Continuăm să descoperim ce „jocuri” a mai inventat Liiceanu în „trăsnitul” său volum „Ludice – exerciţii de umor criptic” (Editura „Humanitas”, Bucureşti,  2019), un volum prin care autorul vrea să demonstreze că poate sări peste gardul care înconjoară sobrietatea, şi că în momentul eliberării se poate dispensa de eticheta care i-a fost pusă, aceea de „om ciufut”. Într-un interviu cu Vitalie Cojocari, Liiceanu spunea că „un autor comic bun trebuie să fie la înălţimea comicului tot timpul”, şi asta pentru ca cititorul „să-şi păstreze măcar zâmbetul interior pe parcursul lecturii”. Adept şi al eseistului Johan Huizinga încă de prin anii 70,  a apreciat la acesta credinţa declarată că toată viaţa noastră, cât este, emană un permanent iz ludic. 

Într-un alt interviu pentru „Adevărul” din 2019, Liiceanu explica, uşurând astfel munca cititorului însă, şi mai mult, a celui care vrea să scrie despre volum:  „Riturile justiţiei, războinice, competitive, ştiinţa, filosofia şi arta în genere – toate trimit la o lume secundă, de aparenţe, o lume imaterială, desprinsă de existenţa curentă, pe care, creând-o, noi nu facem decât să dăm o raită prin lumea libertăţii, a destinderii, neangajării sau uitării. Iar râsul, când se întâmplă să însoţească ludicul, este manifestarea prin excelenţă a libertăţii. Doar oamenii care rămân liberi în adâncul lor râd cu adevărat. „Ludice“ este cartea în care mă joc, în care râd deopotrivă de mine şi de alţii, din dorinţa de a scăpa, o clipă măcar, de masca gravităţii „filosofului“ şi de a ieşi, o clipă măcar, din rolul social în care am fost distribuit şi m-am distribuit. În carte, masca asta se păstrează, numai că acum e introdusă într-un scenariu ludic. Şi astfel ajung la subtitlu: „Exerciţii de umor criptic“.

 În acelaşi interviu, Liiceanu  defineşte  “umorul criptic” din perspectiva sa :

 “Umorul e „criptic“, pentru că apare ascunzându-se totodată sub o gravitate de primă instanţă. Gândiţi-vă că de fapt orice glumă, orice „banc“, intră în lume ascunzându-şi poanta, protejând-o în vederea declanşării râsului final. Orice poantă e precedată de un moment de latenţă, care survine în mod necesar pentru a-ţi da timp să „te prinzi“, să „îţi cadă fisa“. Ei bine, eu îmi folosesc gravitatea de care beneficiez de ani de zile „prin consens“, pentru a o expune negând-o, arătând că ea poate fi, la o adică, simplă aparenţă, că se poate depăşi în opusul ei, în bucurie, glumă şi joc.”  Nu cunosc vreun punct de vedere  al epigramiştilor  în ceea ce priveşte această explicaţie, dar am întâlnit multe epigrame  puse, voit sau nu, sub semnul umorului criptic. Un exemplu ar fi Sorin Finchelstein.  Revenind la Gabriel Liiceanu,  un text justifică  o credinţă a lui Pleşu, precum că Liiceanu ar fi un pic paranoic. A acorda premii post-mortem,  tema din alt text,  ar fi un gest care vine dinspre umorul criptic, dar şi o subtilă înţepătură adusă Grupului pentru Dialog Social, Liiceanu propunând ca premiul acesta să i se atribuie încă din viaţă: “S-a trecut la vot. Dintre cei cinci membri ai Grupului, doi au votat “pentru” (un tânăr şi Mihai Şora, care tocmai împlinise cu două zile înainte 122 de ani), unul s-a abţinut (alt tânăr),iar cele două doamne, Magda şi Andreea, au fost “contra”, deşi în urmă cu 20 de ani fuseseră “pentru”. Când să se anunţe că cererea este respinsă, Magda, care excela prin perspicacitate, şi-a dat seama în ultima clipă că, de fapt, nu există cvorum. Fusese uitaţi şase membri ai Grupului, morţi de mult, dar pe care nu-I declarase nimeni ca atare la judecătorie, şi astfel, în Registrul Asociaţiilor din România, treceua în continuare drept vii. Aşadar, cu morţi şi vii, Grupul număra unsprezece membri, nu cinci! Formal vorbind, cei şase morţi lipseau de la şedinţă, făcând să nu existe cvorum! S-a hotărât să se convoace o nouă întâlnire peste o lună, timp în care jurist Grupului să meargă la judecătorie şi să-I radieze pe cei decedaţi.”

