O carte de epigrame scrisă de Ion Vladimir ÅŸi intitulată simplu “Epigrame” (Editura “Litera”, BucureÅŸti, 1973), cred că merită recitită. Chiar dacă nu ÅŸtiu nici un element biobibliografic despre autor, doar numele îmi este cunoscut de prin diferite surse ÅŸi atât. Poate ar suscita un interes, la ceea ce spun, un dialog pe care l-a avut cu Mircea Pavelescu: Autograf dat de Mircea Pavelescu pe volumul “Culegere de epigrame”: - De umoristul Vladimir / Eu cititor atent mă mir / Că n-are încă până-acum / Un foarte-apreciat volum. / La urma urmei chiar postum.”; Răspunsul lui Ion Vladimir – “S-ar mai putea al meu volum / Să-l public chiar cum spui – postum. / Doar la “Urzica”, precum ÅŸtiu, / Nu-s publicat nici mort, nici viu.”
Începând cu 1948 ÅŸi până în 1970, acumulările din interbelic în evoluÅ£ia epigramei au fost anihilate concomitant cu instalarea comunismului, epigrama pierzându-ÅŸi spiritul creaÅ£iilor umoristice. Cartea lui Ion Vladimir a apărut în etapa pe care Elis Râpeanu o denumea “perioada de avânt a epigramei moderne”, etapă care a început greu dar cu evidente salturi de la an la an încă din 1970. Aspectul se poate observa ÅŸi la Ion Vladimir prin interesul insistent de a respecta regulile prozodice. Elis Râpeanu pune ridicarea valorii epigramelor ÅŸi pe seama apariÅ£iei cenaclurilor de profil: “E evident faptul că înfiinÅ£area unor asemenea cenacluri în jurul anului 1970, care deschid o nouă etapă în devenirea epigramei româneÅŸti nu s-a produs în vid: ele constituie o consecinţă a unui proces ce a durat aproape două decenii (1950 – 1970) – perioadă în care catrenul epigramatic a supravieÅ£uit, dar a fost supus condiÅ£iilor de apariÅ£ie a tuturor creaÅ£iilor umoristice – de la anecdote, glume, bancuri, cronici rimate etc., până la caricatură.” Printr-un astfel de cenaclu cred că a activat ÅŸi Ion Vladimir.
Tematica propusă de autor e una specifică cerinÅ£elor timpului, una cu voie de la cei pe care comunismul i-a pus să cenzureze . Nimic despre politicienii timpului, nimic despre kakistocraÅ£ii comuniÅŸti È™i despre partidul unic. Pudibonderia era lege, devenind o directivă nespecifică umorului românesc, È™tiind că poporul român a avut o literatură satirică spontană È™i incisivă. Nici o referire la ceeea ce Stephane Courtois denumea “logică genocidară” ca apariÅ£ie a lipsei raÅ£ionalului, teroarea devenind mod de guvernare. Logica genocidară apare la cei cu gândire comunistă care devin, după cum spune St. Courtois, “ foarte repede gestionari ai societăţii prin represiune zilnică”. Epigramele lui Ion Vladimir au alte È›inte: casierii, frizerii, soÈ›ii, soÈ›iile, tinerii bărboÈ™i, gestionarii, elevii, o anumită morală, artiÈ™tii ( cu precădere poeÈ›ii È™i plasticienii), studenÈ›ii, medicii, beÈ›ivii, lucrătorii din diferite domenii tehnice, ospătarii etc. Cu toatea cestea, epigramele din acest volum sunt forme de defulare exteriorizată prin râs. Se râde ÅŸi atunci când le citeÅŸti în intimitatea fotoliului în care te-ai cuibărit. Cu siguranţă că citite ÅŸi în faÅ£a unui auditoriu, declanÅŸarea ÅŸi intensitatea râsului vor fi puse în evidenţă prin spontaneitatea ÅŸi durata acestuia: Unui casier – “Mereu spunea, sentenÅ£ios, / Că banii n-au nici un miros. / Åži totuÅŸi, cât s-a păcălit: / Un controlor l-a mirosit!”; Unui soÅ£ – “I-a ridicat nevasta-n rate / Un bust în piatră dăltuit. / Măcar acuma, după moarte, / Să fie, cât de cât, cioplit!”; Unui frizer – “Umblă zile-ntregi nears, / Dar nu pentru că-i uituc, / Ci fiindcă e-n impas: / Cum să-ÅŸi dea singur ciubuc””; Unor tineri bărboÅŸi – “BărboÅŸii nostril stau să fiarbă, ( Că ieri au fost chemaÅ£i la stână, / Să pună barbă de la barbă/ Åži să predea cota de lână!”; Unui poet suprarealist – “În adâncimea-Å£i de abis / Să mă descurc e incomod, / De nu îmi împrumuÅ£i ÅŸi-un cod / Să-mi descifreze ce ai scris.”; Unui elev – “La muzică precum se ÅŸtie, / E cam nepriceput, afonul! / Dar când e vorba de-o prostie, / El este primul ce dă tonul!”.
