Revin la „BraÅŸovul literar” nr. 4-5 din 26 noiembrie 1932, un număr dedicat lui Cincinat Pavelescu, ÅŸi cred că merită citite cele scrise de Nichifor Crainic în deschidere:
„GeneraÅ£ia noastră, care ÅŸi-a făcut educaÅ£ia literară înainte de război, a acordat un credit larg
poeţilor. I-a iubit mult şi l-a criticat puţin. A ştiut să primească de la fiecare ce-i putea dărui mai
bun. Poezia, ori de unde venea, era crâmpeiu din cer. Intre noi ÅŸi Cincinat Pavelescu, sexagenarul de azi, stă o distanţă de douzeci de ani. Noi am respectat-o delectându-ne cu serenadele, liedurile, fabulele ÅŸi epigramele lui. Când venea să ne citească la ÅŸezătorile duminicale ale Universităţii bucureÅŸtene, unde poeÅ£ii erau oaspeÅ£ii cei mai aplaudaÅ£i, Cincinat era senzaÅ£ia zilei. Åžtia să ne înduioÅŸeze cu lirismul galant al unui cântec ÅŸi să ne înveselească imediat cu fulgerul surprinzător al unei epigrame.
Noi, Universitatea de atunci, eram sămănătoriÅŸti. Ne închinam altor idoli decât el. Dar Cincinat
ne plăcea tocmai fiindcă venea din altă lume. Verva lui care contrasta cu celebra-i chelie precoce, versul lui care concorda cu înfăţiÅŸarea-i de-o ireproÅŸabilă eleganţă, coborau între noi din salonul boieresc pe care socialmente îl uram, dar afinităţile culturii franceze ne făceau să-l acceptăm în literatură. Cincinat era poet de spirit în sensul franÅ£uzescului esprit. Prin aceasta, el era trubadurul galant al clasei dominante din care făcea oarecum parte ca fiu de latifundiar, dar totdeodată versurile lui le spunea pe dinafară golănimea universitară. Nu ÅŸtiu ce sugestii de aristrocraÅ£ie inaccesibilă se desfăceau din poezia lui, amabilă fără să fie ieftină, muzicală fără să renunÅ£e la naturaleÅ£e.
Pentru generaÅ£ia de azi, care dansează tango ÅŸi-i cântă romanÅ£ele „Pentru ochii tăi cei dulci"
ÅŸi „IÅ£i mai aduci aminte, doamnă?" fără să ÅŸtie cine le-a scris, am impresia că Cincinat e un necunoscut. El a fost poetul faimos al unei clase dominante care s-a prăbuÅŸit. In locul ei, democraÅ£ia a ridicat pe culme mitocani care abia pot să-ÅŸi înoade cravata, de-o impenetrabilă opacitate pentru lucrurile spiritului. Dacă latifundiarii de altădată aveau saloane pentru poezie, latifundiarii de azi ai votului universal n-au decât antecamere pentru cismele agenÅ£ilor electorali. In locul spiritului ei gustă pastrama injuriei ; în locul madrigalului pamfletul trivial ÅŸi masiv, pe măsura noilor moravuri. Altă lume. Viguroasă, dar barbară. DelicateÅ£a lui Cincinat Pavelescu supravieÅ£uieÅŸte izolată ÅŸi în dezacord cu această lume nouă.
