAPONDERAL
E-un adevăr necontestat
El ca poet nu-i definit
Însă ca om e împlinit,
Dar nu vorbim la figurat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SEPTUAGENAR
Am ajuns cu șapte-n față
Åži-mi tot spun că nu îmi pasă
Dar o frică mă îngheaţă
Că prea seamănă a coasă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUIA LA VÂRSTA A TREIA
Convins fiind acum, la bătrâneÅ£e,
Că n-a făcut în viaţă tocmai totul,
S-a hotărât, subit, să mai înveÅ£e
Åži e coleg de clasă… cu nepotul! (ION MORARU)
UNEI ASISTENTE TV
Ar fi rămas cu vaca la păscut
Să îi mute priponul
Dacă nu ar fi apărut
Pe lume… siliconul! (DUMITRU MONACU)
SPITALUL PRIVAT
Când în spitalul cel privat
Se duce omul însurat,
El vrea, cu-atâtea dulci surori…
Să moară de mai multe ori. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARLAMENTAR
La o şedinţă-n Parlament,
Văd faţa lui de ,,alaun"
Åži-atunci, îmi pare evident
Că n-are scaun!... cum să spun? ( MAX OPAIŢ )
ALTERNATIVÄ‚ ÎN CRIZA DIN UNIVERS
Nu ştiu cum va fi să fie,
Nici ideea dacă-i bună;
Se consumă energie,
Ce-o putem plăti pe... Lună! ( MAX OPAIŢ )
DICTATURA DEMOCRAÅ¢IEI
Când totul e de mântuială,
La ce afaceri se mai fac,
Nu-ncape nici o îndoială;
Politic, unii pun ... capac! ( MAX OPAIÅ¢ )
EFECTELE INFLAÅ¢IEI
Dacă te mai trec fiori,
Este preferabil sportul,
Că-i mai rău atunci când mori,
Fi-ndcă-i scump la popă... ortul! ( MAX OPAIŢ )
CURSUL ZILEI
Problemele ţin astăzi de cultură
Economia este corolar,
Dar fetele sunt apte pe centură
Ca să ridice cursul… leu-dolar! (GEORGE EFTIMIE)
GLASUL ROÅ¢ILOR...
„A plecat un tren din gară,
Și cu el iubirea mea”,
Cui voi spune-n astă-seară:”
Scoate niscai bere, fa!” (SORIN FINCHELSTEIN)
PROFESORUL DE INFORMATICÄ‚
Te duce-n lumea virtuală
Prin poarta de la monitor,
Că-i plictisit de cea reală
În care-a fost… informator! (EUGEN DEUTSCH)
GARDA FINANCIARÄ‚ LA COFETÄ‚RIE
A venit la noi controlul,
Un economist citit –
Spune că profite-rolul
Are rolul de profit. (DAN NOREA)
UN MATEMATICIAN LA TG. JIU
Pe carte eu punând temei,
BrâncuÅŸi stârnindu-mi apetitul,
M-am dus să văd cu ochii mei
De unde-ncepe infinitul. (VASILE MANOLE)
MAREA TRECERE
MaÅŸinile din goana mare,
Se-opresc la zebră, uneori,
ScrâÅŸnind nervoase din motoare…
Că pietonii-s… trecători! (VALENTIN DAVID)
PESCÄ‚REASCÄ‚
Dup-o zi pe lac, un ins –
Pescar la maturitate –
Îmi spunea că el a prins
Un baboi ÅŸi-un junghi în spate. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PENSIILE MAJORATE?
Pensiile majorate?
Sunt cuvinte fără rost...
Când vor fi impozitate
Vor rămâne cum au fost...! (IOAN TIMOFTE)
IMPOZIT PE BACÅžIÅž
Nu cred că va fi vreodată
BacÅŸiÅŸul impozitat.
Nu se va şti niciodată
Ce-am platit ÅŸi cât am dat...(IOAN TIMOFTE)
DESPRE PENSII SPECIALE
Despre pensii speciale
De mult timp se tot vorbeÅŸte
Guvernul o lasă moale,,.
Căci din astea se hrăneşte...! (IOAN TIMOFTE)
ZIUA PURTÄ‚RII PANTOFILOR MARO
Sunt multe sărbători ciudate
Dar asta le-ntrecu pe toate!
Maro? De ce e musai, nene,
Se asortează la izmene?... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA LUPTÄ‚TORILOR NINJA
Eu de ninja nu sunt bun,
Nu dau palme cu piciorul
Și apoi, nu sunt nebun
Să mă bat așa, ca chiorul! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CUPTORULUI CU MICROUNDE
Păi ăsta merge cu curent
Și când văd cifra din factură
Mă fac degrabă abstinent
Și o dau dracu' de friptură!. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PRETINDERII CÄ‚ EȘTI CÄ‚LÄ‚TOR ÎN TIMP
Călători în timp suntem
Și că vrem, și că nu vrem.
Iată cum e șmecheria:
Cum lungim călătoria? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PASTELOR FÄ‚INOASE SUB FORMÄ‚ DE INEL
La prețul de la magazin
Vom cumpăra doar găuroiul,
Inelul care este plin
E pentru cei cu euroiul... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA CÄ‚SUÈšELOR DE TURTÄ‚ DULCE
Păi astea-s bombe-alimentare!
Zaharuri și carbohidrați...