Volumul conÅ£ine ÅŸi câteva epigram cu adresă directă: Poetului Gheorghe PituÅ£, la apariÅ£ia volumului “Fum” – “Dorind să fiu ÅŸi eu drăguÅ£, / Pentru plăcerea lui PituÅ£, / Am cumpărat acest volum. / )Åži-acuma am în casă Fum!); Lui Al. Clenciu, care a provocat “restul lumii” la un duel epigrammatic – “Ca Don Quijote de la Mancha, / Arunci în “restul lumii” lancea. / Dar vai, ce crud deznodământ: / Te lupÅ£i cu morile de vânt!”
Două observaÅ£ii am de făcut în urma unei noi lecturi a volumului lui Ion Vladimir, publicat în 1973: azi ar fi fost un epigramist redutabil ÅŸi, cea de-a doua, multe poante le-am întâlnit la unii epigramiÅŸti de azi.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
PROSTIE AMPLIFICATÄ‚
Am bănuiala pronunţată
Când îl ascult pe-acest tembel,
Că vorba lui a fost clonată
De unul mult mai prost ca el. (ELENA MÂNDRU)
DAR A DOUA NATURÄ‚?
La cei ce azi ne reprezintă,
Din orişice legislatură,
Obişnuinţa să ne mintă
E cea de-a doua lor natură! (ION MORARU)
SFAT PENTRU UN MIRE
La icoană-i de păstrat
Ghidul de învăţătură:
Teorie‚ i s-a dat,
Însă practica se fură. (VASILE LARCO)
LA O ŞEDINŢĂ DE CENACLU
Eu nu mai sap precum geniÅŸtii,
Dar scot o faptă la iveală:
Intrând aici epigramiÅŸtii,
Talentul a ieşit din sală! (VASILE LARCO)
REZOLVARE AD-HOC
Când soÈ›ul vine beat spre seară,
Strigând că spaÈ›iu mult doreÈ™te,
Soția, iute, bărbătește
Îl È™i încuie pe afară.(MIHAI HAIVAS)
VITEZOMANUL (amfibrah)
Sărind peste hopuri,
C-o minte prea slobodă,
El trece prin STOP-uri
Ca Vodă prin Lobodă! (MIHAI HAIVAS)
BRÂNZÄ‚ FRANÅ¢UZEASCÄ‚
Am mâncat fromage subÅ£ire
Cu un gust chiar delicios,
Dar vă jur că la ieşire
Mirosea mult mai frumos.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
(PRE)SELECÅ¢IE
Din cei cu gând de emigrare,
Curajul parcă-i însoÅ£eÅŸte
Cu mult mai mult pe ăia care
Abia o rup pe româneÅŸte. (GRIGORE COTUL)
PROSPERITATE
Ca emigrant în ţări străine,
Trimite banii câÅŸtigaÅ£i
Åži-au început s-o ducă bine
SoÅ£ia ÅŸi…vreo trei bărbaÅ£i. (GRIGORE COTUL)
ÅžEFUL BINE ORIENTAT
Spre-a oferi un post rentabil,
El cere noului venit
Să-i dea respectul cuvenit(!)…
Neimpozabil. (EUGEN DEUTSCH)
NOTORIETATE
Bărbat frumos şi tolerant,
Ajunse remarcat în fine
Doar când îl prinseră-n flagrant
Cu…anonime! (GEORGE EFTIMIE)
MITA DE JOS ÎN SUS
De când e traiul mai amar,
Acceptă toţi un cal de dar,
Iar ÅŸefii mari, precum se ÅŸtie,
Acceptă…câte-o herghelie. (GHEORGHE BÂLICI)
SCURGERI PE CANAL
Bâlbă, într-un cincinal,
A săpat măreţ canal;
ÅžI, cum zice anecdota,
Pe canal se duse flota. (SORIN FINCHELSTEIN)
UNUI ÅžEF
În gura lui, să-ncap, nu vreau;
Nu-i suflu (că-i acrit!) în ciorbă.