Un umor mai pe faţă  găsim  în  “Cinci întâlniri cu porcul”.  Raportarea lui Liiceanu  la  acest animal a cunoscut cinci etape: a) porcul menţinut într-o discreţie distantă: “era în copilăria mea, în perioada imediat următoare războiului, când venirea comunismului la putere a coincis cu dispariţia porcului din peisajul culinar al majorităţii românilor”; b) porcul românesc: “mi-a apărut aşa-zicând în carne şi oase în farfurie, sub forma mâncărurilor şi fripturilor tradiţionale”; c) porcul suedez:  “cunoscut prin anii 70, plecat în Occident cu ajutorul unei burse nemţeşti”; d) omul porc: “s-a petrecut după 1990. Era vorba tot de un porc, desigur, de vreme ce chiar el aşa îşi spunea, numai că era un porc în piele de om”; e) despărţirea de carnea de porc:  “când am descoperit într-o bună zi că porcul în piele de om l-a compromise pe porcul în piele de porc”.   

Un alt text   pune în discuţie „prezumţia de porcoşenie” a unor scriitori, adică unora nu li se reproşează că folosesc cuvinte de domeniul scatologicului şi altora, cum ar fi el, nu li se permite. De aici şi frica de a le folosi, iar pentru un tratament merge la un psihoterapeut. Eu nu cred că este chiar aşa,  dar a găsit un motiv bun de a  se referi la scriitorii care mai folosesc  sau au folosit un dicţionar „din fundul hârdăului”: Rabelais, Creangă, Noica, o româncă premiată Nobel sau Zaharia Stancu.

Titlul unei cărţi ( „Ca să nu mor bou. Îndreptarul bunului muritor”) pune sub girul umorului conceptul de „corectitudine politică”. Editura s-ar opune publicării cu acest titlu pentru că prima parte a acestuia ar fi discriminant, „prin excluziune” pe femei. Umorul criptic al lui Liiceanu se exemplifică prin alte câteva texte: cel care vizează o campanie publicitară, acţiunea învârtindu-se în jurul folosirii unui fir de păr, sau cel privind discuţia cu soţia despre lansarea cărţii „Caiet de ricoşat gânduri”. „La  o înmormântare”  este un fel de cronică a participării la procesiunea organizată Doinei Cornea, care trecuse  să ocupe un loc la masa umbrelor. Nu ai cum să nu zâmbeşti când mai toţi îl confundă ba cu Pleşu, ba cu Manolescu, ba cu nu ştiu care PNŢCD-ist, astfel că abia întors acasă s-a  supus unui proces de a-şi „recompune treptat identitatea”.  Penultimul text (al 13-lea) are ca pretext prezentarea   a „trei tehnici de minimalizare a efortului în viaţa de zi cu zi” (dormitul, mâncatul şi lucratul pe podea), toate în urma lecturii unei cărţi scrise de fizicianul Carlo Rovelli. Pentru a înţelege arhitectura gândirii liicene vizavi de aceste schimbări, aleg din mulţimea de situaţii descrise cu un umor savuros doar una: „Nu mai dorm în patul din dormitor de la etajul I, ci pe un tatami, în bucătăria de la parter. Prospectez deja posibilitatea amenajării unui dormitor în garajul de la subsol. De citit şi scris nu mai citesc şi scriu la birou, ci pe covor, pe burtă, rezemat în coate, în faţa biroului. La fel cu mâncatul. Dat fiind că ceasul pus pe podea măsoară un timp mai lent decât cel pus pe masă, firesc e să mănânci, de asemenea, întins pe jos, în stil roman, sprijinindu-te într-un cot. Drept care mi-am luat cotiere umplute cu gel şi, vreme de douăzeci de minute, cât durează în medie prânzul, pot fără probleme să mă sprijin când pe un cot, când pe altul ca să-mi tai, de pildă, friptura în farfurie.  De asemenea, deplasarea prin casă – să zicem noaptea, când mă trezesc şi mă duc la baie – m-am obişnuit să o fac târâş, pe coate,  ca în tranşee, tocmai ca să fiu cât mai mult timp în contact cu solul, unde timpul se scurge mai lent.”

