O carte de epigrame scrisă  de Ion Vladimir  şi intitulată simplu  “Epigrame” (Editura “Litera”, Bucureşti, 1973), cred că merită recitită.  Chiar dacă nu ştiu  nici un element biobibliografic despre autor, doar  numele îmi este cunoscut de prin diferite surse  şi atât. Poate ar suscita un interes, la ceea ce spun, un dialog pe care l-a avut cu Mircea Pavelescu: Autograf dat de Mircea Pavelescu pe volumul “Culegere de epigrame”: - De umoristul Vladimir / Eu cititor atent mă mir / Că n-are încă până-acum / Un foarte-apreciat volum. / La urma urmei chiar postum.”; Răspunsul lui Ion Vladimir – “S-ar mai putea al meu volum / Să-l public chiar cum spui – postum. / Doar la “Urzica”, precum ştiu, / Nu-s publicat nici mort, nici viu.”  

Începând cu 1948 şi până în 1970, acumulările din interbelic în evoluţia epigramei  au fost  anihilate  concomitant cu instalarea comunismului, epigrama pierzându-şi spiritul creaţiilor umoristice. Cartea lui Ion Vladimir  a apărut în etapa pe care Elis Râpeanu o denumea “perioada de  avânt a epigramei moderne”, etapă   care a început greu  dar cu evidente salturi  de la an la an încă din 1970. Aspectul se poate observa şi la Ion Vladimir prin interesul insistent de a respecta regulile prozodice.  Elis Râpeanu pune ridicarea valorii epigramelor  şi pe seama apariţiei cenaclurilor de profil: “E evident faptul că înfiinţarea unor asemenea cenacluri în jurul anului 1970, care deschid o nouă etapă în devenirea epigramei româneşti nu s-a produs în vid: ele constituie o consecinţă a unui proces ce a durat aproape două decenii (1950 – 1970) – perioadă în care catrenul epigramatic a supravieţuit, dar a fost supus condiţiilor de apariţie a tuturor creaţiilor umoristice – de la anecdote, glume, bancuri, cronici rimate etc., până la caricatură.” Printr-un astfel de cenaclu cred că a activat şi Ion Vladimir.

CITEȘTE ȘI: "Acuzații de BLAT după meciul Petrolul - FC Botoșani. ”Arătau ca niște maidanez..."

Tematica propusă de autor  e una specifică  cerinţelor timpului, una cu voie de la  cei  pe care  comunismul i-a pus să cenzureze . Nimic despre politicienii timpului, nimic despre kakistocraţii comunişti și despre partidul unic.  Pudibonderia era lege,  devenind o directivă nespecifică umorului românesc, știind că poporul român a avut o literatură satirică spontană și incisivă.  Nici o referire la  ceeea ce Stephane Courtois denumea “logică genocidară” ca apariţie a lipsei raţionalului,  teroarea devenind mod de guvernare.  Logica genocidară  apare la cei cu gândire comunistă care devin, după cum spune St. Courtois, “ foarte repede gestionari ai societăţii prin represiune zilnică”. Epigramele lui Ion Vladimir au alte ținte: casierii, frizerii, soții, soțiile, tinerii bărboși,  gestionarii, elevii,  o anumită morală,  artiștii ( cu precădere poeții și plasticienii),  studenții, medicii, bețivii, lucrătorii din diferite domenii tehnice, ospătarii etc. Cu toatea cestea, epigramele  din acest volum sunt forme de defulare exteriorizată prin râs. Se râde şi atunci când  le citeşti în intimitatea fotoliului în care te-ai cuibărit. Cu siguranţă că citite şi în faţa unui auditoriu,  declanşarea şi intensitatea râsului vor  fi puse în evidenţă prin spontaneitatea şi durata acestuia: Unui casier – “Mereu spunea, sentenţios, / Că banii n-au nici un miros. / Şi totuşi, cât s-a păcălit: / Un controlor l-a mirosit!”;  Unui soţ – “I-a ridicat nevasta-n rate / Un bust în piatră dăltuit. / Măcar acuma, după moarte, / Să fie, cât de cât, cioplit!”;  Unui frizer – “Umblă zile-ntregi nears, / Dar nu pentru că-i uituc, / Ci fiindcă e-n impas: / Cum să-şi dea singur ciubuc””;  Unor tineri bărboşi – “Bărboşii nostril  stau să fiarbă, ( Că ieri au fost chemaţi la stână, / Să pună barbă de la barbă/ Şi să predea cota de lână!”; Unui poet suprarealist – “În adâncimea-ţi de abis / Să mă descurc e incomod, / De nu îmi împrumuţi şi-un cod / Să-mi descifreze ce ai scris.”;  Unui elev – “La muzică precum se ştie, / E cam nepriceput, afonul! / Dar când e vorba de-o prostie, / El este primul ce dă tonul!”.