Dar antologia românească are o pagină în plus prin poezia lui care plânge cu un ochiu ÅŸi râde cu cellalt. Cincinat e un suspin liric dublat de o ironie ghimpoasă. Dublat, dar nu amestecat. Heine, al cărui nume îl recheamă unele laturi din personalitatea liricului nostru, e un echivoc: oftează parcă înadins ca să-ÅŸi batjocorească oftatul. Cincinat suspină în lied, iar când vrea să înÅ£epe scrieepigrame. Personal l-am cunoscut abia după război. Ce om ÅŸlefuit ÅŸi trufaÅŸ ÅŸi inaccesibil; de aproape e pâinea lui Dumnezeu. Nimănui nu i se potriveÅŸte acest cuvânt profund creÅŸtin al poporului nostrum ca lui Cincinat : pâinea lui Dumnezeu. Un liric care nu e egocentric, un epigramist care nu e orgolios. Despre poezia lui îÅ£i vorbeÅŸte ca despre un limbaj propriu ÅŸi firesc care, fără să te ridice, nu te coboară. El a păstrat până la 60 de ani candoarea artei care a fost odată jocul copilăresc al omenirii.
IÅ£i spune un vers nu ca să-l lauzi, ci ca să-Å£i facă plăcere. Nu e acesta destinul iniÅ£ial al oricărei arte — de a sluji bucurii altora? Dacă orgoliul modernilor a corupt acest destin, Cincinat a rămas, prin substanÅ£a unui suflet candid, la concepÅ£ia risipei de sine întru bucuria semenilor.
Şi omul e tot ca artistul. Aş putea să jur că Cincinat n'a făcut nimănui niciun rău. E incapabil.
Dar e capabil să-ÅŸi dea totul pentru a mângâia, discret, o suferinţă. Căci poetul acesta care a făcut figură de dandy e un creÅŸtin adevărat. Nu teologal, ci uman. Un exemplar tipic de creÅŸtinism românesc, fără patos exterior, ascuns sub aparenÅ£e, fiindcă e substanÅ£ial, crescut odată cu acest popor, prin două mii de ani.
Odată, întâlnindu-l în ajunul încununării lui cu premiul naÅ£ional:
— Åžtii că te vor premia? îl vestesc eu.
— Dacă mă premiază, cu suta de mii repar cavoul părinÅ£ilor mei. E un gând care mă urmăreÅŸte de mult.
Altădată, intrând în cămăruÅ£a Iui de hotel, pe masă un mare buchet de flori:
— Pentru cine-l pregăteÅŸti? îl întrebai eu din coada ochiului.
— Uită-te în perete, deasupra lui : e potretul mamei. I-au plăcut florile. DimineaÅ£a înainte de
a intra în tribunal, mă duc la piaţă ÅŸi-i aduc.
Lângă flori, o carte veche de rugăciuni. Eu nu mă culc până nu mă rog pentru toÅ£i prietenii
si binefăcătorii mei.
Pe un om ca Cincinat nu poÅ£i să nu-l iubeÅŸti. Din toate amintirile întâilor ani de poezie, din
toate impresiile prieteniei de azi smulgem cuvântul sărbătoresc:
— Să trăieÅŸti, Cincinat!”
Dintre epigramele lui Cincinat Pavelescu, redacţia selectează doar 7 pe care le publică la pagina 75:
UNUI AMATOR
Na-Å£i epigrama, am citit-o.
Dar, nu ÅŸtiu — naiba să mă ia!
Plăcerea de-a ţi-o 'napoia
E singura ce am simţit-o.
MARELUI CARAGIALE,
PE CÂND ERA BERAR
(la această epigramă a
colaborat însuÅŸi Maestrul)
Iancu Luca Caragiale
Iţi dă berea cu măsură.
Face şi literatură...
Însă nu face parale!
UNUI POET PREA FECUND
Un premiu dăruesc în bani
Cui calcula-va 'n zece ani
CâÅ£i paÅŸi străbate bulevardul
Åži câte rânduri necitite,
Pe fiecare zi, comite
Bardul !
UNUI POET NETALENTAT
DAR FOARTE PLETOS
Găsesc că prea se 'ngâmfă el
Cu păru-i arhiabondent:
Alecsandri era mai chel
Şi par'că-avea mai mult talent!
REGRETATULUI POET ORESTE
(pentru laudele exagerate aduse lui Nigrim,
din recunoştinţă că-l invitase la via sa dela Buzău.