Deşi nu sunt de acord cu câteva chestii din această carte, nimic nu mă împiedică  să nu recunosc prospeţimea unui umor special, cel criptic. Scrisă într-un aproximativ stil borgesian, cel puţin la nivelul documentării şi incisivităţii, merită să reţin un citat din cel pomenit (Borges): „O carte este un lucru între lucruri, un volum pierdut între volumele care populează indiferentul univers, până ce îşi găseşte cititorul, omul hărăzit simbolurilor lui”. Şi m-a găsit şi pe mine acest volum. (GEORGICĂ  MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

DE CRĂCIUN   

Soţul de pe drumuri vine
Şi din uşă izbucneşte:
Cine e în pat cu tine?
Moş Gerilă, se-ncălzeşte! (VASILE LARCO)

DE CRĂCIUN   

De-ar fi alegeri de Crăciun,
Cam toţi din cei care există,
S-ar bucura ca în ajun
Să taie porcii... de pe listă! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

REMANIERE GUVERNAMENTALĂ DE CRĂCIUN   

Pentru-a stinge-o vâlvătaie,
Vor schimba, de mascaradă,
De Crăciun, un om de paie
Cu un altul... de zăpadă! (MIHAI HAIVAS)

SĂ MENAJĂM SENSIBILITĂŢILE UNORA…  

Cum cei din UE - Vest ne spun,
Şi România e umilă,
Îl alungăm pe Moş Crăciun
Şi-l (re)primim pe Moş Gerilă! (PETRU IOAN GÂRDA)

27  DECEMBRIE – ZIUA NOTIŢELOR DE MULŢUMIRE

Încântat de-orice urare -
De Crăciun aşa se face,
Mulţumesc şi celor care
M-au lăsat (să dorm) în pace. (PETRU IOAN GÂRDA)

PREDICTIBILITATE 

Cum sunt acasă-n carantină,
M-am tot gândit să vă propun:
Dau două kile de făină
(avans) pe bradul de Crăciun! (GRIGORE COTUL)

COLINDE CA ÎNTRE VECINI 

De sărbători îl colinda
Ca fost vecin, c-o strigătură.
Un sat întreg l-aprecia...
Ce ură, domnule, ce ură... (GHEORGHE GURĂU)

ECONOMII DE CRĂCIUN   

Soacrei, cum n-am bani, tenace,
Îi propun o deghizare:
S-o fac brad, căci are ace...
Ba îi pun şi-o lumânare! (VALENTIN DAVID)

SPIRITUL CRĂCIUNULUI  

Adio scumpă Românie!
Voi emigra după Crăciun,
Căci Preşedintele-o să fie
Pătruns de Spirit, şi mai bun! (VALENTIN DAVID)

PROBLEME DE CRĂCIUN   

Mă tem, cum nu-i zăpadă-afară
Şi vreme pentru săniuţă,
Că Moş Crăciun pe ulicioară,
O să rămână de căruţă! (VALENTIN DAVID)

PRAGMATISM   

Femeia ca bărbatul nu e,
Gândeşte practic şi lucid:
Nu Spirit de Crăciun, nu U. E.,
Ci numai cash şi corp solid. (VALENTIN DAVID)

PREFERINŢE   MASCULINE   

Nu e greu să presupun
Că, în loc de Moş Crăciun,
Mulţi preferă o pipiţă
Costumată-n Crăciuniţă! (MIHAI ENACHI)

AUTOSTRĂZILE

Lipsa lor e cu grămada,

Poţi oriunde să constaţi,

Dar nu face-autostrada

Cât o punte între fraţi! (FLORINA DINESCU)

