Intrarea în Noul An vine cu gânduri de recunoștință pentru toate darurile primite în 2024, pentru sănătate și pace, pentru prieteni și lecții pe care le-am învățat, uneori cu durere, alteori cu emoția împărtășirii.

De la fiecare om care ne trece prin viață – fie că ne sunt părinți, frați și surori, prieteni sau neprieteni – primim un dar prin care, prin cumpătare și smerenie, ne construim permanent propria ființă. Însă avem a învăța și de la natură, de la anotimpurile care se perindă în firescul vieții, suportând cu stoicism și recunoștință și arșița, dar și înghețul, și floarea, și uscăciunea târzie ce lasă loc unui mugure nou.

Maicile Mănăstirii Vorona ne bucură, în acest final de an, cu imagini de o frumusețe aparte: natura cu splendorile ei.

”Recunoștința este un dar neprețuit pe care îl putem face întotdeauna cu același sentiment celor care ne-au făcut bine, care ne-au crescut și ne-au educat. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu suflete înălțătoare care să ne hrănească golul sufletesc”, ne transmit măicuțele Voronei.

Este un sfârșit și un început. Un an 2024 care lasă în urmă sentimente vechi, un 2025 plin de speranță. Să fim lumină pentru cei care au nevoie!

”În aceste zile de praznic și de bucurie, să-i prețuim pe toți și să-i purtăm în rugăciune pentru jertfa și dragostea lor. Omul în lucrare frumoasă imită pe Dumnezeu, în bunătate și dăruire. Fii mereu cu inima smerită și blândă și lasă firul vieții să curgă cum a fost rânduit. Prin faptele tale vei fi lumina din întuneric pentru cei care au nevoie”, este îndemnul maicilor de la Mănăstirea Vorona.

Foto: Imagini din Vorona prin obiectivul aparatului Maicii Sofronia