Habent sua fata...)
Tu de Nigrim să nu te-atingi, Oreste.
E scris în cer destinul fiecărui.
Eu, atacându-1, l-am creiat ce este.
Cu lauda-ţi anemică, tu-1 nărui!
REGRETATULUI SCRIITOR ION ADAM,
(care mi se plângea într'o scrisoare că
unii critici i-au contestat fondul şi alţii forma)
Adame, biblicul tău nume
Orice discuţie o curmă:
Ca om, eÅŸti cel dintâi pe lume,
Ca scriitor, eşti cel din urmă.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
OPINIA UNEI SOÅ¢II
Întrebată de un blond
Ce-i amorul excitant,
Ea-i răspunse, că, în fond,
E doar cel cu un amant. (ELENA MÂNDRU)
EPIGRAMA…
Cu clonţul său răscolitor,
MuÅŸcând precum un brav condor,
E PASĂREA lansată-n zbor
Pe aripi suple de umor! (EUGEN DEUTSCH)
UNUI IBOVNIC
Continuându-ÅŸi drumul, fără preget,
Spre inima frumoasei ca o zână,
I-a pus inelul dragostei pe deget,
Iar ea i-a înÅŸfăcat întreaga mână. (VASILE LARCO)
OMUL CINSTIT ÎN EDEN
Când a intrat i-au zis lui: stai!
De bunătăţi să nu te-nfrupţi,
Åži izgonit a fost din rai,
Că nu era din cei corupţi. (VASILE LARCO)
HIPICÄ‚
Indiferent de stilu-ales,
O importanță, sigur are
Să fii cu frâu-n mâini, mai des,
Pe situație călare.(MIHAI HAIVAS)
ACCIDENT NEPREVÄ‚ZUT (dactil)
Sigur, te-mpiedici ușor
Dac-abuzând de umor,
ViaÈ›a, când nu ai idei,
Peste picior prea o iei! (MIHAI HAIVAS)
CÄ‚ZUT LA DATORIE
Cum m-am apă, nici săpun,
Doar restanţe la chirie,
Despre mine pot să spun,
Că-s căzut la datorie. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SINTAGMÄ‚ FINANCIARÄ‚
Pe toţi ea ne ţine-n gheare
Şi deşi n-are coroană
O numim cu-nfiorare
Datoria suverană. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DINTRE DOUÄ‚ RELE…
Să mergi în Iad! – mi-a zis nevasta
Şi cred că o voi asculta,
Trăind, la nesfârÅŸit, năpasta;
Decât să merg în Rai cu ea… (PETRU IOAN GÂRDA)
NATURÄ‚ VIE
La nudişti, pe ţărm, la soare,
O gagică şi un tip:
Ea, întinsă pe nisip,
El, încins, pe…trei picioare. (PETRU IOAN GÂRDA)
UNUI PROASPÄ‚T JURNALIST
Dorindu-şi mult să facă presă,
L-au angajat, dar la final,
La rugămintea lor expresă,
Va scrie presă de scandal. (GRIGORE COTUL)
UNEI SCRIITOARE
Eu fac o simplă constatare,
Da-ncerc să-i caut un temei:
DeÅŸi-s trei genuri literare
Niciunul nu e genul ei. (GRIGORE COTUL)
ŢĂRANUL ŞI APA CURENTĂ LA SATE
Lucrător, din moşi strămoşi, cu sapa,
El a dat acuma de belea:
Ce să facă dumnealui cu apa
Dacă n-are după ce s-o bea?! (ION MORARU)
UNUI LEADER ECOLOGIST
Ca să nu mai fie iară
Poluare pe Pământ,
Unii apă-i dau la moară
AlÅ£ii vor să-i deie …vânt! (ION MORARU)
DRESORUL DE TIGRI
Cu forme pure, minunate,
În tigru ea m-a transformat
Åži-acum am negre dungi pe spate…