TRADIŢIE DE CRĂCIUN  

Porcu-i porc chiar şi tăiat
De bun simţ lui nu îi pasă,
De Crăciun musai urcat
Cu "adidaşii" pe masă. (VASILE  MANOLE)

UNEI DOAMNE FOTOGENICE

De-o vezi în fotografie,

Zici că-i poem, poezie

Dar de nu te uiţi la poză

Şi-o asculţi, ţi-e clar! E proză! (DUMITRU MONACU)

REVELION CU PRIETENI

Ca musafiri, la sărbatoare,

În noaptea când vom trece anul,

Cum porcu-i ,,afumat" prea tare,

Prefer mai bine doar... ,,curcanul".  ( MAX OPAIŢ)

CRĂCIUN LA BLOC

Deşi e criză, vreau acasă,

Ca un creştin, să fac Crăciunul,

Să nu-mi lipsească porc la masă,

De-aceia, am chemat... vecinul!  ( MAX OPAIŢ)

MĂRTURISIREA UNUI NOSTALGIC

,,PARTIDUL e-n toate,

  E-n cele ce sunt....."

Dacă nu găsesc anume

Loc de muncă-atunci decid,

Respectând ceva cutume,

Mă-nrolez într-un partid. ( MAX OPAIŢ)

EPITAFUL UNUI SCRIITOR

Sub astă piatra de granit,

Se odihneşte-un scriitor,

Ce a murit c-a fost citit

Doar la tipar, de ... editor! ( MAX OPAIŢ)

MOZAICĂ

Tatăl de evreu a zis,
Pe un ton nevinovat:
Pruncu’ nu l-am circumcis,
Doară ce l-am desfășat. (SORIN FINCHELSTEIN)

ADIEU QATAR

Cum arată calendaru',

S-a cam terminat Qataru';

Deci, cu cugetul curat,

De burnuz m-am lepădat. (SORIN FINCHELSTEIN)

COCHETE FOC

„Somnoroase păsărele”

Pe la cuiburi se așează,

Și cum sunt cochete, ele,

Colo jos se epilează. (SORIN FINCHELSTEIN)

SĂRBĂTOAREA COMBUSTIBILULUI

De sfântul hram al lui Hanuka,

Așe cum m-o-nvăţat mămuca,

Adun ulei pe fix opt zile;

(Când cu Covidu-aveam opt kile). (SORIN FINCHELSTEIN)

PASTILA DE DIMINEAȚĂ

O pastilă de-amintire

Iau în toate zilele,

Care să îmi dea de știre

Să îmi iau...pastilele! (IULIAN BOSTAN)

ISTORIA SE REPETĂ ÎN SENS INVERS?

Strămoșii noștri, azi postumi,

Descopereau ieri alte lumi,

Iar azi acele lumi, ieri noi,

Ne-ar vrea descoperiți pe noi. (LERU CICOARE)

ȘI PENTRU, ȘI CONTRA CONCOMITENT?

Când știi că două siameze

N-ai cum le-opune detașat,

Prin ce tertipuri olandeze

Votezi și „pentru”, și „blocat”?! (LERU CICOARE)

CINE-I CÂȘTIGĂTORUL?

În lupta dintre șah și mat

Nici nu mai știi cine-a pierdut:

O dezbinare ce-a clacat,

O unitate ce-a crescut? (LERU CICOARE)

UN PIC DE BUNĂVOINȚĂ

Toți am decis pe-un drum să mérem,

Să construim un stat de drept,

Deci, nu-ndurare-n ÚE cerem,

Ci probitate și respect. (LERU CICOARE)

OMV-UL S-A SUPĂRAT DEGEABA?

Ne plimbați cu cererea

De la Ana la Caiafa?

D’aia-n Schengen veți intra

Când va fi să zboare scroafa. (LERU CICOARE)

CONFRAȚILOR DE SUFERINȚĂ BULGARI

Vă cer un gard, ștreamp lângă ștreamp?

Efort și timp, și bani din gros...