Mai bine-un ceai de sunătoare,
De mușețel, trei frați pătați... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA TRICOURILOR DE CRÄ‚CIUN
La cât ne costă-acuma gazul
Mai potrivit e-un hanorac
Sau să mai îndulcim necazul
Vreo patru - cinci tricouri vrac! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA MAIMUÈšEI
Maimuțele-au făcut conclav
Și într-un glas au zis, cu ciudă,
Că Darwin a comis-o grav
Spunând că omul le e rudă! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CU UNII – CONTRA EXTINDERII SPAÈšIULUI SCHENGEN,
CU ALÈšII – PENTRU EXTINDERE
El la È›esut* întrece sondra**
Și-o țese, intriga, din centru:
Cu-austriecii este contra
Și cu românii este pentru. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
*Weber (germ.) – È›esător.
**Sondra – specie de păianjen.
PERFIDIE
Când veneau, zâmbind, cu È™iÈ™ul, pe la spate să-l înfigă,
Să le treacă nici prin gând că ar putea ca să se frigă.
Nu È™tiau un singur lucru atipíile vieneze:
Că și mămăliga, moale, ar putea să explodeze! (NICOLAE MĂTCAȘ)
„EFICIENÈšA” SOLIDARITÄ‚ÈšII
Ce folos că membrii ÚE
Știu că-i vorba de-o greșeală,
Da-n unímea lor tehuie
N-o repară! Nu-i fatală??? (NICOLAE MĂTCAȘ)
BOICOTARE A COMPANIEI AUSTRIECE OMV PETROM?
Are nas vreun ins să ceară
Să-i frecăm pe-austrieci,
Când nu-i ins să n-aibă-o tară
Pusă la Petrom pe veci??! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DUPÄ‚ RESPINGERE ÎN SCHENGEN,
NIMENI NICI O REMUȘCARE?
Geaba curg glosările stângace,
Rana umilirii n-a trecut.
Toți, futil, explică ce vor face
Și nici unul, critic, ce-a făcut. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DIN SOLILOCVIUL MINISTRULUI FINANÈšELOR,
CARE A ALOCAT ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PENTRU 2023
CEL MAI MIC PROCENT DIN PIB
Că doar n-or vrea ca s-o astruce,
O, țara-mi c-o eboșă* mată!
De ce, atunci, s-o mai educe,
Când ea demult e educată?! (LERU CICOARE)
____________________________________________________
*Eboșă – plan; proiect. Aici: aluzie la proiectul de 6 ani
în derulare „România educată”.
NOUL MINISTRU AL EDUCAÈšIEI E
FERICIT CU PROCENTUL ALOCAT
Cu-așa procent nici personalul
Nu poți a-l scoate din impas.
Pentru ministru, actualul,
Bani sunt de-ajuns și de rămas! (LERU CICOARE)
CE FEL DE EDUCAÈšIE NE DORIM?
Mintea-n post înÈ™urubată
Face legile când È™tie.
România educată
Se amână sine die? (LERU CICOARE)
NOAPTEA, CA HÓÈšII?
Au închis termocentrale
Nu pe față – pe la spate,
Deși nu au pus la cale
Alte energii: curate. (LERU CICOARE)
FIECARE DÄ‚ DIN TRAISTA SA?
Dacă PSD a dat cât a putut,
PNL a vrut mai mult și n-a putut,
Iar UDMR-ul, néstor, a tăcut,
Coaliția, atuncea, ce-a făcut? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PÄ‚STRÂND PROPORÈšIILE
Când un prost aruncă-n baltă-o piatră,
CâÈ›i deÈ™tepÈ›i nu pot s-o scoată? Zeci!
MijloceÈ™te când PNRR-u-o voatră,
Pensiile nu cresc n’-un an - cincizeci! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
PNRR-UL NU TREBUIA APROBAT
DE GUVERN ȘI DE PARLAMENT?
ToÈ›i se vaită: „Vai, seniorii, bieÈ›ii!
Ajuta-i-am – planul* nu ne lasă!...”
Pus la punct când fu cu toÈ›i ereÈ›ii,
Tot guvernul nu era acasă? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*Planul – PNRR.
ȘUBREDĂ, GRANIȚA
Sânii tăi, ce-È™i ies din matca
Râului, ne bagă-n boale.
De nu ne-ar băga și-n platca
Hărțuirii sexuale! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
APROPO DE SCHENGEN:
CROAÈšIA BATE AUSTRIA, NU NUMAI LA FOTBAL
Croații, mult mai isteți,
Nu ca noi, niște ciumeți;
Le-a PASAT dure condiții:
Nu votați, STOP investiții! (DUMITRU BUJDOIU)
LA FOSTELE NOASTRE STAÈšII PECO
Nu dăm pe lei, prostălăi,
Pe valută-i altceva;
V-am dat șpagă dolărăi,
DaÈ›i voi hruble È™i-OM Vedea… (DUMITRU BUJDOIU)
ÈšUÈšEA: “BALCANII SUNT CURUL EUROPEI”
Nu mai blamați Austria;
Cine-a distrus industria?
Cine-a dat petrol, păduri?
Iată ce-ați votat: scursuri. (DUMITRU BUJDOIU)
DIALOG ÎNTRE VECINI
- Nu te mai văd pe-acas’, Niță?!
- Petrec mult timp cu nevasta;
- Unde,-n pat, cum vine asta?
- Aș, acum e bărmăniță. (DUMITRU BUJDOIU)
NIHIL SINE SEX
N-ai timp, sau n-ai altceva?
I-a reproÈ™at ea cândva;
I-a dat și-un cadou giugiuc:
Ceas de cameră cu…cuc. (DUMITRU BUJDOIU)
CONSTATARE – DE ACTUALITATE
Ȋn Schengen să intrăm
Ca-ntr-un cor noi să luptăm!
Tara-ntreagă îÅŸi doreÅŸte –
Dirijorul ne lipseÅŸte. (ADRIAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)