C-avea o brută de bărbat! (VALENTIN DAVID)
SUPRAOFERTÄ‚
Că socrii, oameni în etate
M-au păcălit, e lucru cert:
Plocon mi-au dat o jumătate…
Când eu mă mulÅ£umeam cu-n sfert! (VALENTIN DAVID)
M-AM SUIT ÎN DEALUL CLUJULUI
Din dealul Clujulu, de sus,
Pe unde nu miroase-a rus,
Prin suferinţă şi prin hău
Se vede pân` la ChiÅŸinău!.. (GHEORGHE BÂLICI)
FURTUNÄ‚ ÎN CANCELARII EUROPENE
Europa-ÅŸi are banii,
Dar demult a înÅ£eles-o:
Sunt mai tari americanii;
NATO bună că Å£i-am dres-o!.. (GHEORGHE BÂLICI)
PROMOVAREA FEMEII ÎN POLITICÄ‚
Oportunitatea-i mare
Ca să schimbi ,,partidele"
În politică, dar pare,
Amatoare-s...damele ! (MAX OPAIÅ¢)
FIÅ¢E ÎN SEZONUL ESTIVAL
Pâinea nu mai e pe placul
Celor care merg la mare;
Ei preferă azi colacul,
.....................de salvare ! (MAX OPAIÅ¢)
CU DUS ÅŸi ÎNTORS!
Grija n-o mai port în spate;
Anii când încep să ,,toarne",
Cu femeia în etate,
Soţul nu mai poartă... ,,coarne"! (MAX OPAIŢ)
LUCIDITATE
Cu anii, te îmbraci frumos,
Cu eleganţă şi cu tact;
Eşti tot mereu mai arătos,
În schimb, refuzi să ai ...contact! (MAX OPAIÅ¢)
SPOVEDANIE
Faptele fie-mi iertate,
Nu m-am purtat cu virtute
Şi-am adunat doar păcate
(Ah, ce amintiri plăcute!) (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA NUDIÅžTI
Faptul mă uimeşte
Åži este firesc:
Nimeni nu vorbeÅŸte,
Dar toţi se hlizesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
VREMURI ÎNTUNECATE ÎN Å¢ARÄ‚
Cum mi-arată simţul critic,
“Ceaţă” densă ÅŸi nevoi,
Izvorâte din politic,
Cad năvalnic peste noi. (CONSTANTIN PROFIR)
CICÄ‚ AZI E ZIUA LUÄ‚RII COPIILOR LA LOCUL DE MUNCÄ‚
Copiii să îi iau la muncă,
Cópii sa fac la ce-am muncit?
Și ăl de fluieră pe luncă
Să-și ia copiii la cosit?.. (ŞTEFAN BAŞNO)
CICÄ‚ AZI ESTE ZIUA BUDINCII DE CIOCOLATÄ‚
Nu mă fac de caterincă,
N-am mâncat aÈ™a budincă
Nu că sunt anahoret
Dar mă tem de diabet. (ŞTEFAN BAŞNO)
COMPARAÈšIE
Eu tot nostalgic am rămas
După regimul odios
Atunci, dacă „trăgeai” pe nas
Urgent te ascundeau la dos! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
NEDUMERIRE
Eu mă-ntreb: beizadeaua
Care-È™i pompează praf în nas
Cu ce-È™i plăteÈ™te „acadeaua”
Că el la muncă zice „Pas!” ?? (ÅžTEFAN BAÅžNO)
MODELUL OCCIDENTAL
Mă uit la filmele din vest:
Consumul nu mai e bravadă
Și nu mai cumperi ”praf” pe È™est,
Găsești la orice colț de stradă... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICÄ‚ AZI ESTE ZIUA APARATELOR DE FOTOGRAFIAT
Acum sunt piese de muzeu
Nu-È›i mai atârnă greu de gât
Că poze faci instantaneu
Cu-n clic pe telefon È™i-atât! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CICÄ‚ AZI E ZIUA URMÄ‚RIRII METEORILOR
Un meteor ai fost, Florine
Și nici măcar strălucitor!