Batâr luați-l  pe-al lui Trump,

Că tot vrea Biden să-l dea jos. (NICOLAE MĂTCAȘ)

DLUI CANCELAR

Știi cât fac sfanții și talanții,

Comoditatea-ndeosebi.

Mă-ntrebi de unde-ți vin migranții.

Pe Mútter Ángela n-o-ntrebi? (NICOLAE MĂTCAȘ)

ACELUIAȘI

Imigranții, spui și-n somn,

Ar veni prin România.

Nu cumva, mărite domn,

Cam uitat-ai geografia? (NICOLAE MĂTCAȘ)

FERMITATE

Tranșant, să-i spunem majestății:

Secretul râvnei îl deținem.

Atleți am fost creștinătății

Și tot atleți o să rămânem! (NICOLAE MĂTCAȘ)

ÎN EPICENTRU

Să nu-și mai deie țâfna-n petic

Cu aroganța mizantropei.

Om fi, nu-i vorbă, flancul estic,

Dar azi  –  și centrul Europei! (NICOLAE MĂTCAȘ)

ADIO, (SCHENGEN), DAR RĂMÂN(EM) CU TINE

Tristă, vestea cu intrarea: sireci, datu-ne-au cu flit.

Cum putea să fie alta la cât de mult ne-am spetit!

Ca-n parabola c-un medic și-un bolnav nenorocit:

Operația? Izbândă! Pacientul? A murit. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

VAI ȘI-AMAR

„Pe parcurs colaborarea a fost una foarte bună”.

„Am făcut pași înainte în direcția cea bună”.

„Sunt convins că pregătirea va să fie și mai bună”.

Vai și-amar de limba noastră de bușteni: limba comună!... (NICOLAE CRIHĂNEANU)

DAR MAMELE POT UITA?

Să uităm de traumele

De la revoluție?

Poate, -ntrebi și mamele,

Coană în discuție... (NICOLAE CRIHĂNEANU)

TVM, ÎNCOTRO?

Toți uimiți de suspendarea

 Posturilor cu crez rusesc,

Nimeni nu de strangularea

Singurului   ... românesc. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

VAMEȘILOR ROMÂNI

Controlori la vamă, vii scatíi,

Când se strâng șoferii, líștai  clăzi,

Vezi ce au, desigur, în cutíi,

Mai vârtos – ce-ascund ei printre lăzi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

TAXE UNA DUPĂ ALTA

După taxa de pe soare

Şi aceea de pe lună

Va veni-ncontinuare

O taxă pe săptămână! (IOAN TIMOFTE)

CÂND SE FURĂ DIN BUGET

O nouă taxă se pune

Când bugetul e furat

Asta cu un scop anume:

Ca să fie completat...! (IOAN TIMOFTE)

MESSI ȘI CUPA (Mass-MES-dia)

A dormit cu ea în pat,

Pipăit, pupat, visat;

Mbappe’ , amic, l-a pișcat,

Că s-a auto…driblat. (DUMITRU BUJDOIU)

MUZEUL FOTBALULUI LA NOI

Ca la-Antipa, dacă vrei,

Vei vedea îmbălsămați

Și conducători pigmei;

De Burleni vom fi scăpați. (DUMITRU BUJDOIU)

CREȘTERI DUPĂ SOLSTIȚIU

Crește ziua, nu-i minciună,

Cresc facturile la lună,

Taxe, stresul, otova;

Leafa, pensia…mai va. (DUMITRU BUJDOIU)

HOȚUL ȘI OMONIMIA

A-ncercat și altădată,

Forțând-o să se descuie,

Însă, broasca, uite-o, nu e;

Și iar a lăsat-o baltă. (DUMITRU BUJDOIU)

RECLAME LA LUNGIREA PENISULUI CU 8-9 CM. (E plină presa)

- Iubi, crește ne-ncetat,

Opt centime, măsurat;

- Dar când scade vreo doi-trei,

Ești la fel ca noi, femei. (DUMITRU BUJDOIU)

TREI PEUN FIR 

Trei flori de trandafir

Toate pe un singur fir,

Dau parfumul lor divin,

Dar... te-nţeapă cu un spin. (ADRIAN TIMOFTE)

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)