Volumul conţine şi câteva epigram cu adresă directă: Poetului Gheorghe Pituţ, la apariţia volumului “Fum” – “Dorind să fiu şi eu drăguţ, / Pentru plăcerea lui Pituţ, / Am cumpărat acest volum. / )Şi-acuma am în casă Fum!); Lui Al. Clenciu, care a provocat “restul lumii” la un duel epigrammatic – “Ca Don Quijote de la Mancha, / Arunci în “restul lumii” lancea. / Dar vai, ce crud deznodământ: / Te lupţi cu morile de vânt!”

Două observaţii am de făcut  în urma unei noi lecturi  a volumului lui Ion Vladimir, publicat în 1973: azi ar fi fost un  epigramist redutabil şi, cea de-a doua, multe poante le-am întâlnit la unii epigramişti de azi.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

PROSTIE AMPLIFICATĂ

Am bănuiala pronunţată

Când îl ascult pe-acest tembel,

Că vorba lui a fost clonată

De unul mult mai prost ca el. (ELENA MÂNDRU)

DAR A DOUA NATURĂ?

La cei ce azi ne reprezintă,

Din orişice legislatură,

Obişnuinţa să ne mintă

E cea de-a doua lor natură! (ION MORARU)

SFAT PENTRU UN MIRE

La icoană-i de păstrat

Ghidul de învăţătură:

Teorie‚ i s-a dat,

Însă practica se fură. (VASILE LARCO)

LA O ŞEDINŢĂ DE CENACLU

Eu nu mai sap precum geniştii,

Dar scot o faptă la iveală:

Intrând aici epigramiştii,

Talentul a ieşit din sală! (VASILE LARCO)

REZOLVARE AD-HOC

Când soțul vine beat spre seară,

Strigând că spațiu mult dorește,

Soția, iute, bărbătește

Îl și încuie pe afară.(MIHAI HAIVAS)

VITEZOMANUL (amfibrah)

Sărind peste hopuri,

C-o minte prea slobodă,

El trece prin STOP-uri

Ca Vodă prin Lobodă! (MIHAI HAIVAS)

BRÂNZĂ FRANŢUZEASCĂ

Am mâncat fromage subţire

Cu un gust chiar delicios,

Dar vă jur că la ieşire

Mirosea mult mai frumos.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

(PRE)SELECŢIE

Din cei cu gând de emigrare,

Curajul parcă-i însoţeşte

Cu mult mai mult pe ăia care

Abia o rup pe româneşte. (GRIGORE COTUL)

PROSPERITATE

Ca emigrant în ţări străine,

Trimite banii câştigaţi

Şi-au început s-o ducă bine

Soţia şi…vreo trei bărbaţi. (GRIGORE COTUL)

ŞEFUL BINE ORIENTAT

Spre-a oferi un post rentabil,

El cere noului venit

Să-i dea respectul cuvenit(!)…

                         Neimpozabil. (EUGEN DEUTSCH)

NOTORIETATE

Bărbat frumos şi tolerant,

Ajunse remarcat în fine

Doar când îl prinseră-n flagrant

                              Cu…anonime! (GEORGE EFTIMIE)

MITA DE JOS ÎN SUS

De când e traiul mai amar,

Acceptă toţi un cal de dar,

Iar şefii mari, precum se ştie,

Acceptă…câte-o herghelie. (GHEORGHE BÂLICI)

SCURGERI PE CANAL

Bâlbă, într-un cincinal,

A săpat măreţ canal;

ŞI, cum zice anecdota,

Pe canal se duse flota. (SORIN FINCHELSTEIN)

UNUI ŞEF

În gura lui, să-ncap, nu vreau;

Nu-i suflu (că-i acrit!) în ciorbă.

Că-i prost, nu pot să-i spun pe şleau,

Iar că-i deştept, nu-ncape vorbă! (MAX OPAIŢ)

,,INTEGRARE" EUROPEANĂ

Parisu-i astăzi micul Bucureşti.