Că-i prost, nu pot să-i spun pe şleau,
Iar că-i deştept, nu-ncape vorbă! (MAX OPAIŢ)
,,INTEGRARE" EUROPEANÄ‚
Parisu-i astăzi micul Bucureşti.
La colţ de stradă, lumea povesteşte,
Că poÅ£i la orice oră să-ntâlneÅŸti,
,,Parizieni", ce-njură-n ...româneÅŸte . (MAX OPAIÅ¢)
DEMOCRAÅ¢IE AUTOHTONÄ‚
Ca-ntr-o ţară cu ,,ciocoi",
De un timp, politichia
Demonstrează că la noi,
A rămas ca brand... prostia ! (MAX OPAIŢ)
UNOR PERSOANE FÄ‚RÄ‚ PREJUDECÄ‚Å¢I
Astăzi, nu e de mirare,
MulÅ£i încep o viaţă nouă
Åži sunt hotărâÅ£i, se pare,
Dar, c-o parteneră,...două! (MAX OPAIŢ)
EXCES DE ZEL
Scria în cramă, inspirit,
Un biet plagiator chefliu,
Dar neatent, a publicat
Şi o bucată din meniu. (VALENTIN DAVID)
ZIUA POEMELOR CLERIHEW
A zis domnul Johannis Klaus
„Curând eu voi pleca heraus
Că doar nu-s bleg să fac repaus
În Românica, la zuhaus..” (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA SIMPLICITÄ‚ÈšII
De ce să fie simplu în loc de complicat?
Unde se-ncurcă treaba, e loc și de furat!
Așa face șnapanul averi peste măsură,
Iar tu, cinstit È™i simplu, rămâi cu deÈ™tu-n gură... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA ÎMBRÄ‚ÈšIȘĂRII PASIUNILOR
În lumea asta bulversată
Ce pasiuni mai poți să ai?
Să pui la viață o erată
Că prea-i aiurea în tramvai... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ZIUA LUPTEI ÎMPOTRIVA DEZORDINII ȘI HAOSULUI
Cum adică, doar o zi?
Un deceniu sau un veac
Cred că ne-ar cam trebui
Răului să-i dăm de leac! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA BOMBOANELOR GUMATE ÎN FORMÄ‚ DE VIERME
Ăhă, păi asta nu-i nimica,
Să vezi când vom prăji furnica
Și o vom pune garnitură
La piept de greier drept friptură.... (ŞTEFAN BAŞNO)
TRISTEÅ¢EA UNUI BÄ‚RBAT
Flori în calea soarelui
Horă-şi fac iar pe poteci;
Numai „brebenelul” lui
A rămas culcat pe veci. (CONSTANTIN PROFIR)
UNUI CONFRATE SUPÄ‚RAT
El nimic nu îÅ£i va spune,
De reproÅŸuri nu ai parte…
Dacă vrea să se răzbune
ÎÅ£i va da cadou o carte. (VASILE MANOLE)
ISTORIA SE REPETÄ‚ LA URNE
Deşi pădurea-i tot mai mică
Copacii toţi, la o adică,
Au pus ÅŸtampila pe Topor,
Crezând că este de al lor. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PUTEREA DESTINULUI
Cred că nu e o surpriză
Că speranţa azi e-nvinsă,
ViaÅ£a-i grea, suntem în criză,
Åži-aÅŸteptăm cu mâna-ntinsă! (MIHAI ENACHI)
VECINUL DE LÂNGÄ‚ CASÄ‚
Vecinul de lângă casă
Niciodată nu te lasă.
Dar e simplu, dragii mei:
Îi cer voie numai ei. (DAN NOREA)
UNOR JUDECÄ‚TORI CARE, CONTRAR LEGILOR ÎN VIGOARE,
CONSIMT CÄ‚SÄ‚TORIILE ÎNTRE MINORI
Dacă n-aveți argumente
C-a fost abuzat minorul,
N-o fi mai logicamente
Să legitimați ... staborul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
SPOLOCÁNIE
I-a făcut cheful metresei:
Au tras bine la chiolhan.
Nefiind nici ora mesei,
Îl taie la ramazán. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
METAMORFOZÄ‚
Umblă moșul ca o rață
Prin piață de dimineață,
Dar la fete nu-i imun:
Cum le vede, e păun! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PÄ‚ZEA LA TEJGHEA!
Doi haidăi spre-o țintă cată
Cu năravuri de golan:
Primu-a pus ochii pe fată,
Cel de-al doilea – pe gherdan. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
MANECHIN FEMININ
Picioroange, È™olduri dune –
Totu-È™i pune în valoare,
Numai mintea nu și-o pune:
Mintea n-are căutare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PUNGA, FUNGA ȘI (IAR) STRUNGA
Bucălaie se alúngă
Ca să-i treacă larg prin pungă.