Ai demonstrat, chiar foarte bine,
Că-n lume totu-i trecător... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICÄ‚ AZI ESTE ZIUA BANCURILOR
La bancuri, nu ne lăudăm
Noi suntem cei mai buni din ligă
Iar după aia așteptăm
Să facă „poc” o mămăligă... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CAMPANIE ELECTORALUL
Politicul e iarăşi consecvent
Propune cântăreÅ£i în Parlament,
Ce ne vor ferici norodul
Cântându-i la moment…Prohodul! (GEORGE EFTIMIE)
CHIRURGII, CERERE ÅžI OFERTÄ‚
Pentru-a fi eficienţi
Când doar banii azi contează,
Dacă nu au pacienţi
Între ei se operează. (VASILE MANOLE)
UN MILIONAR LA CONSULT
Doctorul în mod brutal
I-a luat din prima faţa,
Atacând în mod frontal:
- Ce doreşti, banii sau viaţa? (VASILE MANOLE)
EPIGRAMA VÄ‚ZUTÄ‚ DE O NIMFOMANÄ‚
Trei băieţi
Iubăreţi
Åži-un mulatru
`n versul patru. (DAN NOREA)
PLAN ANTI-CRIZÄ‚
Voi bea cu mult devotament,
În crâÅŸmă mă vor prinde zorii,
Ca să salvez de faliment
Producătorii. (DAN NOREA)
DRAGOSTEA ÎÅ¢I IA MINÅ¢ILE
O vacă sexi-n chimonou,
Încoronată ca Miss Plaur,
Curtată insistent de taur,
Luă – ca vaca – tot un bou. (SORIN FINCHELSTEIN)
CÄ‚Å¢ELUÅž ARHETIPAL
„CăţeluÅŸ cu părul creÅ£
Fură raÅ£a din coteÅ£”;
Căci de fură doar un ou,
Zice-ograda că e bou. (SORIN FINCHELSTEIN)
ÎMBRÄ‚CÄ‚MINTE
Åži când vara e fierbinte
Omul are-mbrăcăminte,
Iar atunci când dânsul minte
Se îmbracă ÅŸi-n cuvinte! (MIHAI ENACHI)
PUNCTUL G
Fiind de fel echidistant,
Constat că pentru fiecare
E punctul cel mai excitant
Ce pune VIAÅ¢A în miÅŸcare! (MIHAI ENACHI)
FIECARE CU INTERPRETAREA SA?
Dacă fostele – sovietice – republici
RuÈ™ii le socot „pământ rusesc”,
AfiÈ™a-va când Bruxelles-ul chejii publici,
N-o pretinde că UK*- i pământ UEsc? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
*UK (abr. engl. United Kingdom) - Regatul Unit; Marea Britanie.
ORI E LAIE, ORI BÄ‚LAIE
(În legătură cu acceptarea statutului de candidată în UE pentru RM)
Unii-ar vrea, ca luciole,
Și-n UE, și-n CSI.
Nu poÈ›i, oricât È›i-ai dori,
Sta cu fundu-n două iole. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ASISTENȚĂ DIN PARTEA PARTENERILOR OCCIDENTALI
PENTRU ARMATA MOLDOVENEASCÄ‚
Se-narmează, cerebrală,
Armata Națională.
De fapt, nu se înarmează,
Ci doar se ... modernizează. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CAPITULAREA UCRAINENILOR – CONDIÈšIA KREMLINULUI
PENTRU ÎNCEPEREA TRATATIVELOR DE PACE
Cinic, rușii-ar vrea să-ngenuncheze
Un popor și-o țară de eroi.