La colţ de stradă, lumea povesteşte,

Că poţi la orice oră  să-ntâlneşti,

,,Parizieni", ce-njură-n ...româneşte . (MAX OPAIŢ)

DEMOCRAŢIE AUTOHTONĂ

Ca-ntr-o ţară cu ,,ciocoi",

De un timp, politichia

Demonstrează că la noi,

A rămas ca brand... prostia ! (MAX OPAIŢ)

UNOR PERSOANE FĂRĂ PREJUDECĂŢI

Astăzi, nu e de mirare,

Mulţi încep o viaţă nouă

Şi sunt hotărâţi, se pare,

Dar, c-o parteneră,...două! (MAX OPAIŢ)

EXCES DE ZEL

Scria în cramă, inspirit,

Un biet plagiator chefliu,

Dar neatent, a publicat

Şi o bucată din meniu. (VALENTIN DAVID)

ZIUA POEMELOR CLERIHEW

A zis domnul Johannis Klaus

„Curând eu voi pleca heraus

Că doar nu-s bleg să fac repaus

În Românica, la zuhaus..”  (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA SIMPLICITĂȚII

De ce să fie simplu în loc de complicat?

Unde se-ncurcă treaba, e loc și de furat!

Așa face șnapanul averi peste măsură,

Iar tu, cinstit și simplu, rămâi cu deștu-n gură... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA ÎMBRĂȚIȘĂRII PASIUNILOR

În lumea asta bulversată

Ce pasiuni mai poți să ai?

Să pui la viață o erată

Că prea-i aiurea în tramvai... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA LUPTEI ÎMPOTRIVA DEZORDINII ȘI HAOSULUI

Cum adică, doar o zi?

Un deceniu sau un veac

Cred că ne-ar cam trebui

Răului să-i dăm de leac! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA BOMBOANELOR GUMATE ÎN FORMĂ DE VIERME

Ăhă, păi asta nu-i nimica,

Să vezi când vom prăji furnica

Și o vom pune garnitură

La piept de greier drept friptură.... (ŞTEFAN BAŞNO)

TRISTEŢEA UNUI BĂRBAT

Flori în calea soarelui

Horă-şi fac iar pe poteci;

Numai „brebenelul” lui

A rămas culcat pe veci. (CONSTANTIN PROFIR)

UNUI CONFRATE SUPĂRAT

El nimic nu îţi va spune,

De reproşuri nu ai parte…

Dacă vrea să  se răzbune

Îţi va da cadou o carte. (VASILE MANOLE)

ISTORIA SE REPETĂ LA URNE

Deşi pădurea-i tot mai mică

Copacii toţi, la o adică,

Au pus ştampila pe Topor,

Crezând că este de al lor. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

PUTEREA DESTINULUI

Cred că nu e o surpriză

Că speranţa azi e-nvinsă,

Viaţa-i grea, suntem în criză,

Şi-aşteptăm cu mâna-ntinsă! (MIHAI ENACHI)

VECINUL DE LÂNGĂ CASĂ

Vecinul de lângă casă

Niciodată nu te lasă.

Dar e simplu, dragii mei:

Îi cer voie numai ei. (DAN NOREA)

UNOR JUDECĂTORI CARE, CONTRAR LEGILOR ÎN VIGOARE,

CONSIMT CĂSĂTORIILE ÎNTRE MINORI

Dacă n-aveți argumente

C-a fost abuzat minorul,

N-o fi mai logicamente

Să legitimați   ... staborul? (NICOLAE MĂTCAȘ)

SPOLOCÁNIE

I-a făcut cheful metresei:

Au tras bine la chiolhan.

Nefiind nici ora mesei,

Îl taie la ramazán. (NICOLAE MĂTCAȘ)

METAMORFOZĂ

Umblă moșul ca o rață

Prin piață de dimineață,

Dar la fete nu-i imun:

Cum le vede, e păun!  (NICOLAE MĂTCAȘ)

PĂZEA LA TEJGHEA!

Doi haidăi spre-o țintă cată

Cu năravuri de golan:

Primu-a pus ochii pe fată,

Cel de-al doilea – pe gherdan. (NICOLAE MĂTCAȘ)

MANECHIN FEMININ

Picioroange, șolduri dune –

Totu-și pune în valoare,

Numai mintea nu și-o pune:

Mintea n-are căutare. (NICOLAE MĂTCAȘ)

PUNGA, FUNGA ȘI (IAR) STRUNGA

Bucălaie se alúngă

Ca să-i treacă larg prin pungă.