Mai dezleagă, nene, punga,
Dacă vrei să-ți crească strunga. (LERU CICOARE)
UN NECAZ NU VINE NICIODATÄ‚ SINGUR
A venit o viitură
Și-a intrat în iezătură.
Peste pupăză colac:
Au murit toți peștii-n lac. (LERU CICOARE)
LA CEL SÄ‚RAC ȘI MÂÈšA-I CHIOARÄ‚
Toată lumea-l ocolește,
Nu dă pe el nici o za,
D’aia nu te miri, fireÈ™te,
Că-i cam cântă pupăza. (LERU CICOARE)
GURA SATULUI
A-ncercat cu mulți s-o lege:
Alcalíni mai, mai sulfúrici...
Nici cu ăsta, se-nțelege,
N-o să prindă prea mulți purici. (LERU CICOARE)
CALMUL DE DINAINTEA FURTUNII
Momentan apele-s calme,
Lumea stă să prégete.
El o poartă doar pe palme,
Ea pe el – pe degete. (LERU CICOARE)
PROBÄ‚ SIGURÄ‚
Muncește-n sudoarea frunții.
Crezi c-o să răstoarne munții?
Pune-i, frate,-n cap potcapul
Să vezi cât îl duce capul. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
AI SÄ‚ DAI SEAMA, BÄ‚IETE!...
Cum veni târziu acasă,
Tat-so îÈ™i ieÈ™i din piele,
Și-așa, pe nepusă masă,
Îl luă la rapanghéle. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
LUNG E DRUMUL ȘI COTIT
După ce, spunând poveÈ™ti,
O-ntorseși ca la Ploiești,
În sfârÈ™it, mai vii de-acasă,
C-o fi tunsă, c-o fi rasă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LUCRU DE MÂNTUIALÄ‚
A ascuns praful sub preÈ™,
A pus apa-n fedeléÈ™,
A scos rafturile-n hol.
Mai în scurt, a dat rasól. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
SEMN DE-NTREBARE? NU, DE STRIGARE!
MoÈ™ Leon la drumul mare,
Cocârjat semn de-ntrebare,
Cum vede câte-o băbuță,
Cum se-ndreaptă săbiuță. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
A-NCEPUT SUPER-CAMPIONATUL
(Fotbalul e tot mai jos; salvat cu nume pompos?)
Fotbal condus de momâi,
Nu-i mai zice Liga-ntâi,
Ci, mai pompos, Superligă;
Tot burleni, de mămăligă. (DUMITRU BUJDOIU)
HAOLIU, CE JALE VINE DE LA CLUJ!
CFR pe tobogan,
Pierd cu Piunik, ca năucii;
Au ajuns de râsul curcii,
Și-n bancuri la Erevan. (DUMITRU BUJDOIU)
ALT RECENSÄ‚MÂNT
Să-ntrebăm și noi: de ce
Ne zbatem în vremuri grele?
Câte gropi sunt pe È™osele,
Case, școli fără WC? (DUMITRU BUJDOIU)
INTERVIU DE ANGAJARE LA POMPIERI
Dialog de circumstanță:
- Nu am școli, experiență,
- Aptitudini? - Pot convinge,
Sunt omul ce bea de…stinge. (DUMITRU BUJDOIU)
DOI AMICI, PENSIONARI
- Alo, hodorogul Niță,
Vii diseară la un vin?
- Mă-ntâlnesc cu o pipiță,
Dacă pot, nu pot să vin. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPÄ‚ FAPTÄ‚
Pedeapsa soţului bigam
Va fi – călcând legile sacre –
Să tragă toată viaţa-n ham
Ca un măgar, la două soacre” (ION VLADIMIR)
LA ANGAJARE
Azi la orice angajare
Concurenţa-i foarte mare:
Dosare cu hârtii multe,
Dar s-aleg cele …cu sute! (ADRIAN TIMOFTE)
UNEI TINERE VÄ‚DUVE
După moartea soţului iubit,
Să nu stea singură în casă,
Voia un animal de rasă:
S-a gândit ÅŸi…s-a căsătorit. (ADRIAN TIMOFTE)
LA VOTARE
De cât voturile-n urne
Să regret că le-am băgat,
Mult mai sigur – ÅŸtiÅ£i voi unde
L-aş băga pe candidat. (ADRIAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)