Cum să ceri, dar, să capituleze,
Când tot ei ne spun că nu-i război?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
DE LA MÄ‚RIRE LA CÄ‚DERE NU-I DECÂT UN PAS
A/l-au demisionat,
Brusc, (pe-) al doilea om din stat.
Din fost prim, azi - nedorit,
Ba și ultimu-n partid. (LERU CICOARE)
CÂT MAI EXISTÄ‚ BUNI CÂRPACI
Coate goale fug la vale?
Le opresc, tăind din poale.
Prețul, șui, o ia din matcă?
De la șold mai taie-o platcă.
Nici vetust, nu se dezminte
Anteriul lui Arvinte (LERU CICOARE)
MINISTRUL EDUCAÈšIEI CONSTATÄ‚ DE PE MARGINE
CÄ‚ ÎNVĂȚĂMÂNTUL EȘUEAZÄ‚ FÄ‚RÄ‚ MEDITAÈšII
Poate, nu-È™i au rost în È™coală
Nechemații profesori.
N-ai putea s-o faci normală:
Numai din meditatori?! (LERU CICOARE)
UN ASISTAT SOCIAL ȘI O PENSIONATĂ RETRIBUITĂ
CONFORM PRINCIPIULUI CONTRIBUTIVITÄ‚ÈšII
Viața toată greierașul
A cântat cu fluieraÈ™ul.
Asistat azi, irmilicii
Îi bat pensia furnicii. (LERU CICOARE)
STRĂDUINȚĂ INOPERANTĂ
Ai vrea ca să mă tragi pe sfoară?
Mai bine-mbălsămează-ți leșul,
Că dau hienele la scară.
Pe mine nu mă duci cu preșul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ARE? N-ARE?
Tanábra n-aibă nici un preÈ›,
Tot nu ți-o dă cu nici un preț.
Pe ea el pune mare preÈ›
Ori e ședevru fără preț? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA CHEMAREA INIMII
Nu avea băiatul școală.
Dornic de eutrofíi,
A fost dat spre pricopseală
La un curs de sindrofii. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
DORUL DIN STRÄ‚INÄ‚TÄ‚ÈšI
Când o luă la picior,
Nu știa Chira de dor.
Acum a mai prins la minte,
Doar că dorul nu se vinde. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
BURLEANU ȘI GAȘCA LUI, GROPARII FOTBALULUI
Ne bătură și slovacii,
N-avem juniori; toți dracii
Că sunt numiți antrenori,
Doar votanți de impostori. (DUMITRU BUJDOIU)
JE SUIS PETROV
Sunt jignit de tagma lor,
Că mă cheamă chiar Petrov;
Și eu sunt un turnător,
Dar la un bar din Ostrov. (DUMITRU BUJDOIU)
(NE)POTRIVIRE NUMERICÄ‚
Dacă-mparți JUMI-JUMA,
Pat, nevastă, pijama,
C-UNU ce-are “Vino-ncoa”,
Cică-i bon menage-en TROIS. (DUMITRU BUJDOIU)
AVOCATA ȘI VIOLATORUL LA PROCES
- E pricăjit, slăbănog,
Impotent, priviÈ›i, filmaÈ›i…
- Doamnă-avocată,- ncetați,
Pierdem procesul, vă rog! (DUMITRU BUJDOIU)
ÅžI COPIII SE VOR CONCEPE ONLINE...
Dacă şcoala nu le place
Åži învaţă doar pe net
Åži copiii se vor face
Tot online...pe internet! (IOAN TIMOFTE)
TICHETE SOCIALE FÄ‚RÄ‚ BANI PE ELE
Guvernul ne face bine
Un tichet ca drept plocon
Daca bani pe el nu pune
Va rămâne...,un carton! (IOAN TMOFTE)
COMPENSARE CU 50 DE BANI
Cei cincizeci de bani la litru
E-un ajutor de nimic,
E ca si cum ai bea spuma
La cafeaua din ibric... ! (IOAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)