Mai dezleagă, nene, punga,

Dacă vrei să-ți crească strunga. (LERU CICOARE)

UN NECAZ NU VINE NICIODATĂ SINGUR

A venit o viitură

Și-a intrat în iezătură.

Peste pupăză colac:

Au murit toți peștii-n lac. (LERU CICOARE)

LA CEL SĂRAC ȘI MÂȚA-I CHIOARĂ

Toată lumea-l ocolește,

Nu dă pe el nici o za,

D’aia nu te miri, firește,

Că-i cam cântă pupăza. (LERU CICOARE)

GURA SATULUI

A-ncercat cu mulți s-o lege:

Alcalíni mai, mai sulfúrici...

Nici cu ăsta, se-nțelege,

N-o să prindă prea mulți purici. (LERU CICOARE)

CALMUL DE DINAINTEA FURTUNII

Momentan apele-s calme,

Lumea stă să prégete.

El o poartă doar pe palme,

Ea pe el – pe degete.  (LERU CICOARE)                                             

PROBĂ SIGURĂ

Muncește-n sudoarea frunții.

Crezi c-o să răstoarne munții?

Pune-i, frate,-n cap potcapul

Să vezi cât îl duce capul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

AI SĂ DAI SEAMA, BĂIETE!...

Cum veni târziu acasă,

Tat-so își ieși din piele,

Și-așa, pe nepusă masă,

Îl luă la rapanghéle. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

LUNG E DRUMUL ȘI COTIT

După ce, spunând povești,

O-ntorseși ca la Ploiești,

În sfârșit, mai vii de-acasă,

C-o fi tunsă, c-o fi rasă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

LUCRU DE MÂNTUIALĂ

A ascuns praful sub preș,

A pus apa-n fedeléș,

A scos rafturile-n hol.

Mai în scurt, a dat rasól. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

SEMN DE-NTREBARE? NU, DE STRIGARE!

Moș Leon la drumul mare,

Cocârjat semn de-ntrebare,

Cum vede câte-o băbuță,

Cum se-ndreaptă săbiuță. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

A-NCEPUT SUPER-CAMPIONATUL

(Fotbalul e tot mai jos; salvat cu nume pompos?)

Fotbal condus de momâi,

Nu-i mai zice Liga-ntâi,

Ci, mai pompos, Superligă;

Tot burleni, de mămăligă. (DUMITRU BUJDOIU)

HAOLIU, CE JALE VINE DE LA CLUJ!

CFR pe tobogan,

Pierd cu Piunik, ca năucii;

Au ajuns de râsul curcii,

Și-n bancuri la Erevan. (DUMITRU BUJDOIU)

ALT RECENSĂMÂNT

Să-ntrebăm și noi: de ce

Ne zbatem în vremuri grele?

Câte gropi sunt pe șosele,

Case, școli fără WC? (DUMITRU BUJDOIU)

INTERVIU DE ANGAJARE LA POMPIERI

Dialog de circumstanță:

- Nu am școli, experiență,

 - Aptitudini? - Pot convinge,

Sunt omul ce bea de…stinge. (DUMITRU BUJDOIU)

 DOI AMICI, PENSIONARI

- Alo, hodorogul Niță,

Vii diseară la un vin?

 - Mă-ntâlnesc cu o pipiță,

Dacă pot, nu pot să vin. (DUMITRU BUJDOIU)

DUPĂ FAPTĂ

Pedeapsa soţului bigam

Va fi – călcând legile sacre –

Să tragă toată viaţa-n ham

Ca un măgar, la două soacre” (ION VLADIMIR)

LA ANGAJARE 

Azi la orice angajare

Concurenţa-i foarte mare:

Dosare cu hârtii multe,

Dar s-aleg cele …cu sute! (ADRIAN TIMOFTE)

UNEI TINERE VĂDUVE  

După moartea soţului iubit,

Să nu stea singură în casă,

Voia un animal de rasă:

S-a gândit şi…s-a căsătorit. (ADRIAN TIMOFTE)

LA VOTARE   

De cât voturile-n urne

Să regret că le-am băgat,

Mult mai sigur – ştiţi voi unde

L-aş băga pe candidat. (ADRIAN TIMOFTE)

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)